Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
7 Scrisori Ale Initierii

7 Scrisori Ale Initierii

Ratings: (0)|Views: 142|Likes:
Published by starsem

More info:

Published by: starsem on Jun 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/04/2013

pdf

text

original

 
7
scrisori ale ini
ţ
ierii
Prefa
ţă
Volumul de fa este o invitaie la o profund meditaie spiritual asupra
ţă ţ ă ţ ă
 “adevrurilor eterne îmbrcate în haina nepieritoarelor imagini”, aşa cum le numeşte
ă ă
 autorul. Sub forma scrisorilor adresate de ctre Thales din Argos, iniiat al
ă ţ
 sanctuarului din Theba, prietenului su Empedocle Atenianul, ne sunt dezvluite
ă ă
 mistere ale vieii spirituale, autorul oferindu-ne totodat o veritabil iniiere întru
ţ ă ă ţ
 spirit.Din primele dou scrisori reiese puterea pe care ne-o d cunoaşterea, atunci
ă ă
 nd este asociat cu iubirea, aceast for a Universului, pe care, de multe ori, o
ă ă ţă
 subapreciem. Urmtoarele 5 scrisori au în centru figura lui Iisus Hristos, Fiul lui
ă
 Dumnezeu. Cele mai importante aspecte ale vieii Fiului lui Dumnezeu sunt
ţ
 prezentate într-un limbaj de coloratur arhaic, aşa cum au fost vzute prin ochii unui
ă ă ă
 iniiat în misterele vieii spirituale, Thales din Argos.
ţ ţ
Ideea central a crii este îndemnul spre conştientizarea aspectelor spirituale
ă ă ţ
 ale vieii noastre, pe care de cele mai multe ori le trecem cu vederea, dar care, odat
ţ ă
  înelese şi aprofundate, ne aduc acea împlinire care ne face cu adevrat s trim
ţ ă ă ă
 autentica fericire.
A doua cup
ă
de iniiere
ţ
Thales din Argos cu înelepciunea Pururea
 ţ 
Tinerei Maici Fecioare - la toi prezeni, bucurie !
 ţ ţ 
Cu nou mii de ani în urm, îneleptul Heraclit Întunecatul a spus:
ă ă ţ
-
 Thales, a venit ceasul tu. Azi, când Ra-Luminosul va apune, tu vei coboîn
ă
 templul subteran al lui Isis şi vei primi a doua cup de iniiere din mâini
ă ţ
le DivineiMaici. Thales, oare este tare sufletul tu ?
ă
 Thales, oare este curat inima ta ?
ă
 Thales, oare este îneleapt raiunea ta ?
ţ ă ţ
Dac nu ai aceste trei caliti, tu, muritor, nu vei putea suporta privirea Zeiei
ă ăţ ţ
 Maici !
-
 Învtorule, am rspuns eu, e tare sufletul meu, e curat inima mea şi mare e
ăţă ă ă
 raiunea mea sugerat de tine. Fr team m voi coborî în încperea templului
ţ ă ă ă ă ă ă
 subteran şi ucenicul nu va face de ruşine pe învtorul su.
ăţă ă
-
Du-te, Thales din Argos, a spus Heraclit.Şi când umbrele nopii au acoperit suprafaa mrea a Nilului, când vânturi de
ţ ţ ă ţă
 noapte din pustiu au rcorit arşia pntului, eu, Thales, învluit în mantie şi cu o
ă ţ ă ă
 lamp aprins cu focul pntesc, m-am coborât în templul subteran al lui Isis.
ă ă ă
Mult timp am mers prin coridorul strâmt, care câteodat se miora pân la
ă ă
 crptura prin care eu treceam târâş în genunchi, neştiind dac este ieşire înainte ori
ă ă ă
 dac voi putea s m reîntorc.
ă ă ă
Am mers pe scrile umede, am mers prin catacombele imense de pe bolta
ă
 crora picura ap şi iat patruzeci şi nou de trepte. Am urcat. Uşa era cptuşit cu
ă ă ă ă ă ă
 fier şi deasupra erau semnele de foc:
“ Muritor, opreşte-te”
1
 
Dar eu, Thales, m duceam dup nemurire şi ce îmi psa mie de aceste semne
ă ă ă
 de precauie ? Cu mâna puternic am deschis uşa şi am intrat. Mi-a venit o adiere de
ţ
 umezeal a unui subteran imens. Mult timp am mers. Vuind se auzeau paşii mei pe
ă
 lespezile de piatr şi deodat, deasupra capului meu, undeva în înlime a strlucit
ă ă ă ţ ă
 lumin mai mare, mai larg, mai albastr. Palpitând, au fugit în toate prile, umbre.
ă ă ă ă ţ
 S-au desemnat colonade, grote, statui şi m-am vzut stând în centrul imensului
ă
 templu. În fa era altarul de marmur alb, simplu, pe care sttea un potir de aur, iar
ţă ă ă ă
 acolo, dup altar, se înla statuia unei femei cu faa acoperit. Într-o mân femeia
ă ă ţ ţ ă ă
 inea sfera, iar în cealalt un triunghi cu vârful în jos.
ţ ă
 Templul era gol. Numai eu, Thales, eram acolo fa în fa cu statuia zeiei Isis.
ţă ţă ţ
 Nici un sunet, nici un freamt. Tcere de moarte. Dac vine aici unul care cere o a
ă ă ă
 doua iniiere fr s ştie ce trebuie fcut, fr s ştie s întrebe, fr s ştie s
ţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă
 cheme, el vine aici singur cu înelepciunea sa, cu curenia sa şi cu tria sufletului
ţ ăţ ă
 su.
ă
Şi eu, Thales, fiul înelept al strlucitei Elade, urmaşul dinastiei dumnezeieşti a
ţ ă
 cetii Poarta de Aur, cu paşii îndrznei m-am apropiat de Altar. Am ridicat mâinile şi
ăţ ă ţ
 poruncitor am chemat pe acela care întotdeauna rspunde la chemarea mea, ca
ă
 stn al elementelor vzduhului.
ă ă
O uşoar suflare a trecut prin Templu şi am auzit:
ă
-
Eu sunt aici, Thales! Ce vrei de la mine în acest loc groaznic şi neobişnuit?!
-
Ajutor şi sfat, am rspuns eu. Cum trebuie s chem pe marea Zei Isis ?
ă ă ţă
-
 Îmi pare ru, Thales, nu ştiu asta, a rspuns.
ă ă
-
Atunci pleac, am spus eu, Thales.
ă
Şi eu, Thales, am rmas singur cu înelepciunea mea. Am ptruns în trecutul
ă ţ ă
 meu şi mi-am adus aminte de tot ce era în mreaa Atlantid.
ă ţ ă
Plin de curaj m-am ridicat în planul mreei Raiuni, cu îndrznea m agam
ă ţ ţ ă ţă ă ăţ
 de toat învtura tainic. Eu ştiam c dac nu voi chema pe Zei, nu voi ieşi din
ă ăţă ă ă ă ţă
 acest templu, cum nu au ieşit toi aceia care s-au coborât în templul acesta înainte de
ţ
 mine. Atunci înelepciunea mea mi-a spus ce trebuie s fac. Plin de curaj am început
ţ ă
 s rostesc marile şi tainicile rugciuni care rsunau în Atlantida, în templul Pururea-
ă ă ă
 Tinerei-Maici-Fecioare.
-
Maic Isis, am strigat eu, ridic vlul Feei Tale! Eu te cunosc! M-am rugat ie în
ă ă ă ţ Ţ
 mreaa Atlantid. Ridic vlul Tu! Eu Te cunoşteam pe Tine sub numele de
ă ţ ă ă ă ă
 Pururea-Tânr-Maic-Fecioar.
ă ă ă ă
O, Maic Mrea! Descoper faa Ta preotului
ă ă ţă ă ţ
  Tu!
ă
Şi încet, încet, din colurile îndeprtate ale templului s-au prelins sunete
ţ ă
 argintii, tremurtoare, de sistrum. De undeva de sus s-au auzit clopoei luminoşi, un
ă ţ
 ntec deprtat şi templul a început s se umple cu o cea argintie albastr şi norul
ă ă ţă ă
 acestei cee s-a lsat pe Altar şi prin aceast cea s-au aprins doi ochi. Dac voi ai fi
ţ ă ă ţă ă ţ
 vzut adâncimea prpastiei Haosului asemenea mie şi ai fi ajuns la marginea
ă ă ţ
 Universului, numai atunci ai putea s v dai seama d
ţ ă ă ţ
e profunzimea acestor ochi.Iat schia chipului în claft. Cele mai frumoase trsturi de frumusee
ă ţ ă ă ţ
 cereasc. Giganticul tors cu linii de frumusee neînchipuit şi iat şi corul de îngeri,
ă ţ ă ă
 nu, aceasta este vocea Zeiei. Şi eu o aud.
ţ
“Thales, mare este înelepciunea ta; Thales, mare este îndrzneala ta! Thales,
ţ ă
 mare va fi şi rsplata ta! Am venit la tine, Thales. Am venit la tine, preotul meu
ă
 btrân, care mi se ruga în templele Atlantidei; Am venit la tine, lumina hramului de
ă
  Theba, acum ca Ocrotitoarea ta, Isis. Apropie-te, fiul Meu! Am s suflu peste tine cu
ă
 suflarea Mea.” Tare era sufletul meu. M-am apropiat cu îndrzneal de altar, am îngenuncheat
ă ă
 şi aici am primit suflarea Zeiei Maici.
ţ
2
 
-
 Thales, a spus Ea, în nesfârşitul Univers Eu vin sub multe chipuri şi numai înelepii
ţ ţ
 ca tine, Thales, ştiu s M recunoasc în nesfârşitele Mele apariii. Thales, am ştiut
ă ă ă ţ
 c M vei recunoaşte, Am ştiut aceasta din cauz c atunci nd ai primit înelept
ă ă ă ă ţ
 prima iniiere, ai vorbit în Elada cu luminoasa Mea fiic pe care voi o numii Pallas-
ţ ă ţ
Athena şi atunci Am citit în ndurile tale c toate acestea sunt una şi aceli
ă
 lucru. Îni înelepciunea a plecat în întâmpinarea mreei Revelaiuni. Atunci Te-
ţ ă ţ ţ
am pecetluit cu degetul Meu. Am ştiut c şi azi Înelepciunea ta va rmâne
ă ţ ă
 biruitoare. Cu ce am s te rspltesc, marele meu fiu ? Eu vd rspunsul tu: cu
ă ă ă ă ă ă
 nimic, Mrea Maic! Dar Eu te rspltesc, prin cuvintele Mele: Thales, stranie,
ă ţă ă ă ă
 neîneleas şi neobişnuit va fi soarta ta. Tu, fiind om, vei fi ne-om, supra-om.
ţ ă ă
 Puterea ta va fi fr margini. Dar, Thales, puterea aceasta va fi adus de tine la
ă ă ă
 picioarele Mele. Vor trece mii de ani pe deasupra capului tu şi numai atunci tu,
ă
 chiar tu în înelepciunea ta, vei înelege ce i-am spus în acest Templu.
ţ ţ Ţ
Zeia a luat potirul, l-a ridicat la sânul drept, a apsat sânul din care a pornit o
ţ ă
 âşnitur în potir.
ţ ă
Când potirul s-a umplut mi l-a întins mie.
-
Bea, fiul Meu! Bea laptele Mamei tale. Şi eu am but.
ă
Un trznet s-a dezlnuit în pieptul meu. Un zgomot de sute de mii de
ă ă ţ
 Cosmosuri a trecut pe deasupra capului meu, parc nemrginirea eului cdea în
ă ă ă
 prpastie, parc nemrginirea eului se înla spre perdeaua de foc.
ă ă ă ă ţ
M-am deşteptat şi am vzut la capul meu faa îngrijorat şi blând a
ă ţ ă ă
  Învtorului meu Heraclit.
ăţă
-
Scoal, fiul meu! Scoal, noua lumin a sanctuarului Thebei.
ă ă ă
Aceasta s fie scris deosebit de ctre Cleon.
ă ă
Dumnezeu s v binecunteze!
ă ă
 Thales din Argos
Balchis, regina Sabbei
Thales ctre Empedocle, fiul lui Miles din Athena.
ă
Bucur-te de înelepciunea Pallas-Athenei.
ă ţ 
S dm deoparte ceaa trecutului, prietene Empedocle şi s ne ducem în sfera
ă ă ţ ă
 aceea pe care voi oamenii secolului al XX-lea o numii poveste, iar noi, fii conştienei
ţ ţ
 nemuritoare a înelepciunii care este prezent în analele Universului, fapt.
ţ ă ă
Era noapte şi Selene, ca stâlp de diamant se reflecta în apele tainice ale Nilului.Eu, Thales, stteam pe turnuleul templului Isidei şi notam pe panglica papirusului
ă ţ
 calculele mele despre ridicarea unei stele noi –Gora – în constelaia Câinelui. Şi iat, o
ţ ă
 mân dezmierdtoare s-a lsat pe umrul meu şi a rsunat glasul dulce al
ă ă ă ă ă
  Învtorului meu, Heraclit.
ăţă
-
 Thales, a spus el, ştii tu istoria strlucitei regine a Sabbei, celei frumoase, Balchis ?
ă
-
 Învtorule, am rspuns eu, tu ştii c de mii de ani sunt cufundat în cercetarea
ăţă ă ă
 marilor scripte ale Genezei – şi am artat cupola fr margini a cerului înstelat
ă ă ă
 care se întindea deasupra noastr – când s fi avut timp s m ocup de istoria
ă ă ă ă
 Reginei Pmântului, chiar dac ar fi fost atât de frumoas ca şi Regina Cerului
ă ă ă
  Înstelat, Steaua Dimineii ?
ţ
Heraclit a cltinat din cap.
ă
-
 Thales, a spus el, în rspunsul tu se simte o not de ironie ce nu poate lipsi fiului
ă ă ă
 nobilei Elade, dar s crezi Învtorului tu, c nu pentru vorbire deşart i-a pus
ă ăţă ă ă ă ţ
 ie aceast întrebare.
ţ ă
eaz-te şi ia aminte !
ă
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->