Arhiva - Noiembrie 2008 Penifest - Part2

PENITENCIAR: noiembrie 2008
Coduri pentru guvernarea viitoare

Posted On at la 00:01:00 by Huginn
Ministerul Justiţiei zice că a finalizat proiectele de coduri: codul

penal, codul de procedură civilă, codul civil şi de procedură civilă. Ministrul
a făcut o primă declaraţie de presă referitoare la acest eveniment acum 11
zile. Ieri a revenit cu o altă declaraţie de presă, tehnică de această dată.
Dacă urmaţi link-urile inserate le puteţi asculta, ce-a de-a doua parţial,
fişierul pus la dispoziţie de MJ fiind, cum altfel, corupt.
Varianta finală a codurilor nu este

încă disponibilă pentru că încă "nu
au fost corectate manuscrisele". În
schimb sunt făcute publice fişele
tehnice aferente fiecărui cod
(civil, de procedura civila, penal,
de procedura penala).
Activitatea de elaborare a început

cândva prin 1997, conform spuselor ministrului, a continuat cu întreruperi
şi este aproape de a fi finalizată. La coduri au lucrat specialişti din
ministerul justiţiei, practicieni şi cadre universitare. Ministerul Justiţiei, şi
ulterior Banca Mondială, au asigurat plata colaboratorilor externi. Mai multe
informaţii privind elementele de noutate ale proeictelor finalizate recent le
găsiţi în fişele tehnice.
Urmează ca aceste coduri să treacă prin procedura parlamentară,

responsabilitatea promovării revenind noului ministru al justiţiei. Foarte
probabil, nu vor fi preluate ca atare şi va mai urma o perioadă de lucru pe
proiecte, dar în următoarea legislatură ar trebui să avem cele patru
proiecte în vigoare.
Ministrul Justiţiei a anunţat că proiectele au fost în dezbatere pe

parcursul a mai multor luni... înainte de finalizarea proiectelor. Cred că e în
eroare. S-a terminat etapa tehnică, avem proiectele. De la momentul
publicării proiectelor care vor fi promovate, nu a unor documente de lucru
incipiente, începe procedura de transparenţă decizională şi dezbaterea
http://penifest.blogspot.com/2008_11_01_archive.html[05.01.2009 20:49:36]
publice.
Nu ştiu exact cum a decurs

conferinţa tehnică de ieri pentru că
tehnica i-a trădat pe specialiştii
Ministerului Justiţiei, fişierul audio
pus la dispoziţie se opreşte după
primele 10 minute, restul de 1 oră
şi 30 de minute nefiind disponibil.
În mass-media conferinţa de presă
nu a produs valuri, lipsa de interes
pentru partea tehnică a justiţiei
fiind vizibilă. Totuşi e sâmbătă, nimeni nu se omoară cu subiectele tehnice.
Luni, poate, vom vedea mai multe?
Ziua, 22.11.2008 - Codurile lui Predoiu
Tocmai datorita schimbarii radicale a modului de

solutionare a proceselor (care deja ii ingrijoreaza pe unii
magistrati, avocati si justitiabili) se poate intui ca cele patru
coduri elaborate sub "ministeriatul Predoiu" vor intampina
piedici majore. Si, chiar daca vor trece prin Parlament, este
foarte posibil ca intrarea lor in vigoare sa fie amanata "a la
long", prin ordonante de urgenta emise de Guvern, asa cum
s-a intamplat cu "Codul penal Stanoiu" amanat de doua ori
din 2004 incoace.
O varianta mai apropiata de continutul actualelor coduri cu

care se lucreaza in Justitia romana ar fi diminuat temerile
publicului si eforturile guvernamentale de creare a conditiilor
de implementare. Si ar fi oferit, implicit, mai multe sanse
pentru autorii proiectelor, sa-si vada operele puse in practica.
Catalin Predoiu a recunoscut din capul locului ca cele

patru coduri vor presupune eforturi mari de adaptare din
partea magistratilor si a participantilor la procese. A anuntat
insa ca daca aceste acte normative vor trece de Parlament si
vor deveni legi, intrarea lor in vigoare nu se va face mai
devreme de un an de la data publicarii lor in Monitorul Oficial,
pentru ca toata lumea sa aiba timpul suficient pentru a se
pune la curent cu noile modificari. Iar procesele, a sustinut
ministrul, vor merge mai bine si mai repede.
Convins ca cele patru coduri vor schimba pozitiv actul de

justitie, Predoiu a rugat presa sa le mediatizeze cu echilibru,
pentru ca "in functie de cum vor fie prezentate, vor fi sau nu
acceptate de societate". (sursa: Ziua - Codurile lui Predoiu)
Jurnalul Naţional, 22.11.2008 - Patru coduri ale justiţiei "se abat" peste
Parlament
Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, însoţit de specialiştii

care au lucrat la elaborarea proiectelor noilor acte normative
în lumea Dreptului, a prezentat ieri cele patru coduri
importante ale justiţiei, la care s-a lucrat ani buni: Codurile
civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală. În
măsura în care ele vor trece de Parlament cu respectarea
"standardului ştiinţific", implementarea lor nu ar trebui să fie o
problemă, crede ministrul Cătălin Predoiu.
A mulţumit predecesorilor săi în funcţie pentru că au sprijinit

lucrările de elaborare a acestor coduri (şi a mers înapoi în
timp până la ministeriatul Valeriu Stoica), precum şi
profesorilor renumiţi care au contribuit la construcţia noii
concepţii de reglementare a normelor după care ar urma să se
ghideze societatea românească.
A trasat principalul obiectiv al celui care îl va succeda

în funcţia de ministru după alegerile de la 30 noiembrie. Şi
anume, susţinerea acestor proiecte de Coduri în faţa
Parlamentului, lupta pentru ca acestea să nu suporte foarte
multe amendamente la Camera Deputaţilor şi Senat ori, dacă
le suportă, modificările să nu fie de natură a anula anii
consumaţi cu elaborarea proiectelor.
Şi asta deoarece cele patru Coduri sunt absolut necesare

pentru a mai face un pas important pe calea reformei. Cum
despre codurile în materie penală am mai scris în timp, ne
vom axa pe cele care ţin de civil. (sursa: Jurnalul Naţional -
Patru coduri ale justiţiei "se abat" peste Parlament)
Link-uri utile:
scribd.com - Proiect cod penal v 11.2008, Expunere de motive Cod

penal v. 11.2008
scribd.com - Proiect cod de procedura penala v 11.2008, Proiect cod de
procedura penala v 11.2008
scribd.com - Proiectul Codului de Procedura Civila v 11.2008, Expunere
de motive Cod de procedura civila v. 11.2008
Ziua- Codurile lui Predoiu
Jurnalul Naţional - Patru coduri ale justiţiei "se abat" peste Parlament
Juridice.ro - Despre proiectul noului Cod de procedura civila, cu

participarea autorilor. Pe larg
Avocat.net - Cele patru proiecte de Coduri, in materie civila si penala, au
fost finalizate
Posted in Labels: cod civil, cod de procedură civilă, cod de procedură

penală, cod penal, Cătălin Predoiu, Ministerul Justiţiei | 2 Comentarii
Justiţie de nota 3
Posted On 21 noiembrie 2008 at la 11:20:00 by Huginn
Realitatea TV producea ieri seară o ştire care ar trebui să dea de

gândit. Peste 40 de consilieri juridici din Ministerul Justiţiei, corigenţi la
Drept. Cu puţine excepţii, candidaţii care ocupă o funcţie de "personal de
specialitate asimilat procurorilor şi judecătorilor" nu au reuşit să obţină
notă de trecere la examenul de definitivat. 15 dintre note au fost între 1,15
şi 4,88. Dacă ne uităm însă la anunţurile, pe care au figurat acum un an ca
admişi, dând examen la materii similare, vom vedea desigur note între
08.00 şi 10.00. Cam ciudat, nu-i aşa?
.
După un an, deci, de la un succes
profesional, angajarea la Ministerul
Justiţiei, jumătate dintre debutanţii
selectaţi de comisiile de concurs ratează
definitivarea în funcţie. În mod
inexplicabil, cei evaluaţi a avea nivelul
necesar de cunoştinţe pentru a lucra, nu

oriunde ci la Ministerul Justiţiei, nu reuşesc să obţină nici măcar o notă de
trecere la limită. În acest an, care parcă n-a existat, corigenţii au lucrat în
direcţii de avizare a actelor normative, resurse umane sau relaţia cu
Ministerul Public.
Sunt consilieri juridici în Ministerul Justiţiei, dar nu ştiu noţiuni

elementare de Drept. Mai mult de jumătate dintre angajaţii cu
statut de magistraţi din această instituţie nu au reuşit să
obţină nici măcar nota cinci la examenul de capacitate pentru
judecători şi procurori stagiari. Şocant este că cei mai mulţi
lucrează în domeniul elaborării şi avizării legilor. (...)
În proporţie covârşitoare aceşti consilieri juridici au fost

angajaţi în 2007 după ce ministrul de atunci al Justiţiei, Tudor
Chiuariu, a schimbat regulamentul de concurs. Ministrul a
spus atunci că erau prea multe locuri vacante în minister, iar
procedura prea greoaie. A simplificat-o, scoţând proba
eliminatorie de limbă străină, deşi cele mai multe angajări au
fost făcute la direcţiile Programe Europene şi Afaceri
Europene. (sursa: link)
Nu e prima dată când scriu despre fraudararea concursurilor

organizate de Ministerul Justiţiei. Realitatea demonstrează că Tudor
Chiuariu, ministru în 2007, nu e cu nimic mai rău decât Cătălin Predoiu,
ministru în 2008. Am scris şi despre 'concursurile' lui Chiuariu şi despre
'concursurile' lui 'Predoiu'. Ambii, ca şi alţii înaintea lor, au practicat
înşelătoria asta numită pompos concurs, fraudat fără scrupule dacă
interesul politic a cerut-o.
.
Până la urmă aici e problema. Răspândirea sistemică a incompetenţei ne
afectează pe toţi, iar faptul că Radu Buică, extrem de slab profesional, face
planuri de eficientizare pentru sistemul penitenciar nu e în sine uimitor. E
consilier al ministrului angajat pe criterii politice. Uimitor e Radu Buică, şi
alţii ca el, devin un etalon.
Posted in Labels: concurs, Ministerul Justiţiei | 4 Comentarii
Cum se mai poate deveni huligan?

Posted On at la 00:01:00 by admin
In 1934, Mihail Sebastian a publicat volumul "De doua mii de ani...", volum
care a declansat o polemica de amploare. Scriitorul a raspuns atacurilor si
criticilor tendentioase, iscate de acest volum, publicand in anul urmator
lucrarea "Cum am devenit huligan". Nu insist nici asupra lucrarii, nici
asupra parcursului acestui talentat si nefericit scriitor, citez insa un pasaj
care mi-a atras atentia:
Confuzia este in discutiile noastre publice aproape o

metoda. Pentru un spectator calm, felul in care o dezbatere
de idei se degradeaza la noi, pierzandu-si liniile directoare si
agatandu-se de doua, trei fleacuri incidente, este o distractie
curenta. Nimic nu e stringent pentru intelectualul
bucurestean. El nu judeca pe probleme definite, ci pe oarecari
dispozitii personale, lirice si confuze. In genere, de oriunde ar
pleca, ii este foarte usor sa ajunga acolo unde are chef. Nicio
problema nu este destul de stricta, pentru a-l opri sa evadeze.
De la o teorie de
matematici superioare, va
trece direct la schimbarea
guvernului. Obisnuit,
cultura noastra de fiecare zi
este dominata de doua-trei
idei nervoase, care bantuie
o zi, o saptamana sau o
luna prin reviste, cafenele si
redactii, pana la uzare sau
plictiseala... Calitatea ideilor bucurestene este de a fi nu
numai nervoase, dar si exclusive. Ele nu rabda o trecere pe
alt plan decat al lor...
Intr-un roman de Virginia Woolf, exista un personaj care,

scriind biografia romantata a unui poet, face ca un intreg
episod din viata acestuia sa se petreaca in insulele Hebride.
"De ce Hebride? intreaba cineva. Poetul dumitale n-a fost
niciodata acolo". "Stiu. Dar insulele Hebride imi plac foarte
mult". Am impresia ca intelectualul roman are si el niste
insule Hebride "care ii plac foarte mult" si pe care le plaseaza,
dupa o geografie fantezista, unde se nimereste. "Polemica de
idei" se face cu obsesii, nu cu adevaruri - si intre ele lupta
este profund inegala. De aceea nici n-o incerc.
Mie mi se pare ca, 70 de ani mai tarziu, lucrurile nu s-au schimbat

prea tare. N-as fi adus in discutie acest subiect daca n-ar reveni constant,
convingerea unora dintre cititorii nostri, ca reprezentam interesele politice
ale unui anumit partid politic. Ultima oara, postarea articolului d-nei Pippidi
a fost catalogata de catre unii, ca o dovada de manipulare politica.
Marturisesc - am mai facut aceasta marturisire si cu alta ocazie - ca nu am

niciun fel de simpatie politica si apropierea alegerilor ma pune in mare
incurcatura, cat timp simt ca - vorba lui Caragiale - eu n-am cu cine vota.
Am de asemenea rezervele mele (si nu sunt putine) cu privire la
convingerile domnei Pippidi, cu privire la deciziile doamnei Macovei sau cu
privire la abilitatile domnului Daniel Morar. Ma intreb, ca si dumneavoastra
de altfel, in ce masura distinctiile sunt dictate de un anume context politic
european. Dar asta nu ma impiedica sa citesc un articol pana la capat, sa
fiu de acord (sau nu) cu ideile exprimate, asta nu ma determina sa anulez
furibund, calitatile si dreptul la opinie al autorului.
Indiferent din ce parte am analiza lucrurile, pe fond, doamna

Pippidi are dreptate, ne lipsesc valorile, ne carpim de la o zi la alta si
carpa asta destramata nu ne mai ascunde de mult goliciunea. De-aia este
intr-un fel caraghioasa, intristatoare altfel, convingerea celor rasplatiti cu
functii inalte, ca dupa efortul de a fi momit, mintit, corupt, prostit, lingusit,
nu mai este nevoie si de alte dovezi de pricepere.
Auzeam deunazi o discutie despre pretul alimentelor, despre

subventionarea agriculturii si despre neputinta romaneasca de a absorbi
fonduri, in lipsa unor proiecte viabile. Se comenta faptul ca, in patru ani,
ministerul cu pricina a avut patru ministri si din sase in sase luni, directorii
diferitelor sucursale au fost schimbati si numiti dupa tot felul de cumetrii
politice. Obiceiul romanesc de a impana administratia, in dauna unor
specialisti autentici, cu tot felul de figuranti politici, ne costa enorm si pretul
il plateste, cu dobanda, pana la ultima centima, fiecare dintre noi.
Tot politic a fost si intreg parcursul sistemului nostru penitenciar.

Este inca. Drept urmare pot sa-mi imaginez fara nicio greutate felul in care
PNL-istii de astazi vor deveni PDL-istii sau PSD-istii de maine, pot sa-mi
imaginez viitoarele prietesuguri, vitoarele 'concursuri' de imprejurari in
virtutea carora alti argati vor fi ridicati la rang de nobil. Obiceiurile proaste
sunt insa incastrate in piele si oricat de mare le-ar fi rangul, n-ai cum sa te
prefaci ca nu vezi cum continua ei sa se scobeasca in nas, cum se sterg cu
fata de masa la gura.
A nu te mai preface, a nu te mai pacali in ultima instanta, nu este insa un

privilegiu, este doar rezultatul unei experiente de 18 ani de postcomunism.
Ceea ce pentru mine incepe sa devina o proba de maturitate, pentru
parvenitul cu pricina este o proba de mare tupeu, este un fel de
"huliganism"! De unde si titlul.
Posted in Labels: huligan, penitenciar | 8 Comentarii
Penitenciarul Giurgiu, Muscalu, Dicu si… Mocuta

Posted On 20 noiembrie 2008 at la 13:00:00 by Palmasul
Muscalu. In anul 2002 mai multi ofiteri au venit in Penitenciarul Giurgiu

prin transfer de la U.M. Mihai Bravu - Divizia Tancuri. Printre ofiteri,
capitanul Florentin Muscalu şi capitanul Vasile Neagu. Primul a fost incadrat
ca ofiter de serviciu, celalalt ca ofiter SIPA - DGPA.
La inceputul carierei in penitenciar

Muscalu s-a remarcat prin munca, dar si
prin servilism fata de conducerea
penitenciarului. Asta l-a ajutat sa
promoveze in functia de ofiter instructor
paza. Incetul cu incetul oportunistul si-a
facut loc, iar in momentul transferului

maiorului Nedelciu, adjunctul pentru
pază, la Spitalul Penitenciar Jilava, a fost numit loctiitor al comandantului.
Dupa pensionarea comandantului unitatii, colonelul Pavel, la comanda

unitatii a fost lasat colonelul Demian, loctiitorul pt. logistica. Acum intra in
ecuatie si colegul, prietenul inspectorului sef (intre timp) Muscalu.
Subinspectorul Neagu, ofiter SIPA, pune zdravan umarul la demiterea lui
Demian si implicit la preluarea functiei de director de catre bunul prieten
Muscalu.
Dupa preluarea comenzii unitatii Muscalu ii intoarce serviciul lui Neagu si

impreuna lucreaza la demiterea, dnei. Dorina Pascu, sefa Biroului Evidenta
Detinuti. Putea fi astfel promovata cumnata lui Neagu, Alina Ghiorghisor, pe
atunci agent in cadrul acelui birou, sotie de ofiter SRI, ceea ce s-a si
intamplat in scurt timp. Un an si jumatate in activitate si doi ani in concediu
post natal, constituind vechime relevanta pentru functia de sef.
Desfiintarea SIPA. Subinspectorul Neagu este pus o luna la dispozitie.

Urmare a unei recomandari de la Muscalu, este incadrat in functia de ofiter
instructor paza. Nu acelasi lucru putem spune despre colegul lui Neagu, tot
de la SIPA, caruia portile ANP-ului i-au ramas inchise.
Prin unitate se spune ca nu poate fi rupt acest cerc vicios deoarece Neagu il
are la mana pe Muscalu cu un dosar, in care ar exista informatia ca
directorul Muscalu a primit din partea parintilor agentului Stefan Marius un
teren intravilan de peste 1000 mp in localitatea Balanoaia (mai precis
terenul apartinea matusei acestuia) unde si-a inceput constructia locuintei.
Cadoul ar fi fost motivat de nevoia de protectie a agentului in cauza care a
fost cercetat si pedepsit administrativ pentru faptul ca, impreuna cu o
agenta, a mers in barul unui important detinut din lumea interlopa si a
pretins sotiei acestuia suma de 3000 euro pentru a-i acorda diverse
facilitati.
In urma cercetarii faptei, agenta, fata unui colonel SRI, si-a dat demisia si
a plecat in strainatate. In prezent agentul este cercetat. Presedintele
comisiei care cerceta abaterea a fost suspendat si cazul a fost preluat de...
Muscalu in calitate de presedinte.
Realizările directorului Muscalu sunt multe. Salarii de merit acordate

agentilor care i-au confectionat mobila din apartament gratis, sotii ale
colegilor care ii fac curatenie generala prin apartament, agenti care i-au
infiintat livada, alarma sindicala data in aceasta vara, furatul miresei
(doctoriţa Panait) cu grupa de interventie a unitatii care se afla in serviciu.
Sef tura Barbu Marian – grupa de interventie s-a deplasat cu masina de
serviciu la restaurantul „La Gigi” din centrul orasului, unde au fost pusi intr-
o situatie penibila cand mirele i-a luat la injuraturi si i-a dat afara si pe ei
si pe directorul Muscalu. La aceea nunta era prezenta si L.S. din corpul de
control al ANP.
Mai spunem? Directorul Muscalu a organizat un bal mascat in restaurantul

Select din centrul orasului unde conducerea Penitenciarului Giurgiu a venit
mascata in detinuti cu catuse la maini si picioare (procurorul - director
Dicu), iar Muscalu cum altfel decat deghizat in valet. Intrarea, in jurul
orelor 23.00, a fost spectaculoasa fiind insotii de ajutorul sefului de tura
ag. Dorobantu imbracat in uniforma, care facandu-si numarul i-a pus la
pamant si a inceput sa-i loveasca cu bastonul din dotare si care, dupa ce a
terminat numarul, s-a intors la unitate cu masina de interventie, doar se
afla de serviciu.
Resursele umane la Giurgiu. Functia de ofiter informatii clasificate nu a

fost scoasa pentru promovare prin concurs conf. art. 28, lit. a) din Legea
293/2004, spunandu-se inca de pe atunci ca “este pusa de o parte” pentru
dl. comisar (între timp) Neagu Vasile.
In Consiliul de Conducere din data de 07.11.2007, cu toate ca se stabiliseră

niste reguli prin care sa se aprobe cererile celor care solicitau sa fie
schimbati din functii, cu conditia ca schimbarea efectiva sa se faca dupa
ocuparea functiilor vacantate, persoanele respective desfasurandu-si
activitatea la actualul loc de munca, dl. Muscalu, i-a solicitat directorului
unitatii, dl. magistrat Dicu Adrian, mutarea de urgenta direct pe functie
fara se se mai aplice regulile stabilite pentru ceilalti, a comisarului Neagu
motivand ca functia este de o importanta vitala pentru unitate.
Functia de ofiter resurse umane. Agentul Cutus Marius, un apropiat al

conducerii, a participat in nenumarate randuri la concursuri pentru
ocuparea functiei de sef birou resurse umane.
Nu a promovat, si pentru faptul ca, prin actuala lege nu mai poate concura
pe functie de conducere si-a introdus in stat, la asa-zisa reeditare, in fapt
reorganizare, functia de executie - ofiter resurse umane. Acesta este numit
pe functia de sef birou resurse umane si formare profesionala, cu toate ca
in cadrul biroului lucreaza un ofiter, dar care nu este agreat de Muscalu.
Functia ofiter specialist resurse umane se pare ca nu a fost scoasa la

concursul de trecere a agentilor in corpul ofiterilor. E pastrata pentru
siguranta, daca nu trec modificarile la 293 si Cutus nu poate ajunge direct
sef de birou, macar sa-i ramana un ciolanel mai mititel.
Dicu – directorul procuror. E deja prea mare acest articol, o revin cu

amanunte interesante si despre el. Spun doar, deocamdata, ca multe din
cele de mai sus, inclusiv ciomageala cu pulanul, s-au intamplat sub
ocarmuirea lui. Relevanta este afirmatia lui Mocuta, ex-secretar de stat în
MJ. In primavara lui 2008, in fata reprezentantilor sindicali care au cerut
eliminarea magistratilor din sistemul penitenciar: „Pai domne', daca as fi de
acord cu dvs., ar trebui sa lovesc si in prietenul meu Dicu de la Giurgiu, si
nu pot.”
Nota pentru nenea ministru Predoiu. Cred ca domnia voastra ar trebui

sa va implicati pe aici, cat mai aveti timp. Fosti si actuali sefi de Inspectie
Penitenciara(Stanciu şi Ioaniţoaia) au facut ceva verificari... din biroul lui
Muscalu. Apoi au mers pe burta.
PS. Am utilizat, pentru redactarea articolului, mai multe mailuri primite, in

ultima perioadă, de la angajati ai Penitenciarului Giurgiu.
Posted in Labels: ANP, Florentin Muscalu, Giurgiu, penitenciar, penitenciare

| 78 Comentarii
Deţinutul, educatorul şi societatea-mamă

Posted On at la 05:01:00 by Sword
Socio. Cultural-educativ. Reeducare. Reintegrare. Reinserţie.

Educaţie şi asistenţă psihosocială. Fiecare director care a ocupat biroul
oval al ANP, intuind potenţialul major al acestui serviciu şi rezonanţele
pentru societatea civilă, a dorit să demonstreze, chiar dacă e aceeaşi Mărie
cu altă pălărie, că noi cu drag muncim.
Oameni care au urmat şcoli înalte şi multe,

au venit plini de heirup să reformeze din
temelii sistemul penitenciar. Toţi specialişti
în lucrul cu oamenii şi toţi plini de idei
novatoare, s-au luat la trântă cu sistemul,
dornici să ne aducă pe calea cea bună
întru îndeplinirea celui mai nobil dintre
scopuri: reîntoarcerea deţinuţilor în sânul
societăţii-mamă. Numai că, înainte de a
culege roadele muncii lor pline de sârg, ori
s-a schimbat guvernul, ori au cazut în dizgraţie şi au fost nevoiţi să
abandoneze cu lacrimi în ochi măreţele obiective.
Şi, de fiecare dată, au rămas în urmă lucrătorii din Serviciul Socio, Cultural
educativ, Reeducare etc, derutaţi, frustraţi şi dezamăgiţi. Porecliţi „inutilii”
sau „împinge vânt”. Pentru că rezultatul muncii lor nu se vede şi nu se
poate cuantifica. Pentru că nu există feed-back din nicio direcţie şi pentru
că statisticile nu spun câţi dintre deţinuţi şi-au găsit locul în societate.
*
Odată ajuns în penitenciar, deţinutul ştie că trebuie să „lucreze” pe
toate fronturile pentru a-şi face şederea cât mai plăcută. Nu doreşte să
fie educat şi nici reeducat. Respectul de sine îi dă încredere că ştie deja tot
ceea ce trebuie să ştie pentru a supravieţui.
E pregătit pentru micile sau marile compromisuri, ştie când şi pe cine să

privească în ochi şi ştie când să se retragă. Psiholog înnăscut, ştie când şi
în faţa cui să fie inocent, obedient sau îndrăzneţ. Câteva „sifoneli”pentru
gardă, mici servicii pentru şeful de cameră, 2-3 protectori gen Godzilla şi
şi-a asigurat o viaţă fără probleme.
Se cere participare la programe, jocuri şi concursuri? Se înscrie la toate, că

nu are nimic de pierdut şi „dă bine” la dosar. Se organizează cursuri de
şcolarizare? Vrea şi el, că ştie cu precizie ce spune legea despre şcolarii din
penitenciar. Vin cultele religioase să ţină cursuri? Scrie cereri pentru toate,
că doar dreptul la religie e nelimitat. Se fac cursuri de calificare? Vrea şi
acolo, că nu se ştie unde te duce viaţa. E un post liber de planton de
noapte? De ce n-ar fi al lui, că tot îl chinuie insomnia?
Deţinutul este întotdeauna plin de solicitidine, pregătit să facă de toate.

Anticipează solicitările educatorului, împrumută gesturile, limbajul,
atitudinea acestuia. Şi uite aşa, devine deţinutul-model, colecţionează
recompense, e lăudat de toţi şi încurajat că va avea o liberare uşoară.
Pentru cine nu lucrează cu deţinutul, toate acestea par

mulţumitoare. A participat la toate activităţile de educaţie. Vorbeşte şi se
comportă respectuos, e îmbrăcat decent şi parcă, parcă e şi un pic
simpatic. A învăţat multe lucruri bune în penitenciar şi sigur nu se va mai
întoarce niciodată. Asta înseamnă educaţie, nu?
Dacă lucrurile ar sta aşa în realitate, România ar fi ţara europeană cu cea

mai mică rată a criminalităţii. N-ar mai exista agresori, nici victime,
educatorii şi ceilalţi angajaţi ar trebui să-şi caute alte locuri de muncă, iar
penitencarele ar deveni muzee sau şcoli sau spitale.
**
Din păcate, adevărul este altul. E dur şi greu de spus răspicat. Greu
de digerat. Deţinutul-model este perfect adaptat la viaţa instituţionalizată.
Penitenciarul este lumea lui, căreia îi ştie toate regulile şi slăbiciunile.
Desigur că spune că vrea să se libereze. Dacă ar nega, ar însemna că nu
este pregătit pentru viaţa de afară. Dar, oare lumea de afară este pregătită
să îl primească?
Ziua liberării este cea mai tristă. Familie nu are, iar rudele mai îndepărtate
nu-l recunosc şi nu-l vor în preajma lor. Prieteni? Toţi sunt în penitenciar.
Nu are unde să doarmă, nu are ce să manânce. Puţinii bani pe care i-a
primit la liberare îi vor ajunge pentru câteva zile. Şi apoi? Să meargă la
forţele de muncă să ceară ajutor. Că s-a calificat în penitenciar. Să meargă
la primărie să ceară o locuinţă. Că aşa i-a spus asistentul social.
În câteva zile, visele lui se spulberă, iar speranţa îl părăseşte. S-au

schimbat peste noapte atât de multe în ţara asta! În anii petrecuţi în
penitenciar a tot amânat să se gândească la gustul libertăţii. Instinctiv, i-a
fost teamă.
De ce nu l-a pregătit nimeni pentru libertate? Şi de ce nu i-a spus nimeni

că libertatea se numeşte acum Jurassic Park?! Educatorul e de vină! Şi toţi
ceilalţi de acolo. Cum îi poate folosi acum faptul că ştie ce înălţime are
Himalaya, că „delincvent” e forma corectă gramatical şi că balena naşte pui
vii?! Au mâncat banii statului degeaba că, uite, pe el nu l-au ajutat cu
nimic! E iarnă deja şi haine prea groase nu are. În schimb, ştie exact ce are
de făcut.E atât de simplu! Se va întoarce la penitenciar să le spună tuturor
că au dat greş cu el, că toată educaţia lor de 2 lei nu l-a ajutat cu nimic!
De-acum e recidivist şi altfel se vor face cărţile.
***
Serviciul Socio, Cultural-educativ, Reeducare, Reintegrare,
Reinserţie, Educaţie şi asistenţă psihosocială. Oricum l-ai denumi,
rămâne un loc de muncă absolut special.Educatorul din penitenciar este
părinte, profesor, prieten. Pentru toate acestea trebuie vocaţie, putere şi
un pic de nebunie.
Posted in Labels: ANP, deţinut, penitenciar, penitenciare | 12 Comentarii
Reforme multe, oameni puţini

Bun venit în România Curată

17 Noiembrie 2008¦Alina Mungiu-Pippidi
Se spune ca Petru cel Mare, murind, a suferit pina in ultima clipa de

obsesia ca nu a reusit sa faca din Rusia o tara occidentala si ca reformele
planuite nu au dat roadele asteptate. "Nu avem oameni!" ar fi spus, in chip
de explicatie suprema, pe patul de moarte, marele reformator.
M-am gindit, adesea, ca asta e ce avem
in comun cu Rusia, o tara mult mai mare
decit a noastra, faptul ca in istoria
noastra au fost reforme multe si oameni
putini. Oameni care sa le duca la
indeplinire, oameni care sa se identifice
cu o cauza, nu cu o cariera, oameni la a
caror moarte sa poti spune "fara el nu ar
fi existat asta sau asta", cum poti spune despre Spiru Haret sau despre
doctorul Cantacuzino, oamenii de aceasta factura sint rarisimi la noi. Iar in
istoria noastra postrevolutionara ei sint supremii absenti.
Nu imi vine in minte numele niciunui judecator pe care sa il identificam cu

schimbarea justitiei. Nici al vreunui diplomat cu schimbarea diplomatiei.
Nici al vreunui administrator cu reforma administratiei. In cei aproape
douazeci de ani de schimbare programata a tarii, nume de reformatori, de
oameni care chiar au incercat sa puna in practica ce vorbeau toti ceilalti,
gen Monica Macovei, sint doar citiva. Si felul cum au sfirsit acesti
reformatori ne face sa intelegem de ce nu sint mai multi.
Hai sa vorbim astazi despre explicatiile acestui fenomen. Cum se face ca

Daniel Morar e selectionat printre Europenii anului la Bruxelles, iar Monica
Macovei primeste Premiul de Femeia Europeana a anului chiar de la
presedintele Parlamentului European, in vreme ce, in Romania, acesti
romani cu care ar trebui sa ne mindrim sint denigrati pe toate drumurile si
pe toate canalele? Este evident cã societatea noastra are din nastere o
cantitate mai mica de oameni capabili de dedicatie. Adevarat, fiecare
cultura pune un accent diferit pe altruism si recompensa sociala a
altruismului. A noastra nu pune deloc.
Dimpotriva, oamenii care fac ceva din care lor nu le iese nimic sint vazuti la
noi ca niste fraieri si dispretuiti sincer. Bancurile despre cei care salveaza
tarisoara abunda si bascalia publica se infiripa imediat de cum apare cineva
mai altfel, care vrea sa faca ceva. Ce-s atitudinile astea protestante?, ma
certa un prieten ortodox la inceputul anilor nouazeci: “ele nu merg la noi!”
Avea, probabil, dreptate.
Deci, chiar daca am avea, procentual, in populatia globala, oameni capabili
sa se identifice cu o cauza publica, ei sint rapid socializati in faptul ca asta
nu e o atitudine romaneasca. Ba e, dimpotriva, o prostie si un lucru ridicol.
Mult mai bine sa isi vada de cariera lor, sa isi ia primul leasing, primul
mortgage, prima subventie pentru o carte sau primul grant pentru un film
si sa isi vada de realizari adevarate, strict personale. Pentru ca cele
altruiste, investitia in sectorul public sau munca voluntara in orfelinate sau
camine de batrini se scurge precum apa in nisip, nu ramine de pe urma ei
nimic.
Nici macar nu sint exemplu pentru alti oameni, pentru ca asemenea

gesturi, nefiind pretuite la noi, numele celor care le fac ramine adesea
necunoscut. Sau daca prin cine stie ce intimplare sint cunoscuti, vor fi prost
vazuti de ceilalti, pentru ca noi sintem o societate conformista, asa e lumea
rurala trecuta prin comunism, in care, daca esti diferit fata de ceilalti,
platesti un pret enorm.
Cum nu pretuim altruismul, nu putem avea, ca atare, servitori publici

dedicati. Daca din greseala am avea, nu ii bagam de seama. Singurul
criteriu dupa care apreciem oamenii, la noi, este trancaneala. Marile figuri
ale momentului nu sint oameni care au facut ceva, ci oameni care au vorbit
la televizor. Pe urma, consumam o energie enorma, discutind despre ce au
spus asemenea oameni. Cind, in realitate, nimic din ce spun ei nu
conteaza. Apartin categoriei, dominante la noi, de oameni care vorbesc non
stop, dar nu fac niciodata nimic.
Nu sintem numai civilizatia trancanelii si a ne-faptuirii, cum ar fi zis Noica.

Sintem, peste toate, si civilizatia lasitatii. Pe linga ticalosii pe fata, gen Dan
Voiculescu, comunismul a dezvoltat la noi o proportie formidabila de
creaturi intermediare, care traiesc cautionind raul si scuzind binele. Acestia
sint soarecii. O multitudine de soareci, zilele astea, se intrec a spune ca
institutiile sint mai presus de oameni. Vine vorba de institutii si principii la
noi numai cind se gaseste vreun om de sacrificat.
Ce institutii? Care principii? Tarile civilizate au asemenea lucruri, pentru ca

generatii de oameni buni le-au cladit. Tarile care deocamdata sint doar
culturi, nu civilizatii, au doar citiva oameni pe generatie si nu au ajuns
niciodata sa aiba "institutii". Royal Air Force e o institutie, pentru ca ultimul
pilot ramas in viata, in loc sa se duca acasa, a continuat sa zboare pina s-
au gasit altii sa-i ia locul. Administratia orasului Viena e o institutie, pentru
ca atunci cind gloatele revolutionare au incendiat-o, ultimii functionari si-au
riscat viata ca sa culeaga hirtii din arhivele fumeginde ca sa mai
reconstituie ce se putea. Noi nu avem asemenea exemple in istoria
noastra, nu avem generatii de devotament public in spate, care inspira
pina si pe cel mai amarit ultim intrat sa fie la inaltimea celor dinainte, sa isi
spuna "Institutia sint acum eu!". Avem doar citiva oameni izolati, oameni
ca Iorga sau Gusti, care au facut eforturi eroice si izolate sa ne lase
mostenire o tara, nu o adunatura de supravietuitori.
Fii ca ei! Deschidem acest portal nu doar ca sa oferim oamenilor o alta

sursa de lectura si amuzament pe tema eternei si fascinantei Romanii
corupte. Deschidem acest portal pentru cei care incearca sa schimbe ceva,
de la un contabil onest intr-o primarie de sat care observa o neregula in
conturi, la un parinte revoltat ca daca nu da ceva unui profesor, fiul lui nu
capata notele pe care le merita.
Deschidem acest portal pentru ca exemplul Coalitiei Romania Curata sa

poata fi replicat si adaptat peste tot. Daca ne trimiteti sesizari, vor ajunge
la ANI si DNA. Daca vreti sa construiti o coalitie pentru a curata mediul in
care lucrati, sintem gata sa va sfatuim si sa va sustinem. Deschidem acest
portal ca sa construim punti intre oameni, deasupra soarecilor.
www.romaniacurata.ro are la baza un parteneriat intre organizatii

neguvernamentale, sindicate, asociatii profesionale si organisme ale
statului, toate unite de dorinta de a construi o administratie si o justitie
care sa functioneze echitabil, impartial si eficient. Fiti bineveniti in acest
parteneriat.
Nu sinteti singur. Multi alti oameni gindesc ca dumneavoastra. Aici ii veti

intilni pe ceilalti. Bine ati venit in Romania curata, in Romania oamenilor!
(sursa: link)
Posted in Labels: justitie | 44 Comentarii
Viitoarea fostă viitoare fostă şefă

Monica Şerbănescu a fost numită, începând cu 15.11.2008, în

funcţia de şef al Serviciului de Inspecţie Notarială, Penitenciară şi
de Executori din cadrul Ministerului Justiţiei (MJ).
Deşi 'lucrează' în MJ din vară, nu s-a învrednicit să exercite această funcţie

până acum. E drept că nici Cătălin Predoiu nu s-a gândit să i-o ofere,
odată cu şansa de a-şi demonstra utilitatea. Cu două săptămâni înainte de
alegeri, însă, după ce Preşedintele Băsescu i-a respins candidatura pentru
şefia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), duduia a primit micuţa şi
ingrata dregătorie drept premiu de consolare.
Mai are doar câteva zile până la

schimbarea din funcţie, credeţi că-i stă
mintea la muncă? Poate în două
săptămâni să-şi ridice mânecile sacoului şi
să se pornească pe inspectat? Greu de
crezut. Nu ăsta e scopul numirii, cum nu
ăsta e tonul ministeriatului Predoiu. Dacă
protectorul dumisale nu a făcut mai mult
decât să promită, să discute şi 'să
planifice', trăgând de timp pâna la alegeri,
de ce şi-ar bate capul consiliera Şerbănescu?
Îşi va adăuga la palmares şi această funcţie urmând a adăsta plină de

speranţe prin cotloanele Parchetului General, până la ivirea unui alt partid
trambulină. Face asta de câţiva ani şi, până acum, se pare că i-a mers de
minune.
Ceva nu înţeleg totuşi. Chiar e atât de important pentru piticii unei

guvernări să-şi treacă cadourile de despărţire în CV? Cătălin Predoiu,
absentul principal al mandatului Predoiu la conducerea Ministerului Justiţiei,
se pare că şi-a făcut un scop din asta. Dar, de ce? Care e utilitatea? Cu ce-
i ajută? Pe ei, pe noi, pe toată lumea. Două săptămâni de iluzie în plus. La
ce folosesc?
Dar, ar fi incorect să presupun că dna. Şerbănescu este total lipsită de

calităţi. Măcar faptul că supravieţuieşte de ani de zile în Parchetul General
în aşteptarea unor vremuri mai bune şi tot e ceva. Alţi n-ar fi reuşit nici
atât. Ar fi ajuns rapid nişte amărâţi de procurori înghesuiţi într-un birou
prăfuit pe undeva pe la parchetele pe unde chiar se munceşte pentru banii
primiţi.
Monica Şerbănescu, pentru cine n-a urmărit subiectul, a fost

propusă pentru ocuparea acestei funcţii la 09 august 2008 de către
ministrul justiţiei, domnul Cătălin Predoiu. La 4 septembrie 2008, Secţia
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a respins
propunerea de numire în funcţia de procuror şef al DNA a Monicăi
Şerbănescu. Cariera politico-juridică şi lipsa de experienţă i-au fost
principalele piedici în obţinerea acestui aviz.
Ministrul Predoiu, din lipsă de alte variante, a înaintat toptuşi propunerea

de numire la data de 15 septembrie. Ulterior a fost prelungit mandatul lui
Daniel Morar la conducerea DNA, iar acum câteva zile preşedintele a
respins definitiv propunerea de numire a Monicăi Şerbănescu. Restul
informaţiilor, cu părerile contradictorii cu tot, se găsesc în presa ultimilor
luni. Corupţie, anti-corupţie, anti-anti-corupţie...
Link-uri utile:
Monica a ajuns, totusi, sefa
Kövesi a zburat-o pe Monica Şerbănescu fluturând o scutire ...
Daniel Morar rămâne, Monica Şerbănescu respinsă
Posted in Labels: Cătălin Predoiu, DNA, Ministerul Justiţiei, Monica

Şerbănescu | 13 Comentarii
Se mişcă ceva pe la Educaţie?

Posted On 17 noiembrie 2008 at la 00:01:00 by Vladimir
E binecunoscut de acum faptul că în vară a fost

elaborat Planul de măsuri pentru eficientizarea
sistemului penitenciar 2008-2009. S-au stabilit
sarcini, activităţi, termene de realizare şi responsabili
pentru fiecare sector de activitate.
.
Educaţia şi Asistenţa Psihosocială în planul de
eficientizare
Educaţia şi Asistenţa Psihosocială, se regăseşte în cadrul obiectivului

general: Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. La acest capitol sunt
stabilite 4 sarcini:
1. stabilirea unei strategii unitare de reinserţie socială,

2. diversificarea activităţilor educative,
3. dezvoltarea unui cadru comun privind educaţia şi asistenţa
psihosocială şi
4. utilizarea persoanelor private de libertate ca forţă de muncă.
Conform planului realizarea acestor sarcini presupune activităţi

precum:
elaborarea unei strategii de reinserţie socială;
introducerea voluntariatului pentru deţinuţi în beneficiul unor categorii

sociale defavorizate sau instituţii sociale de protecţie;
elaborarea unui ghid de programe operaţionale;
elaborarea şi implementarea unor proceduri comune centrelor de

reeducare;
implementarea unui program informatizat de monitorizare socio-
educativă a persoanelor private de libertate;
identificarea de oportunităţi pentru munca în interesul locului de
deţinere.
Cam astea sunt planurile, cum stăm în realitate?
Voluntariatul şi oportunităţi pentru munca în interesul locului de

deţinere. Deşi munca, plătită sau voluntară, este un aspect esenţial în
educaţia persoanelor private de libertate, cu atâtea sarcini şi hârtii care
trebuie duse la capăt de către lucrătorii de la educaţie şi asistenţă
psihosocială, aceasta cade undeva în ultimul plan. Există un serviciu care
se ocupă de munca deţinuţilor şi care are printre obligaţii găsirea de
beneficiari sau parteneri care să-i folosească pe aceştia la muncă, aducând
în acest fel venituri unităţii. Prea puţin sunt implicaţi educatorii în găsirea
de oportunităţi pentru munca în interesul locului de deţinere, mai mult se
regăsesc în selecţionarea deţinuţilor la muncă.
Program informatizat. Deja circulă prin unităţi un program de
monitorizare a activităţilor de educaţie şi intervenţie psihosocială a
deţinuţilor care are o mulţime de lacune dar, a fost un început. În unele
penitenciare este utilizat, în altele a fost abandonat şi în cele mai multe
probabil nici nu se ştie de el. În ce programe este inclus un deţinut,
perioada în care a participat la acestea, la ce penitenciar a fost inclus în
activităţi, sunt câteva din aspectele acestui program informatizat care,
dacă va fi pus la punct şi eventual va fi integrant în programul de evidenţă
a deţinuţilor, atunci ar fi de un real folos.
Ghidul de programe. Toate aceste activităţi au ca termen de realizare

iunie 2009 cu excepţia elaborării ghidului de programe care ar trebui
finalizat până în martie anul viitor. În luna octombrie au fost distribuite în
câteva unităţi penitenciare exemplare ale ghidurilor programelor pentru
persoanele cu antecedente în toxicomanie (Jilava, Ploieşti şi Poarta Albă),
persoane agresive (Timişoara, Satu Mare şi Bistriţa), persoane vârstnice
(Brăila, Arad şi Vaslui), persoane care au săvârşit agresiuni sexuale
(Gherla, Iaşi şi Galaţi), persoane cu risc de suicid (Arad, Baia Mare şi
Oradea) şi persoane cu afecţiuni psihice (Rahova, Galaţi şi Penitenciarul
Spital Poarta Albă). Toate aceste programe au fost realizate de specialiştii
din ANP şi din unităţile penitenciare şi sunt monitorizate de cei din Serviciul
Asistenţă Psihosocială din ANP.
Strategia de reinserţie socială
Zilele trecute s-a alcătuit un grup de lucru care

să evalueze situaţia existentă pe baza căreia, până
în iunie 2009, aşa cum arătam mai sus, se va
elabora o strategie de reinserţie socială.
Din grup fac parte educatori (Colibaşi, Tulcea,

Timişoara, Penitenciar Spital Colibaşi), asistenţi sociali (Iaşi, Craiova şi Baia
Mare), psihologi (Centrul de Reeducare Buziaş), preoţi (SNPAP Tg. Ocna şi
Miercurea Ciuc), şefi servicii (Gherla şi Baia Mare), directori adjuncţi (Arad,
Botoşani, Colibaşi, Codlea şi Jilava), directori (Târgşor, Buziaş, Centru de
ReeducareTârgu Ocna) şi Bejan Cătălin. În total 21 de oameni care vor
avea obligaţia de a pune degetul pe rana acestui domeniu de activitate. Vor
avea responsabilitatea de a identifica toate problemele cu care se confruntă
lucrătorii din educaţie şi asistenţă psihosocială şi de a găsi soluţii realiste
pentru a împinge lucrurile mai departe.
Pentru că unii întocmesc Dosare de educaţie şi asistenţă

psihosocială deţinuţilor nou depuşi, alţii nu; unii le trimit în transfer
împreună cu deţinutul, alţii nu; unii le înregistrează, alţii nu; unii le
completează, alţii nu; unii anexează Procesul-verbal de instructaj împotriva
electrocutării, alţii nu; unii întocmesc Fişa opis, alţii nu. Unii urmează
procedurile din manual, alţii nu; unii încă mai fac serviciu sâmbătă şi
duminică, alţii nu; unii întocmesc tabele cu deţinuţii care participă la
activităţi în club, alţii nu; unii şcolarizează deţinuţi cu grad sporit de risc,
alţii nu.
Acestea ar fi doar câteva probleme pe care grupul de lucru amintit ar trebui

să le aibă în vedere. Ca şi procedurile comune pentru centrele de reeducare
(aşa cum ar fi necesare şi cele pentru penitenciarele spital). Cu siguranţă
voi ştiţi mai multe şi ar fi extraordinar dacă le-aţi aduce la cunoştinţa celor
din grup pentru a avea în vedere cât mai multe la întâlnirea ce nu s-a fixat
încă dar cu siguranţă va avea loc curând. Dacă ne implicăm cu toţii în a ne
aduna problemele care ne fac atâtea greutăţi şi şansele de a scăpa de ele
sau cel puţin de a şti cum să le gestionăm, vor creşte.
Sigur că existenţa Strategiei de reinserţie socială nu va fi o

garanţie a reuşitei pentru că sunt şi în prezent instrumente de lucru
unice pentru unităţile penitenciare dar nu toţi le aplică (Dosarul de educaţie
şi asistenţă psihosocială, Manualul de proceduri, Fişa postului etc.). Pe de
altă parte, este foarte posibil ca strategia în sine să nu fie una de succes
sau să nu fie timp de implementare având în vedere că şi alte strategii sau
planuri, bune sau bunicele, au fost înlăturate imediat ce capii ANP-ului au
fost schimbaţi. Deşi unii vor spune că nu toţi componenţii grupului de lucru
sunt avizaţi, iar Bejan cu atât mai puţin, să le acordăm totuşi puţin credit şi
mai mult ajutor. Cine ştie? Poate de data asta e cu noroc.
Posted in Labels: asistenţă psihosocială, educaţie, penitenciar, penitenciare

| 47 Comentarii
Linsajul mediatic cu bolovanii din dotare

Posted On 16 noiembrie 2008 at la 00:01:00 by admin
Unul dintre inamicii declarati ai sistemului penitenciar, este fara

indoiala "presa". Care reflecta trunchiat, care manipuleaza, care alege cu
buna stiinta evenimentele negative, in defavoarea lucrurilor de calitate, ce
este de presupune ca-l anima pe lucratorul de penitenciare.
Ascultand comentariile invitatilor din

oricare emisiune tv, organizata pe
aceasta tema, ca lucrator de
penitenciare, realizezi fara urma de
indoiala, ca atat moderatorul cat si
invitatii lor, sunt, in cele mai multe
cazuri, foarte departe de adevar. Cu
toate acestea ei reactioneaza si
actioneaza ca si cum ar fi in perfecta
cunostinta de cauza. Dupa ce-ti trece
dezamagirea sau indignarea, intelegi
intr-un final, ca aceasta abordare superficiala poate caracteriza in fond,
oricare alta situatie. Necunoscand insa la fel de bine realitatea altor
domenii de activitate, posibilitatea de a inghiti cu cea mai mare usurinta,
concluziile respectivilor realizatori, este practic nelimitata. Drept urmare,
prejudecatile, pentru ca despre ele discutam, sunt alimentate si intretinute
pana la urma, cu ajutorul fiecaruia dintre noi.
Incidentul de la Penitenciarul Braila este din acest punct de

vedere, emblematic. ANP-ul iese intial cu un comunicat neutru.
Proaspatul lansat la apa director adjunct Ungureanu, ale caror abilitati de
comunicare nu mai pot fi puse la indoiala, emana imbatosat inca un
comunicat, in care trage toate concluziile. Uimit si zapacit de rezultat, tot el
interzice pe urma, orice alta declaratie institutionala, da ordin sa se inchida
repede telefoanele si obliga practic reporterul sa se orienteze numai in
directia apartinatorilor. Care reporter, tratat cu refuz, se propteste in fata
penitenciarului (unde altundeva?!) si intervieveaza pe indelete o bunicuta
plansa de mila nepotului orfan de mama, detinut in penitenciar. Plansul
bunicii, asociat cu fotografiile color, duc intr-o singura, inevitabila, directie.
Unul dintre sindicate, trezit si el din amorteala, emite un comunicat

naucitor si, folosindu-se de tragedia unei familii, da ca sigura stirea,
potrivit careia, un fost detinut a rapit si a ucis, cu patru ani in urma, copilul
nevinovat al unui lucrator de penitenciare. Dupa care, satisfacuti de
rezultat, organizeaza o conferinta de presa. Stirea era falsa dar scopul a
fost atins si tot scopul scuza mijloacele. Tragedia e reală cu excepţia
faptului că autorul nu era un fost deţinut.
In tot acest iures informational, cine s-a oprit putin in loc, sa

cugete?! In tot acest iures informational, toata lumea s-a crezut datoare
sa acuze, sa (se) scuze, sa convinga, sa felicite (cele mai multe felicitari au
fost expediate pe adresa sindicatelor!). Mai conteaza ca era practic
imposibil, fie si cu patru ani in urma, ca un lucrator de penitenciare sa-si
piarda copilul in asemenea circumstante, fara stiinta presei, fara stiinta
tuturor lucratorilor?
.
Mai conteaza daca a fost data, sau nu, comanda de corectie fizica aplicata
detinutilor, imobilizati in prealabil? Mai conteaza ca implicarea sindicatelor,
intr-un lung sir de alte abuzuri aplicate lucratorilor de penitenciare, a fost
slaba sau a lipsit cu desavarsire? Ma tem ca nu! Dar fara "presa", nimic din
toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, ca urmare, "presa" este pana la
urma pricipalul vinovat!
***
Cat timp Dl Ungureanu isi reface fortele, Ministerul Justitiei de aceasta

data, prin reprezentanti de seama, in frunte cu Radu Buica, emite, ieri 15
noiembrie, anul de gratie 2008, urmatoarea insemnare, sub titlul de
comunicat de presa:
"In cursul zilei de 15 noiembrie, conducerea centrala a ANP, a luat act de

prezentarea in mass-media a unei situatii cu caracter personal, de catre un
functionar apartinand unitatii penitenciare Targsor ."
Cel mai ignorant personaj, stie ca motivul pentru care o institutie

emite un comunicat de presa, este acela ca are ceva de spus. Ce
intelegeti dumneavoastra din acest "comunicat", proaspat postat pe site-ul
ANP?! Poate intentia domnului Buica a fost aceea de a ne anunta ca in
afara de conducerea "centrala" de pana acum, ANP-ul mai are si alte
conduceri de mana a doua, pitite prin judetele megiese.
Altfel, imi este imposibil sa inteleg cum de situatia cu "caracter personal" a
unui anonim functionar de la Targsor, a carui identitate pare sa nu mai fie
o necunoscuta pentru mass-media, ajunge eveniment de seama, in masura
sa-l abata din treburile justitiei, pe nenea asta cu functie atat de inalta,
pentru cel mai fara de noima comunicat de presa pe care l-am vazut
vreodata in viata mea! Postat nu pe site-ul ministerului ci in ograda ANP-
ului, ca la noi merge orice.
Presa vinde si cumpara un anumit soi de marfa, "marfa" asta este

livrata uneori pe tava, de catre tot felul de domni si doamne care, dupa ce
trag tare in piept aerul rarefiat de sef, au impresia ca se pricep la orice,
adica la nimic!
Posted in Labels: ANP, penitenciar, penitenciare, presa | 34 Comentarii
Ragea, demnitarul
Evenimentul Zilei ne informează că Radu Ragea a fost promovat în

funcţia de subsecretar de stat, după ce anul acesta, în mai, o propunere
similară a fost refuzată de către primul ministru în ultimul moment.
Justiţiar Român, partenerul nostru de gherilă, scrie şi el despre Predoiu şi
Ragea.
La şase luni după prima tentativă

eşuată de a-l aduce în conducerea
Ministerului Justiţiei pe unul dintre
foştii săi asociaţi, ministrul Cătălin
Predoiu a obţinut ieri semnătura
premierului Călin Popescu-
Tăriceanu pentru Radu Constantin
Ragea.
Nominalizat să devină secretar de

stat în mai, imediat după instalarea
lui Predoiu, Ragea nu a mai apucat să ajungă în funcţie din
cauza reacţiilor vehemente ale magistraţilor care i-au reproşat
că nu are studii juridice. În ultimele zile de mandat, guvernul
a găsit însă soluţia: crearea unui post special.
Funcţie creată cu dedicaţie
Pe 4 noiembrie, executivul a modificat, printr-o hotărâre de

guvern, organigrama Ministerului Justiţiei adăugând un post
de subsecretar de stat pe lângă cei patru secretari de stat
subordonaţi lui Predoiu. Hotărârea semnată de Tăriceanu şi
contrasemnată de Predoiu a intrat în vigoare începând de luni,
când a ajuns în Monitorul Oficial. Trei zile mai târziu,
premierul a venit cu o altă decizie prin care îl numeşte în
funcţia de subsecretar de stat pe Radu Ragea.
Economist de profesie, Ragea se numără printre foştii

parteneri de afaceri ai actualului ministru, în firma de
consultanţă P&R Forus Strategies SRL. Chiar dacă amândoi au
renunţat la acţionariat cu puţin înainte ca Predoiu să depună
jurământul la minister, firma a rămas în familie. Potrivit
datelor afişate ieri în Registrul Comerţului, firma îi are drept
acţionari, în prezent, pe Mihai Gheorghe Ragea şi pe Diana
Florentina Predoiu, fiecare deţinând un pachet de 50%.
(sursa: Evenimentul Zilei, 15.11.2008)
Ce credeţi c-ar fi făcut Tudor Chiuariu pe final de mandat cu Iulia

Scîntei? Întrebare de 100 de puncte. Cam ce-a făcut Cătălin Predoiu cu
Radu Ragea. Pe Bogdan Găurean, transpiratul ăla de la Registrul
Comerţului, l-a făcut şef de campanie că funcţie avea, pe Ragea l-a
inventat subsecretar de stat pentru 2 săptămâni, aşa de amorul artei.
***
Când comisiile lui Radu Ragea măsluiau concursuri pentru piloşii care se
vroiau directori în sistemul penitenciar, mă întrebam cât de tâmpit poţi să fi
ca să faci asta înainte de alegeri. Răspunsul l-am avut câteva săptămâni
mai târziu, şi eu şi candidaţii fără pile. Azi am primit şi ultima lămurire.
.
Da, se poate. Indivizi ca Radu Ragea sau Bogdan Găurean la Ministerul
Justiţiei ori ca Vasile Pop, Florin Stanciu sau Tiberiu Ungureanu la
penitenciare trebuia să-şi primească recompensa politică, iar un ministru
precum Cătălin Predoiu, cu mintea şi reacţiile-i de avocat, e ideal pentru
afaceri de acest gen.
Posted in Labels: Cătălin Predoiu, Ministerul Justiţiei, Radu Ragea,
subsecretar de stat | 15 Comentarii
Sfetnici şi strategici
Prima reuniune oficială a Consiliului Consultativ s-a consumat discret

acum două zile. Simultan, Grupul de Management Strategic, care după
nume ai zice că e funcţional şi că se lupta dibaci pentru reformarea
penitenciarelor, s-a întrunit în formulă completă pentru a da bineţe
comisiei nou înfiinţate. Întâlnirea oficială a durat vreo trei ore. Întâlnirea
neoficială a durat ceva mai mult, dar n-a avut fastul cu care erau obişnuiţi
proaspăt numiţii sfetnici. ANP ne informează sobru şi modest că:
"au participat actuali şi foşti lucrători din Administraţia

Naţională a Penitenciarelor şi reprezentanţi ai Ministerului
Justiţiei, pe agenda reuniunii figurând: prezentarea Proiectului
de Statut al Consiliului Consultativ şi elaborarea Planului de
măsuri propriu al Grupului de Management Strategic al ANP,
pe baza planurilor de măsuri regionale. (sursa: link)"
Tezele din noiembrie
Statutul a fost prezentat şi discutat,

ajungându-se la concluzia că anumite
completări şi modificări se impun.
Super-directorii, membri ai Grupului de
Management Strategic al ANP, au fost
atât de strategici că au lăsat planul de
măsuri propriu pe altă dată.
Nici nu veniseră pregătiţi, dar nici n-au

mai avut energie după efortul de a
asculta discuţiile pensionăreşti, prioritare
pe agenda reuniunii. Oricum, după
experienţa planului de eficientizare a
sistemului penitenciar, 90% ineficient în ciuda raportărilor multe şi dese,
cui îi mai arde de tabele, viziuni, misiuni şi alte dangarale.
Pensionarii n-au reuşit să rupă gura târgului cu vreo idee nemaipomenită.

'Tezele din noiembrie' n-au apărut, fiind doar o întâlnire constitutivă.
Sfaturile şi sprijinul o să urmeze. Altceva nu s-a mai întâmplat. Ăsta a fost
evenimentu'. Doar atât. Un fel de club al pensionarilor de bine, cu invitaţi
care să asculte poveşti din vremea comunismului penitenciar.
'Sfetnicii' la remorca 'strategicilor'
Partea haioasă e că acest Consiliu Consultativ e un moft care nu

poate fi finanţat de către ANP. Este şi motivul pentru care evenimentul
a avut pe agendă, chipurile, şi planu' lu peşte făcut de directorii din grupu'
lu' Ragea. 'Strategicii' s-au cuplat cu 'sfătoşii' pentru că, tehnic şi
contabiliceşte, nu sunt bani pentru finanţarea pensionarilor zglobii.
Cine şi cum va finanţa întâlnirile, deplasările şi, în general activitatea

Consiliului Consultativ e greu de imaginat. Nu prea se poate, iar 'finanţările'
pe curcani, uischeane şi chiolhane - din vremurile bune - nu mai sunt, se
pare, suficiente.
Huston - Ghiculeasa, racheta progresului penitenciar are o

problemă! Bătrâneii nu vor putea fi finanţaţi oficial, nici măcar pe legea
voluntariatului. Nu cred că vor face muncă voluntară plătind din propria
agoniseală cheltuielile prilejuite de această activitate, deşi, pentru cei mai
mulţi, nu cred că ar fi o problemă. Pentru alţii, precum tov. Văduva, ar fi
chiar un gest firesc, finanaţat eventual din vechile 'prime de încadrare'.
Posted in Labels: ANP, Consiliul Consultativ, penitenciar | 12 Comentarii
În oglindă
Posted On 14 noiembrie 2008 at la 04:35:00 by Sword
Lucrăm cu deţinuţii în fiecare zi. E

alegerea noastră. E destinul nostru. E,
poate, coşmarul nostru. Îi păzim zi şi
noapte, îi plimbăm, îi învăţăm, îi
cunoaştem. Vieţile noastre se
intersectează cu vieţile lor. Împărţim
acelaşi spaţiu. Respirăm acelaşi aer. Le
ascultăm poveştile, dramele, traumele,

fricile. Şi, încet, faptele din dosare se
estompeaza, pedepsele ajung cifre
insignifiante, iar victimele – nişte umbre.
Le este frig sau cald, le este foame, simt durerea, sunt ingrijoraţi de familii
sau abandonaţi, sunt nefericiţi. Vor întotdeauna câte ceva. Vor ajutor.
.
Descoperim că sunt oameni. Şi prăpastia uriaşă dintre noi şi ei se
micşorează. Şi le întindem mâna cu încredere şi compasiune. Şi le dăruim
energia noastră, răbdarea noastră, înţelegerea noastră, cunoştinţele
noastre, bucăţi din vieţile noastre. Pentru a întregi vieţile lor. Pentru că
ştim că stă în puterea noastră să schimbăm ceva.
***
Lucrăm cu deţinuţii în fiecare zi. Cineva trebuie să facă şi munca
asta. Bună, rea, asta e! Nu avem prea multă bătaie de cap dacă ştim cum
să ne facem treaba. Şi apoi, este un loc de muncă bine plătit şi sigur. Unde
mai găseşti aşa ceva acum?! Şefu' să fie mulţumit, că restul merge de la
sine! 'Hoţul e hoţ' şi aşa va rămâne, oricâtă puşcărie ar face! Doar nu are
cineva pretenţia să-l învăţăm noi să nu mai dea în cap altora şi să nu mai
fure!
.
Şi ce atâta plimbare încolo şi-ncoace cu hoţii? Ba la şcoală, ba la teatru, ba
în parc sau la muzeu?! Şi le mai dăm şi bani că se duc la şcoală! Copiilor
noştri nu le dă nimeni bani ca să înveţe. Ce atâta reintegrare şi
fandoseală? Reintegrare în ce?! Uite ce sărăcie e în ţara asta şi ce vremuri
trăim! Nu i-am pus noi să vină la puşcărie. Deşi, bine c-au venit. Că aşa ne
plătim şi noi casele şi maşinile.
.
Cum de nu înţelege toată lumea? Hoţul trebuie să ştie de frică. Nu are voie
să ridice ochii din pământ. Vorbeşte doar atunci când îi dăm noi voie.
Trebuie să ştie cine e jupânul. Că altfel, ni se urcă-n cap. Ehei, tot bătaia e
ruptă din Rai!
***
Analfabeţi, cu studii neterminate sau absolvenţi de facultate.
Găinari, escroci, violatori, criminali. Tineri sau vârstnici. Bărbaţi sau femei.
Sunt 'obiectul' muncii noastre made in Romania, sunt brand-ul nostru, care
a ajuns renumit peste mări şi ţări. Sunt o categorie specială, aflată în zona
crepusculară, din care adevărul nu are cum să iasă viu şi întreg. Exercită o
atracţie delirantă pentru mass-media şi reprezintă un izvor nesecat de
speculaţii şi de uimire.
.
Sunt monedă de schimb pentru politicienii înscăunaţi temporar. Sunt o
minge de ping-pong pe masa Ministerului Justiţiei. Sunt, dacă vreţi, un fel
de Triunghi al Bermudelor din România: apar şi dispar în funcţie de
interesele puse în joc. De banii care sunt, dar nu sunt. De funcţiile care
sunt, dar nu sunt.
.
Şi, pentru ca sunt atât de speciali, desigur că fac lucruri speciale.
Atât de speciale, încât trebuie strigate-n gura mare, la fel ca pe vremea
bunicilor, când se striga pe uliţele satului că a venit circu-n iarmaroc şi
erau poftiţi să vadă femeia cu mustaţă şi înghiţitorul de flăcări. Numai că
acum putem urmări comod circul la televizor.
.
Aceeaşi mass-media care rămâne cu gura căscată că deţinuţii joacă teatru,
pictează, dansează, scriu cărţi şi poezii, se căsătoresc, sunt la facultate,
atacă violent întregul sistem penitenciar când se întâmplă un eveniment
negativ. Şi speculează până-n pânzele albe. Şi pun etichete. Şi dau
verdicte. Şi nu e corect.
.
Pe noi nu ne interesează ratingul televiziunii X. Nici tirajul
publicaţiei Y. Şi nici popularitatea partidului Z. Ştim că violenţa face
spectacol, iar spectacolul se vinde bine. Şi atrage muştele, dispuse să
polemizeze şi să se ia de păr până în zori. Pentru a-l pune la zid pe omul-
cel-negru-şi-rău-vinovat-de-tot-ceea-ce-s-a-întâmplat.
.
Ne interesează adevărul, oricare ar fi el. Numai că nu vrem ca adevărul
acesta să fie tras de moţ din puţul gândirii unor jurnalişti de cartier, care
pun semnul egal între gratie şi tortură, şi pe care vizionarea unor
posterioare înroşite îi duce în extaz. În timp ce Tăriceanu visează la Titanic,
Băsescu e obsedat de lovituri de stat, iar criza mondială a devenit un
tsunami cu efect întârziat, pare cel puţin bizar să vrei să afli alchimia
adevărului.
Posted in Labels: deţinuţi, penitenciar | 8 Comentarii
Sfatul bătrânilor dalmaţieni

Azi, la ora 16.00, la sediul Institutului Naţional al Magistraturii

(INM), se întruneşte pentru prima dată Consiliul Consultativ al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP). Ideea constituirii
Consiliului a fost, după cum ştiţi, consemnată în prima şi ultima întâlnire a
Grupului de Management Strategic al ANP. Funcţia declarată a acestei
cinstite adunări consultative ar fi aceea de a acorda "sprijin şi consiliere în
demararea unor proiecte importante pentru sistemul penitenciar
românesc".
.
Consiliul consultativ - bătrânii 'se întoarce'
.
Fiind prima întâlnire, probabil că nu se va
acorda chiar acum sprijinul şi consilierea,
singurul proiect important din această
perioadă fiind alegerile şi supravieţuirea
post electorală a actualei echipe de
conducere. Nu vor lipsi însă alte intenţii
bune şi alte proiecte de viitor exprimate
pe un ton încrezător şi optimist. Nu cred
însă c-o să vedem ceva concret, după
cum n-am văzut nici eficienţa planului de
eficientizare.
.
Racheta progresului penitenciar se tot pregăteşte de lansare, din
păcate doar din camera de comandă. Tabloul de control e pregătit.
Lipseşte cel care să apese pe butonul roşu de lansare. Sigur, traiectoria a
fost prost calculată, lipseşte combustibilul - spune direcţia economică,
lipseşte schela aia care ţine racheta pregătită pentru lansare. Şi mai
lipseşte ceva. Lipseşte chiar racheta, pentru că n-a fost construită
niciodată. E doar o schiţă pe undeva.
.
Altă comisie, alte promisiuni fără orizont
.
Dacă sub Chiuariu, Scîntei şi Iosif ANP-ul s-a destructurat, sub
comanda ezitantă a noii echipe se tot structurează din promisiuni şi auto-
mulţumiri. Şi nu e doar atât. La nivelul decizional al sistemului ANP se
inventează tot felul de paravane şi perdele de fum pentru purtătorii de
semnături, care n-ar vrea să împartă singuri povara, deşi pentru asta sunt
plătiţi. Şi nu e vorba de management participativ, e vorba de altceva.
Insidioasa fugă de răspundere a contaminat demult sistemul penitenciar,
acum are şi nume de consiliu, comisie, acord, şa.
.
Şi totul se complică. Pentru propăşirea neamului penitenciar îl avem pe
ministru şi pe Radu Ragea, iuliuscînteiul de rigoare. Mai avem director
general cu adjuncţii din dotare. Avem Consiliu de Conducere, organ
consultativ constituit din şefii direcţiilor din ANP, avem Grup de
Management Strategic, şi avem Consiliu Consultativ. Ne lipsesc doar
rezultatele. Facem întâlniri ca nimeni alţii, discutăm despre vremurile
apuse şi despre măreţia ce va să vină, mai greu cu partea practică.
.
Avem şi planuri de eficientizare - măreţe dar implementate 10%,
acorduri ferme dar nerespectate, memorandumuri utile dar uitate, după
cum avem disponibilitate la dialog şi promisiuni lăsate în seama viitorului,
desigur nesigur. Problema, micuţă dar sâcâitoare, rămâne tot lipsa unor
rezultate. 'Efortul MJ - ANP' înseamnă doar simple promisiuni politicianiste
sau mega-minciuni. Depinde de perspectivă.
.
Deficitul de credibilitate
.
Referitor la membrii acestui Consiliu este de menţionat că, generalul
Ioan Chiş, cel care a condus după Revoluţie Direcţia Generală a
Penitenciarelor până la descălecatul magistraţilor, a simţit nevoia să
răspundă unor critici care i-au fost aduse de cititorii noştri. Am avut unele
observaţii, dar reacţia generalului, acum prorector al Academiei Naţionale
de Informaţii, mi se pare corectă şi normală, mai ales că, din capul locului
recunoaşte că cele mai multe critici sunt justificate.
.
Reacţiile celor care i-au cunoscut pe membrii desemnaţi ai Consiliului nu
sunt deloc încurajatoare. Faptul că unii dintre membri sunt persoane
controversate, va dinamita orice credibilitate a acestui demers. Vasile
Văduva, general în rezervă şi dumnealui, este unul dintre dalmaţienii care
sunt în sfatul bătrânilor. Şef de resurse umane şi bişniţar de posturi
vacante, în perioada Stănoiu - Stănişor, halal sfetnic.
.
Statut excepţional de "concepţional"
.
Ideea constituirii a apărut înaintea
înţelegerii utilităţii. După faza de
entuziasm şi autosatisfăcătoare
mulţumire cineva şi-a dat seama că
lipseşte un cadru instituţional şi o
minimă acoperire procedurală. Drept
urmare ANP s-a străduit şi a construit un
"Statut al Consiliului Consultativ al ANP",
aşa, ca să moară de ciudă celelalte comiţii şi comitete. Treabă serioasă
deci.
.
Statutul ne spune că înaltul for sfătuitor funcţionează pe lângă directorul
general şi sprijină activitatea sistemului în "problemele concepţionale"
ale organizării şi funcţionării acestuia. Virili, nu doar energici bătrânii noştri
luptători. Nasoală treaba la ANP. Vrea să şi probleme concepţionale cu
ajutorul pensionarilor. Curajos, dar fără speranţă. Anti-concepţional, aş
spune că, le ştiu deja concepţiile, şi parcă mi-aş dori să nu le mai aud.
.
Muncă de sfetnic - voluntar: propuneri, evaluări, studii, vizite
.
Consiliul este compus din 9 membri şi 3 supleanţi, care semnează
angajamente de voluntariat şi sunt chemaţi la oaste de către directorul
general, doar atunci când ţara o cere, dar cel puţin lunar. Au drepturi
puţine şi obligaţii plăcute. Atribuţiile sunt, şi dânsele, clar stabilite:
analizează strategii şi planuri, şi, evident, fac propuneri de îmbunătăţire;
fac propuneri de modificare a legislaţiei;
evaluează activitatea penitenciarelor (sunt sigur că v-a fost dor de

un control);
fac propuneri în legătură cu formarea profesională, dotarea şi

înzestrarea pernitenciarelor;
fac studii şi analize, şi întocmesc proiecte de acte normative;
promovează o imagine pozitivă a sistemului penitenciar, şi
semestrial fac câte un raport de activitate.
Pot solicita, tot conform proiectului, documente şi pot vizita

penitenciare pentru a prelua propunerile personalului şi deţinuţilor. Au
preşedinte, secretariat şi toate acareturile necesare organizării întâlnirilor
lunare, la care vor fi convocaţi cu 10 zile înainte. Deci voinţă există,
putirinţă şi nerv la fel, conform declaraţiilor. Ce va face Consiliul "la nivel
concepţional" o să vedem, care mai trăim să povestim.
.
Peste ceva timp o să ne întrebăm, cu siguranţă, ce-au mai făcut bătrânii
şefi de trib. O să constatăm că au fost la fel de eficienţi ca planul de
eficientizare a sistemului penitenciar, la fel de activi ca Grupul de
Management Strategic? Sunt toate şansele, mai ales că mai ieri, problema
sfetnicilor era dacă n-ar putea să mai 'sperie' câte un leuţ pentru
dregătoria fără portofoliu la care au fost poftiţi.
Link-uri utile:
Generalul Ioan Chiş, fost şef al penitenciarelor, răspunde criticilor
Sistemul penitenciar regionalizat in taina
Şezătoarea de management strategic
Avem bătrâni, ce facem cu ei?
ANP are sfatul bătrânilor
Planul de eficientizare - 90% ineficient
Linişte, vin alegerile!
Cătălin Predoiu - echilibrat şi atât
Predoiu, complicitatile si non-actiunea
Ministrul justiţiei aparente
Nesimţirea României politice
Posted in Labels: ANP, Consiliu Consultativ, penitenciar, penitenciare | 18

Comentarii
Disputa poponetului meschin

Posted On at la 00:48:00 by famiglia Musat
Ne linseaza! Ne santajeaza!
Ne-o trag pe la spate! Mama
lor de jurnalisti incompetenti!
Pepeleii mint, s-au frecat cu
curul de pereti! Bravo
sindicatelor, au picat in fund
jurnalistii! Nimeni nu stie in
ce conditii lucram! Suntem
agresati de detinuti!
.
Ma uimeste tupeul nostru.
Asa cum ma uimeste si
incompetenta ageamiilor din
fruntea sistemului
penitenciar. Sentimentul de uimire e acelasi. Pentru ca tupeul si
incompetenta nu difera calitativ foarte mult. De asta se si ingemaneaza
atat de usor. Dupa cat ne-am dat cu curul de pamant, autovictimizandu-
ne, in ultimele zile, pot sa pun pariu ca ne putem imortaliza in pixeli
posteriorul cu acelasi succes la public ca si (in)amicii nostri, pepeleii.
.
Si cum disputa curului autohton, de o parte si alta a gratiilor, nu ne mai
ajungea, ne-am trezit cu spitul in gaoaza generica a jurnalistului roman.
Cum traditia de a ne pune popoul la bataie in fata sefilor e deja virtute
penitenciara, iar violul, totusi, e considerat pacat, am sarit imediat de cur
in sus atunci cand am simtit pericolul sodomizarii publice. Deh, om fi noi
curva in pat, da’ o doamna in societate. Asa ca ne pazim fundul! Si pentru
drepturile posteriorului nostru, al pepeleului si al omului in genere, ne vom
incaiera intotdeauna. In celula. In ziar. Pe sticla, la TV. Pe blog. Gardian
cu puscarias. Sindicat cu director. Blogger cu blogger si cititor cu
cititor. Director si blogger dau ca sigura maltratarea fundului pepeleu. Pe
dos, sindicatele si alti bloggeri analizeaza prostiile jurnalistice si trag
concluzii definitive. Unii simt nevoia sa-si intareasca si sa-si protejeze
argumentul cu cate o minciuna.
.
Un ageamiu de director general adjunct se simte mare PR-ist si dicteaza
comunicate de doi bani, un director general da cu mucii in fasole in direct
la tv, un blogger pune gaz pe focul mandriei penitenciare si da ca sigura
bataia, sindicatele iau nuiaua si dau la fundul jurnalistilor pana se
invineteste, un alt blogger urla linsaj. Presa devine pederastul numarul 1.
Incepem brusc sa ne aducem aminte de toate frustrarile noastre: n-avem
bani, conditii de munca de rahat, destine penitenciare triste, sefi rai.
Si, totusi, ce are sula cu prefectura si curul cu sistemul

penitenciar? N-are nimic. Dar ne mananca in fund. Atunci cand refuzam
sa acceptam ca avem o problema de integritate, profesionalism si
transparenta.
Care-i boul care crede ca penitenciarul e un fel de spatiu intim in care ne

mangaiem pe fund fara sa vada altii? Cati dintre noi realizeaza ca era
simultan o obligatie si un avantaj sa informam publicul, la 30 de minute
dupa producerea incidentului, cu privire la ce s-a intamplat? Ah, nu. Ce, ne
vede contribuabilul in curul gol? Nici vorba, sa se duca in ma’sa. Asteptam
sa apara poze pe internet si apoi dam din colt in colt sa explicam ce s-a
intamplat.
Care-i ageamiul ungurean care crede ca relatia cu presa se face

dand comunicate multe? Si tembele pe deasupra? Ah, purtatori de
cuvant? Ce-i aia? Formare profesionala pentru acestia? Un sut in fund. Mai
bine un pazist la reintegrare, un concurs trucat si alte smenuri locale.
Profesionistii sa se duca la dracu’. Noi stim mai bine cum e cu vorbele. Un
ungurean si o sefa de cabinet cu tate misto.
Care-i fricosul care nu vrea sa se puna rau cu presa? Sau cu Predoiu? Sau
cu liberalii? Sau cu oricine in genere? Hai sa inchidem mai bine un ochi la
smenuri anepiste si mejiste si sa debitam o prostie in direct la TV,
condamnam ab initio niste amarati, poate nevinovati. Asa impacam pe
toata lumea.
Care-i iresponsabilul sindical care speculeaza o drama incredibila cu un

copil si un tata morti pentru a starni aplauzele frustrarilor noastre? Ce
conteaza ca criminalul nu era fost pepeleu. Ba pentru noi era. Ca asa vor
muschii nostri. Si scriem asta si in comunicat. Si pentru ca asa vor muschii
nostrii, oricum toti sunt niste derbedei, niste suboameni. Cum are tupeul
presa sa se revolte la un posibil abuz? Toti aplaudam. Iata, s-au trezit
sindicatele. E cu boborul. Ah, ca nu sesizeaza parchetul sau corpul de
control cu privire la trucarea concursurilor....eh, ce ne intereseaza pe noi.
Doar ne-am bagat mii de fii, fiice si nepotei la randul nostru in sistem.
Mare lucru. Ne-am obisnuit.
Bloggerii se isterizeaza. Unul baga zvonul ca certitudine. Bataie!

Tortura! Tipa el. Ba santaj, striga al doilea. Si se incaiera. Rand pe rand,
cititorii iau foc.
Si, totusi! Ce are sula cu prefectura si curul cu sistemul penitenciar? Ah, m-

am prins. Ne doare in cur de adevaratele probleme. Preferam sa mergem
cu curul invinetit, da’ cu pantalonii trasi. De rusine. Avem un poponet
meschin.
Posted in Labels: penitenciar | 11 Comentarii
Prizonierii etichetelor
Posted On 12 noiembrie 2008 at la 12:00:00 by prisonworker
Într-unul din articolele anterioare vorbeam despre puterea

etichetei. Eticheta de agresor a fost lipită recent pe fruntea colegilor din
grupa de intervenţie de la Brăila înainte ca vreo anchetă să fie finalizată. Şi
asta cu ajutorul oficial al ANP-ului.
Chiar unii dintre noi am fost tentaţi să îmbrăţişăm un punct sau altul de
vedere, fără a avea în faţă decât nişte declaraţii ale presei, ale ANP-ului,
ale aparţinătorilor deţinuţilor sau ale persoanelor private de libertate. Am
văzut fotografii cu fese înroşite. Nu ştim nici cine sunt nefericiţii proprietari
de fese înroşite şi nici dacă urmele lăsate sunt efectul unor bastoane de
cauciuc sau ale unor atuoagresiuni menite să amplifice campania de presă
negativă.
Acţiune disproporţionată?
Pe mine m-a şocat acea expresie

aruncată atât de uşor şi atât de repede
- „acţiune disproporţionată”. Cine a stabilit
asta? În baza căror probe? Certificatele
medico-legale ce spun? Acum am văzut,

dar ANP nu avea nici cea mai mică idee.
Nu de puţine ori, în notele de informare ale

ANP-ului aflăm despre complicitatea
ofiţerilor şi agenţilor în săvârşirea unor
abateri disciplinare de către deţinuţi, sau
despre relaţii neprincipiale cu persoanele
private de libertate. Aceste note de
informare ni se citesc pe un ton grav de către şefii noştri, uneori
pigmentate cu mici aluzii şi ironii fără sens.
Deşi cei mai mulţi dintre noi lucrăm în penitenciare uneori uităm că
atunci când lucrătorul de penitenciare nu ia mită, nu face jocul deţinutului
şi, în general, pretinde respectarea legii ajunge în conflict cu deţinuţii. Iar,
dacă deţinuţii respectivi beneficiază şi de autoritatea interlopă şi sprijinul
informal al grupurilor de presiune din interiorul şi exteriorul penitenciarului,
conflictul, desori fizic, nu poate fi evitat.
"Corupt" sau "agresor", ce preferaţi?
Evită să fie corupt, dar nu reuşeşte să scape de eticheta de

agresor. Şi asta înainte de efectuarea unei anchete profesioniste. Ce să
înţelegem de aici? Nu există alternativă? Suntem condamnaţi să alegem
între două etichete nefavorabile? Oare agenţii şi ofiţerii din penitenciare nu
reuşesc să negocieze, să sancţioneze, să recompenseze, să selecţioneze la
muncă, să relaţioneze, să comunice decât în limitele celor două alternative?
Răspunsul îl ştim cu toţii. Evident că realitatea diferă de această imagine.

În fiecare zi, în fiecare penitenciar, cărăm la nisip cu nemiluita. Soluţionăm
zeci de conflicte. Rezolvăm mii de probleme. Relaţionăm cu deţinuţii. Îi
însoţim la activităţi productive. Îi îndrumăm. Îi învăţăm. Îi sancţionăm în
comisii. Îi recompensăm. Îi şcolarizăm. Îi calificăm în meserii. Le facilităm
contactul cu lumea. Îi căsătorim. Îi ajutăm să îşi recupereze documente
expirate. Le punem la dispoziţie spaţii sociale pentru a-şi etala talentele,
aptitudinile.
Uneori ne păcălesc. Alteori devin suspect de oneşti. Suntem, vorba

lui şi totuşi, nişte sandworkers. Munca noastră nu se vede decât atunci
când greşim, când nisipul pe care ne chinuim să îl ţinem departe ne
copleşeşte într-un final, sub greutatea oboselii, a subiectivismului sau a
saturaţiei. Până când ne facem treaba bine ani de zile, nu suntem
observaţi. „Asta nu se vinde”, îmi spunea un ziarist într-una din zile.
În schimb, atunci când uităm să fim roboţi şi redevenim oameni, când

cineva aruncă cu piatra, nu ne rămâne să alegem decât între etichete. Pe
care o vrei? Cea de corupt sau aia de agresor?
Reacţia sindicatelor a fost profesionistă. Cele două tragedii, despre

care puţini au cunoştinţă, şi modul echilibrat în care a fost redactat textul
ne duc cu gândul la următoarele întrebări:
Ştim să redactăm comunicate de presă?
Ştim să ne prezentăm în faţa presei?
Relaţia cu mass-media şi gestionarea crizelor mediatice
Un comunicat de presă, spun specialiştii, ar fi trebuit să conţină în

acest gen de situaţii:
1. prezentarea situaţiei de fapt cu elementele esenţiale (eg. Brăila,

punct de lucru, obiecte interzise, intervenţie) şi
2. promisiunea de a reveni după anchetă, fără a da verdicte
preliminare. Nimic mai mult.
Precizările legate de opoziţia deţinuţilor, intensitatea intervenţiei sau date

despre certificatele medico-legale sunt aspecte care nu pot fi verificate
imediat. Verdictele bazate pe simple supoziţii sau verificări superficiale aţi
văzut deja ce efect au.
Mass media, pentru că nu se pricepe, are nevoie şi de informaţii

referitoare metodele de manipulare folosite de deţinuţi. Cum noi nu le-am
ştiut şi nu le-am înţeles până a ne angaja la penitenciar, nu este de
aşteptat ca publicul ori mass media să le cunoască. Deci astfel de informaţii
nu trebuie să lipsească. Sunt inedite,atrag interesul şi sunt preluate.
Sunt multe de spus. Informaţii despre violenţa în penitenciare şi măsurile
de combatere ar fi fost deasemenea utile. În nici un caz verdicte
superficiale şi atitudine defensivă. Şi reacţia reprezentanţilor ANP contează.
N-a fost deloc convingătoare.
Veţi spune că e uşor să-ţi dai cu părerea de la tastatură. Şi, probabil

aveţi dreptate. Dar, trebuie să învăţăm din greşeli. Nu ştim să gestionăm
bine asemenea momente. Nu pretind că eu ştiu, dar trebuie să formăm
oameni care să reprezinte în mod onest, echilibrat, corect interesele
sistemului penitenciar. Sistemul penitenciar românesc are purtători de
cuvânt care, dacă sunt lăsaţi să-şi facă treaba, pot gestiona aceste crize
mediatice. Dacă sunt ascultaţi şi sprijiniţi.
Posted in Labels: ANP, penitenciar, penitenciare | 12 Comentarii
Ziua: Ucis în numele tatălui

Cotidianul Ziua preia comunicatul de presă al Federaţiei Sindicatelor

din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP).
Ucis in numele tatalui

Ziua - miercuri, 12 noiembrie 2008
Fiul unui supraveghetor de la Penitenciarul Tulcea a

fost omorat cu cruzime * Micutul, in varsta de sase ani,
invelit in ziare si cartoane, a ars de viu * Traumatizat
de aceasta drama, agentul sef Moldoveanu a murit in
spital.
Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a

Penitenciarelor (FSANP) a reactionat la "circul mediatic"
intreprins pe marginea asa zisului scandal ce a avut loc recent
la Penitenciarul Braila. Prezentati ca victime, detinutii au
agresat cinci gardieni, care au avut nevoie de opt zile de
ingrijiri medicale. Doar doi detinuti au primit certificat care
constata urmele unor lovituri.
Drame care nu fac rating

Arhiva - Noiembrie 2008 Penifest - Part2

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Arhiva - Noiembrie 2008 Penifest - Part2

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

PENITENCIAR: noiembrie 2008

Coduri pentru guvernarea viitoare

Ministerul Justiţiei zice că a finalizat proiectele de coduri: codul

Varianta finală a codurilor nu este

Activitatea de elaborare a început

Urmează ca aceste coduri să treacă prin procedura parlamentară,

Ministrul Justiţiei a anunţat că proiectele au fost în dezbatere pe

Nu ştiu exact cum a decurs

Ziua, 22.11.2008 - Codurile lui Predoiu

Tocmai datorita schimbarii radicale a modului de

O varianta mai apropiata de continutul actualelor coduri cu

Catalin Predoiu a recunoscut din capul locului ca cele

Convins ca cele patru coduri vor schimba pozitiv actul de

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, însoţit de specialiştii

A mulţumit predecesorilor săi în funcţie pentru că au sprijinit

A trasat principalul obiectiv al celui care îl va succeda

Şi asta deoarece cele patru Coduri sunt absolut necesare

scribd.com - Proiect cod penal v 11.2008, Expunere de motive Cod

Juridice.ro - Despre proiectul noului Cod de procedura civila, cu

Posted in Labels: cod civil, cod de procedură civilă, cod de procedură

Realitatea TV producea ieri seară o ştire care ar trebui să dea de

necesar de cunoştinţe pentru a lucra, nu

Sunt consilieri juridici în Ministerul Justiţiei, dar nu ştiu noţiuni

În proporţie covârşitoare aceşti consilieri juridici au fost

Nu e prima dată când scriu despre fraudararea concursurilor

Posted in Labels: concurs, Ministerul Justiţiei | 4 Comentarii

Cum se mai poate deveni huligan?

Confuzia este in discutiile noastre publice aproape o

Intr-un roman de Virginia Woolf, exista un personaj care,

Mie mi se pare ca, 70 de ani mai tarziu, lucrurile nu s-au schimbat

Marturisesc - am mai facut aceasta marturisire si cu alta ocazie - ca nu am

Indiferent din ce parte am analiza lucrurile, pe fond, doamna

Auzeam deunazi o discutie despre pretul alimentelor, despre

Tot politic a fost si intreg parcursul sistemului nostru penitenciar.

A nu te mai preface, a nu te mai pacali in ultima instanta, nu este insa un

Posted in Labels: huligan, penitenciar | 8 Comentarii

Penitenciarul Giurgiu, Muscalu, Dicu si… Mocuta

Muscalu. In anul 2002 mai multi ofiteri au venit in Penitenciarul Giurgiu

La inceputul carierei in penitenciar

facut loc, iar in momentul transferului

Dupa pensionarea comandantului unitatii, colonelul Pavel, la comanda

Dupa preluarea comenzii unitatii Muscalu ii intoarce serviciul lui Neagu si

Desfiintarea SIPA. Subinspectorul Neagu este pus o luna la dispozitie.

Realizările directorului Muscalu sunt multe. Salarii de merit acordate

Mai spunem? Directorul Muscalu a organizat un bal mascat in restaurantul

Resursele umane la Giurgiu. Functia de ofiter informatii clasificate nu a

In Consiliul de Conducere din data de 07.11.2007, cu toate ca se stabiliseră

Functia de ofiter resurse umane. Agentul Cutus Marius, un apropiat al

Functia ofiter specialist resurse umane se pare ca nu a fost scoasa la

Dicu – directorul procuror. E deja prea mare acest articol, o revin cu

Nota pentru nenea ministru Predoiu. Cred ca domnia voastra ar trebui

PS. Am utilizat, pentru redactarea articolului, mai multe mailuri primite, in

Posted in Labels: ANP, Florentin Muscalu, Giurgiu, penitenciar, penitenciare

Deţinutul, educatorul şi societatea-mamă

Socio. Cultural-educativ. Reeducare. Reintegrare. Reinserţie.

Oameni care au urmat şcoli înalte şi multe,

E pregătit pentru micile sau marile compromisuri, ştie când şi pe cine să

Se cere participare la programe, jocuri şi concursuri? Se înscrie la toate, că

Deţinutul este întotdeauna plin de solicitidine, pregătit să facă de toate.

Pentru cine nu lucrează cu deţinutul, toate acestea par

Dacă lucrurile ar sta aşa în realitate, România ar fi ţara europeană cu cea

În câteva zile, visele lui se spulberă, iar speranţa îl părăseşte. S-au

De ce nu l-a pregătit nimeni pentru libertate? Şi de ce nu i-a spus nimeni