Originea si evolutia limbii romane

Limba romana este limba latina vorbita in mod nentrerupt in partea orientala a imperiului Roman, cuprinznd provinciile dunrene romanizate din momentul ptrunderii limbii latine in aceste provincii i pana n zilele noastre. Aceasta limba a suferit, insa, transformrii nencetate, att prin evoluia ei normala, cat si prin influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact. Limba romana continua latina populara. Teritoriul de formare al poporului roman fiind atat la N cat si la S de Dunare. Exista insa in privinta spatiului etnogenezei romanesti diferite ipoteze. O prima ipoteza afirma ca poporul roman s-a format exclusiv la N dunarii dar este neconvenabila pentru ca nu explica prezenta dialectelor la S dunarii (macedo-romana, meglenoromana etc). O a doua ipoteza, numita si teoria imigrationista, sustine ca poporul roman s-a format exclusiv la S dunarii, iar daco romanii s-ar fi stabilit in Transilvania dupa sec al XIlea.Aceasta s-a dezvoltat pe o baza teritoriala larg romanizata cuprinznd Dacia nord-dunreana propriu-zisa si teritoriile care n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite de ctre "dacii liberi".Pe lng procesul de romanizare a populaiei au existat si procese de romanizare lingvistica si culturala.Romanizarea lingvistica este un proces lent de nvare a limbii latine de ctre btinai si uitare treptata a limbii autohtone. Romanizarea culturala este procesul de deprindere, adaptare, integrare a populaiei btinae n cultura i civilizaia romana. Limba romna se formeaz cu ajutorul "limbii vulgare"(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendine ale limbii vorbite, realizate, in timp si spaiu dup mprejurri ea apare ca o limba omogena.In limba latina rman aproximativ o suta de cuvinte de origine dac: ap, mo, viezure, pru, jumtate, vatra, strugure i altele. n secolele VII-VIII, limba romana se formase si apare limba romana comuna care se mparte in

doua dialecte majore: daco-roman si aroman. Dialectul daco-roman are ca ramura de baza istoromana iar cel aromn meglenoromna.Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. n timp asupra cuvintelor acioneaz legile fonetice precum cderea consoanelor finale(m,n,t,s), "l" intervocalic trece la "r", "ll" rmne "l", "o" se transforma in diftongul "oa","b" trece in "v" si apoi cade,"b" iniial se pstreaz. Exemple: filum fir solem soare,gula gura,callis cale,caballus cal.Limba romana a pastrat din latina populara verbul, numeralul de la 1 la100, conjunctiile, etc.Ea este alcatuita dintr-o serie de elemente: autohton, latin si slave.Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie , insa, definitia eiLimba latina reprezinta stratul limbii romane. Substratul ei este reprezentat de catre limba traco-daca si fondul autohton. Tin de substrat aprox 160 de cunvinte precum manz, abur, mos, etc. Suprastratul e reprezentat de influentele ulterioare ale limbii, influente care au imbogatit lexicul, dar care nu au modificat fizionomia latina. Cea mai puternica influenta este cea slava. Sunt imprumutate din limba slava cuvinte ca: sfecla, hrean, morcov, etc.Limba romana se vorbea pe un teritoriu intins nord si sud dunarean, ce cuprindea in partea partea lui meridionala, bazinul Dunarii spre mare, Banatul, Transilvania, Oltenia si Moldova cu alte cuvinte fostele provincii romane. Inca de la cristalizarea sa, daco-romana a avut un caracter unitar, fiind vorbita pe un teritoriu intins.Comparata cu aromana, dacoromana se afla la un stadiu de evolutie mai inaintat, a capatat o infatisare "europeana" datorita imprejurarilor de natura economica, politica si culturala dar la origine cele doua dialecte au format o limba unitara, dezvoltata din latina orientala.Extensiunea limbii romane si pe teritoriile balcanice se explica in parte, prin invatarea ei, in scopuri practice de catre populatiile migratoare asezate in nordul Peninsulei Balcanice.Limba romana vorbita de romani, adica de locuitorii Imperiului Roman s-au bucurat de prestigiul Imeriului Roman si de stralucirea

legata de civilizatia romana, opusa civilizatiei popoarelor migratoare.Influenta slava asupra limbii romane este cu deosebire vizibila in domeniul vocabularului, in care elementele slave au patruns in numar mare.Ele au inlocuit termenii de alta origine, in special latini, si au implinit numeroase lipsuri, cu deosebire in vocabularele tehnice.Limba romana este o limba care s-a format de-a lungul unor etape in trecut, dar care inca cunoaste o evolutie continua.Faza latinei populare (sec I - II) este reprezentata de catre razboaiele de cucerire a Daciei de catre romani (101-102, 105-106). Epoca de formare (secolele V VI), este o epoca cunoscuta de istoria tuturor limbilor neolatine. Cu toate acestea, nu exista documente scrise ci doar inscriptii.Romana comuna (sec V-VI pana in sec X) este o perioada in care dialectele limbii romane formeaza un continuu si spre sf epocii se diferentiaza. Se presupune ca forma de organizare era tipic rurala, putine fiind inscriptiile sau documentele.Dupa secolul al X-lea si pana in sec al XV-lea limba romana cunoaste o etapa asa numita etapa romanei preliterare, o etapa in care limba slavona era limba de cult si de cultura. Scrierile in limba slavona au predominant caracter religios imnuri religioase, viata unor sfinti, cronici, etc. Se initiaza la inceputul sec al XVI-lea traditia cartii tiparite,prima fiind tiparita si pastrata inca din anul 1508 sub forma unui liturghier, iar limba romana ia treptat locul slavonei. Primul doc pastrat e datat din 1521 si apartine lui Neacsu de la Campulung.Sec XV-XVI au reprezentat pentru limba romana o perioada moderna.S-au exercitat asupra limbii romane influente grecesti, germane, englezesti etc.Limba romana capata importanta in comunicarea in scris, dovada faptul ca sunt tiparite mai apoi si cartile populare, cea mai importanta lucrare fiind o cronica a lui Teodosie Rudeanu despre Domnia lui Mihai Viteazul. In consecinta, in studiul formarii unei limbi, trebuie tinut cont de faptul ca un intreg proces foarte complex are loc si ca o limba vorbita nu apare intr-un interval scurt de timp, ci dimpotriva. Trebuie luate asadar in considerare

toate influentele ce apar de-a lungul timpului, fiecare dintre ele constituind parti esentiale din limba ce va rezulta.