Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Estetica postmoderna

Estetica postmoderna

Ratings: (0)|Views: 273|Likes:
Published by Mihaela Gabriel

More info:

Published by: Mihaela Gabriel on Jun 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/19/2013

pdf

text

original

 
1
Esetica postmodernă
 
Introducere
La sfâr
ș
itul secolului al XIX-
lea, lumea artistică a ajuns
ș
i a trecut grani
ț 
a intelectuală
ș
i
culturală a contextului sfâr 
ș
itului anilor 1960
ș
i 1970. A absorbit universul absurd alexistentialismului care pe atunci era
la modă, e
ș
ecul reduc
ț 
iei pozitivismului. În vocabularul
criticii de artă, termenul postmodernism a apărut relativ târziu, mult mai târziu decât în
comentariile criticii literare sau cel al deconstructivismului arhitectural. Termenul desemna,oarecum, o et
apă ulterioară Modernismului. Introducerea cuvântului în lexicul curent al criticiide artă a apărut ca o necesitate datorată dezvoltării fenomenului artistic care se raporta tot maimult la o lume în continuă schimbare
Mai întâi, ca
ș
i filozofii postmoderni , arti
ș
tii acesteiperioade au devenit antireali
ș
ti respingând orice formă de realism. Postmodernismul a reintrodus
con
ț 
inuturi ironice
ș
i cu referire la sine însu
ș
i, a stabilit mai multe deconstruc
ț 
ii ale categoriilortradi
ț 
ionale decât a făcut moderni
smul si
 permite oricui expună con
ț 
inuturi atâta timp cât
acestea vorbesc despre realitatea socială si nu despre cea naturală sau obiectivă.
 Conform lui Andreas Huyssen, postmodernismul timpuriu are patru faze. Prima dintre
acestea se referă la postmodernismul anilor ’60 definit de un tip particular de imagina
ț 
ie care
 punea in evidentă un acut sim
ț 
al viitorului
ș
i al noilor frontiere, al discontinuita
ț 
ii, al crizei
ș
i alconflictului dintre genera
ț 
ii. Acesta amintea de primele avangarde europene de felul dadaismului
ș
i al suprarealismului. A doua fază a postmodernismului includea un atac iconoclast împotriva“artei institu
ț 
ionalizate” (Peter Bürger). În cea de
-a treia faza partizanii din occident ai
 postmodernismului împărtă
ș
eau optimismul tehnologic al unor grupări din avangarda anilor ’20.
Cea de-
a patra fază este definită de încercarea de validare a culturii populare fată de “arta inaltă”modernistă sau tradi
ț 
ionalistă.Tendinta “populistă” din deceniul al
ș
aptelea
ș
i-a dobânidit in
 bună parte energia în contextul unei contraculturii
ș
i a unei abandonări aproape totale a tradi
ț 
iei
americane intemeiată, până nu demult, pe critica culturii moderne de masă
.
“J.F.Lyotard a sc
os la
iveală
ș
i a identificat o filieră alternativă a postmodernismului,
ș
i anume antimodernismul. Încă
 din ani
i ’80, s
-
a făcut auzită din ce î
n ce mai mult preten
ț 
ia de a pune capăt experimentelor, care
s-
a bucurat de o intensă mediatizare populistă. Cons
ervatorismul antimodernist face parte in
mare măsură din a
ș
a-
zisa “perspectivă” postmodernă, o încâlceală de păreri contradictorii, acesta
 
2
fiind unul dintre motivele pentru care este imposibil să se ajungă la un consens ra
ț 
ional inprivin
ț 
a postmodernismul
ui.”
 
Caracteristicile postmodernismului
Postmodernismul s-
a născut din Modernism şi moşteneşte mentalitatea acestuia, având oistorie de aproximativ 50 de ani. Uneori Postmodenismul a fost definit ca „
o stare de criză care
s-a cronicizat 
”. Cu toate acestea modernul se încheie în postmodern. Atâta timp cât judecămistoria artelor din perspectivă modernă, Postmodernismul va rămâne ca fiind ceea ce este, şianume, o judecată pe care Modernismul nu a cunoscut
-
o. Vocaţia Postmodernismului este de a„deturna” drumul Modernismului, la fel cum Dada
ismul
includea propria negaţie. Şi, cu toate
acestea, nu putem vorbi de un curent anti-modern ci, doar de o fa
ţetă a modernului
.
Postmodernismul nu îşi propune să rezolve criza despre care vorbeam, ci, dimpotrivă, să olegifereze. Direcţia Modernismului se întâlneşte brusc cu cea a Postmodernismului şi, perspectiva modernă îşi încheie supremaţia. Postmodernismul se defineşte mai greu, dacă nucumva chiar refuză să facă acest lucru. Este un fenomen straniu care se sustrage şi, în acelaşitimp, se propune pe sine ca temă. Modernismul avea un reper constant şi acesta era dat demişcarea continuă de înnoire. La un moment dat acest drum a luat sfârşit. Postmodernismul vinesă constate că nu istoria s
-
a sfârşit ci, doar calea urmată de Modernism.
 Adevaratul postmodernism poate fi recunoscut dupa trei caracteristici esentiale: prima
dintre ele este dilema reproductibilită
ț 
ii. Cea de-
a doua este o aură consumeristă care se extinde
asupra a tot ceea ce apartine trecutului: obiecte cu design retro, haine vintage, aparate de radiodin perioada Art Deco, cutii metalice de biscui
ț 
i etc. Cea de-
a treia caracteristică a postmodernismului este consumerismul axat pe imagine. Reproducerile iau locul realită
ț 
ii sau o înlocuiesc printr-o hiper-
realitate. Noi trăim ceea ce deja a fost trăit
ș
i reprodus, iar realitatea
noastră nu e decât cea a imaginii descompuse in fragmente.
 
Postmodernismul răstoarnă
 
 paradigma antropocentrică înlo
cuind artistul cu un bricoleur,un individ care pune l
aolaltă
fragmente deja create de altcineva. Arti
ș
tii postmoderni pentru a-siexprima conceptul artistic folosesc mijloace neconformiste si ca suport material obiectele ready-made, ex: mobilier, masinarii, chiar si alte materii lichide sau solide:
grăsimea(Evaris
tti),
 paie(Kiefer), sânge(Quinn), pietre(Smithson), maioneză, hotdog, ketchup(McCarthy)
etc.
 
3
În SUA, dezacordul faţă de Modernism s
-a manifestat sub forma unor idei radicale ce
aparţineau tinerei generaţii de artişti. Fără a purta numele de Postmodernism,
una dintre
mişcările artistice se opunea „
artei ca artă în sine
”. În anul 1972 în cadrul expoziţiei
 Documenta 5
” de la Kassel, expoziţie consacrată „
investigării realităţii
”, imaginile prezentate
reconstituiau reproduceri banale ale unor subiecte voit neinteresante cu portrete, vitrine de
magazine sau peisaje urbane. Dimensiunile monumentale ale lucrărilor aminteau dereprezentările Expresionismului abstract, dar efectul urmărit era unul mai curând Suprarealist – 
 
de mister. Fotorealismul adoptă tehnicil
e artei Pop. Sculptorii folosesc tot mai mult materiale
sintetice precum plasticul. Gruparea constituită în jurul lui John De Andrea construia compoziţiinarative, cu scene violente ale confruntărilor politice din acea vreme, compoziţii tridimensionale
 în
care personajele erau îmbrăcate cu haine adevărate pentru a accentua impresia de instantaneu,de „pietrificare” a unei acţiuni.
 
Cu toate acestea avangarda anilor ’70, din secolul trecut, este departe de a constitui omişcare unitară. Un element comun al eforturilor artistice rămâne recuperarea unor valori pe careModernismul le nega cu vehemenţă, cum ar fi de exemplu: naraţiunea, simbolul, mitul şi primitivismul. Asamblarea şi reasamblarea, fenomene care duc în anii ’70 la construcţia primelor instalaţii sau la conceperea acţiunilor lui Joseph Beuys, alături de expoziţia din anul 1976 al luiR.B. Kitaj, din galeria londoneză Hayward, sunt evenimente care pun în evidenţă o nouămentalitate. Este vorba de o mentalitate experimentalistă, cu o anumită atitudine socială şiculturală.
 
Avangarda semnifică „expresia Eului„ ”expresia vieţii interioare”, originalitate, refuzulformelor obişnuite ale frumosului.. De asemenea, caracteristic avangardei este imperativulcategoric: ”Be yourself!”, În acest caz, autenticitatea operei de artă rămâne la latitudineaspectatorului, în modul în care acesta din urmă percepe efectul pe care artistul a avut intenia să
-l
 producă. De asemenea, propriu perioadei de avangardă este perspectivismul, iar arta începe aparţină inconştientu
lui.
De asemenea, în cadrul artei contemporane trebuie amintită arta minimală, în anii ’70,care se referă la o împotrivire faţă de perceperea operei într 
-un mod imediat, fiind împotriva
„iluzionismului” sculpturii tradiţionale şi a interpretării. Alte forme ”noi” de artă:
 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->