Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Credinţa lui M Eminescu

Credinţa lui M Eminescu

Ratings: (0)|Views: 9 |Likes:

More info:

Published by: Florica Nicoleta Benea on Jun 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/21/2013

pdf

text

original

 
Pentru bogatia de date biografice si cheia duhovniceasca in care e privita opera si poeziaeminesciana, redam urmatorul articol din revista Formula As, nr. 752, in mod integral:FPRIVATE "TYPE=PICT;ALT=1902.jpg"
Rugaciunile lui Eminescu
Printr-o minunata intamplare, profesorul Costan Mandrila a intrat in posesia catorva texteeminesciene, pastrate initial in manuscris, de catre dr. Graiss, vienezul casatorit cu sora poetului, Harieta, despre care Eminescu scria cu multa admiratie si iubire: „Am o sora, ungeniu in felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I si cu o intelepciune naturala cum rar seafla”.Copiate de mana si, prin urmare, greu de expertizat grafologic, poeziile lui Eminescu auajuns apoi in fabuloasa arhiva a scriitorului Arsavir Acterian, care le-a primit in dar de laun var al sau, prieten apropiat al doctorului Graiss. Chiar daca paternitatea unui text saualtul poate starni unele controverse si suspiciuni, stilul si ardoarea crestina a poeziilor nulasa loc nici unei indoieli.In ciuda preocuparilor sale budhist-orientale, Mihai Eminescu n-a incetat nici o clipa sacreada in Dumnezeu, cautand mereu taina mantuirii si adancimile spirituale ale calugarieialbe, cea practicata in mijlocul lumii, departe de zidurile manastirii. Multe se pot spunedespre Eminescu si despre convingerile lui religioase. Un lucru este cert - amintireaicoanelor ortodoxe din casa copilariei lui si a rugaciunilor savarsite de mama sa, Raluca,dimpreuna cu toata familia Eminovici, nu s-a stins niciodata. Copilaria lui rezoneaza cumirosul tomnatec si dangatul de alama sfintita al bisericii din Ipotesti, cu aramiul codrilor de la Manastirea Agafton, unde-si petrecea vacantele, la matusile sale calugarite, solitar sivizitat de inspiratii poetice.In poezii si articole de presa, in cautari stiintifice si studii filosofice, Eminescu nu putea sauite prima imagine vazuta la nasterea sa. Imaginea unui Crist bland si iubitor, luminat lachip de o lumina de candela. Dar sa-l lasam sa vorbeasca pe COSTAN MANDRILA.S. PREDADe mic copil am crescut in cultul poeziei lui Eminescu, nesaturandu-ma parca niciodata deincantatia melodica a versurilor sale, de stranietatea basmului sau, „Fat-Frumos dinlacrima”. Mai mult decat atat, am purtat amintirea lui Eminescu ca pe o mostenire defamilie, numele lui fiind legat de strabunicul meu, preotul paroh Ioan Mandrila, cel care aorganizat la 1868, marea sarbatorire a lui Stefan cel Mare la Putna, dimpreuna cu junele
 
Mihai Eminescu si prietenul sau, Ionica Slavici.Cele cateva intamplari si imagini pastrate testamentar de parintii mei insufleteau chipulunui tanar chipes si nelinistit, aflat mereu in preajma bisericii si a invataturii crestine,hoinar meditativ, in imensele paduri de la Manastirea Agafton, unde matusile lui(Olimpiada si Sofia Iurascu) erau calugarite. Socul cel mare l-am trait in liceu, cand profesorul de romana a inceput sa vorbeasca despre marxismul lui Eminescu si despre luptade clasa zugravita in amplul poem „Imparat si proletar”.Ma clatinam, gandind ca Eminescu era doar un revoltat ateu, care nu se ruga la Dumnezeusi nici nu purta cu sine mereu, ca pe o carte de capatai, Patericul lui Paisie Velcicovschi,asa cum isi amintea strabunicul meu. Mult timp am trait cu aceasta indoiala, pana in clipain care, intr-o intalnire providentiala, Gheorghe Eminescu, unul din ultimii descendenti aifamiliei, mi-a deschis ochii.De la el am inteles ca Eminescu e „un poet incifrat”, ca opera lui trebuie citita intr-o cheieanume, ca scrisul sau e filigranat cu numeroase trimiteri biblice, pe care nimeni nu a reusitsa le patrunda cu adevarat, asa cum insusi poetul o spune: „Ce e cugetarea sacra?/ Cartetrista si inchisa/ Ce mai mult il incifraza/ cel ce vrea a descifra”. Gheorghe Eminescu imidadea ca exemplu „Fat-Frumos din lacrima”, gandit ca o prefigurare a lui Iisus, ca o paginade Scriptura, izvorata dintr-o mai veche legenda si credinta bucovineana - anume, camazarea s-a nascut din lacrimile Maicii Domnului, asa cum o dovedeste folcloristul Tudor Pamfilie. Tot sub cheie este scris „Luceafarul” („Vas nestricat al Maicii Domnului”, dupacum scrie un panegiric bizantin din secolul IV), dar si „Sarmanul Dionis”, influentat fiindde Moses Gaster, cabalist din generatia a 6-a, de la care Eminescu s-a initiat in tainelemesianismului, ale Mishnei si Ghemarei - notiuni fundamentale preluate din TalmudulBabilonian.In „Sarmanul Dionis” nu e nimic care sa duca la reincarnare, nimic din „elucubratiileromantice” despre care vorbeste G. Calinescu. In Dionis, avem cautarea infrigurata a luiDumnezeu si a Mantuirii, prin sacrificiu si iubire.Eminescu a fost un poet crestin. Tot ce pare a fi invatatura hindusa este, de fapt, in scrisulsau, o delimitare religioasa ferma, fara concesii. Eminescu se desparte clar deSchopenhauer si de mitul sanscrit al muritorului, care in fata tronului lui Budha trebuie saspuna: „Tot twam asi” („Tu esti acesta”). In gandirea crestina a lui Eminescu, aceastarecunoastere a micimii umane se transforma fundamental. „Tu esti acesta” devine invorbirea lui Dumnezeu catre Moise: „Eu sunt cel ce sunt”. Schimbarea este de esenta. Ceeace la Budha reprezinta un factor exterior, la Dumnezeu devine factor de interioritate, deasumare si traire incomensurabila, imposibil de cuprins cu mintea.E adevarat ca marele nostru poet pretuia spiritualitatea hindusa, si nu intamplator seinscrisese la cursurile de sanscrita ale lui Franz Bopp, la Viena. Cunostea religia budhista sicitea literatura sanscrita in original, avand cu sine tot timpul o gramatica a limbii sanscrite,din care deslusise peste 2000 de cuvinte si radacini verbale.De aici si pana la indoctrinarea sa religioasa e insa cale lunga. Cred ca budhismul areprezentat doar o mica si trecatoare perioada din evolutia spirituala a poetului. Eminescu a
 
inceput prin a fi ortodox, sub influenta Manastirii Agafton si a monahiilor Iurascu, matusidupa mama. A trecut prin contorsiuni si nelinisti sufletesti, a pregustat doctrine religioaseorientale (de la metempsihoza la nirvana), pentru ca in final sa redescopere izvorul limpedesi curat al crestinismului, al vietii vesnice si al Mantuirii.Pastrand proportiile, acelasi lucru s-a intamplat cu o parte din grupul Rug aprins - cuArsavir Acterian, Vasile Lovinescu, George Vaslan, Marcel Avramescu, care s-au lasatinfluentati de gandirea spiritist-ezoterica a lui Guenon, apoi au cochetat cu islamismul siabia intr-un tarziu, ca un miracol, au patruns tainele ortodoxiei si ale rugaciunii inimii,facandu-l pe Marcel Avramescu (evreu convertit la crestinism) sa exclame la apusul vietiilui: „Am fost coborat in iad si m-am intors”.Am convingerea ca Eminescu a murit crestin. Stim asta de la surorile Iurascu, de la unii prieteni care amintesc ca ultimele carti citite de poet au fost Sfanta Scriptura si Patericulvelcicovschian. Stim din adnotarile lui facute pe marginea epistolei Sfantului Apostol Pavelcatre Corinteni, adnotari ce intruchipeaza o adevarata marturisire de credinta: „Iti este deajuns puterea mea, caci puterea mea salasluieste in slabiciuneMa voi lauda cuslabiciunile mele ca sa salasluiasca Duhul lui Cristos in mine”.Eminescu s-a savarsit din viata, cautandu-L fara incetare pe Dumnezeu. Preluand vorbeleMantuitorului, se intreba inflacarat: „Ce este scris in Lege?… Cum citesti?”. Nelinistea luiera legata de creatie si de sensul adanc al acestei lumi. Cauta formula si prezenta luiDumnezeu in cele mai diferite domenii - in fizica (a scris si un manual), in medicina, infilosofie, dar mai ales in poezie. Asemenea Sfintilor Parinti, trebuie sa fi inteles ca scopulcreatiei lui Dumnezeu nu este doar Binele, ci si Frumosul.Este Armonia suprema, care le inglobeaza pe toate - ceresti si pamantesti. Intr-un text mai putin cunoscut („Mos Iosif”) avem intruchiparea armoniei in prototipul unui calugar alb,care la masa pretindea locul cel din urma, manca numai de post, locuind intr-o camera faraincuietoare, si toate mobilele lui erau lucrate din topor, de mana lui proprie. Catevascanduri pe doua scaune era patul lui, acoperit doar cu un mindir de paie, iar pe peretii albica omatul erau icoane vechi, lucrate de maini calugaresti. Fereastra lui era tot timpul zileiin soare, in timp ce el medita si nu se supara de nimic in lume. Nimeni nu auzea vorbaslaba din gura lui. Doar se ruga, dand mainilor de lucru. Lega carti, lucra roti foarte solidesi zugravea icoane pe scanduri mici si atent geluite. Nu era pustnic, ci traia in lume, pentruca ii erau dragi oamenii. N-ar fi putut vietui departe de ei, desi nu le impartasea nici placerile si nici trebuintele lor.Sa fi cautat Eminescu o noua religie, asa cum afirma unii? In toate si mai ales in opera lui jurnalistica, Eminescu visa sa intruchipeze un model politic si existential cu izvor crestin.Cautarea lui trebuie sa fi fost dublata de o cumplita sfasiere launtrica. Eminescu voia cutoata fiinta lui sa se pocaiasca. Avea doua mari motive pentru asta. Il obseda presupusul blestem ce plana asupra familiei sale, asa cum il obseda un amanunt biografic, neluat inseama de istorici pana acum: ziua lui de nastere fusese ascunsa de parinti si mutata, cu bunastiinta, intr-o alta. Sotii Eminovici au vrut sa ascunda un lucru ce parea cumplit in aceavreme: copilul lor, Mihai, fusese conceput in pacat, in timpul Marelui Post al Pastelui.COSTAN MANDRILA

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->