Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Obiectivul Si Rolul Agrotehnicii in Dezvoltarea Agriculturii

Obiectivul Si Rolul Agrotehnicii in Dezvoltarea Agriculturii

Ratings:
(0)
|Views: 212|Likes:
Published by Orbán Norbert

More info:

Published by: Orbán Norbert on Jun 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2015

pdf

text

original

 
 
Cap. 1. Obiectul şi rolul agrotehnicii în dezvoltarea agriculturii1.1. Obiectul şi obiectivele agrotehnicii
Agrotehnica este ştiinţa agricolă care se ocupă cu studierea factorilor de vegetaţie, relaţiilor care există între aceştia şi plantele cultivate precum şi metodele de dirijare a acestora având caobiectiv elaborarea de tehnologii agricole rentabile, nepoluante pentru sol şi mediu înconjurător.Denumirea provine de la cuvintele ,,agros" de origine greacă sau ,,ager"de origine latină, careînseamnă ogor sau pământ care se cultivă şi ,,techne", de origine greacă, cu sensul de meşteşug sauartă. De aici şi denumirea de
şiinţa ogorului
sau
tehnica ogoarelor
.Principalele obiective ale agrotehnicii sunt:- studierea factorilor de vegetaţie (căldură, lumină, apă, aer, elemente nutritive) şi elaborareametodelor de dirijare a lor;- studierea lucrărilor solului pe tipuri de agregate precum şi elaborarea diferitelor tipuri de sistemeconvenţionale şi neconvenţionale de lucrat solul;- studierea buruienilor din culturile agricole şi horticole, a metodelor de combatere preventive şicurative aplicate în contextul respectării cerinţelor managementului integrat al buruienilor;- stabilirea regulilor privind întocmirea rotaţiilor şi organizarea asolamentelor raţionale;- elaborarea sistemelor de lucrări pentru semănatul şi îngrijirea culturilor agricole;- valorificarea avantajelor agrotehnicii diferenţiate în zone şi microzone specifice din ţară;- fundamentarea principalelor sisteme de agricultură (cu ţelină, cu pârloagă, cu ogor, cu asolamentaltern, biodinamic, biologic, durabil etc.).
 Principalul obiectiv al agrotehnicii îl constituie obţinerea de recolte rentabile în condiţiilementinerii şi/sau sporirii fertilităţii solului şi de protecţie a mediului înconjurător dat fiind faptul căagrotehnica realizează cea mai mare intervenţie asupra solului în special prin lucrările solului.
1.2. Istoricul şi rolul agrotehnicii în dezvoltarea agriculturii
 Ştiinţele agricole au izvorât din practica agricolă perpetuată de-a lungul secolelor şimileniilor. Întemeietorul ştiinţelor agricole româneşti este Ion Ionescu de la Brad (1818-1891). Cu o pregătire de excepţie a abordat toate sectoarele de agricultu(producţie vegetală, creştereaanimalelor, economie şi sociologie rurală etc.) Şi totuşi cel mai mare agronom al tuturor timpurilorămâne Gheorghe Ionescu Şişeşti (1885-1967). În România, primul tratat de Agrotehnică a fost publicat de către acesta în 1942. Tot aici merită amintim câteva personalităţi fără aportul căroraagricultura românească nu s-ar fi dezvoltat, sub raport ştiinţific, la nivelul la care este astăzi:Amilcar Vasiliu, Sandu Aldea, Irimie Staicu, Vasile Stratula, Dumitru C Săndoiu etc.În ţara noastră această ştiinţă a fost introdusă ca disciplină şi predată studenţilor începând cuanul 1920, tot de către marele savant agronom Gheorghe Ionescu Şişeşti.În cadrul ştiinţelor agricole agrotehnica ocupă un loc central în privinţa aportului la creşterea producţiei şi sporirea fertilităţii solului iar principiile şi metodele elaborate de agrotehniauaplicabilitate pe întreaga suprafaţă agricolă a ţării.
1.3. Metodele de cercetare şi legăturile agrotehnicii cu alte ştiinţe
În cadrul ştiinţelor agricole, agrotehnica ocuun loc important având ca rol creşterea producţiei agricole şi sporirea potenţialului productiv al pământului. La început agrotehnica avea unconţinut mult mai larg şi era denumită agrologie sau agricultură generală. Din ea s-au desprins treptatdiscipline noi, ca agrochimia, mecanizarea agriculturii, combaterea eroziunii solului etc.Pentru realizarea obiectivelor proprii, agrotehnica foloseşte următoarele metode: observaţia,cercetarea în laborator, case de vegetaţie şi fitotroane şi cercetarea în câmp.Ca orice ştiiă şi agrotehnica are legături cu ştiinţele fundamentale (chimia, fizica,matematica) şi aplicate (pedologie, mecanizare, fiziologie, botanică). La rându-i agrotehnica este bază pentru discipline ca fitotehnia, herbologia etc.
 
Cap. 2. Factorii de vegetaţie şi metodele agrotehnice de dirijare a lor2.1. Acţiunea principalilor factori de vegetaţie -baza ştiinţifică a producţiei vegetale.
Producţia oricărei plante cultivate este rezultanta interacţiunii tuturor factorilor care participă,într-un fel sau altul la formarea recoltei. Nivelul recoltei este în raport cu gradul în care fiecare factor şi toţi la un loc se apropie de valorile optime cerute de biologia plantei. Această condiţie globală esterar întâlnită în mediul natural de viaţă a plantelor, adaptarea tehnologiei de cultivare (rotaţiaculturilor, îngrăşăminte, densitate şi semănat etc.) şi dirijarea factorilor de vegetaţie, astfel încât,,oferta locului" să fie cât mai apropiată de biologia plantei cultivate.
Condiţiile de mediu
sunt acele componente naturale ale mediului de viaţă a plantelor carecaracterizează cadrul spaţial al existenţei vegetaţiei fără a avea rol direct, activ în viaţa plantelor (relief, rocă, structura solului).
 Factorii de vegetaţie
sunt acele elemente constitutive ale mediuluinatural care intervin activ în viaţa plantelor, delimitează arealul de cultivare a acestora şi determinăcapacitatea de sintea materialului vegetal (căldura, lumina, apa, aerul, substanţe nutritive şiactivitatea biologică din sol).
Clasificare, caracteristici
Factori abiotici (lipsiţi de viaţă) - factori climatici: căldură, lumina, apa;-factori edafici: solul (cu substaele nutritive şi celelaltecomponente chimice şi fizice);Factori biotici (cu viaţă): organismele din sol.Caracteristicile factorilor de vegetaţie:- factorii de vegetaţie nu au valori constante, ele variază în timp şi spaţiu, în cadrul unor limite deminim-maxim (variaţiile au caracter de regim, cu o anumită frecvenţă şi de o anumită amploare, deregulă fără repercursiuni negative asupra producţiei;- factorii de vegetaţie sunt în interdependenţă, se influenţează şi acţionează printr-o rezultantă,medie, fiind greu, chiar imposibil de precizat contribuţia fiecăruia la sporirea producţiei vegetale.- a treia caracteristică este nesubstituirea, adică nici unul din factorii de vegetaţie nu poate fi înlocuit printr-un alt factor.Dirijarea factorilor de vegetaţie trebuie să aibă în vedere caracterul de regim al acestora şicaracteristicile fiecărei plante privitor la condiţiile de mediu.
C Ă LDURA ca factor de vegeta ţ ie
Căldura - condiţionează în mod direct sau în corelaţie cu alţi factori de vegetaţie, desfăşurarea proceselor fundamentale din plantă şi din sol, delimitează aria de răspândire a fiecărei specii cultivateşi induce în plantă adaptările necesare pentru ca aceasta să poată rezista condiţiilor fluctuante detemperatură din atmosferă şi din sol.Căldura este necesară tuturor proceselor vitale ale plantelor (fotosinteză, respiraţie,transpiraţie, absorbţia apei, germinaţia seminţelor etc.). Temperatura condiţionează dezvoltareasistemului radicular, desfăşurarea proceselor chimice şi biochimice din sol, activitateamicroorganismelor.Căldura acţionează în cadrul unui interval de minim, optim şi maxim specifice pentru fiecarespecie cultivată şi fază de creştere a acesteia. În funcţie de cerinţele faţă de temperatura limită plantele se împart:- microterme: 0-15
0
C- mezoterme: 10-40
0
C- megaterme: peste 40
0
CÎn activitatea practică este important de reţinut temperatura minide germinaţie şi sumagradelor de temperatură utilă la fiecare plantă pentru a putea stabili data de începere a semănatului şia şti dacă într-o anumită zonă este posibilă sau nu realizarea sumei de grade utile necesare pentrucoacerea recoltei.În faza de germinare sămânţa fiecărei specii de plantă necesită o temperatură minimă,grupând culturile astfel:
 
- urgenţa I: 1-4
0
C (mazăre, lucerna, trifoi, orzoaică de primăvară, ovăz;- urgenţa II: 4-7
0
C (floarea soarelui, inul pentru fibră)- urgenţa III: 8-9
0
C (porumbul, fasolea, soia, ricinul)De exemplu, porumbul răsare după 16-20 zile la 10-12
0
C, după 13-15 zile la 12-13
0
C, după 8-10 zile 15-18
0
C şi numai 5-6 zile la 21
0
C.Temperaturile scăzute, cuprinse între 0-10
0
C în condiţii de zi scurtă, determină schimbări înmugurii de creştere, declanşând la cerealele de toamnă trecerea din stadiul de creştere vegetativă laformarea organelor generative. Fără acest proces de vernalizare cerealele de toamnă nu fructifică.Metode agrotehnice de dirijare a regimului de c ă ldur ă . Dirijarea vizează două direcţii1. folosirea cât mai eficientă a radiaţiei solare:- zonarea şi amplasarea plantelor pe teritoriu în concordanţă cu cerinţele acestora faţă de resursaenergetică (plante cu cerinţe mari- zone de stepă, silvostepă);- semănatul la epoca optimă şi densitate normală (respectarea temperaturii minime de germinat -răsărire explozivă, respectarea densităţii - plantele nu se umbresc).- combaterea buruienilor şi orientarea rândurilor de plante prăşitoare pe direcţia N-S- adaptarea adâncimii de semănat în funcţie de mersul vremii (toamna - dacă se întârzie cusemănatul se seamănă mai adânc; primăvara - pentru semănat mai timpuriu adâncimea va fi maimică).- menţinerea în regim optim a celorlalţi factori de vegetaţie concomitent cu folosirea de soiuri şihibrizi de plante care să valorifice mai bine resursa calorică.2. reglarea regimului termic al solului:- încorporarea în sol a gunoiului de grajd nefermentat şi a altor materii organice care prindescompunere elibereacăldură; de asemenea îmbunătăţeşte structura, drenajul intern al solului,determinând încălzirea acestuia;- drenarea solului de excesul de apă;- lucrările solului - prin afânare contribuie la modificarea raportului apă/aer, solul devine mai permeabil pentru aerul mai cald din atmosferă;- reţinerea zăpezii (datorită slabei sale conductibilităţi care este aproape de zero, zăpada are un efectizolant foarte bun;- mulcirea solului (acoperirea solului). Dacă materialele sunt de culoare închisolul absoarbecăldură şi se încălzeşte. Dacă materialele sunt de culoare deschisă datorită indicelui mare de refracţiea acestora solul absoarbe căldură în plus şi se încălzeşte;- irigarea cu apă cu temperatură mai ridicată sau mai scăzută decât a solului;- plantarea de perdele de protecţie în câmp. Acestea asigură adăpost împotriva vânturilor reci diniarnă, favorizează depunerea zăpezii şi apără solul de îngheţ;- semănatul sau plantatul pe biloane are avantajul ca temperatura solului din bilon creşte mai repede,ca urmare a scurgerii apei din partea superioară a acestuia fiind posibilă începerea lucrărilor cu 6-7zile mai devreme decât pe terenurile cultivate în sistem clasic;- pentru spaţiile protejate (sere, solarii) se pot folosi diverse surse de încălzire; de asemenea, în livezise ard substanţe fumigene care formează nori de fum ce opresc radiaţia căldurii şi ca urmare în livadăse menţine o temperatură mai ridicată.
LUMINA ca factor de vegeta ţ ie
Lumina constituie un factor indispensabil în procesul de fotosinteşi reprezintă energiaradiantă transmisă de la soare prin particule de fotoni. Fotosinteza este considerat ca cel mai grandios proces din biosferă prin care energia solară este acumulată sub formă de biomasă. În prezenţa luminiişi a clorofilei, bioxidul de carbon procurat din aer de către frunze, împreună cu apa absorbită derădăcini, formează substanţe organice din ce în ce mai complexe (monozaharide apoi polizaharide).Din cantitatea totală de energie care vine de la soare, plantele absorb circa 75% şi folosescnumai 1-3% rar 5-10%. Coeficientul de utilizare al energiei luminoase depinde de specia cultivată.Plantele au nevoie pe întreaga perioadă de vegetaţie, unele chiar de la germinaţie. Însă, la majoritatea plantelor seminţele încolţesc şi la lumină şi la întuneric.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->