P. 1
chifi

chifi

Ratings: (0)|Views: 1,298|Likes:
Published by adresamea9
chimie fizica
chimie fizica

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: adresamea9 on Jun 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/10/2013

pdf

text

original

 
INTRODUCERE
1.1. OBIECTUL, IMPORTANTA ŞI SCOPUL CHIMIEI FIZICE
Chimia fizicã
este ştiinţa interdisciplinacare aplicã principiile fizicii pentru descrierea şiinterpretarea proceselor chimice.Prima definiţie a conceptului de chimie fizică a fost formulată de Lomonosov, în secolul al XVIII -lea: „Chimia fizică este o ştiinţă care explică pe baza principiilor şi experienţelor fizice cauzele a tot cese produce în corpurile complexe prin operaţiunile chimice”.Pe lângă aplicarea cunoştinţelor şi metodelor experimentale şi teoretice din fizică la studiul şicercetarea fenomenelor chimice şi a legilor care le guvernează, chimia fizică studiază şi structurasubstanţelor chimice.Legile chimiei fizice, stabilite prin cunoaşterea şi interpretarea fenomenelor specifice, se referă la:stabilirea corelaţiilor dintre structura şi proprietăţile substanţelor chimice;calculul echilibrului chimic şi a compoziţiei chimice la echilibru;determinarea vitezei proceselor care tind spre echilibru şi factorii care influenţează viteza;determinarea naturii şi a valorii variaţiilor de energie din procesele fizico+chimice;stabilirea mecanismului proceselor.Legile sunt exprimate ăn formule matematice, cu utiliyarea unor mărimi bine definite, ceea ce conferămultă precizie şi acurateţe fenomenelor studiate.Chimia fizică cuprinde următoarele subdiviziuni:
 structura atomilor şi a moleculelor 
– studiază structura atomilor şi modul de unire a acestora ănmolecule sau combinaţii complexe;
termodinamica chimică
– stabileşte sensul de evoluţie a fenomenelor chimice, bilanţul energetic altransformărilor şi aprecierea gradului de transformare a sistemului, evaluarea echilibrului între faze şia celui chimic;
cinetica chimică
– tratează desfăşurarea ăn timp a proceselor chimice;
electrochimia
– se ocupă de fenomenele care însoţesc trecerea curentului electric prin maerie (cineticaşi termodinamica electrochimică);
chimia coloidală
–studiază sistemele disperse (coloidale) care sunt sisteme fizico – chimice formatedin unităţi mai mari decât moleculele mediului în care se află.Pentru a întelege mai bine chimismul fenomenelor care duc la modificarea mediului, în prima partese abordeaza pe scurt cunoştinte de
termodinamicã
şi
cinetica chimicã
, precum şi chimia fizica asuprafeţelor. În continuare sunt tratate cunoştinţe legate de
 sistemele disperse
(starea coloidalã şimacromolecularã), dispersiile eterogene stabile, iar la final sunt prezentate notiuni de
chimieecologicã
.
2.3. ENERGIA
Energia internã – U
Toate corpurile posedã energie internã a cãrei naturã poate fi:
cineticã
– agitatia termicã a atomilor şi moleculelor;
 potentia
– energia electrostaticã de atracţie şi respingere a particulelor incãrcate electric;
cuanticã
– energia de legaturã a atomilor din molecule şi reţele;
nuclearã
– de interactiune a nucleonilor din nucleele atomice.1
 
Energia internã se raporteazã de regulã la un mol de substanţa şi diferã în funcţie de naturasubstanţelor.Energia internã a unui sistem este suma energiilor interne ale molilor de substanţe care îl compun,corectatã cu energia schimbatã la formarea lui din componenţi. În practicã ne intereseazã nu atâtvaloarea absolutã a energiei interne, ci transferul acesteia de la un
 sistem
(corp) la altul.Pentru fenomenele fizico – chimice, cele mai importante forme de transfer ale energiei internesunt:
cãldura
– 
Qlucrul mecanic de volum
– 
 Sistemul termodinamic
 
reprezintã o parte din univers, cãruia i se aplica legile termodinamicii.
 Mediul 
 
inconjurãtor se considerã zona din univers cu care sistemul vine efectiv în contact şiinteracţioneazã.
 Lucrul mecanic
,
, se intâlneşte în termodinamicã sub forma de lucru de volum, ca produsuldintre presiunea p şi variaţia de volum ∆V:
V p-W
=
(2.9.)în care:
V
=
V
2
- V
1
unde indicele 1 se referã la starea initialã, iar indicele 2 la starea finalã a sistemului care suferãtransformarea.Pentru exprimarea lucrului mecanic elementar se foloseste diferenţiala sistemului:
dV p-dW
=
(2.10.)Semnul minus aratã ca atunci cand volumul creşte (dV>0), învingând presiunea p, sistemulcedeazã lucrul mecanic spre exterior (altui sistem sau mediului), deci
dW<0
, iar cãnd volumul semicşoreazã, sistemul primeşte lucru mecanic din exterior, deci
dW>0
.
Cãldura
,
Q
,
este o alta formã sub care un sistem poate primi sau ceda energie, adica îşi mãreştesau îşi micşoreazã energia internã şi care poate fi transformatã în lucru mecanic.
Principiul I al termodinamicii stipuleazã :
- energia nu poate fi nici creata şi nici distrusa, ci numai transformatã, enunţ care confirmãechivalenţa dintre cãldurã şi lucru mecanic.
Principiul I al termodinamicii instituie cã energia internã
este funcţie de stare
, deoarece depindenumai de starea de moment a sistemului, nu de evoluţia sa anterioarã. Expresiile matematice sunt: 
dWdQdU
+=
sau
dV p-dQdU
=
(2.11.)Pentru un proces de transformare finit, relaţiile sunt: 
WQU
+=
2
 
sau
dV-QU
=
 p
(2.12)Se constatã cã la volum constant (dV=0 sau
V=0), energia internã, U, a unui sistem creşte cândabsoarbe cãldura şi scade atunci cand în urma unui proces sistemul degajã caldurã, deci cãlduraschimbatã de sistem cu mediul inconjurator mãsoarã variaţia energiei sale interne.
Entalpia – H
Pentru procesele care se produc la volum constant se poate scrie relaţia:
 v(dQ)v(dU)
=
(2.13.)Deoarece majoritatea fenomenelor studiate de termodinamica chimicã se petrec la presiuneconstantã, cresterea energiei interne nu poate fi cuantificatã numai prin schimburi de cãldura şi trebuieluat în considerare şi lucrul mecanic efectuat de sistem. Pentru facilitatea calculelor s-a introdus o nouafuncţie de stare – entalpia – care cuprinde un termen de corecţie pentru lucrul mecanic, pV, efectuat desistem ca sã-şi ocupe volumul pe care îl are la presiunea de lucru (în majoritatea cazurilor presiuneaatmosfericã) şi se defineşte cu formula:  pVUH
+=
(2.14.)sau:dpVdV pdUdH
++=
(2.15.)Prin trecerea termenuluidpV
cu semn schimbat în membrul stâng al ecuaţiei se obţine: dV pdUdpV-dH
+=
(2.16.)sau: dpV-dHdQ
=
(2.17.)deci, la presiune constantã, dp=0, ldura primitã, dQ, serveşte integral la creşterea entalpieisistemului: (dQ)p(dH)p
=
(2.18.)Pentru un proces finit care trece de la starea 1 la starea 2, creşterea de entalpie va fi egala chiar cucãldura procesului, Q:Q = ∆H = H
1
 – H
2
(2.19.)
Conventia de zero a entalpiei
Dupa cum nu se cunoaşte valoarea absolutã a energiei interne, nu se poate determina nici valoareaabsolutã a entalpiei, de aceea s-a convenit sã se considere:
entalpia molarã a substanţelor simple esteegalã cu zero, în condiţii standard de temperaturã (25
o
C) şi presiune (1 atm).
Entalpia molarã standard
, H
o298
, a substanţelor compuse este datã de entalpia procesului deformare din elemente a substanţei, numitã
entalpie de formare
.3

Activity (26)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Cobzaru Mihai liked this
Larisa Melita liked this
Vasile Codreanu liked this
Tapes Andrei liked this
Tapes Andrei liked this
Olea Godea liked this
Olea Godea liked this
Olea Godea liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->