Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
LIRICA BACOVIANA

LIRICA BACOVIANA

Ratings: (0)|Views: 721 |Likes:
Published by Gabrielle Chiritoiu

More info:

Published by: Gabrielle Chiritoiu on Jun 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/24/2014

pdf

text

original

 
LIRICA BACOVIANAUNIVERSUL POETIC BACOVIAN
Bacovia este un
poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale
dinliteratura noastră. Peste târg, pretutindeni plouă fără încetare, obsedant, apărător, rece şidezolant ca în poeziile: “Note de toamnă”;” Rar”; “Plouă”.Bacovia este
un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale
din literaturanoastră. Peste târg, pretutindeni plouă fără încetare, obsedant, apărător, rece şi dezolant caîn poeziile: “Note de toamnă”;” Rar”; “Plouă”:Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de poezii, “Plumb”, prin care se impune ca un
poet autentic si original,
cu o tonalitate cu totul noua in poezianoastra de pana atunci. In cadrul poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, deIon Minulescu si altii, Bacovia ocupa un loc aparte, tratand teme legate de peisajulvarstelor geologice, de decorul asezarilor lacustre, ca si de viziunile provinciale mohoratesi funebre din volumul “Plumb”. Prin poeziile sale, el creeaza inca de la inceput – cumavea sa scrie
E.Lovinescu – “o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cuploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de orasprovincial, intre cimitir si abator,[…] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesiamortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice”.
In
volumul “Plumb”
, se creeaza indeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi,reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa totul sub caderile lor continue, viziuneaospiciilor, abatoarelor.
Cu volumul “Scantei galbene
” (1926) orizontul poeziei bacoviene pare să se lumineze un moment, umbra continuă de plumb e dată puţin la o parte, şi în locul priveliştilor dezolante, se profilează burguri medievale şi voievozi în haine violete, dintr-unîndepărtat secol al XV-lea. Atmosferei macabre şi apăsătoare i se substituie acum un aer deidilă primăvăratică, madrigalul în locul litaniei şi ironia îşi schiţează zâmbetul complice.În volumele
Cu voi (1936) şi Stanţe burgheze (1946
) fibra ironică este adâncită cumijloace rafinate şi îmbogăţită cu umor fin şi discret. Deznădejdea surdă a poetului şicrisparea sufletească este închisă în versuri reflexive, de o notaţie mai mult enigmatică,ambiguă.
TEME
MOARTEA
Sentimentul morţii
apare frecvent, ca răspuns la întrebări şi leac al singurătăţii.Totul eatins de aripa morţii, oraşul respiră aerul morţilor, natura e în descompunere, iubita cântăun cântec funebru, amorul e carbonizat şi fumegă, o dezagregare totală,absolută.Pare camoartea e
tema principală.
“Toarnă pe covoare parfume tari,/Adu roze pe tine să le pun;/ Sunt câţiva morţi în oraş,iubito,/Si-ncet cadavrele se descompun...(Cuptor)Adormind.../Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare.../Însă pal mă duc acuma în grădinadevastată/Şi pe masa părăsită-albă marmuscluptată-/In veşmintele-mi funebre,/ Măîntind ca şi un mort/Peste mine punând roze,flori pălite,-ntârziate,/Ca şi noi...(Poemă înoglindă).Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existente , dedezagregare a materiei si a fiintei(,,
 sfarsitului continuu bacovian”).
Moartea provoacarareori panică.Ea este de obicei dorită si asteptată ca un remediu al bolii existentiale decare suferă poetul.
tenta.
IUBIREA
 
Tema iubirii este
subordonata mortii
, poarta semnul descompuneriiSe rezumă la gesturi mici, ca strângerea de mână, alinarea duioasă sau se converteşte în placere estetică ca recitatul sau cântatul.
Femeia
tipic bacoviană este fecioara pală,despletită, care cântă la clavir, gemând ca în delir, urmăndu-l în suferinţă.“Te uită cum ninge decembre.../Spre geamuri, iubito, priveşte / Mai spune s-aducă jaratec /Şi focul s-aud cum trosneşte.Mai spune s-aducă şi ceaiul,/ Şi vino şi tu mai aproape,-/ Citeşte-mi ceva de la poluri/ Şiningă...zăpada ne-ngroape.” (Decembre)“Iubito,şi iar am venit.../ Dar astăzi ,de-abia mă mai port-/Deschide clavirul şi cântă-mi /Uncântec de mort.(Trudit).
Iubirea bacoviană
 poartă deci şi ea amprenta descompunerii, a perisabilităţii.Cu toate acestea,
poetul peregrinarilor interminabile,
sfasiat de chinurilesale interioare, poarta cu sine, desi timid si insuficient conturat, un vis de iubire pa care I-lsugereaza chipul pur al unei fete, rascolita si ea de sentimentul singuratatii interminabile side dorinta implinirii, prin totala devotiune, a unui ideal de dragoste din ce in ce maiestompat. Viziunea aceasta, pe care o simte ca pe o himera, este cultivata cu o nemarginitasfiala, cu o delicatete si pudoare care ii sunt specifice.Dar, speriat parca de umbra propriului vis, poetul isi reia vagabondajul, devenit o modalitate dominanta de existenta.Intr-adevar, e aproape de necrezut cat de nefericit se simte poetul intre cei patru pereti aicamerei lui si cum cauta in permanenta linistea in ratacirile sale fara de sfarsit. NATURA
 
Se află sub imperiul forţelor distructive, redusă la cîteva elemente : copaci, flori, vânt, ploaie, frunze asociate cu tăcerea, pustiul şi descompunerea.Natura bacoviană este o starede spirit , trista si dezolantă.
Cerul poeziei bacoviene
e greu,
de
 
plumb
,
inabusitor sidusmanos,
gata parca sa se prabuseasca peste oameni, sa-i striveasca; orizontul intremarginile caruia aceasta poezie isi vibreaza acordurile sumbre este inchis cenusiu, strabatut
de
corbi negri, “
corbii poetului Tradem si ai lui Edgar Poe,
 
care
taie
vazduhul“diametral” singuratici sau in stoluri dense, lugubre”.
În general, Bacovia este
un poet al oraşului provincial
. Poetul acordă atenţie deosebitădescompunerii orăşelului provincial, mizeriei izolate; manifestă o preferinţă maladivă pentru anotimpul galben al toamnei, când natura se pregăteşte de hibernare şi când învelişulvegetal se ofileşte, se usucă, piere descompus. 
Toamna Bacovian
ă
 
e sumbră, mohorată, înfiorată de frigul din camere, de
clipocitulmurdar al noroiului
călcat în picioare pe trotuare, de melancolia sumbră a tuberculoşilor.Întregul peisaj e cuprins de fiorul îngheţat al toamnei, al decorului macabru pe care“anotimpul galben” îl evocă poetului:“E toamnă, e foşnet, e somnCopacii, pe stradă, ofteazăE tuse, e plânset, e golŞi-i frig, şi burează”(Nervi de toamnă).Atmosfera pluvioasa serveste ca fundal preferat gravei tristeti a poetului, ea fiind inlocuitauneori cu tacerea apasatoare a iernii, strabatuta din cand in cand de croncanitul cardurilor negre de corbi.
Iarna bacoviană
nu este surprinsă în măreţia ei, ci poetul îi surprinde tocmai momentulcritic, topirea,
amestecul de ploaie şi de fulgi
, de frig şi de singurătate, caracteristic maiales începutului anotimpului alb:
 
“Şi toamna şi iarnaCoboară-amândouăŞi plouă şi ningeŞi ninge şi plouă”(Moină).Uneori există impresia
unei înzăpeziri totale
, a unei izolări complete a oamenilor între ei.Întregul târg pare a fi transformat într-un cimitir, uşile nu se mai pot deschide, zăpada ainvadat totul:“E ziuă şi ce întunericMai spune s-aducă şi lampaTe uită, zăpada-i cât gardulŞi-a prins promoroacă şi clampa”.(Decembre)
Primăvara bacoviană
este
lipsită de tumultul, de veselia,
de speranţele pe care le aduceacest anotimp. Reînvierea naturii, care este pentru poet doar “
o nouă primăvară pevechile dureri
”, îi trezeşte melancolia şi-i intensifică până la înfiorare gândul uneiexistenţe inutile:“Melancolia m-a prins pe stradăSunt ameţitOh, primăvara iar a venitPalid şi mutMii de femei au trecutMelancolia m-a prins pe stradă”.(Nervi de primăvară).
Vara,
poetul este copleşit de arşiţa dogoritoare şi invadat de miasmele pe care le exaltă
descompunerea materiei organice
sub soarele torid:“Sunt câţiva morţi în oraş, iubitoChiar pentru asta am venit să-ţi spunPe catafalc, de căldură-n oraşÎncet, cadavrele se descompun”.(Cuptor).CROMATICA
In coloristica bacoviana,
abunda
negrul 
,
 
culoarea mortii
, sugerand
carbonizarea,trecerea in lumea anorganica.
In poezia intitulata chiar “Negru”, alaturarea florilor carbonizate de sicriele metalice, arse si negre, de vesmintele funebre, creaza o atmosfera deinfern.
 Albul,
culoarea puritatii,
capata la Bacovia o
nuanta de tenebros.
Amesteculcaleidoscopic al negrului cu albul genereaza la Bacovia
cenusiul,
 
 plimburiul deprimant, cain poezia “Plumb”, in care imensitatea cenusiului starneste
o tristete iremediabila,
vecinacu moartea. Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare, poetul ii altura
violetului, galbenul 
:
“In toamna violeta,/Pe galbene alei”.
Galbenul 
 
este la Bacovia culoarea
maladivului si a mizeriei:
 “Si noaptea se lasaMurdara si goalaSi galbeni trec bolnaviCopii de la scoala”.
 
CONVENTIA MUZICALA

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Cristi Bota liked this
Andreea Zegheanu liked this
Ro Xi liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->