Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Paradigme Sociologice Contextualist-Umaniste pentru o Asistenta Sociala de Criza si Post-Criza / Contextual-Humanistic Sociological Paradigms for an Crisis and Post-Crisis Social Work / P. Stefaroi

Paradigme Sociologice Contextualist-Umaniste pentru o Asistenta Sociala de Criza si Post-Criza / Contextual-Humanistic Sociological Paradigms for an Crisis and Post-Crisis Social Work / P. Stefaroi

Ratings: (0)|Views: 212 |Likes:
Published by petru stefaroi
Atat teoria cat si politica ori practica asistentei sociale se afla în fata unor provocari si schimbări, determinate de criza economica dar si de evolutia în sine a societatii sau sistemului de asistenta sociala, în care sociologiei i se solicita contributia. In prezentul articol se reliefeaza necesitatea si rolul paradigmelor sociologice contextualiste, existentialiste si umaniste in aceste procese, factori precum comunitatea, familia ori personalitatea umana constituind categorii si resurse cruciale ale noului tip de asistenta sociala. In perspectiva acestor paradigme problema sociala, vulnerabilitatea se explica prin tulburari ale calitatii relatiilor interumane la nivel local, personal, organizational, contextual, existential si mai putin prin caracteristicile globale si structural-functionale ale macrosistemelor din care fac parte. Articolul se incheie cu o scurta referire la teoriile si metodele contextualist-umaniste in politica si practica asistentei sociale de criza si post-criza.

Abstract: Both theory and policy or practice of social work faced with challenges and changes, caused by economic crisis also by the evolution of society or the social welfare system itself, in which to sociology it request the contribution. This article highlights the necessity end role of contextual, existential and humanist sociological paradigms in these processes, factors such as community, family or human personality being crucial categories and ressources of the new type of social work. In light of these paradigms the social issue, vulnerability is explained by disorders of interpersonal relationships qualities, at the local, organizational, human-personal, contextual, existential level and less by the global and structural-functional characteristics of macrosystems which are part. The article ends with a brief reference to the contextualistic-humanistic theories and methods in crisis and post-crisis policy and practice of social work.
Atat teoria cat si politica ori practica asistentei sociale se afla în fata unor provocari si schimbări, determinate de criza economica dar si de evolutia în sine a societatii sau sistemului de asistenta sociala, în care sociologiei i se solicita contributia. In prezentul articol se reliefeaza necesitatea si rolul paradigmelor sociologice contextualiste, existentialiste si umaniste in aceste procese, factori precum comunitatea, familia ori personalitatea umana constituind categorii si resurse cruciale ale noului tip de asistenta sociala. In perspectiva acestor paradigme problema sociala, vulnerabilitatea se explica prin tulburari ale calitatii relatiilor interumane la nivel local, personal, organizational, contextual, existential si mai putin prin caracteristicile globale si structural-functionale ale macrosistemelor din care fac parte. Articolul se incheie cu o scurta referire la teoriile si metodele contextualist-umaniste in politica si practica asistentei sociale de criza si post-criza.

Abstract: Both theory and policy or practice of social work faced with challenges and changes, caused by economic crisis also by the evolution of society or the social welfare system itself, in which to sociology it request the contribution. This article highlights the necessity end role of contextual, existential and humanist sociological paradigms in these processes, factors such as community, family or human personality being crucial categories and ressources of the new type of social work. In light of these paradigms the social issue, vulnerability is explained by disorders of interpersonal relationships qualities, at the local, organizational, human-personal, contextual, existential level and less by the global and structural-functional characteristics of macrosystems which are part. The article ends with a brief reference to the contextualistic-humanistic theories and methods in crisis and post-crisis policy and practice of social work.

More info:

Published by: petru stefaroi on Jun 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2013

pdf

text

original

 
1
 Sociologie şi Asistenţă Socială Umanistă
/ Humanistic Sociology and Social Work 
PARADIGME SOCIOLOGICE CONTEXTUALIST-UMANISTE
PENTRU O ASISTENŢĂ SOCIALĂ
 
DE CRIZĂ ŞI POST
-
CRIZĂ
 
(un punct de vedere)Petru
ŞTEFĂROI 
Rezumat:
 Atât teoria cât şi politica ori practica asistenţei sociale se află în faţa unor provocări şi schimbări, determinate de criza economică dar şi de evoluţia
în sine
a societăţii sau
sistemului de as
istenţă socială, în care sociologiei i se solicită contribuţia.
În prezentul articol se
reliefează necesitatea şi rolul 
 
 paradigmelor sociologice contextualiste, existenţialiste şi
umaniste în aceste procese, factori precum comunitatea, familia ori personal 
itatea umană
constituind 
categorii şi resurse cruciale ale noului tip de asistenţă socială.
În perspectivaacestor paradigme
 problema socială, vulnerabilitatea se explică prin tulburări
ale
calităţiirelaţiilor int 
erumane la nivel local, personal, organiza
 ţional, contextual, existenţial şi mai puţin
 prin caracteristicile
 globale şi
structural-
 funcţionale ale macrosistemelor din care fac parte
.
 Articolul se încheie cu o scurtă referire la teoriile şi metodele contextualist 
-umaniste în politica
 şi practica asistenţei sociale de criză
 
 şi
 post-
criză.
Contextual-Humanistic Sociological Paradigmsfor an Crisis and Post-Crisis Social Work 
(a view)
 Abstract:
Both theory and policy or practice of social work faced with challenges and changes,caused by economic crisis also by the evolution of society or the social welfare system itself, inwhich to sociology it request the contribution. This article highlights the necessity end role of contextual, existential and humanist sociological paradigms
 
in these processes, factors such ascommunity, family or human personality being crucial categories and ressources of the new type of social work. In light of these paradigms the social issue, vulnerability is explained by disorders of interpersonal relationships qualities, at the local, organizational, human-personal,contextual, existential level and less by the global and structural-functional characteristics of macrosystems which are part. The article ends with a brief reference to the contextualistic-humanistic theories and methods in crisis and post-crisis policy and practice of social work.
Cuvinte cheie
:
criză
 ,
asistenţă socială,
microsociologie,
abordări
contextualist-umaniste
Keywords
:
crisis, social work, microsociology, contextualist-humanistic approaches
 
INTRODUCERE
 
2
Criza economică globală a redus mult resursele financiare alocate asistenţei
social
e, determinând o restrângere a numărului de persoane sau cate
gorii
 beneficiare, în paralel şi cu o reducere drasnică a veniturilor majorităţii populaţiei. În
acest
e condiţii
 
a crescut mult riscul sărăcirii, marginalizării, devianţei pentru o mare
parte a
 populaţiei; categorii mari de persoane care înainte de criză nu întâmpinau
probleme mari de supravie
ţuire sau adaptare socială s
-
au trezit în situaţii de risc saudificultate, solicitând sprijin unor servicii sociale ele însele grav afectate de criză, curesurse materiale şi umane mult diminuate.
 
Reducerea dramatică
a resurselor
a constrâns autorităţile să aplice
strategii de
criză
, să conceapă noi strategii şi
politici sociale,
comunităţile
 
locale şi serviciile deasistenţă socială fiind puse în situaţia
 
să identifice soluţii practice de aplicare, iar teoricienii să identifice
noi paradigme teoretice sau metode
. Paradigmelesociologice universaliste, globaliste, solidariste nepierzându-
şi
valabilitatea,
 perioadele de criză necesită şi abordări/soluţii gl
obale, universale, solidariste
însă
, înparalel cu acestea,
este necesar să se impună cu mai multă pregnanţă şi paradigmele,
teoriile ori
abordările care identifică explicaţiile şi
resursele pe
 plan local
, în
comunitate
, în
contextul sociouman
 
al persoanei
, în
 personalitatea/creativitatea
 acesteia.Ofensiva/impunerea
 paradigmelor şi metodelor 
contextual-umaniste în
 politica şi practica asistenţei sociale este şi o necesitate istorică, valorificarea
resurselor locale, ale contextului sociouman, ale
existenţ
ei concrete a persoanei, ale
 personalităţii umane nefiind doar o soluţie temporară de criză ci o
etapă necesară
 
şio bună o oportunitate de
inovare socială
, eficientizare şi reafirmare a demnităţiiumane, de sporire a autonomiei locale şi rolului
persoanei în
 prevenirea şi
rezolvareaproblemelor sociale.În aceste procese
sociologia
, ca resursă ştiinţifică şi paradigmă constituţionaa asistenţei sociale, este poate cel mai mult solicitată, fundamentarea sociologicăştiinţifică a politicilor şi
practicilor noilor tipuri de
asistenţă socială fiind o
necesitate.
„Situaţiile de criză conduc la abandonarea paradigmelor vechi şi laconstituirea altora” (Mărginean, 2000:
51). Sociologii trebuind astfel
să apeleze tot
mai mult la viziuni,
concepţii, teorii sau
metode precum cele
existenţialiste,
contextualiste
ori
umaniste
, marginalizate deseori în perioade de bunăstareeconomică şi socială, când politicile de redistribuire şi mecanismele universalist
-
solidariste rezolvă automat multe probleme sociale. Adică tocma
i acele paradigme
care reliefează valenţele şi rolul grupului, comunităţii, contextului şi persoanei în
 
3
determinismul social, în explicaţia vulnerabilităţii, în identificare
a
soluţiilor sau
resurselor de reabilitar
e ori adaptare socială,
problemele sociale neputând fi
soluţionate doar prin politici sociale
globale, universale sau cu resurse materiale.
Paradigmele contextualiste, existenţialiste sau umaniste în sociologie, înopoziţie, relativă (epistemologică) cu cele universaliste, care reliefează aspecte
le de
esenţă, generalitate şi universalitate ale
sistemului social sau problemei sociale, aduc
în prim planul cunoaşterii, investigaţiei sau intervenţiei aspectele de
contextualitate
 socioumană
, de unicitate existenţială şi psihosocială, de specificitate/u
nicitate
culturală ori economică, punând accent pe
explicaţiile contextual
-
existenţiale
 
şi pe
resursele economice, culturale, umane ori psihosociale locale.
Se porneşte de la teza că în „arhitectura" socială, individul şi comunitatea
sunt
antrenaţi în complexe ţesături psihosociale
 /interumane (Bocancea, 2011: 76)
şi aicise pot identifica resursele autentice şi durabile ale adaptării şi reabilitării.
Doar o
abordare şi o gândire sociologică contextualist
-
umanistă
poate surprinde, în
fenomenologia şi etiologia complexă a unei situaţii sociale concrete, particulare,
locale toate aspectele relevante
şi factorii etiologici implicaţi, în complixitatea şi
diversitatea lor
. În lipsa relevării acestora evaluarea ar fi săracă, nerelavantă şiineficientă în perspectiva obiectivelor unei eventuale intervenţii în scop deschimbare şi ameliorare
 
durabilă
. S-
ar limita la o simplă
schematizare
epistemologică structural
-
funcţională universală, aplicabilă aprioric unui număr nelimitat de situaţii (ipotezate convenţional ca
relativ identice), când, în realitate,
sursa problemei şi
resursa schimbării
ar sta în factorii de ordin contextual-
existenţial
, psiho-
social şi uman
local.
Interesul tot mai mare pentru metodele şi abordările de tip contextualist,
 
existenţialist sau uman
ist
nu este justificat doar de criză ci şi de
caracteristicile
societăţii
postmoderne
şi
 
noilor
 
probleme sociale
, altele şi de altă natură/originedecât cele de acum câteva decenii. Dacă majoritatea anomiilor şi problemelor socialede atunci aveau cauze şi
 
caracteristici de ordin sistemic, societal, global odată cu
dezvoltarea
explozivă
 
socială
,
culturală (multiculturalismul), cu apariţia unor noi
tipuri de probleme sociale/umane, multe dintre cauze sunt identificabile la nivellocal, prin
 factori de ordin cultural, administrativ, etnic sau psihosocial specifici
.
Abordările de tip universalist, globalist nu mai sunt
, în
metodologia
cercetării sau intervenţiei
, foarte mult de folos nici sociologului nici asistentului
social pentru că originea problemelor pe care le investighează sau încearcă să lerezolve se află în socio
-
ecologia locului, iar natura acestora solicită focalizare pe

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->