Contractul de donatie

I.Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate

Notiune Omul poate dispune de patrimoniul sau, cu titlu gratuit. Art. 945 Cod civil prevede ca un contract este oneros atunci cind fiecare urmareste sa dobindeasca un avantaj, iar potrivit art. 946 Cod civil, contractul este gratuit, cind nu se vizeaza obtinerea unui echivalent. La rindul lor, contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si acte dezinteresate. Liberalitatea este acel contract gratuit prin care debitorul isi asuma o obligatie (de a transmite un drept sau un patrimoniu) fata de creditor, fara sa primeasca ceva in schimb. Prin intermediul actului juridic dezinteresat, se face un serviciu gratuit unei persoane, fara sa i se diminueze patrimoniul. Donatia este o liberalitate, deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului. Art. 801 Cod civil defineste donatia ca fiind "un act de libertate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului, care-l primeste". Aceasta definitie este inexacta. Astfel, donatia este un contract si nu un act. Daca donatarul ar refuza primirea bunului, donatia nu sar mai finaliza, raminind in stadiul de simpla oferta. Obiectul unei donatii il poate forma nu numai un lucru - cum prevede art. 801 Cod civil -, dar si un drept. In sfirsit, definitia data de legiuitor este incompleta, deoarece omite sa evidentieze caracterul solemn al donatiei (conditie ad validitatem pentru existenta contractului). Nu trebuie sa se confunde donatia cu mandatul gratuit, imprumutul fara dobinda, cu depozitul gratuit etc., deoarece aceste din urma contracte sint doar acte dezinteresate, carora nu li se aplica regulile de la donatie. Contractul de donatie este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana (numita donator) transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane (numita donatar), care il accepta. Caracterele juridice a) Donatia este un contract unilateral - deoarece donatarul nu are nici o obligatie fata de donator (art. 944 Cod civil). Ea poate fi si sinalagmatica, cind este impusa o sarcina donatarului (art. 943 Cod civil). Jurisprudenta a stabilit ca, spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecareia dintre obligatiile partilor o constituie executarea prestatiei promise de catre cealalta parte, "in contractele cu titlu gratuit cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a primi in schimb o contraprestatie".^1) b) Donatia este un contract solemn, deoarece este supusa unei forme speciale, necesara insasi pentru validitatea ei. Astfel, art. 813 Cod civil prevede expres ca "toate donatiile se fac prin act autentic", iar art. 1168 Cod civil dispune ca: "Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite". Absenta solemnitatii contractului va provoca nulitatea absoluta a actului juridic, nulitate care poate fi invocata oricind, de orice persoana interesata, inclusiv de instanta din oficiu.^2) Forma solemna va trebui respectata si in cazul ofertei de donatie. Acceptarea donatiei, ce are loc tot in forma solemna (art. 814 Cod civil), trebuie sa fie notificata donatorului. Acesta din urma poate revoca donatia, tacit sau expres, dar numai in momentul notificarii acceptarii. Deci, in cazul donatiei se impune, in mod obligatoriu, autentificarea actului juridic, lipsa acesteia atragind nulitatea conventiei,^3) cu exceptia situatiei in care sintem in prezenta unui dar manual. c) Donatia este, in principiu, un contract translativ de proprietate. Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent incheierii contractului de donatie. Este cazul, de exemplu, contractelor de donatie imobiliare, in zonele supuse regimului de carte funciara, unde dreptul real se stramuta, se modifica zsi se stinge - chiar si intre partile contractante - numai prin intabulare (art. 17 din Decretul-Lege nr.115/1938). Pentru validitatea donatiei nu este obligatoriu sa aiba loc predarea bunului donat. Principiul potrivit caruia proprietatea se transfera prin simplul acord de vointa al partilor este valabil si in cazul donatiei. Atit timp cit donatia naste o creanta in favoarea donatarului, acesta va putea pretinde de la donator sau mostenitorii acestuia sa-i predea bunul.

d) Donatia este, in principiu, un contract irevocabil. Odata incheiat contractul, donatorul nu va putea reveni asupra deciziei sale. Revocarea donatiei nu va putea avea loc decit in cazurile prevazute de lege. Dar, atit timp cit legea interzice donatiile imposibile, ilegale sau imorale, nimic nu impiedica partile sa supuna donatia unei conditii pur cauzale (art. 1005 Cod civil). A permite ca revocarea sa aiba loc oricind la initiativa exclusiva a donatorului, inseamna a-l determina pe donator sa se afle intr-o permanenta incertitudine. In acest sens, art. 822 Cod civil dispune ca "Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului". Conditiile de validitate ale contractului de donatie 1.Capacitatea partilor Potrivit art. 949 Cod civil, poate incheia un contract orice persoana care nu este declarata incapabila de lege. Capacitatea fiind regula, iar incapacitatea, exceptia, inseamna ca incapacitatea este de stricta interpretare. Incapacitatile sint absolute (persoane care nu pot dona, dar nici primi) si relative (persoane care nu pot dona anumitor persoane si nici primi de la unele din ele). Incapacitatile relative nu sint reciproce (de exemplu, minorul nu poate dispune in favoarea tutorelui sau, insa tutorele poate dona minorului). Incapacitatea de a dispune Sint incapabili de a dispune cei pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii. a) Interzisii judecatoresti. Pentru validitatea donatiei este necesar ca donatorul sa inteleaga efectele actului sau, iar vointa sa sa se manifeste liber. Aceasta inseamna ca persoana care gratifica trebuie sa fie in deplinatatea facultatilor mintale. Din punct de vedere juridic, nu are importanta cit de afectat de boala este trupul unui om, esential fiind ca mintea sa-i fie sanatoasa. Dar un alienat sau debil mintal, nepus sub interdictie, este prezumat normal, asa incit actul incheiat de el va fi validat. Desigur, ulterior se va putea cere anularea actului pe considerentul ca persoana in cauza, in momentul incheierii contractului, nu se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Dovada absentei discernamintului se va putea face prin orice mijloc de proba, inclusiv prin martori sau prezumtii. Batrinetele cele mai adinci si infirmitatile fizice, care n-au alterat inca facultatile intelectuale, nu sint, de asemenea, prin ele insele, o cauza de anulare a dispozitiei, daca dispunatorul este in stare de a-si manifesta vointa sa. Deci, vor putea dona orbii, surzii, mutii, inclusiv surdo-mutii din nastere, daca isi pot manifesta vointa in mod clar si in forma dispusa de lege. Betia, desi altereaza uneori facultatile mintale, nu constituie totusi o cauza de anulare a contractului, daca se va face dovada ca, in momentul incheierii actului, donatorul se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Cind donatorul este insa pus sub interdictie la data incheierii contractului, actul incheiat va fi lovit de nulitate. Interzisii judecatoresti nu vor putea incheia donatii, nici personal, nici prin reprezentantii lor legali. Ratiunea se gaseste in faptul ca donatia nu este un act necesar. b) Minorii nu pot face donatii nici chiar cu incuviintarea autoritatii tutelare (art. 129, alin. 1-3 si art. 133 alin. 3 comb. cu art. 105 alin. 3 si 147 C. fam.). Numai la majorat persoana este libera sa doneze. In cazul in care minorul se casatoreste, el dobindeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina si va putea incheia contracte de donatie (evident, este vorba de fetele minore care se casatoresc). Cu toate acestea, sint valide acele donatii efectuate sub forma unor daruri obisnuite (ex: la aniversari etc.), inclusiv de minori. c) Sint nule, fata de creditori, actele si instrainarile cu titlu gratuit facute de faliti, cu sase luni inainte de data incetarii platilor (art. 724, alin. 2 pct.1 Cod comercial). Ii sint interzise falitului donatiile sub orice forma, inclusiv darurile manuale. In asemenea cazuri, frauda este prezumata, iar falitul nu s-ar putea apara nici facind dovada bunei sale credinte la incheierea contractului. Incapacitatea de a primi

Aceste incapacitati sint de doua feluri: absolute, care impiedica o persoana sa primeasca de la oricare alta; relative, care interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate. 1. Incapacitati absolute de a primi. Acestea sint: persoanele neconcepute; organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica; incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. a) Persoanele neconcepute. Codul civil prevede ca "Este capabil de a primi prin donalie intre vii oricine este conceput in momentul donatici" (art. 808 alin.1 Cod civil). Deci, nu poate primi o donatie o persoana care nu are o existenta fizica. Este o favoare exceptionala din partea legiuitorului ca considera existent un copil conceput, atunci cind aceasta este in interesul lui. O afirma expres art. 654, alin. 2 Cod civil: "Copilul conceput este considerat ca exista" (qui in utere est; este aplicarea principiului: infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus commodis ipsius partus quaeritur). Conditia este insa ca copilul sa se nasca viu. In acest sens, art. 654, alin. 3 Cod civil este categoric: "Copilul nascut mort este considerat ca nu exista".^1) Daca o persoana neconceputa nu poate fi gratificata direct, in cazul acestor persoane sint posibile donatii indirecte. S-a relevat, in literatura de specialitate, de exemplu, ca persoanele care nu au fost concepute vor putea fi gratificate "prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile, sau prin contractul de asigurare de persoane, ca beneficiare ale asigurarii". b) Organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica. Ca sa poata primi o donatie, organizatia trebuie sa aiba o existenta legala si sa fie autorizata sa primeasca liberalitatea. Art. 811 Cod civil, care reglementa donatiile facute unor anumite categorii de persoane juridice, a fost modificat prin art. 10 al Legii pentru persoanele juridice promulgata cu Decretul nr. 452/1924, cu modificarile ulterioare si prin reglementarea Decretului nr. 478/1954 privitor la donatiile facute statului. Neindeplinirea conditiilor expres prevazute in decret atrage nulitatea absoluta a actului juridic incheiat, aceasta putind fi invocata de orice persoana interesata sau ridicata de instanta, chiar si din oficiu. Cu toate acestea, potrivit art. 33, alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica in perioada constituirii lor vor putea primi donatii, "dar numai intrucit acestea sint cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" . Deci, este posibil ca donatia sa fie facuta in vederea formarii patrimoniului viitoarei persoane juridice. c) Incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. Potrivit art. 47 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, persoanele fizice care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania nu pot dobindi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii (deci, inclusiv donatii). 2) Incapacitati relative de a primi a) Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune in folosul tutorelui sau fostului sau tutore. Chiar ajuns major, minorul nu poate dona in favoarea fostului sau tutore, atit timp cit acesta nu a facut socotelile definitive ale tutelei (art. 809 Cod civil). Ratiunea acestei dispozitii se gaseste in teama ca tutorele, beneficiind de influenta asupra celui care a fost sub tutela sa, sa-l determine sa-i faca donatii si sa ascunda astfel eventualele abuzuri ale modului in care a fost administrat patrimoniul minorului. Dupa ce tutorele a fost descarcat de gestiunea sa, de catre autoritatea tutelara, minorul, devenit major, va putea face donatii fostului tutore, fara nici un impediment. Regula prevazuta de art. 809 Cod civil comporta o exceptie, in sensul ca incapacitatea nu mai opereaza cind calitatea de tutore o au parintii minorului, bunicii sai etc., cu alte cuvinte, ascendentii. Minorul va putea face acestora donatii, dar cum aceasta exceptie este de stricta interpretare, inseamna ca vor putea fi facute donatii ascendentilor prin alianta ai minorului (de exemplu, barbatul al doilea al mamei etc.). b) Incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor. Medicii si farmacistii, care au tratat o persoana de o boala de care aceasta moare, nu vor putea primi donatii de la bolnav in timpul tratamentului (art. 820 Cod civil). Interdictia prevazuta de lege se intemeiaza pe o prezumtie

de sugestie si captatie, asa inclt nu se va putea face dovada ca donatia este consecinta unei vointe libere.^2) In ceea ce-i priveste pe farmacisti, interdictia nu-i vizeaza pe cei care s-au limitat sa elibereze medicamente dupa reteta medicului. Incapacitatea prevazuta de art. 810 Cod civil se aplica si preotilor care l-au asistat pe bolnav in timpul bolii de care a decedat. Este necesar ca preotul sa-l fi asistat pe bolnav si sa nu fi savirsit un act izolat. In categoria preotilor vor intra: preotii mireni, calugarii, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. Incapacitatea nu se refera insa la dascali, paraclisieri etc. Sintem de parere ca interdictia prevazuta de art. 810 Cod civil ii vizeaza nu numai pe reprezentantii cultului ortodox si catolic, ci si ai celorlalte culte (ebraic, musulman, protestant etc.). Textul legii trebuie inteles in finalitatea lui, la scopul urmarit de legiuitor. In consecinta, pentru ca un medic, farmacist sau preot sa fie capabili de a primi, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: donatia sa fi fost facuta in timpul bolii de care bolnavul a decedat, decesul sa fi fost produs de aceasta boala (daca bolnavul moare din alte cauze, liberalitatea ramine valabila); donatarul sa-l fi tratat pe bolnav. Contractul de donatie, incheiat cu incalcarea prevederilor art. 810 Cod civil va fi lovit de nulitate relativa. De la principiul cuprins in art. 810 Cod civil, exista si unele exceptii, cind bolnavul poate dona medicului, farmacistului sau preotului. Aceste exceptii sint: - Dispozitiile remunetorii cu titlu particular (art. 810, alin. 2 pct. 1 Cod civil). Ar fi inechitabil ca medicul, farmacistul sau preotul sa nu fie rasplatiti pentru serviciile lor. Numai ca aceste dispozitii remunetorii trebuie sa fie proportionale cu starea materiala a bolnavului si serviciile facute. Cind aceste dispozitii ar fi disproportionate, ele vor fi supuse reductiei, libertatea de apreciere revenind judecatorului. Legea nu admite decit dispozitiile cu titlu particular si nu pe cele cu titlu universal (care vor fi anulate). - Dispozitiile universale facute in favoarea unor rude determinate. Medicul, farmacistul sau preotul, care sint rude cu donatorul pina la gradul patru inclusiv (veri primari), pot primi donatii de la acesta. Face exceptie situatia cind donatorul ar avea mostenitori in linie dreapta (descendenti sau ascendenti). Rudenia poate fi directa sau colaterala. Doctrina si jurisprudenta veche au considerat ca prevederile art. 810 Cod civil nu s-ar aplica sotului medic, farmacist sau preot al bolnavului. Exceptiile prevazute de art. 810, alin. 2 Cod civil sint de stricta interpretare si nu pot fi extinse la alte cazuri. c) Surdo-mutul, conform art. 816 Cod civil, "ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decit cu asistarea unui curator special", numit de autoritatea tutelara. Sanctiunea incapacitatii speciale de a face si de a primi donatii. Art. 812 Cod civil prevede ca "donatiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse". Jurisprudenta a hotarit ca o donatie incheiata cu incalcarea normelor de capacitate este lovita de nulitate relativa. Tot anulabila va fi donatia si atunci cind partile recurg la interpunere de persoane sau deghizare. S-a considerat ca doar cind donatiile ar fi fost incheiate cu nerespectarea unor interdictii legale ar fi nule absolut (de exemplu, in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor).^3) Dimpotriva, din punctul nostru de vedere, donatia facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 810 Cod civil este numai anulabila. Doar donatiile incheiate cu incalcarea incapacitatilor absolute de a dona sint lovite de nulitate absoluta. In ce priveste liberalitatile efectuate prin persoane interpuse sau deghizate, intr-un cuvint, simulate, le vom trata intr-o sectiune speciala. 2.Consimtamantul Pentru ca donatia sa fie valabila, este necesar ca consimtamintul partilor sa fie liber. El trebuie sa fie intotdeauna exteriorizat, de regula, expres, in scris, in forma autentica. Un viciu de consimtamint iI constituie violenta (fizica sau morala), care duce la anularea donatiei, indiferent daca actele de violenta provin de la donator sau de la tert. In practica, mai frecvent, donatarul sau un tert recurg la manopere frauduloase pentru a-l determina pe donator sa doneze (dol sub forma sugestiei si captatiunii).

Sugestia si captatia sint acele activitati executate cu scopul de a cistiga increderea unei persoane si a o determina sa faca o donatie, fie in favoarea autorului acestor activitati, fie in favoarea altor persoane. S-a sustinut ca, in general, nu se poate face o delimitare neta intre sugestie si captatie, decit cel mult sub aspectul mijloacelor si procedeelor folosite, si ca sugestia presupune recurgeri la procedee mai rafinate, insidioase, pentru a se atinge scopul urmarit.^1) Intr-adevar, prin sugestie, autorul dolului urmareste sa inoculeze donatorului ideea de a face o donatie, pe care, in absenta procedeelor dolosive, nu ar fi facut-o. In cazul captatiei, autorul mijloacelor dolosive recurge la insinuari, indemnuri, maguliri etc., pentru a capta bunavointa altuia si a dobindi o donatie Manoperele dolosive pot proveni de la donatar, dar si de la un tert, esential fiind ca consimtamintul donatorului sa fi fost viciat in momentul incheierii contractului. Sugestia si captatia nu se prezuma niciodata, asa incit, fiind chestiuni de fapt, vor trebui dovedite cu orice mijloc de proba. De exemplu, afectiunea deosebita a donatarului fata de donator nu constituie o cauza de anulare; tot astfel, concubinajul nu este, prin el insusi, o dovada a captatiunii. Eroarea (ca viciu de consimtamint) poate sa priveasca identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei. 3.Obiectul contractului de donatie Pot forma obiectul contractului de donatie bunurile mobile si imobile si numai acelea care se gasesc in circuitul civil. 4.Cauza in contractul de donatie Aceasta trebuie sa fie reala, licita si morala. Scopul pentru care donatorul transfera cu titlu gratuit proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane difera de la un contract de donatie la altul. Judecatorii sint preocupati sa stabileasca motivul pentru care o persoana face alteia o liberalitate, care sint motivele subiective concrete care au determint incheierea contractului de donatie. In mod obisnuit, aceste motive sint normale (recunostinta, afectiune, recompensa etc.), dar ele pot avea si un continut ilicit sau imoral (incurajarea unor vicii, savirsirea unei infractiuni sau mentinerea unor relatii de concubinaj etc.). Cind se constata ca aceste motive subiective sint incapabile cu legea, donatia a fost declarata nula. Jurisprudenta a constatat nulitatea unor contracte de vinzare-cumparare sau intretinere, pentru cauza morala, cind s-a stabilit ca asemenea contracte ascund in realitate donatii deghizate, incheiate pentru a-i determina pe cei gratificati sa inceapa sau sa intretina relatii de concubinaj.^1) In principiu, nu este interzisa donatia facuta de un concubin in favoarea altui concubin. Daca insa liberalitatea a urmarit inceperea sau mentinerea relatiilor de concubinaj, ea este lovita de nulitate absoluta, pentru ca are o cauza imorala. O donatie intre concubini va fi legala, deoarece casatoria exclude "ideea ca prin perfectarea contractului s-a urmarit determinarea uneia din parti sa intre sau sa ramina in relatii de concubinaj cu cealalta parte". ^2) Daca donatia s-a facut in scopul incheierii casatoriei, ea va fi valabila, deoarece incheierea contractului in vederea casatoriei nu constituie o cauza imorala sau ilicita. 5.Forma autentica a donatiei, conditie de validitate a contractului Caracterul solemn al donatiei rezulta din continutul art. 813 Cod civil, conform caruia, "toate donatiunile se fac prin act autentic". In cazul donatiei, inscrisul autentic e cerut nu ca un mijloc de proba, ci ca un element esential al contractului. Art. 1168 Cod civil dispune chiar ca donatia, "nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite" . Viciul de forma nu poate fi acoperit prin executare voluntara sau confirmare. Forma autentica este de esenta donatiei. Instantele judecatoresti au stabilit ca "forma autentica a actului de donatie, fiind ceruta de lege ad solemnitatem, inseamna ca dovada unei donatii nu poate fi facuta cu martori chiar daca exista un inceput de dovada scrisa". Caracterul solemn al unei donatii exista si in cazul

inzestrarii unui copil in vederea casatoriei; din acest motiv, inzestrarea nu poate avea loc decit prin act autentic.

II.Donatii indirecte, donatii deghizate si daruri manuale

1.Donatii indirecte Contractul de donatie este un act solemn, iar absenta formei impuse de lege ad validitatem - duce la nulitatea contractului. Exista cazuri cind o persoana doreste sa gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului de donatie, ci al unui alt act juridic. Cu alte cuvinte, are loc o donatie indirecta. Aceasta forma de donatie presupune un animus donandi din partea donatorului, numai ca gratificarea are loc printr-un alt act juridic decit donatia. In acest caz, nu mai este necesara forma autentica, inclusiv pentru acceptarea liberalitatii. Desigur, si la donatia indirecta nu este suficient consimtamintul donatorului, fiind necesar si acordul donatarului. In absenta acceptarii, ne vom afla doar in prezenta unei oferte. Formele concrete sub care se poate materializa donatia indirecta sint urmatoarele: a) Remiterea de datorie. Creditorul renunta la creanta sa, predind debitorului titlul original al creantei (art. 1138 Cod civil). b) O persoana plateste o renta viagera cu titlu gratuit in folosul unui tert. In acest sens, art. 1642 Cod civil prevede ca renta viagera se poate infiinta, in favoarea unui tert, "ce n-are nici un drept la renta" (de exemplu, vind o casa si cer cumparatorului ca, pe linga pretul pe care mi-l plateste, sa achite si o suma de bani, lunar, fratelui meu, cu titlu de renta viagera. Liberalitatea este o parte din pretul vinzarii si nu trebuie sa imbrace forma autentica). c) Creditorul nu-si exercita dreptul sau, tocmai in scopul de a-1 gratifica pe debitor. De exemplu, creditorul lasa sa se implineasca termenul de prescriptie, fara sa exercite dreptul la actiune. d) Renuntarea la un drept. In principiu, renuntarea la un drept nu constituie o liberalitate, deoarece poate avea si caracter oneros. Dar uneori prin renuntare se urmareste gratificarea unei persoane. De exemplu, in materia succesiunii, renuntarea la mostenire de catre un succesibil va profita celorlalti comostenitori (art. 697 Cod civil). e) O donatie indirecta poate avea loc printr-un contract de asigurare pe viata. Astfel, constituie liberalitati primele de asigurare achitate de catre de cujus, in vederea asigurarii copiilor sai. f) Stipulatia in favoarea unei alte persoane, cind este facuta cu intentia de a gratifica. 2.Donatia deghizata O donatie este deghizata cand este facuta sub forma unui contract cu titlu oneros, in sensul ca o parte declara nereal ca a primit echivalentul banesc in schimbul folosului prestat de ea. Cel care pretinde ca un contract cu titlu oneros ascunde, in realitate, o liberalitate, are obligatia sa faca dovada sustenirilor sale. Proba simulatiei va putea fi facuta prin orice mijloace de dovada (inclusiv cu martori si prezumtii). Donatiile vor putea fi facute prin persoane interpuse, atunci cand se urmareste sa se faca o liberalitate unei persoane, iar legea interzice aceasta. Persoana interpusa, capabila de a primi donatia, urmeaza sa remita apoi bunul donat incapabilului. In asemenea cazuri, simulatia imbraca doua acte juridice: unul aparent, care are in vedere actul oneros, si unul secret, care atesta liberalitatea. Orice donatie deghizata printr-un contract oneros este supusa regulilor liberalitatilor, cum ar fi: revocarea, raportul si reductiunea. Cel care reclama existenta donatiei deghizate are obligatia sa faca dovada liberalitatii. Potrivit art. 812, alin. 2 Cod civil, sunt declarate interpuse tatal si mama, copiii si ceilalti descendenti, precum si sotul persoanei incapabile. Cand se refera la copii, legea nu distinge intre minori si majori.

Donatia deghizata, facuta in favoarea unui minor, este valabila, iar nulitatea care sanctioneaza indeplinirea neregulata a formelor de acceptare a unei donatii de catre un minor are caracter relativ si poate fi invocata exclusiv de persoana lipsita de capacitate, ocrotita prin dispozitia legala (art. 815 Cod civil).^1) 3.Darurile manuale In decursul anilor, doctrina juridica^1) si jurisprudenta^2) au recunoscut validitatea darurilor manuale, ca una din formele donatiei. Ele au ca obiect bunurile mobile corporale, care sint predate donatorului fara nici o formalitate. Nu are importanta valoarea darurilor manuale, asa incit nu s-ar putea sustine ca, in cazul valorii deosebite a bunului donat, n-ar mai exista dar manual. Cea care da valoare acordului de vointa a partilor este traditiunea bunului. Donatarul trebuie sa beneficieze de posesiunea reala si efectiva a bunului donat. Predarea bunului nu mai face necesara incheierea unui inscris. Intocmirea unui inscris sub semnatura privata, anterior sau in acelasi timp cu traditiunea bunului, face donatia nula sub aspectul formei (obligatia partilor era sa intocmeasca un act autentic). Daca insa un asemenea inscris este intocmit ulterior traditiunii (momentul predarii coincizind cu cel al perfectarii donatiei), el nu va afecta validitatea darului manual. Nu este exclus ca traditiunea bunului sa se faca prin intermediul unui tert. Mandatarul, desemnat de donator sau donatar, nu trebuie sa fie recunoscut printr-un act autentic, deoarece nici darului manual in sine nu i se cere respectarea formei solemne. Cit timp darul manual nu a fost acceptat de donatar, el ramine in faza de oferta, care poate fi oricind revocata. Deci, daca mandatarul nu preda bunul donatarului, iar donatorul moare, atunci el va fi obligat sa-l restituie mostenitorului acestuia. Nu pot face obiectul darului manual bunurile imobile si mobile incorporale (creantele). Predarea unor sume de bani, direct sau prin virament la unitatea care se preocupa de construirea de locuinte proprietate personala, pe seama altei persoane, are caracterul unui dar manual. Daca darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiei, el trebuie sa respecte insa regulile de fond. Donatorul si donatarul trebuie sa fie capabili de a dispune si de a primi. Darurile manuale sint valabile intre soti, numai ca ele vor fi revocabile (art. 937 Cod civil). Odata facute, darurile manuale devin irevocabile; ele vor deveni bunuri proprii ale persoanelor gratificate, iar donatorul nu mai poate pretinde restituirea lor. Un dar manual poate fi afectat de sarcini "pe care donatarul este tinut sa le aduca la indeplinire, in caz contrar donatorul avind dreptul sa ceara, potrivit art. 1021 Cod civil, fie executarea lor, fie rezolutiunea donatiei". Deci, cel care invoca darul manual va trebui sa-l probeze conform art. 1169 Cod civil daca se pretinde ca donatarul a furat bunul sau a ajuns fraudulos in posesia bunului, cel ce invoca asemenea fapte va trebui sa faca dovada lor. 4.Darurile de nunta Frecvente sint situatiile in practica judiciara cind instantele judecatoresti sint solicitate sa solutioneze litigii privind natura juridic: a darurilor de nunta (de exemplu, cu ocazia impartirii bunurilor comune, a iesirii din indiviziune a comostenitorilor etc.). Potrivit traditiei, exista obiceiul ca parintii sa-si inzestreze copiii cu obiecte sau valori, bunuri de natura a contura, pentru inceput, patrimoniul comun al sotilor. De regula, aceste bunuri sint daruite cu ocazia serbarii nuntii, deci dupa incheierea casatoriei, ceea ce face ca ele sa constituie bunuri comune ale sotilor.^1) Art. 31 lit. b, arata ca bunul donat este comun numai daca donatorul "a prevazut aceasta, duce la concluzia ca prevederea respectiva trebuie sa fie expresa, iar nu prezumata. De regula, cheltuielile privind sarbatorirea nuntii sint facute fara intentia de a recupera din darurile de nunta, situatie in care, daca se va face dovada intelegerii, va trebui sa i se dea eficienta de catre instanta. Se pune insa problema daca darurile de nunta, ca modalitate a donatiei, trebuie sa imbrace sau nu forma actului autentic.

Darul de nunta reprezinta o donatie sub forma darului manual. Or, este stiut ca darul manual constituie o exceptie de la principiul solemnitatii donatiilor. Din aceasta perspectiva, darul manual se poate face si fara a fi materializat printr-un act autentic. Inzestrarea copiilor se poate face cu bunuri mobile (situatie in care ne vom afla in prezenta darului manual) sau bunuri imobile. In acest din urma caz, donatia trebuie sa imbrace, desigur, forma actului autentic. Darurile de nunta, reprezentind bunuri mobile, pot fi cuprinse si inscrise sub semnatura privata si dovedite cu martori, daca, fireste, exista un inceput de dovada scrisa. Unele probleme apar, in cazul darurilor de nunta, in sfera dreptului succesoral. Sotul supravietuitor, daca nu vine la mostenire in concurs cu descendentii defunctului, are dreptul sa culeaga, in afara de partea sa succesorala, si darurile de nunta (art. 5 din Decretul-lege nr. 319/1944).^2) Se au in vedere numai darurile de nunta facute ambilor soti, iar la partajul succesoral doar partea indiviza din darurile respective care apartin sotului predecedat. Sotului supravietuitor nu i se recunoaste o rezerva speciala asupra darului de nunta. Nimic nu-l impiedica insa pe sotul decedat ca, in timpul vietii, sa decida ca darurile de nunta sa fie cuprinse in masa succesorala, care revine tututor succesorilor, sau, pur si simplu, sa dispuna integral sau partial de ele, prin acte intre vii sau testament.^3) In concurs cu parintii la mostenire, sotul supravietuitor va culege integral darurile de nunta, deoarece parintii nu au vocatie succesorala la aceste bunuri. Desigur, situatia va fi diferita daca defunctul ar fi decis, de exemplu, ca si darurile de nunta sa fie incluse in masa succesorala, ceea ce ar echivala cu o dezmostenire a sotului supravietuitor. In concurs cu descendentii, sotul supravietuitor nu mai beneficiaza exclusiv de darurile de nunta. 5.Aspecte privind donatia facuta unui sot, ambilor soti, intre soti Bunul donat unuia dintre soti devine bun propriu al acestuia. Donatia fiind un contract intuitu personae, donatorul a gratificat avind in vedere persoana donatarului. Nu este exclus insa ca transmitatorul sa dispuna ca bunul sa fie comun, situatie in care donatari - parti ca atare in contract - sint ambii soti. Este posibil ca donatia sa se faca numai unui sot - donatarul din contract -, fara nici o mentiune cu privire la natura juridica a bunului donat, caz in care se prezuma, pina la proba contrarie, ca bunul este propriu al sotului gratificat. Daca sotii dobindesc un bun si cu contributia parintilor unuia dintre ei, instanta suprema a stabilit ca "aceasta contributie nu poate fi socotita decit o donatie facuta in favoarea exclusiva a copilului lor, cit timp nu au aratat in mod expres ca au inteles sa gratifice pe ambii soti, situatie in care bunul va fi comun. Cind bunul este donat ambilor soti, fara mentiunea ca este comun, sotii vor dobindi o coproprietate in devalmasie asupra bunului respectiv.^1) Intr-o alta opinie, pe care nu o impartasim, s-a sustinut ca bunul ar fi comun pe cote-parti.^2) Donatiile intre soti sint permise prin lege, dar, potrivit art. 937 Cod civil, ele sint revocabile de catre sotul donator. Bunul donat de un sot celuilalt sot trebuie sa faca parte din bunurile sale proprii. Este de neconceput sa se doneze un bun comun, deoarece un asemenea act ar fi lovit de nulitate, de vreme ce, prin incalcarea dispozitiilor art. 30 al. 1 din Codul familiei, comunitatea legala s-ar reduce, iar, pe de alta parte, ar insemna ca un sot, prin propria sa vointa, sa schimbe regimul juridic al unui bun: din bun comun, in bun propriu. Revocarea donatiei poate avea loc oricind, prin vointa unilaterala a sotului donator, deoarece nici o dispozitie legala nu conditioneaza revocarea de un anumit termen. Daca, in cazul celorlalte donatii, se cere indeplinirea unor conditii expres prevazute de lege pentru a decide revocarea, in cazul donatiei intre soti nu se cere realizarea nici unei conditii, cum ar fi, de exemplu, ingratitudinea din partea donatarului. Revocarea nu trebuie sa fie motivata, sotul donator manifestindu-si pur si simplu vointa de a o revoca. Revocarea poate avea loc in mod expres, atunci cind sotul donator isi manifesta in mod neindoielnic vointa de a desfiinta donatia; dar revocarea poate fi si tacita, cind ea rezulta "din orice act ulterior al donatorului din care sa se poata constata vointa acestuia de a revoca donatia anterioara". Ramine in sarcina instantei de a identifica bunul donat, precum si faptul ca revocarea tacita vizeaza tocmai acel bun. In acest sens, in practica judiciara s-a considerat ca poate fi apreciata ca un act de revocare a donatiei predarea unei procuri judiciare in scopul

promovarii unei actiuni in anularea actului de donatie cu privire la un anumit imobil, chiar daca actiunea in anulare nu a fost intentata. Intentia donatorului de a revoca donatia rezulta, implicit, din faptul inminarii procurii judiciare, chiar daca justitia nu a mai fost ulterior sesizata. O revocare tacita poate avea loc si pe calea unui legat in favoarea altei persoane. Revocarea va fi indreptata impotriva sotului donatar, chiar dupa incetarea casatoriei, precum si impotriva succesorilor acestuia. 6.Donatia cu sarcini (sub modo) Uneori, se confunda sarcina cu conditia, sau se considera, eronat, ca donatia poate fi supusa unei conditii suspensive ori rezolutorii potestative. Frecventa este donatia cu sarcina de intretinere, aceasta confundindu-se, uneori, cu un contract de intretinere. La donatia cu sarcini, in schimbul liberalitatii, donatorul il obliga pe donatar la o obligatie de a da, a face sau a nu face. Din momentul acceptarii donatiei, donatarul este obligat sa o execute. Sarcina poate fi impusa in interesul gratificatului, a unui tert sau chiar a donatorului. Daca donatia cu sarcina se face in favoarea exclusiva a unui sot (de pilda, pentru a efectua o anumita calatorie etc.), bunul donat va deveni bun propriu al sotului beneficiar al donatiei. Sarcina nu se confunda cu conditia suspensiva, deoarece ea nu suspenda nasterea sau exercitarea dreptului donatorului, sarcina fiind considerata "o afectare economica a unui bun", pe cind conditia ar interesa statutul personal al celui gratificat. O confuzie mai mare se face, de regula, intre donatia cu sarcini si contractul de intretinere. Pentru a le distinge, s-a relevat ca "este necesar, in primul rind, sa avem in vedere criteriul cauzei (scopului), actului, iar, in mod complementar, echivalenta avantajelor pe care partile le-au avut in vedere la incheierea lui". La donatia cu sarcini, valoarea obiectului liberalitatii este mai mare decit cea a sarcinii. Este absolut necesar ca sarcina intr-o donatie sa fie impusa in mod expres si nu tacit (implicit). In cazul neexecutarii sarcinii, donatorul va putea opta intre solutia executarii contractului sau cea a revocarii donatiei.^1) Vor putea cere revocarea donatorul, mostenitorii sai, precum si creditorii personali ai donatorului, pe calea actiunii oblice. Totusi, daca sarcina consta in obligatia de intretinere, actiunea apartine numai donatorului, iar mostenitorii sai nu vor putea decit sa o continue, in cazul in care a fost declansata de donator. In cazul in care donatorul decedeaza inainte de executarea sarcinii, s-a decis ca, acesta nu poate fi obligat sa restituie bunul donat mostenitorilor donatorului, deoarece donatia cu sarcini s-a transformat intr-o donatie pura si simpla.^2) Deoarece donatia cu sarcini are un caracter sinalagmatic, practic actiunea in revocare imbraca forma actiunii in rezolutiune. In cazul decesului creditorului inainte de executarea sarcinii, donatarul nu va putea fi obligat sa restituie bunul donat, deoarece neexecutarea nu ii este imputabila, iar rezolutiunea nu se poate pronunta decit in cazul culpei debitorului. Daca bunul a fost donat cu clauza de intretinere ambilor soti, el va deveni comun; daca e donat numai unuia dintre soti, bunul va fi bun propriu al sotului donatar. Numai intr-o actiune in rezolutiune se va putea pune in discutie desfiintarea contractului. Rezolutiunea nu opereaza de drept la donatia cu clauza de intretinere - ca, de altfel, la orice contract sinalagmatic -, exceptind situatia cind s-a stipulat de catre parti un pact comisoriu expres, in sensul ca rezolutiunea sa opereze de drept si fara o alta formalitate.

III.Efectele donatiei
1.Efectele donatiei intre parti Donatia transfera dreptul de proprietate asupra bunului donat din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Transferul dreptului de proprietate are loc, chiar daca nu a fost predat bunul donatarului, deoarece donatia este un contract consensual. Consensualismul nu este insa suficient, deoarece vointa partilor trebuie sa se materializeze intr-un inscris autentic. In cazul darurilor manuale, traditiunea bunului este absolut necesara. Este nula donatia bunului altuia. Obligatiile donatorului

a) Donatorul este obligat sa predea bunul donatarului, dupa incheierea contractului. b) Donatorul raspunde de evictiune, "cind el a promis expres garantie (art. 828, alin. 2 Cod civil ). In materia donatiilor, donatorul nu este raspunzator sa-l garanteze pe donatar contra evictiunii sau viciilor ascunse. Deci, in principiu, donatarul nu are o actiune impotriva donatorului. Donatorul raspunde insa cind evictiunea provenind din faptul sau personal, situatie in care se aplica regulile raspunderii pentru evictiune in materia contractului de vinzare-cumparare. Donatorul mai raspunde impotriva evictiunii atunci cind s-a obligat in acest sens prin contract. Donatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii si in cazul in care donatia este oneroasa (cu sarcini). Obligativitatea garantiei este doar pina la limita sarcinii, deoarece numai pina la acest plafon donatia are caracter oneros. Obligatiile donatarului Atunci cind donatia nu este afectata de vreo sarcina, donatarul nu are nici o obligatie fata de donator. I se cere cel mult o obligatie de recunostinta care, daca este incalcata, poate duce la revocarea donatiei (art. 831 Cod civil). Desigur, daca donatia este cu sarcini (sub modo), donatarul are obligatia de a executa sarcina deoarece, in caz contrar, donatia va fi revocata. Conform conventiei, sarcina se va executa in favoarea donatarului sau a unui tert. Creditorii chirografari ai donatorului vor putea recurge doar la actiunea pauliana, prin care sa solicite revocarea donatiei, deoarece actul a fost 2ncheiat prin fraudarea intereselor lor. 2.Efectele donatiilor in ceea ce priveste pe terti Cind obiectul donatiei il formeaza un bun imobil, daca donatorul il doneaza la mai multe persoane, si nici una dintre acestea nu a intrat in posesia bunului, atunci proprietarul bunului va fi primul donatar. Cind bunul a fost predat unuia dintre donatari, care este si de bunacredinta, atunci acesta va fi proprietarul bunului. In cazul creantelor, numai prin efectul notificarii donatiei, donatarul va deveni proprietar fata de terti. Cind obiectul donatiei il constituie un imobil, contractul devine opozabil tertilor doar din momentul transcrierii lui (art. 818 Cod civil). Prin transcriere tertii sint pusi in garda asupra eventualelor fraude din partea donatorului. Vor fi supuse transcrierii donatiile imobiliare afectate de modalitati; donatia drepturilor succesorale; in cazul donatiilor deghizate, va fi transcris doar actul cu titlu oneros, care ascunde liberalitatea; donatiile intre soti care cuprind imobile. Cel interesat sa solicite transcrierea este donatarul, pentru a-i impiedica pe terti sa dobindeasca drepturi asupra bunului donat. Mai pot cere transcrierea donatiei mandatarul donatarului, donatarul minor sau interzis (deoarece transcrierea este un act de conservare), tutorele, ascendentii minorului donatar si chiar donatorul. Art. 820 Cod civil dispune insa ca exista anumite persoane care sint obligate sa solicite transcrierea donatiei. Acestea sint: tutorii care ii reprezinta pe minori si interzisi; administratorii persoanei juridice. Daca tutorele a omis sa ceara transcrierea, iar donatorul instraineaza bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar ei vor avea o actiune in daune impotriva tutorelui. In ceea ce-i priveste pe administratorii persoanei juridice, daca ei neglijeaza sa transcrie donatia, persoana juridica va avea o actiune impotriva administratorului, deoarece, din neglijenta sa, a fost prejudiciata. Absenta transcrierii va putea fi invocata de orice persoana interesata (este vorba de cei care au primit de la donator proprietatea bunului, printr-un act gratuit sau oneros); mai pot invoca lipsa transcrierii creditorii care au o inscriptie ipotecara asupra imobilului donat (sint exclusi creditorii chirografari, deoarece ei nu au nici un drept asupra imobilului); succesorii cu titlu particular ai donatorului. Legea interzice insa unor persoane sa invoce absenta transcrierii donatiei (art. 819 Cod civil). Acestea sint: donatarul si reprezentatii sai; donatorul si succesorii sai universali; persoanele obligate de lege a face transcrierea si reprezentantii lor.

IV.Irevocabilitatea donatiei
1. Consideratii generale despre irevocabilitatea donatiei

10

Principiul irevocabilitatii donatiei este consacrat in art. 801 Cod civil si niciodata nu s-ar putea conveni de catre parti ca donatia sa se revoce unilateral de catre donator. O asemenea clauza ar face donatia nula. S-ar parea ca reglementarea expresa a caracterului irevocabil al donatiei ar fi inutila, in conditiile in care, potrivit principiului fortei obligatorii a contractelor, nici una din parti nu va putea desfiinta unilateral contractul. Aceasta este adevarat, insa, asa cum s-a relevat in doctrina juridica, "Irevocabilitatea donatiilor are un caracter mai accentuat decit irevocabilitatea contractelor cu titlu oneros, in sensul ca, in materie de donatii, irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui".^1) Stipularea unei clauze care ar leza principiul irevocabilitatii donatiei va duce la nulitatea integrala a contractului. Doar daca donatia ar fi divizibila, s-a considerat ca va fi anulata doar clauza nelegala, restul contractului urrnind sa-si produca efectele. 2.Aplicarea principiului irevocabilitatii donatiilor Exista unele clauze care sint incompatibile cu principiul irevocabilitatii. 1. Donatiile facute sub o conditie potestativa din partea donatorului Art. 822 Cod civil dispune expres ca: "Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului. Desigur, nimic nu impiedica ca o donatie sa fie afectata de o conditie rezolutorie sau suspensiva,^1) cazuala sau mixta. Interzice insa ca donatia sa depinda de o conditie suspensiva sau rezolutorie potestativa din partea donatorului. Conditia pur potestativa face ca obligatia sa depinda numai de vointa debitorului. O donatie poate fi afectata insa de termen. 2. Donatia facuta cu sarcina pentru donatar de a achita datoriile donatorului (art. 823 Cod civil) Donatorul este liber sa impuna orice sarcina donatarului, atit timp cit este legala si morala. Cu toate acestea, nu se poate impune donatarului sa plateasca datoriile donatorului, care nu existau in momentul incheierii contractului si nici nu au fost mentionate in act. Aceasta inseamna ca, per a contrario, donatorul poate impune donatarului sa-i plateasca datoriile prezente, determinabile. In acest caz, donatia este valida, chiar daca valoarea datoriilor ar depasi valoarea bunurilor donate. Referitor la plata datoriilor viitoare, vom face urmatoarele observatii. Astfel, daca in contract sint determinate datoriile viitoare, atunci donatia este valida; dimpotriva, daca in act nu se mentioneaza datoriile viitoare (ceea ce ar face ca donatarul sa fie la discretia donatorului), donatia va fi anulabila. 3. Donatia facuta sub rezerva de a dispune de bunul donat (art. 824 Cod civil). Clauza prin care donatorul si-ar rezerva dreptul de a dispune, in viitor, de bunul donat, face contractul anulabil in intregime, iar donatarul s-ar afla la discretia donatorului, care ar putea oricind sa instraineze bunul etc. Cind clauza de a dispune de bun vizeaza doar o parte din acesta, atunci contractul va fi nul numai in ceea ce priveste aceasta parte. 3.Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor Vor fi permise urmatoarele clauze: Cele prin care donatia este afectata de un termen (situatie in care termenul nu afecteaza decit exercitiul dreptului). Cele prin care donatia este supusa unei conditii cauzale sau mixte. Cele prin care se stipuleaza sarcina platii datoriilor prezente sau chiar viitoare, cind sint insa concretizate in contract. Cele prin care, potrivit art. 825 Cod civil, donatorul ar stipula intoarcerea bunurilor donate (cind donatarul ar muri inaintea donatorului sau donatorul ar muri inaintea donatarului). Clauzele de acest gen nu vor putea fi convenite decit in favoarea donatorului. Cele prin care donatia are ca obiect doar nuda proprietate, donatorul pastrindu-si uzufructul. Nu este exclusa si situatia inversa, cind se doneaza uzufructul, donatorul rezervindu-si nuda proprietate. 4.Cazurile in care donatia este revocabila Regula este ca donatiile sint irevocabile. Principiul comporta insa unele exceptii.

11

a) Revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinilor impuse donatarului. Potrivit dispozitiilor art. 830 Cod civil, donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunurile reintrind in stapinirea donatorului. O asemenea revocare nu are niciodata loc de drept (art. 832). In dreptul actual, neindeplinirea sarcinilor de catre donatar nu este considerata un act de ingratitudine. Revocarea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut. Chiar daca donatarul ar fi constituit unele sarcini reale asupra bunului donat (servituti, ipoteci), imobilul va reveni donatorului liber de aceste sarcini. In situatia in care bunul imobil a fost instrainat de donatar, atunci donatorul il va putea revendica de la tertii detentori, daca donatia a fost revocata. Tertul va putea opune doar implinirea termenului de prescriptie. Restituind bunul, donatarul va trebui sa predea donatorului si fructele. Eventualele cheltuieli necesare facute de donatar cu conservarea bunului vor fi suportate de donator; vor fi platite donatarului inclusiv cheltuielile care au sporit valoarea bunului. Atit timp cit revocarea donatiei are efect retroactiv, partile vor fi puse in situatia anterioara, donatorul fiind obligat sa restituie donatarului ceea ce a primit in executarea sarcinii. Cind darul manual a fost facut cu sarcini, neindeplinirea acestora atrage revocarea donatiei. Solutia este similara si in ceea ce priveste donatiile indirecte si deghizate. In absenta unei clauze contrare, revocarea donatiei are loc numai prin justitie. Solutia se impune, deoarece prevederile art. 1021 Cod civil sint aplicabile si in cazul donatiei cu sarcini. Judecatorul poate acorda donatarului un termen de gratie pentru a-si executa obligatia. In cazul neexecutarii sarcinii, donatia devine un contract sinalagmatic. Or, este stiut ca, in cazul contractului sinalagmatic, creditorul poate opta intre obligarea debitorului la executarea contractului sau pentru rezolutiunea contractuala. Cererea de revocare a donatiei o pot face: donatorul, mandatarul sau, succesorii sai, credltorii, in temeiul art. 974 Cod civil, de cesionar (atunci cind i s-a transmis actiunea in revocare, cu titlu gratuit sau oneros). Actiunea in revocare va fi introdusa impotriva donatarului sau a mostenitorilor sai. b) Revocarea donatiei pentru ingratitudine. Art. 829 Cod civil dispune ca donatia se revoca pentru ingratitudinea donatarului. Ratiunea revocarii pentru ingratitudine nu poate fi intemeiata pe existenta unei conditii rezolutorii tacite, deoarece, intr-adevar, recunostinta nu transforma donatia intr-un contract sinalagmatic. De aceea, revocarea pentru ingratitudine nu poate fi calificata decit ca o sanctiune legala. In aceste conditii, cazurile de revocare pentru ingratitudine sint de stricta interpretare. Aceste cazuri de revocare sint prevazute de art. 831 Cod civil si le vom trata in continuare. Donatarul a atentat la viata donatorului. Nu este necesar sa existe o hotarire de condamnare a donatarului, fiind suficient sa se fi stabilit intentia lui de a curma viata donatorului, chiar daca intentia nu a fost concretizata. Prin atentat vom intelege deci vointa donatarului de a-l ucide pe donator. Revocarea donatiei nu va opera atunci cind in partea donatorului s-a produs din culpa sau legitima aparare. Nu are importanta daca donatarul atentator este minor sau major (in ceea ce-l priveste pe minor, este necesar ca el sa-si dea seama de consecintele faptei sale). Donatarul s-a facut vinovat fata de donator de delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea injuriilor va fi apreciata de judecatori. Faptele mentionate vor trebui savirsite de donatar sau de o alta persoana, din ordinul sau. Cind faptele sint consecinta actelor provocatoare din partea donatorului, sintem de parere ca revocarea donatiei nu va mai opera. Actele de cruzime vizeaza integritatea corporala sau sanatatea donatorului si trebuie sa fie grave, chiar daca legea nu o prevede expres. Injuriile (sau insultele, invectivele) ating onoarea, demnitatea sau reputapa donatorului si ele trebuie sa fie neaparat grave. Nu are importanta daca injuriile au fost savirsite in public sau intr-un cadru restrins, in scris sau verbal. Simplele certuri dintre donator si donatar nu constituie motive pentru revocarea donatiei.^1) Fireste, ramine obligatia instantei judecatoresti sa aprecieze, in fiecare caz in parte, gravitatea faptelor. Manifestarile de ingratitudine trebuie sa fie savirsite cu intenfe; faptele comise din culpa nu vor avea efect asupra donatiei. Revocarea nu va opera nici in situatia in care donatarul este alienat mintal.

12

c) Refuzul donatarului de a da alimente donatorului. Este situatia in care donatorul a solicitat alimente donatarului, deoarece se afla in nevoie, iar donatarul a refuzat, desi avea posibilitatea. Aceasta obligatie alimentara va exista numai in cazul in care donatorul nu are rude care sa-i acorde intretinerea. Valoarea alimentelor nu poate depasi valoarea bunului donat. Cind bunul a fost donat mai multor persoane si numai una din acestea se face vinovata de ingratitudine, revocarea donatiei va actiona numai impotriva donatarului vinovat. Actiunea in revocare trebuie introdusa numai impotriva donatarului, de catre donator (art. 833 alin. 2 Cod civil). Cu toate acestea, actiunea va putea fi promovata si de mostenitorii donatorului, in urmatoarele doua situatii: - cind actunea in revocare a fost intentata de donator, insa acesta a decedat in timpul procesului; - donatorul a decedat anterior promovarii acpunii in revocare, insa in cursul termenului de un an. Aceste exceptii sint discutabile, in condipile in care revocarea donatiei este o problema de apreciere din partea donatorului (revocarea este o actiune personala, care presupune o apreciere subiectiva). Daca, in cazurile mentionate, mostenitorii pot exercita actiunea in revocare, creditorii donatorului nu au acest drept. Actiunea in revocare nu poate fi exercitata decit impotriva donatarului ingrat; aceasta inseamna ca actiunea nu va putea fi exercitata impotriva mostenitorilor donatarului. Intre parti, revocarea donatiei produce urmatoarele efecte: donatarul este obligat sa restituie donatorului valoarea bunurilor donate si nu pretul obtinut din instrainarea bunurilor; se vor mai restitui fructele din ziua introducerii acpunii in revocare. Daca bunurile donate nu au fost instrainate, atunci donatarul va trebui sa le restituie in natura. d) Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil. Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil poate avea loc, potrivit art. 836 Cod civil, cu respectarea urmatoarelor conditii: - donatorul sa nu fi avut} copii si nici alti descendenti la data incheierii contractului de donatie; - dupa incheierea donatiei, donatorul sa aiba un copil din casatorie sau din afara casatoriei. Indeplinirea acestor conditii face revocabila orice donatie (cu exceptia donatiei intre soti, deoarece este revocabila prin vointa donatorului). Daca in momentul donatiei donatorul avea un copil, donatia este irevocabila (nu are importanta daca este un copil sau alt descendent). Copilul trebuie sa fie nascut si nu numai conceput. Intr-adevar, prevederea legala potrivit careia copilul conceput nu impiedica revocarea donatiei "nu se prea aplica, caci, cel putin, de cite ori daruitorul a avut cunostinta de zamislirea copilului, nu se poate zice ca el a dispus de averea sa pentru ca credea ca n-are sa mai aiba copii". In ceea ce priveate copilul adoptat, credem ca el impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie. Cind, in momentul donatiei, donatorul avea un copil declarat disparut, nasterea ulterioara a unui copil permite revocarea donatiei, deoarece copilul trebuie sa fie existent la data incheierii contractului. Potrivit prevederilor art. 836 Cod civil, revocarea donatiei va avea loc chiar si in cazul in care se naate copilul dupa moartea donatorului. Pentru nastere de copii, sint revocabile: donatiile gratuite; donatiile cu sarcina; darurile manuale; donatiile indirecte ai deghizate. Nu vor fi revocabile pentru nastere de copii: darurile obisnuite, de o valoare redusa, care sint scutite de raport; donatiile facute intre soti in timpul casatoriei; donatiile facute sotilor de ascendentii lor. Spre deosebire de revocarea donatiei pentru nerespectarea sarcinii, care este facultativa si judiciara, revocarea donatiei pentru naatere de copii are loc de drept ai fara interventia justitiei. Donatorul este obligat sa restituie bunurile primite. Daca dupa revocare copilul nascut ar muri, donatia nu ar reinvia. Legea interzice donatorului sa convina cu donatarul ca va renunta la revocarea donatiei pentru nastere de copii (art. 839 Cod civil), deoarece revocarea este in interesul copilului.

13

Revocarea pentru nastere de copii va permite donatorului sa ceara bunul donat nu numai de la donatar, ci si de la tertii care l-ar fi dobindit de la donatar. Impotriva donatarului, donatorul va avea o actiune personala rezultata din contract, iar impotriva tertilor, o actiune in revendicare, la care poate recurge orice proprietar. Legea permite donatarului sa retina fructele dobindite pina in ziua in care a fost inatiintat despre nasterea sau recunoasterea copilului.

V.Raportul si reductiunea donatiei

1.Raportul donatiei Nu trebuie sa se confunde raportul donatiei cu reductiunea liberalitatilor excesive. Astfel, raportul vizeaza numai donatia, nu orice liberalitate; el actioneaza indiferent daca s-a incalcat sau nu cotitatea disponibila; defunctul il poate scuti pe moatenitor de raport; spre deosebire de reductiune, raportul se rasfringe numai asupra unor mostenitori. Au obligatia de a raporta donatia descendent sotul supravietuitor cind vin la mostenire in concurs cu descendentii, fiind scutiti de raport legatarii ai ceilalti mostenitori legali. Obligatia de raport va exista si in cazul descendentului donatar, care participa la mostenire prin reprezentare.^1) Numai descendentul sau sotul supravietuitor care accepta mostenirea datoreaza raportul, nu si in cazul in care s-a renuntat la mostenire, situatie in care donatorul pastreaza donatia. Daca insa donatarul a instrainat, anterior deschiderii succesiunii, bunurile daruite lui de catre defunct, el este obligat - in ipoteza reducerii donatiei - sa raporteze (in limitele reducerii respective) contravaloarea acestor bunuri, in situatia data mostenitorii rezervatari neavind actiune impotriva subachizitorilor pentru restituirea bunurilor dobindite de la donatar (art. 855 Cod civil). Raportul donatiei nu va opera atunci cind donatorul l-a scutit pe donatar de aceasta obligatie. In doctrina juridica s-a sustinut ca scutirea de raport trebuie sa fie expresa, dar in practica judecatoreasca s-a decis ca scutirea poate fi si tacita, o atare forma de dispensa de raport fiind si facerea liberalitatii sub forma unui act oneros, care implica, in general, pina la dovada contrara, intentia parintelui donator de a avantaja pe donatar, deoarece bunurile dobindite cu titlu oneros nu sint supuse raportului, ci doar reductiunii, daca se dovedeste ca, in realitate, actul oneros a constituit o donatie deghizata". Prin ea insasi, o donatie deghizata nu prezinta o scutire de raport, dar, in mod judicios, s-a statuat ca "judecatorii fondului sint chemati sa aprecieze, si sa decida daca intentia donatorului a fost ca mostenitorul sa fie sau nu scutit de raportul donatiei".^2) Dar, chiar daca scutirea de raport nu are loc printr-o clauza expresa, intentia de scutire trebuie sa rezulte neindoielnic. In prezenta unei scutiri de raport, donatia se va imputa asupra cotitatii disponibile. Donatia va fi supusa insa reductiunii daca depaseste cotitatea disponibila. Daca aceasta obligatie subzista in sarcina rezervatarului, ceea ce depaseste cotitatea disponibila, se va raporta. In cazul in care mostenitorul rezervatar nu a fost scutit de raport, iar donatia intrece partea de rezerva cuvenita donatarului, in literatura de specialitate s-a afirmat "ca excedentul donatiei se va imputa asupra cotitatii disponibile". Odata raportata, donatia se contopeste cu masa succesorala si va fi impartita, cu totalitatea bunurilor succesorale, intre comostenitori. Sint supuse raportului donatiile consfintite printr-un act autentic, donatiile directe si simulate, precum si darurile naturale. Daca bunurile donate au fost scoase din circuitul civil, de asemenea ele nu vor fi raportate. Raportul donatiilor nu actioneaza de plin drept, el trebuind a fi solicitat pe calea unei actiuni de realizare. Este exclusa deci raportarea donatiei prin intermediul unei actiuni in constatare. Raportul poate fi cerut printr-o actiune independenta sau in cadrul actiunii de iesire din indiviziune. Actiunea are caracter personal si se prescrie in termen de 3 ani, socotiti de la data deschiderii succesiunii, conform Decretului nr. 167/1958,^3) si nu poate fi promovata decit impotriva mostenitorului donatar, iar nu si in contra persoanelor care au dobindit bunul de la acesta. Raportul va opera indiferent de perioada de timp care s-a scurs de la data donatiei, obligatia subzistind chiar daca s-ar fi implinit termenul de prescriptie achizitiva.^4) Intr-adevar, donatarul a dobindit posesia bunului nu ca uzurpator, astfel ca dispozitiile legale, care reglementeaza prescriptia achizitiva, devin inaplicabile. Concret, raportul donatiilor va avea loc in natura, prin echivalent sau prin imputatie din partea celui obligat.

14

2.Reductiunea donatiei Am vazut ca raportul donatiilor consta in readucerea la masa succesorala (de catre unii dintre mostenitori) a bunurilor care le-au fost donate de donatorul defunct. Spre deosebire de raport, reductiunea succesorala este o sanctiune civila si consta in reducerea liberalitatilor excesive, adica a donatiilor efectuate sau legatelor instituite de catre defunct peste limitele cotitatii disponibile. Potrivit prevederilor art. 847 Cod civil, vor fi reductibile donatiile care depasesc cotitatea disponibila. Singurii in drept sa solicite reductiune sint mostenitorii rezervatari (precum si succesorii lor, cesionarii drepturilor succesorale si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar). Sint mostenitori rezervatari: descendentii; ascendentii privilegiati; sotul supravietuitor. Deoarece dreptul de a invoca reductiunea se naste la data deschiderii succesiunii, donatarul poate opune rezervatarului exceptia implinirii termenului de prescriptie extinctiva ori aceea privind renuntarea expresa sau tacita, de catre mostenitorii rezervatari, ulterior deschiderii succesiunii, la exercitiul actiunii in reductiune. Reductiunea donatiilor poate fi ceruta nu numai pe cale de exceptie, in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune, dar si printr-o actiune separata, sarcina probei apartinind eredelui rezervatar. Prin admiterea reductiunii, donatia este desfiintata total sau partial, retroactiv, erezii rezervatari dobindind proprietatea asupra bunurilor, cu care li s-a incalcat rezerva, cu incepere din ziua deschiderii succesiunii. De la aceasta data, vor fi datorate si fructele civile si naturale folosite de donatar. Desigur, daca bunul a fost instrainat tertul dobinditor il va pastra, iar donatarul va intregi rezerva prin echivalent. In situatia in care bunul a fost insa instrainat ulterior deschiderii succesiunii, actiunea in reductiune se va rasfringe si asupra tertilor dobinditori. Tot prin echivalent va actiona reductiunea in cazul in care obiectul donatiei l-a format un bun consumptibil. In ipoteza in care reductiunea va avea loc prin echivalent, in toate cazurile, valoarea va fi aceea din momentul deschiderii succesiunii.

15