Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
1Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Capitalul Intreprinderii, Costul Si Structura Financiara

Capitalul Intreprinderii, Costul Si Structura Financiara

Ratings: (0)|Views: 122|Likes:
Published by Coblis Adrian

More info:

Published by: Coblis Adrian on Jun 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

11/11/2013

pdf

text

original

 
Tema: Capitalul întreprinderii, costul si structura financiaraCostul capitalului propriu
reprezintă de fapt rata rentabilităţii cerude acţionariiîntreprinderii, care să remunereze investiţia lor în firma respectivă. Semnificative în acest senssunt mărimea profitului viitor şi hotărârile adunării generale a acţionarilor cu privire la proporţia distribuirii profitului net pentru dividende. Rata rentabilităţii cerută de acţionari esteun cost de oportunitate fundamentat pe rentabilitatea aşteptată de investitori pentru investiţii cuacelaşi risc. În absenţa unor operaţiuni cum ar fi răscumpărarea acţiunilor, vânzarea acţiunilor deţinute, achiziţii sau lichidare voluntară, acţionarii vor obţine câştiguri numai din dividende.
 Metode de determinare a costului capitalului propriu.
 Modelul Gordon-Shapiro.
Este cea mai simplă metodă de estimare a costului capitalului propriu, fiind o variansimplificată a valorii actualizate a fluxului de lichidităţi viitoare pe care le generează acţiunile:dividende şi preţ de vânzare. Rata de actualizare utilizată este rata rentabilităţii cuvenităacţionarilor, ţinând cont de perspectivele întreprinderii şi de riscul pe care acestea leîncorporează. În utilizarea acestui model pot apărea probleme determinate de:1.estimarea ratei de creştere a dividendului/acţiune (g);2.modalitatea de plată efectivă a dividendului, care poate fi făcută şi altfel decât anual (deexemplu trimestrial);3.existea unui decalaj temporar între momentul la care se aplimodelul pentrudeterminarea costului capitalului propriu şi momentul plăţii următorului dividend.Formula de calcul a costului capitalului este:k
e
=D
1
/V
0
+gunde:D
1
/V
0
– randamentul prin dividende/acţiune;g rata de creştere a dividendului/ acţiune.Folosirea modelului Gordon-Shapiro şi a variantelor acestuia pentru estimarea costuluicapitalului propriu are şi dezavantaje.
Ca dezavantaje putem evidenţia:
a)poate fi aplicat numai întreprinderilor care plătesc dividende, cu rata de crtereconstantă în timp;
 b)
nu se ia în calcul în mod explicit riscul titlului. Există totuşi o ajustare implicită la risc pentru care se operează cu preţul curent al acţiunii (P
0
), care-l îl încorporează. Cu câtriscul este mai mare, cu atât preţul curent P
0
este mai mic şi costul capitalului creşte.c)Costul capitalului propriu este foarte sensibil la evoluţia lui g.
 Modelul C.A.P.M 
 
Acest model realizează o legătură directă între rentabilitatea şi riscul unui activ. Utilizareaacestui model pentru estimarea costului capitalului propriu impune calcularea
β
firmă
, estimarearatei fără risc (R 
) şi a primei de risc [E(R 
m
)
)]. Aplicarea practică a modelului implică oserie de probleme, cum ar fi alegerea metodei de determinare a coeficientului de volatilitate
β
(I) sau estimarea ratei fără risc şi a primei de risc.Formula de calcul a costului capitalului propriu potrivit acestui model este:E(K 
e
)=R 
+
β
*[E(R 
m
)–R 
] ,Unde:
 – rata dobînzii fără risc;
β
- volatilitatea titlului, expresie a riscului sistematic al acestuia în raport cu portofoliul pieţei;E(R 
m
) – rentabilitatea aşteptată a portofoliului pieţei.
 Determinarea costului autofinanţării
Acoperirea nevoilor globale de finaţare se poate face prin finanţare internă (autofinaţare) sau prin finanţare externă. Autofinanţarea se află în strînlegătură cu politica de dividend şi cu politica de amortizare practicată de întreprindere, avînd însă avantaje şi dezavantaje.Avanatajele sunt:
evitarea costurilor implicate de mobilizarea de fonduri de pe piaţa financiară;
se ameliorează situaţia financiară a întreprinderii şi se menţine flexibilitatea pentru eventualeîmprumuturi viitoare.Dezavantajele sunt:
riscul ca resursele interne mobilizate să fie insuficiente în raport cu necesarul de investiţii alîntreprinderii;
nemulţumirea acţionarilor, care vor primi dividende mai reduse, şi a personalului, care nu mai primeşte cota de participare la profit;
îndepărtarea ]ntreprinderii de piaţa capitalului.Sursele de autofinanţare provin din profitul net reinvestit, amortizări, fiecare cu propriul săucost.Atunci cînd sursele de finanţare internă provin din încorporarea în reserve a profitului netreinvestit, se poate spune autofinanţarea este gratuită, pentru acţionarii nu solicioremunerare a rezervelor, ci numai a acţiunilor pe care le deţin. Însă, dacă profitul net acumulatla rezerve se utilizaează pentru finanţarea unor proiecte de investiţii, acţionarii vor solicita orentabilitate suficientă pentru acoperirea riscului implicat de noua investiţie, ceea ce vadetermina un cost indirect al autofinanţării egal cu costul mediu ponderat al capitalului.
 
Dacă rezervele astfel constituite sunt utilizate pentru creşterea capitalului social prindistribuirea de acţiuni gratuite, atunci costul autofinanţării este de fapt costul capitalurilor  proprii.
Costul capitalului împrumutat.
Sursele proprii de finanţare aflate la dispoziţia întreprinderii pot fi insuficiente pentru acoperirea nevoii globale de finanţare a întreprinderii, fie mai puţinrentabile şi de aceea aceasta apelează la alte mijloace: emisiunea de oobligaţiuni, credite bancare pe termen lung sau scurt, credite-furnizori şi alte datorii. În general capitalurile provenite din îndatorare pe termen scurt, pentru finanţarea nevoilor temporare.Se poate spune că, într-un mediu economic fără fiscalitate, rata dobînzii plătită la creditulcontractat reprezintă costul capitalului împrumutat. Deductibilitatea dobînzilor plătite din profitul impozabil determină economii fiscale din îndatorare, ceea ce reduce practice costuldatoriilor faţă de rata dobînzii plătită. De asemenea, primele de emisiune şi rambursare, alăturide costurile de emisiune a împrumutului, determină în final un cost al capitalului împrumutatdiferit de rata dobînzii nominale.Pentru determinarea costului capitalului împrumutat pot fi utilizate două metode:
 I Metode exogene:
Prin negocierea cu potenţialii finanţatori;
În baza ratelor dobînzilor de pe piaţă practicate la credite cu un risc similar risculuiasociat obligaţiunilor emise de întreprinderea analizată;
În baza ratelor dobînzii efectiv bonificate de către întreprinderile din ramura dată.
 II Metode endogene:
Întreprinderea poate estima costul capitalului împrumutat şi în baza ratelor dobînzilor aferente obligaţiunilor emise de întreprindere, denumită
metoda randamentului lascadenţă (Yeld to Maturity, YTM).
Utilizarea practică a metodei induce o serie dedificultăţi determinate de:-alegerea ratei cuponului pe baza căreia se va estima randamentul la scadenţă;
-
alegerea între rata cuponului înainte şi, respectiv după impozitare. Alegerea trebuie săia în considerare modul în care sunt definite cash flow-urile proiectului de investiţii pentru care se calculează costul capitalului împrumutat;-frecvenţa cu care trebuie actualizat costul datoriilor întreprinderii.Pe baza estimării ratei curente a cuponului se poate calcula randamentul la scadenţă dacăvalorile mobiliare ale întreprinderii sunt cotate la bursă. Pentru ca lansarea unui împrumutobligatar să aibă success, firma trebuie să asigure investitorilor o rentabilitate cel puţin egală curandamentul la scadenţă (yeld to maturity, YTM) pentru obligaţiunile deja emise. Randamentul

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->