Cultura nationala si de intreprindere Cultura nationala consta in pastrarea, dezvoltarea si cultivarea istoriei si a limbii, ca trasaturi specifice ale existentei

unei natiuni. Colectivitatile nationale au drept caracteristica principala opera lor: limbajul, miturile, religia, istoria, arta si stiinta. Natiunile urmaresc sa-si extinda frontierele pana la limita acoperita de cultura lor, iar patriotismul este strans legat de cunoasterea si imbogatirea culturii nationale. Principalii factori care asigura integritatea unei culturi nationale sunt: 1. Limba mijlocul de comunicare intre membrii si, prin aceasta, facorul de coeziune interna a sistemului. 2. Etnicitatea faptul si cunostiinta apartenentei la o anumita comunitate etnica si, prin aceasta, factorul de asigurare a solidaritatii membrilor acelei comunitati. 3. Religia este alaturi de etnicitate, sursa regulilor fundamentale de existenta in comunitate si reprezinta temeiul conceptiei despre lume si viata in societatea respectiva. 4. Institutiile politice si viata economica baza materiala a definirii cunostiintei de grup si a identitatii nationale. O cultura se poate caracteriza printr-un grad mai inalt sau mai redus de omogenitate, respectiv eterogenitate. O tara cu o mare diversitate in componentele culturii limba, caracter etnic, religie- este considerata ca avand o cultura eterogena ( Canada, SUA, India). Pe de alta parte, o tara cu diversitate redusa in ceea ce priveste limba, etnicitatea si religia este o tara omogena din punct de vedere cultural ( Japonia, Arabia Saudita). Cultura de intreprindere a aparut relativ recent, se adauga altor fenomene culturale care actioneaza asupra evolutiei intreprinderii si cunoaste o puternica dezvoltare atat in teorie cat si in practica. Dupa Edgar H. Schein, cultura de intreprindere reprezinta ansamblul ipotezelor sau a postulatelor, inventate, descoperite, invatate si dezvoltate de membrii intreprinderii pentru a usura adaptarea la mediul extern si integrarea interna a intreprinderii si care sunt invatate si aplicate de noii veniti in intreprindere. Potrivit acestei definitii, cultura de intreprindere, care este impartasita de majoritatea personalului intreprinderii, rezulta dintr-un process de invatare a unei juste modalitati specifice intreprinderii, de a gandii, de a percepe lucrurile si de a simti, ea fiind invatata si insusita de noii membri. Prin urmare, cultura de intreprindere consta intr-un set de reguli, norme si valori, care are drept finalitate: sa definitiveasca profilul cultural specific al firmei; sa asigure consistenta interna a acesteia, prin programarea culturala a relatiilor interpersonale ale membrilor organizatiei; sa asigure mentinerea compatibilitatii externe prin reglementarea comunicarii cu mediul de existenta al firmei. Dupa Geert Hofstede, cultura de intreprindere se poate distinge prin urmatoarele caracteristici: 1. este holistica, reprezentand mai mult decat suma partilor componente 2. este determata istoric, reflectand evolutia in timp a intreprinderii

3. este conectata la elementele de natura antropolodica, cuprinzand simboluri, rituri 4. este fundamentata social, fiind create si pastrata de grupul de personae care alcatuiesc intreprinderea 5. poate fi greu de modificat ca urmare a elementelor complexe cu caracter uman care o definesc . Studiile culturale organizationale indentifica patru tipuri diferite de culturi organizationale, si anume: 1. 2. 3. 4. Cultura de tip familial, caracterizata prin accent pus pe ierarhie si orientare catre persoana; Cultura de tip piramidal, caracterizata prin ierarhie si orientare catre scop; Cultura de proiect, orientata spre scop si cu accentul pus pe egalitatea membrilor colectivului; Cultura de afirmare, caracterizata prin accent pus pe egalitate in relatiile dintre participanti si orientare catre persoane.

Intre cultura nationala si cultura de intreprindere exista diferite forme de intrpatrundere si interdependenta care dau nastere unor modele culturale complexe. De exemplu, in unele cazuri societatile multinationale pot sa-si impuna cultura de intrepridere in detrimentul culturilor nationale in unele tari gazda; la alt pol, se poate produce o fuziune intre cultura corporationala si cea nationala, ceea ce duce la crearea corporatiei-natiune.