Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
2Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Stilul corespondenţei oficiale

Stilul corespondenţei oficiale

Ratings: (0)|Views: 208|Likes:
Published by AndreeaRotaru

More info:

Published by: AndreeaRotaru on Jun 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/14/2012

pdf

text

original

 
Stilul corespondenei oficiale
ţ
Stilul corespondenei oficiale are caracteristicile stilului oficial-
ţ
administrativ. Stilul oficial-administrativ se întâlneşte în textele şiactivitile administrative, juridice, diplomatice şi economice. Este
ăţ
 mai conservator decât celelalte stiluri; este realizat îndeosebi înforma scris monologat, dar poate lua şi forma dialogului (în
ă ă
 corespondena oficial, în negocieri, în raporturile cetenilor cu
ţ ă ăţ
 autoritilor sau în aciunile judiciare.
ăţ ţ
Se desfşoar într-un cadru
ă ă
 instituional, local şi temporal, precis. Formele sale textuale pot fi:
ţ
 normative (legi, decrete, hotri, ordonane, instruciuni, circulare
ă ţ ţ
 etc), de documentare (procesul-verbal, memoriul, protocolul,rezoluia, contractul etc.) de informare (anunul, declaraia,
ţ ţ ţ
  înştiinarea, notificarea, formularul de înscriere, telegrama) de
ţ
 serviciu (tabel nominal, inventarul, factura, diploma) decoresponden (scrisoarea, oferta etc).
ţă
In raport cu alte stiluri este închis la influene, servind ca surs
ţ ă
 de împrumuturi îndeosebi stilului publicistic.Fiind mai puin diversificat det alte stiluri, are şi el teva
ţ
 variante interne [1] : limbajul juridic legislativ (conservator,nediferentiat), limbajul juridic oratoric (caracter oral, deschis apariiei
ţ
 stilurilor individuale) şi limbajul administrativ (diversificareterminologic pe domenii, ierarhizare în ceea ce priveşte puritatea în
ă
 funcie de situaie sau de destinatar, putând, de aceea permite unele
ţ ţ
 elemente stilistice individuale.Funciile dominante sunt cele denominativ-refereniale şi
ţ ţ
 persuasive (destinatarul fiind avut permanent în vedere în formulareacomunicrilor specifice).
ă
Stilul corespondenei oficiale prezint anumite particulariti
ţ ă ăţ
 lexicale, gramaticale, sintactice şi stilistice.
Particulariti lexicale
ăţ
Stilul scrisorilor oficiale reprezint forma specific de exprimare
ă ă
 a ideilor, modul în care lexicul este folosit în comunicare gândurilor.Una din condiiile, prin care o scrisoare sau document oficial
ţ
 poate fi bine întocmit şi îneles, este alegerea vocabularului celui mai
ţ
 potrivit cu noiunile, ideile, faptele sau problemele tratate.
ţ
Folosirea terminologiei de specialitate din domeniul respectivd textelor concizie. Un termen de specialitate poate exprima cel mai
ă
 exact, concis noiunea sau situaia tratata şi poate exprima ideea
ţ ţ
 unei propoziii întregi. De exemplu: pentru a numi modalitatea de
ţ
 plata pân la bordul unui vas se foloseşte expresia – “franco-bordul
ă
 vasului”. Alegerea cuvintelor cu grad corect de specificitate şiprecizie face scrierea mai convingtoare şi mai clar. Folosirea
ă ă
 cuvintelor exagerat de abstracte se datoreaz în mare parte unor
ă
 factori ca: nesigurana, comoditate, lipsa de informaie precum şi
ţ ţ
 diferiilor factori de team (de a omite ceva, de a divulga ceva, de a
ţ ă
 pierde din importan etc.). Cei ce utilizeaz cuvinte pretenioase şi
ţă ă ţ
 
 
savante cred, în mod greşit, c aceasta însemn a scrie bine. Aceştia
ă ă
 asociaz competena cu parada cuvintelor.
ă ţ
Particulariti gramaticale
ăţ
In redactarea corespondenei oficiale se respect formele
ţ ă
 gramaticale prevzute de gramatica limbii rone, dar specificul
ă
 stilului corespondenei const şi în folosirea anumitor particulariti,
ţ ă ăţ
 şi anume:
se foloseşte pluralul în loc de singular la pers. I,neconcordana între numrul real şi cel gramatical (se numte
ţ ă
 pluralul autoritii): “V rugm s”, “Confirmm primirea ofertei dv.
ăţ ă ă ă ă
 ...”; semnatarul reprezentând o autoritate. La persoana a II a seutilizeaz formele de politee ale pronumelui personal
ă ţ
 “dumneavoastr”, care se acord cu predicatul la plural : “Dv. vei
ă ă ţ
 primi”, iar în cazul predicatului nominal, cu verbul copulativ la plural,dar cu numele predicativ la singular: “dv. suntei reprezentantul
ţ
 firmei”.
se foloseşte neconcordana între timpul real şi cel
ţ
 gramatical, în unele situaii, prin utilizarea prezentului în loc de viitor,
ţ
 cu scopul de a da impresia de sigurana şi nu de eventualitate. De
ţ
 ex.: “marfa se livreaz la data .. …” în loc de “… se va livrasau
ă
 pentru numirea în funcie “se numeşte în funcia de … “ în loc de “ se
ţ ţ
 va numi în funcia de …”.
ţ
 
se foloseşte reflexivul pasiv în locul diatezei pasive:“expoziia s-a deschis…” nu “expoziia a fost deschis”; reflexivul
ţ ţ ă
 impersonal înlocuite diateza activ: “se certific vechimea în
ă ă
 funcie...”, “se aplic regulamentul...”. Aceste exprimri precizeaz
ţ ă ă ă
 c fapta sau actul respectiv sunt produse de o autoritate, nefiind
ă
 vorba de o implicare personal.
ă
 
gerunziul folosit la început de fraz; acesta la prezent sau
ă
 la trecut, se raporteaz întotdeauna la subiectul propoziiei principale.
ă ţ
 Astfel, formularea: „Mulumindu-v pentru scrisoare, primii, Domnule
ţ ă ţ
 asigurarea sentimentelor mele cele mai buneeste greşit.
ă
 Participiul prezent îl implic pe autorul scrisorii, în timp ce imperativul
ă
 se adreseaz destinatarului. Aceast lips de coeren va fi evitat
ă ă ă ţă ă
 alegând formula: “Mulumindu-v pentru scrisoarea dv., v rog s
ţ ă ă ă
 primii …..
ţ
se evita folosirea imperativului şi a expresiilor imperative. În scrisorile de îndrumare şi control se foloseşte infinitivul cu valoarede imperativ: “a se urmri îndeplinirea formalitilorşi viitorul cu
ă ăţ
 valoare de imperativ “Serviciul Personal va aduce la îndeplinire...”,“Vor fi sancionai…
ţ ţ
 
abundena construciilor cu genitivul şi dativul (aplicarea
ţ ţ
 prevederilor, în condiiile legii, conform deciziei, în scopul obinerii).
ţ ţ
 
frecvena mare a substantivelor, mai ales a celor
ţ
 provenite din infinitive lungi (rezolvare, soluionare, reglementare,
ţ
 etc.), a pronumelor nepersonale (oricine, toi, fiecare etc.) a
ţ
 prepoziiilor şi conjunciilor, neutralizarea opoziiei de gen la unele
ţ ţ ţ
 
 
substantive “personale” (inculpat, învinuit, donator, contribuabil, etc.)şi predominarea singularului (învinuitul, proprietarul, reprezentantulare dreptul…).
Particulariti de ordin sintactic
ăţ
In scrisorile şi actele oficiale se respect regulile stabilite de
ă
 sintaxa limbii române, dar şi în acest domeniu exist anumite
ă
 particulariti:
ăţ
folosirea ordinii directe în propoziie şi fraz (subiect şi
ţ ă
 determinanii si, predicatul şi determinanii s); ordinea invers este
ţ ă ţ ă ă
 preferat de stilul literar, istoric.
ă
construirea de propoziii şi fraze scurte. Frazele lungi,
ţ
 topica inversat dau naştere la confuzii, producând greuti în
ă ăţ
  înelegere;
ţ
 înlocuirea subordonatelor cu pri de propoziie
ă ţ ţ
 corespunztoare, când acest mod de construcie scurteaz textul,
ă ţ ă
 mrind precizia exprimrii. În loc de “Marfa comandat de dv., pe
ă ă ă
 care am livrat-o la data de …” vom spune “Marfa din comanda dv.nr., livrat la data de …”
ă
introducerea unor formaiuni lexico-sintactice stereotipe
ţ
 care exprim cauza (“din cauz...”) sau consecina (“de unde rezult
ă ă ţ ă
 c...”), a unor expresii precum “Drept pentru care am încheiat
ă
 procesul-verbal”, “în mod nemijlocit...”, “în mod obligatoriu..” (în locde “nemijlocit”, “obligatoriu”.
Particulariti stilistice
ăţ
Principalele caracteristici ale stilului corespondenei oficiale
ţ
 sunt: corectitudinea, claritatea, concizia, precizia, sobrietatea şioficialitatea, politeea şi demnitatea, naturaleea şi simplitatea.
ţ ţ
Corectitudinea
impune respectarea întocmai a normelor,formelor şi regulilor gramaticale, ortografice, de punctuaie, de
ţ
 fonetic. În coresponden, corectitudinea stilului este urmrit şi
ă ţă ă ă
 pentru exigene speciale. Scrierea corect a unei scrisori exprim în
ţ ă ă
 mare msur respectul pe care îl datoreaz şi îl manifest
ă ă ă ă
 expeditorul. Corectitudinea în corespondena contribuie la evitarea
ţ
 confuziilor şi interpretrilor greşite pe care ar putea s le provoace
ă ă
 greşelile gramaticale. Este suficient plasarea incorect a unei
ă ă
 virgule, pentru a schimba întregul sens al frazei. Folosireapermanent a Îndreptarului Ortografic, Ortoepic şi de Punctuaie, a
ă ţ
 altor manuale nu este o dovad de incultur, ci, dimpotriv, de
ă ă ă
 cunoaştere şi dorina de perfecionare.
ţ ţ
Când ne referim la corectitudine avem în vedere nu numaiaspectele gramaticale, ci şi aspectele legate de coninutul propriu-zis
ţ
 al mesajului (cifre, date, cotaii, etc.); scrisoarea poate fi folosit
ţ ă
 adesea ca documente în relaiile dintre parteneri.
ţ

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->