Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Drept Penal Partea Generala 2

Drept Penal Partea Generala 2

Ratings: (0)|Views: 29|Likes:
Published by Lucianu Danut

More info:

Published by: Lucianu Danut on Jun 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/08/2012

pdf

text

original

 
Drept PENAL – Cursul 1 – 3.03.2009FORMELE INFRACŢIUNII
-Infracţiunea reprezintă un act de voinţă conştientă, o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale, act deconduită exterior ce presupune o desfăşurare în spaţiu şi timp-Se disting două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională – (a) perioada internă şi (b) perioadaexternă
-
Faza internă
 
a activităţii infracţionale
= apariţia ideii comiterii faptei, deliberarea referitoare la oportunitateacomiterii faptei şi luarea hotărârii de a săvârşi infracţiuni
-
Faza externă
 
a
 
activităţii infracţionale
= actele de pregătire, executare şi faza urmărilor 
-
(a) perioada internă
are relevanţă atunci când infractorul trece la comiterea faptei socialmente periculoasă-per a contrario, în situaţia în care acesta rămâne cu gandul neexteriorizat, el nu va avea relevanţă pena-anumite infracţiuni, precum ameninţarea – constau în luarea hotărârii comiterii unei infracţiuni şi comunicareaei altor persoane-odata cu adoptarea hotărârii de a săvârsi infracţiunea, în situaţia acestor fapte, se realizează chiar conţinutulinfracţiunii, fiind vorba şi aici de o manifestare de voinţă exteriorizată
-
(b)
modalitatea în care se poate prezenta
actus reus
în sensul că activitatea făptuitorului poate rămâne un acttentat fără să se producă urmările sau să se prelungească dincolo de aceste urmări, fiind vorba de un act epuizat,în cazul infracţiunilor continue, continuate sau de obicei, progresive-au relevanţă pentru sfera ilicitului penal actele de executare şi de pregătire a infracţiunii
-
actele de pregătire
= faza de inceput a activităţii infracţionale, care îşi au izvorul în rezoluţia infracţională, dar din care nu se realizează acţiunea tipică incriminată – ex. – situaţia în care este vorba de încercarea de a ucide o persoană, după o ceartă, făptuitorul cumpără de la magazin un cuţit şi se îndreaptă către victimă-există diferenţe între actele de pregătire şi actele de executare
-
Regim juridic: actele de pregătire nu sunt incriminate de C. Pen.-actele de executare sunt incriminate de C. Pen. chiar şi atunci cand nu se produce urmarea lor (tentativa)-actele de pregătire şi actele de executare se diferenţiază în raport de anumite concepţii privind modalitatea încare se prezintă ele
-
1) teoriile subiective
propun criteriu al distincţiei dintre actele preparatorii şi actele de executare aptitudineaactului de executare de a trăda prin el însuşi rezoluţia infracţională-actele de executare au un caracter univoc-actele de pregătire au un caracter echivoc-dacă făptuitorul se îndreaptă către victimă cu un cuţit atunci este un caracter univoc-dacă acesta cumpără un cuţit de la magazin (neştiindu-se exact la ce îi va folosi – în a ataca pe cineva sau a-lfolosi pentru bucătărie) – este un caracter echivoc-teoriile subiective sunt criticate pentru că unele acte de executare pot avea caracter echivoc, spre exemplu încazul în care făptuitorul îi pune zahăr în ceai unei persoane bolnave de diabet-nu toate actele univoce sub aspectul cu care au fost comise au caracterul unui act de executare – ex. – făptuitorulia mulajul cheii în vederea pătrunderii în apartamentul altuia – este act de pregătire şi nu de executare-rezultă că teoriile subiective sunt arbitrare
-
2) teoriile obiective
apreciază că :-actele de executare sunt actele îndreptate împotriva obiectului infracţiunii-actele de pregătire = actele care au o orientare certă către obiectul infracţiunii-teoriile obiective restrâng sfera actelor de executare-actele de executare = actele de tipul – ridicarea cuţitului asupra victimei, otrava din mâncare, introducerea cheiiîn uşă-actele de pregătire = procurarea cheii, mâncării, cuţitului
-
3) teoriile formale
folosesc drept criteriu de diferenţiere între actele de executare şi actele de pregătireidentitatea actelor de executare cu verbum regens (elementul material al laturii obiective)-actele de pretire nu au această caracteristică-cele 3 teorii nu sunt suficiente pentru a face diferenţierea între actele de pregătire şi actele de executare-în actele de executare nu pot fi înscrise mai multe acte produse de verbum regens pentru că ar restrânge sfera deexecutare; trebuie avute în vedere şi acele acţiuni anterioare sau concomitente cu acţiunea tipică elementuluimaterial legate nemijlocit de acesta şi care sunt angajate în mod echivoc în sensul săvârşirii faptei-pentru identificarea unui act (de pregătire sau de executare) se au în vedere criteriile propuse de cele 3 teoriiaplicate coroborat-importanţa diferenţierii între ele este dată de faptul că actele de pregătire sunt de regulă neincriminate în C.Pen., însă cele de executare sunt incriminate în C. Pen.
-
 în mod excepţional
, actele de pregătire pot fi incriminate în C. Pen. fie prin asimilare cu tentativa prin voinţalegiuitorului – art. 173 alin. (2) C. Pen. – infracţiuni contra siguranţei statului, lipsire de libertate în mod ilegal -art. 189 alin. (8) C. Pen.; dar pot fi incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare – art. 285 C. Pen. sau deţinereade arme, substanţe explozibile contra legii
 
-participaţia penală – acte de complicitate = acte de săvârşire a faptei
TENTATIVA
-ca natură juridică, tentativa reprezintă o formă atipică a infracţiunii având în vedere că nu se produce rezultatul,dar şi o stare de atenuare a pedepsei în sensul că limitele de pedeapsă se reduc la ½-tentativa constă în punerea în executare a rezoluţiei infracţionale, executare care a fost întreruptă sau care nu şi-a produs efectul-diferenţele între C. Pen. actual şi Proiectul de C. Pen. constau în:-(a) definiţia – în Proiectul de C. Pen. – tentativa reprezintă punerea în executare a săvârşirii infracţiunii-unii autori consideră că prin punerea în executare a săvârşirii infracţiunii se are în vedere doar intenţia directă pentru că atunci se urmăreşte producerea rezultatului-opinia majoritară din doctrină este în sensul că se poate săvârşi atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă-(b) o a 2a modificare vizează renunţarea la exemplele pe care le dă C. Pen........-art. 20 - există tentativă şi atunci când obiectul lipsea de la locul în care făptuitorul ştia că se află-Proiectul de C. Pen. consideră că este irelevantă cauza neproducerii rezultatului; în cazul tentativei poate fi deorice natură, doar independent de voinţa făptuitorului-Şi în Proiectul C. Pen. limitele sunt reduse la ½
-
Pentru e exista Tentativă, trebuie îndeplinite mai multe
condiţii
:
1)Hotărârea de a săvârşi infracţiunea2)Punerea în executare a hotărârii infracţionale3)Întreruperea executării sau neproducerea rezultatului
-dpdv al conţinutului infracţiunii, între Tentativă şi Faptul Consumat diferenţele se manifestă cu privire laurmarea imediată care în situaţia faptului consumat e cea prevazută în norma de incriminare faptului tentat – ostare de pericol de regulă-toate celelalte elemente sunt identice
1)Hotărârea de a săvârşi o infracţiune:
-se manifestă sub forma intenţiei directe/indirecte-săvârşirea infracţiunii = punerea în aplicare a rezoluţiei de a se consuma infracţiunea şi de a se produce urmareamaterială prevăzută de lege-intenţia trebuie se refere la o anumită infracţiune-nu are relevanţă manifestarea intenţiei făptuitorului de a săvârşi orice infracţiune-existenţa hotărârii presupune reprezentarea asupra desfăşurării infracţiunii şi consecinţele ei, presupune deci oanticipare a comiterii faptei-infracţiunile complexe omogene de tipul omorului deosebit de grav comis asupra 2 sau mai multor persoane,actele de violenţă săvârşite în aceeaşi împrejurare cu intenţia de a ucide asupra a 2 persoane, dintre care doar una a decedat determină ruperea unităţii legale de infracţiune într-un concurs de infracţiuni-infracţiunile complexe = forme ale unităţii infracţiunii, presupunând reunirea mai multor infracţiuni-infracţiunile omogene reprezintă infracţiuni de acelaşi fel – 2 infracţiuni de omor -infracţiunile eterogene – presupun infracţiuni diferite
-
în acest sens este pronunţat şi un Recurs în Interesul Legii – prin Decizia nr. 5/20 feb. 2006 publicată în M. Of.nr. 492/7 iunie 2006-în situaţia în care, din probele administrate nu se poate stabili care este fapta pe care făptuitorul dorea să osăvârşească, pentru infracţiunile care au forme calificate sau agravate, se va reţine doar forma simplă
2)Punerea în executare a hotărârii infracţionale:
-
 presupune exteriorizarea hotărârii de a comite infracţiunea printr-o manifestare obiectivă îndreptată spre producerea rezultatului aflat în reprezentarea autorului-actele de executare se săvârşesc cu intenţia de a săvârşi infracţiuni şi de a se produce rezultatul acestora-începerea executării presupune acte concrete care se îndreaptă asupra obiectului infracţiunii şi care au uncaracter univoc asupra finalităţilor 
3)Întreruperea executării sau neproducerea rezultatului:
-presupune specificul infracţiunii în raport de faptul consumat-cauzele care pot determina întreruperea executării sunt cauzate de obstacole, energii care opresc desfăşurarea procesului dinamic-nu are relevanţă dacă obstacolele sunt reale sau imaginare; e suficient că prin ele executarea a fost întreruptă
MODALITĂŢILE TENTATIVEITentativa poate să fie – (a) întreruptă-
imperfecta
(b) perfectă -
fara efect, terminata
 (c) proprie sau (d) improprie
- modalităţile se pot suprapune
 
-
(a) tentativa întreruptă
se caracterizează prin începerea activităţii infracţionale şi întreruperea acesteia prinintervenţia unor forţe : rezistenţa unui obstacol (o uşă care nu se deschide, lacătul, etc.), rezistenţa victimei, intervenireaforţei publice (poliţistul, alarma care sperie făptuitorul)-
(b) tentativa perfectă
= executarea e dusă la bun sfârşit, dar rezultatul nu se produce (ex. – se trage cu arma îndirecţia victimei, dar aceasta se fereşte şi nu este ucisă)-
(c)
tentativa perfec(terminată) poate fi şi proprie, cât şi improprie după criteriul cauzelor care determinăneproducerea rezultatului-
pentru tentativa perfectă proprie
, cauza care determină neproducerea rezultatului se poate situa în orice moment,dar desigur până la producerea rezultatului – când infracţiunea ar deveni consumată- cauza neproducerii rezultatului poate fi:
1) anterioară începutului executării
– ex. – infractorul nu este un bun ţintaş în cazul încercării de ucidere a victimei prinîmpuşcare
2) concomitentă executării
– ex. – victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată
3) ulterior executării
– ex. – după ce victima a fost otravită este dusă la spital şi salvată
-
tentativa perfectă proprie este posibilă numai la infracţiunile materiale
- (d) tentativa improprie
este atunci când neproducerea rezultatului este consecinţa insuficienţei sau defectuozităţiimijloacelor folosite ori eroarea asupra locului în care se află obiectul- cauzele neproducerii rezultatului sunt preexistente comiterii faptei- Tentativa improprie este
(1) relativ improprie
şi
(2) absolut improprie(1)
 – are relevanţă penală
(2)
 – legiuitorul consideră că ea nu face parte dintre formele atipice de infracţiuni – art. 20 C. Pen.; este cazul încare imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului în care a fost concepută executarea(încercarea de a omorî o persoana cu un pahar de apă căruia i s-au făcut vrăji)
-
se face
deosebire
între infracţiunea putativă şi tentativa absolut improprie
-
infracţiunea putativă
presupune că fapta are caracter penal doar în mintea făptuitorului-modalitatea de punere în executare a făptuitorului este aptă să producă rezultate, absenţa lui fiind cauzată de oîmprejurare necunoscută făptuitorului-tentativa absolut improprie este atunci când făptuitorul încearcă să omoare victima cu un pahar cu apă-infracţiunea putativă – făptuitorul intră în locuinţa unei rude decedate şi sustrage un bun, fără să ştie că el esteunicul moştenitor -unele legislaţii asimilează infracţiunea putativă tentativei pentru că faptul este consumat dpdv subiectiv-la infracţiunile complexe, tentativa există atunci când doar una dintre infracţiuni, care intră în conţinutul ei, estedusă la bun sfârşit-excepţie o fac infracţiunile omogene – la care nerealizarea conţinutului infracţiunii duce la ruperea unităţiilegale, transformarea ei în pluralitate de infracţiuni
Infracţiuni la care tentativa nu este posibilă
-din conţinutul tentativei definit la art. 20 C. Pen., rezultă faptul că ea nu este posibilă la unele infracţiuni fie dincauza elementului subiectiv, fie a celui material (obiectiv)-
Nu există tentativă (cazul imposibilităţii datorită elementului obiectiv) la:
1)
infracţiunea de inacţiune
deoarece aceasta se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiei cerute prin normade incriminare
2)
infracţiunile ce nu permit o desfăşurare în timp a acţiunii, cum sunt aşa-numitele
infracţiuni cu executarepromptă
(mărturia mincinoasă)
3)
infracţiunile de obicei
care presupun repetarea acţiunii tipice de mai multe ori, astfel încât rezulteobişnuinţa, îndeletnicirea
4)
infracţiunile continui
care presupun prelungirea acţiunii în timp pentru consumarea infracţiunii-
cu privire la infracţiunile de obicei şi continui se susţine şi opinia conform căreia tentativa ar fi posibilă
-
Nu există tentativă (cazul imposibilităţii datorită elementului subiectiv) la:
1)
infracţiunile ce se săvârşesc din culpă
în oricare din cele 2 modalităţi (simplă-cu prevedere) fiindcă nu existăo rezoluţie infracţională şi astfel nu se poate susţine că ne aflăm în faţa unei puneri în executare a hotărârii de asăvârşi o infracţiune care este esenţială pentru tentativă
2)
infracţiunile praeterintenţionate
 pentru că în cazul acestora se produc un rezultat mai grav decât cel urmăritori acceptat de infractor, dar acest rezultat imputabil făptuitorului este realizat din culpă
INCRIMINAREA ŞI SANCŢIONAREA TENTATIVEI
-cu privire la incriminarea tentativei, există 2 concepţii:
1)
teza incriminării nelimitate
la toate infracţiunile indiferent de gravitatea lor pentru că, fiind vorba de o punereîn executare a rezoluţiei, infracţiunea este periculoasă

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->