Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
009 Art Déco

009 Art Déco

Ratings: (0)|Views: 139|Likes:
Published by danielle57

More info:

Published by: danielle57 on Jun 29, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/07/2012

pdf

text

original

 
ART DÉCO
„...Trebuie să schimbam mai întâi propriul nostru cămin şi apoi întreaga faţă a lumii, netolerând niciun obiect, nici o construcţie - fie ea hangar, monument sau palat - care să nu se prezinte în faţa ochilor noştri«aşa cum trebuie să fie ea», adică în simpla înfăţişare a unei expresii adecvate şi perfecte, veridice, sincere... Dacă se va căuta «forma modernă» în alt fel decât prin aplicarea legilor care, de când lumea au determinat existenţa şi aspectul formei, se va ajunge la o nouă formă de depravare, la care calificativul «modern» nu seva aplica decât pentru a o diferenţia de epoci anterioare epocii noastre...” HENRY VAN DE VELDE 
După traumatismele învinşilor, dar şi ale învingătorilor din primul Război Mondial înîntreaga lume a apărut, parcă în mod compensatoriu, un nou curent artistic plin de vitalitate,caracterizat de ambiguitate, de pendulare între modernism şi pitoreşti şi sclipitoare expresii alememoriei, care repropunea în cheie tensionată şi dramatică scânteietoarea «belle epoque».Scena marilor bătălii ale artei moderne a fost Parisul, acel Paris considerat de către EmileZola drept "pântecul care digeră toate tendinţele artei, le amalgamează, le amestecă, le lichefiază şi lerestituie în final sub o formă omogenizată, acceptabilă şi asimilabilă de către toţi",Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a conturat o profundă mutaţierevoluţionară în toate artele vizuale, Experimente fundamentale au fost făcute, după descoperireafotografiei, de către protagoniştii impresionismului. Aceste experimente au fost continuate de cătrecubism care, pornind de la Cezanne, a descompus imaginea în elemente geometrice. Elementelegeometrice fundamentale, pentru a fi percepute, trebuiau mai întâi "citite" şi cititul se face nuinstantaneu, ci în timp, Acest "timp" devine unul dintre noile atribute pe care lumea modernă leacordă operei de artă. Cubismul a conferit astfel o nouă dimensiune operei de artă: temporalitatea. Oaltă dimensiune a fost conferită de către futurism, care a implicat în opera de artă mişcarea,caracteristică fundamentală a timpurilor moderne. Ciclic, între cei doi poli ai artei moderne, cubismşi futurism, pulsau convieţuind paşnic, sau înlocuindu-se unul pe altul, celelalte "isme" ale arteimoderne: simbolism, orphism, constructivism, purism, suprarealism etc.Întreaga mişcare modernă este caracterizată de o permanentă tendinţă de îndepărtare de arta"mimetică", de îndepărtarea de la realitatea figurativă a obiectului ce se face nu prin stilizare, ci prinabstractizare. Procesul de abstractizare conferă noi dimensiuni unor variabile infinit sensibile: linia,forma, volumul şi culoarea. Creatorul, graţie sensibilităţii sale artistice, avea menirea de adimensiona, a doza şi a manipula aceste variabile pentru a transmite, a "comunica" oamenilor noulsemnificat şi noul semnificant al artei.Art Déco este un stil care a dus în anii '20 la o nouă calificare a decoraţiunii în toatedomeniile artei. Numele Art Déco este o abreviere a denumirii primei expoziţii internaţionalereprezentative pentru noul stil: "Exposition des Art Décoratifs et Industriels Modernes", ce a avut locla Paris în anul 1925. Art Déco, noul curent al lumii de după primul Război Mondial, este reflexulunei noi societăţi care se apropia cu frenezie de "societatea de consum", modelând o rafinată, unitarăşi uneori perversă "estetică". Acest fenomen, care a acoperit o parte a perioadei interbelice, a încercatsă stabilească un echilibru între elemente greu ponderabile, care formează polii unei dileme: artădecorativă - artă funcţională. Limbajul Art Déco-ului este marcat plenar de această dilemă, încercând
1
 
a fi un mediator între termenii ei. El este manifest modern, dar în acelaşi timp şi istoricist, dând însăanti decorativismului raţionalist originalitate şi o veritabilă autonomie stilistică. Art Déco a continuat procesul declanşat de Art Nouveau, de desfiinţare a graniţelor dintre artist şi artizan, dintre artelemajore şi artele minore, dintre arta monumentală şi arta decorativă. Termenul "decorativ" indicărezolvarea unor probleme artistice cu ajutorul unor elemente ornamentale, de decorare, ce seraportează în mod autonom la structura generală, la volumul sau suprafaţa operei.Una dintre caracteristicile noului stil constă în fuzionarea, amalgamarea marilor lecţii alecubismului, futurismului şi ale constructivismului din care s-a extras comandamentul de bază:abstractizarea, geometrizarea, simplificarea, cinetizarea şi funcţionalitatea formei.Unul dintre elementele incontestate de geneză a Art Déco-ului este Art Nouveau-ul însubvarianta sa "lineară". Acest demers demonstrează încă o dată unitatea de origine cu Art Nouveau-ului în care au coexistat două direcţii principale: una "latină", franco-belgiană, caracterizată de"plasticitatea" liniei şi alta "anglo-saxonă", caracterizată de linearitate. Mutaţiile de idealuri au dus lamutaţii de gust care au făcut ca anii '20 să fie în esenţă anii unei perioade de tranziţie de la universulmeandric, cu arabescuri, ale unui vegetal abstract al Art Nouveau-ului, la repertoriul geometrizant alArt Déco-ului, dominat de cercuri şi pătrate. Art Déco-ul statutează o nouă formă de colaborare,uneori arbitrară, între creator şi utilizator, restituind în noul context socio-politic, cultural şi ştiinţific postbelic toate formele de arte vizuale: pictura, sculptura, arhitectura, grafica, design-ul,arredamento-ul, fotografia, cinematograful, care se juxtapun, intră în dialog şi se confruntă plenar, pentru prima dată în istoria artei moderne. Mişcarea este marcată structural de o contradicţie internă,generată de dificilul "mariaj" dintre "noul adevăr", găsibil într-un cubism ce este însă de alt graddecât cel al lui Braque sau Picasso şi moştenirea persistentă a tradiţiei unui trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat.Se poate afirma că Art Déco a fost o mişcare ce poate fi considerată a fi reprezentat, cumspunea Gilies Neret, un "fenomen test" ce exprima un "fel de revanşă burghela excesele provocatoare ale dadaismului şi ale cubismului doctrinar".Un alt invariant al stilului l-a constituit aspiraţia permanentă spre unificarea totală a tuturor formelor de producţie artistică prin mijloace decorative. Termenul a produs, de la bun început,confuzie şi nedumerire, limpede exprimată de marele protoraţionalist Auguste Perret, apostolul betonului armat, care se întreba cum este posibilă alăturarea celor două cuvinte, "artă şi decorativ".Art co-ul este constituit din două subcurente principale: un subcurent de facturăneocubistă în care se simt ecourile secession-ului "linear" vienez şi al Şcolii de la Glasgow, şi unalt subcurent care încearcă a duce la limita extremă "plastifierea" generală a spaţiului şi a materiei,cu obârşia în florealul italian şi în varianta franco-beigiană a Art Nouveau-ului. Art Déco-ul a fostconsiderat până nu demult doar ca un "apendice târziu al Art Nouveau-ului"; dar noului stildecorativ, care avea să ajungă la apogeu cu ocazia marii Exposition des Arts Décoratifs de la Parisdin anul 1925, după o atentă şi critică analiză, i se poate remarca o certă fizionomie autonomă:demonstraţie a unei mentalităţi şi a unui gust care uneori sunt antitetice Art Nouveau-ului.Definirea termenului de Art Déco este dificilă, din cauze multiple, printre care şi multi-tudinea de subvariante ale stilului. S-a considerat o vreme că Art Déco ar putea fi definit ca oantiteză a Art Nouveau-ului, când de fapt el îl continuă în mod organic, punând accentul pe ofuncţionalitate îmbrăcată într-o emfatică şi opulenhaidecorativă. Invariantul tuturovariantelor de Art Déco constă în primatul absolut al funcţiunii, căreia îi este subordonată în modnecondiţionat forma. Dar funcţiunea pură nu trebuie considerată drept unic demers al noului stil, ca
 
în raţionalismul doctrinar. Paul Foliot, unul dintre importanţii creatori ai epocii, spunea în 1928:"Ştim că doar necesarul nu este suficient omului şi că superfluul îi este indispensabil,.. altfel amelimina muzica, florile, parfumurile... şi surâsul femeilor frumoase". Art Déco reprezintă pentrulumea modernă, în ultimă instanţă, o ultimă tentativă de împlinire artistică globală.Se consideră, în general, că începutul primului Război Mondial este momentul care încheiefenomenul de devenire a Art Nouveau-ului, care "murind", lasă un urmaş legitim: Art Déco-ul.Totuşi, încă din anii 1908-1912 se poate constata o perioadă de tranziţie, de "recalificare" arevoluţionarului Art Nouveau care, transformat profund, avea să ajungă în 1925 la apogeu, ca unnou stil internaţional, sub numele de Art Déco. Fără îndoială că Art Déco este zămislit în matriceastilistică a acelui moment de excepţională importanţă pentru destinul artei moderne care a fost Art Nouveau-ul, curentul care a reuşit, pentru prima oară, să "taie cordonul ombilical" ce lega lumeaartistică a sfârşitului de secol XIX de redundanta tradiţie eclectico-istoricistă. Art Déco are drept punct de pornire Art Nouveau-ul, sau mai precis varianta lineară a Secession-ului vienez.Repertoriul formal apelează însă la un limbaj geometrizant, de factură postcubistă, renunţând laacea sublimare şi abstractizare senzuală a vegetalului, specifică Art Nouveau-ului. Şi dacă natura poate fi uneori sursă de inspiraţie pentru noul stil, atunci vegetalului îi sunt preferate unduirileformale ale trupurilor de animale sau de femei.Art Nouveau-ul califică în mod personal relaţia dintre structură şi ornament, făcându-le săse sublimeze reciproc, pentru a da un nou "produs" artistico-arhitectural, un nou "obiect", care erainvestit, în spirit modern, cu distincte virtuţi estetico-sociale. Pentru Art Déco "obiectul", indiferentde scară, devine scop în sine, el trebuind să posede trei principale calităţi: frumuseţe, rafinament şidiversitate. Frumuseţea, înţeleasă nu ca gratuită opulenţă, era generată de folosirea unor materialenobile, preţioase, deci scumpe, la care se adăuga calitatea remarcabilă a execuţiei Această "bogă-ţie" caracteristică Art Déco-ului poate fi considerată un veritabil "invariant", în diametrală opoziţiecu "ascetismul" decorativ al raţionalismului, ce se caracteriza, din anumite puncte de vedere, prin"sărăcie". Acesta este unul din argumentele care pot duce la definirea Art Déco-ului ca uncontracurent al raţionalismului, dar care s-a opus simplităţii decorative raţionaliste cu "delicateţe şiuneori chiar cu genialitate"
2
.Pentru a ajunge la maxima expresie decorativă, se accentua importanţa produsuluimanufacturizat, artizanal, faţă de produsul industrial de mare serie, cu toate că Art Déco-ul a profitat constant de toate progresele ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei. Materialele erau, în prima fazăa stilului, scumpe, preţioase şi rare, fiind apoi treptat înlocuite cu altele mult mai ieftine, produsulnoului stil devenind un produs tipic al societăţii de consum, care era pe punctul de a se naşte.Contactul permanent cu lumea noilor materiale, a noilor tehnici şi a noilor tehnologii a dus la oinsolită apariţie în lumea artelor: inginerul.Art Déco "foloseşte vechiul şi îl îmbogăţeşte cu condimente noi... Spiritul Art Déco-uluiera spiritul modernismului. Chiar dacă prelucra stiluri mai vechi, rămânea totuşi în spiritulmodernismului. Un obiect Art Déco se poate iubi pentru forma sa, pentru măiestria artizanală sau pentru spiritul epocii, pentru în fiecare obiect de artă există o istorie... Art Déco era stilultimpului care căuta noul şi nu voia să stea locului"
3
. Creaţiile Art Déco-ului acoperă un spectrularg, mergând de la funcţionalul simplist la ornamentalul pur. De aceea este imposibil de vorbitdespre un unic stil Art Déco, el având o multitudine de direcţii, de subvariante şi de protagonişti."Art Déco a fost primul stil «genuin» al secolului al XX-lea şi a fost internaţional. El putea fitransmis fiecărui obiect făcut de om, indiferent de folosire sau cost, iar asta nu din întâmplare, ci
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->