Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
0Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Piaget Psihol Copil

Piaget Psihol Copil

Ratings: (0)|Views: 77|Likes:
Published by Agentia Ronet

More info:

Published by: Agentia Ronet on Jun 29, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

06/29/2012

pdf

text

original

 
9
INTRODUCERE
Psihologia copilului
1
studiază creșterea mentală sau, ceea cede fapt este același lucru, dezvoltarea conduitelor (adică a com-portamentelor, inclusiv a conștiinţei) până la faza de tranziţiepe care o constituie adolescenţa, cea care marchează inserţiaindividului în societatea adultă. Creșterea mentală este indiso-ciabilă creșterii fizice, mai ales maturizării sistemului nervos șia sistemelor endocrine, care se continuă până pe la 16 ani. Deaici rezultă mai întâi că, pentru a înţelege creșterea mentală,nu este suficient să mergem în urmă până la naștere, pentrucă există o embriologie a reflexelor (Minkowski) care intere-sează motricitatea fetusului și au fost deja invocate conduitelepreperceptive ale acestuia în domenii cum ar fi acelea ale per-cepţiei cauzalităţii tactilo-chinestezice (Michotte)
2
. Mai rezultăde asemenea, dintr-un punct de vedere teoretic, că psihologiacopilului trebuie luată în considerare ca studierea unui sector
1
Lucrarea de faţă se vrea o sinteză a diferitelor contribuţii de psiholo-gie a copilului, inclusiv ale noastre (fără implicare, de altfel, în ceea ceprivește proporţiile). Faţă de acestea, cititorul va resimţi, fără îndoia-lă, impresia de repetiţie oarecum plictisitoare. Ne permitem totuși săsemnalăm două noutăţi în această privinţă: expunerea de faţă este înacelași timp scurtă și simplă, ceea ce constituie, de altfel, singurele saledouă merite. Mulţumirile noastre se îndreaptă către
Presses Universi-taires de France
, pentru că ne-a determinat să scriem acest rezumat,lucru la care singuri nu ne-am fi gândit niciodată.
2
A. Michotte,
La perception de la causalité 
(
Percepţia cauzalităţii
), Pu-blications universitaires de Louvain, ed. II, 1954.
 
10
particular al unei embriogeneze generale, aceasta continuân-du-se cu mult după naștere și înglobând întreaga creștere, orga-nică și mentală, până la ajungerea la stadiul de echilibru relativ pe care-l constituie nivelul adult.Doar influenţele mediului câștigă o importanţă din ce înce mai mare odată cu nașterea, din punct de vedere organic dealtfel, ca și mental. Psihologia copilului nu s-ar putea limita decila recurgerea la factori de maturaţie biologică, pentru că factoriide luat în considerare ţin la fel de bine atât de exerciţiul sau ex-perienţa obţinută, cât și de viaţa socială în general.Psihologia copilului studiază copilul de dragul acestuiape parcursul dezvoltării sale mentale. Din acest punct de ve-dere este cazul să o distingem de „psihologia genetică”, deși eaconstituie instrumentul esenţial al acesteia. Să notăm mai în-tâi, pentru a risipi orice echivoc din terminologie, că vocabula„genetică”, folosită în expresia „psihologie genetică”, a fost in-trodusă de către psihologi odată cu a doua jumătate a secoluluial XIX-lea, adică înainte ca biologii să o folosească într-un sensmai restrâns. În limbajul actual al biologilor, „genetica” se re-feră în mod exclusiv la mecanismele eredităţii, prin opoziţie cuprocesele embriogenetice sau ontogenetice. Dimpotrivă, terme-nul de „psihologie genetică” se referă la dezvoltarea individuală(ontogeneză). Acestea fiind spuse, am putea fi tentaţi să conside-răm expresiile „psihologie a copilului” și „psihologie genetică”drept sinonime, dar le diferenţiază o nuanţă importantă: dacăpsihologia copilului îl studiază pe acesta de dragul lui însuși,astăzi există tendinţa, dimpotrivă, să fie numită „psihologie ge-netică” psihologia generală (studiul inteligenţei, al percepţiiloretc.), dar în măsura în care încearcă să explice funcţiile mentaleprin modul lor de formare, deci prin dezvoltarea lor la copil;de exemplu, după ce s-au studiat raţionamentele, operaţiile șistructurile logice doar la adult, deci în stare încheiată și statică,
 
ceea ce i-a dus pe unii autori (germana
Denkpsychologie
) să vadăîn gândire o „oglindă a logicii”, s-a sfârșit prin a se întreba dacălogica este înnăscută sau rezultă dintr-o construcţie progresivăetc.; pentru a rezolva astfel de probleme, s-a recurs atunci la copilși, prin însuși acest fapt, psihologia copilului a fost promovată larangul de „psihologie genetică”, adică ea devine un instrumentesenţial al analizei explicative, pentru rezolvarea problemelor psi-hologiei generale.Importanţa obţinută la vremea actuală de metoda genetică întoate sectoarele psihologiei (să ne gândim, de exemplu, la rolulconsiderabil atribuit copilăriei de către psihanaliză) tinde astfelsă-i confere psihologiei copilului un soi de poziţie-cheie în celemai diverse domenii. Așa încât în lucrarea de faţă ne vom plasamai ales din perspectiva psihologiei genetice: deși copilul prezintăun foarte mare interes în el însuși, la aceasta se adaugă, într-ade- văr, faptul că maturul este explicat de copil tot pe-atâta, ba uneorichiar mai mult decât îl explică maturul pe copil, pentru că dacăadultul îl educă pe copil prin intermediul unor multiple transmi-sii sociale, orice adult, chiar și creator, a început totuși prin a fi uncopil, iar aceasta în timpurile preistorice, ca și astăzi.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->