Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Camil Petrescu - Patul Lui Procust

Camil Petrescu - Patul Lui Procust

Ratings: (0)|Views: 11 |Likes:
Published by Alexandru Ioan Voda

More info:

Published by: Alexandru Ioan Voda on Jul 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2012

pdf

text

original

 
www.azicitesc.com
Colec
ie iniiat şi coordonat de Ion Marinescu Coperta coleciei §i grafica: Done
ţ ţ ă ă ţ
 Stan
Lector:
Silvia Munteanu
Tiparul executat la „Polsib" S.A. Sibiu sub comanda nr. 7A486
-
Camil PetrescuPATUL LUI PROCUST
Edi
ie îngrijit şi curriculum vitae
ţ ă
de FLORICA ICHIM
EDITURA 100+1 GRAMAR Bucure
şti 1997
Este reprodus textul ap
rut sub supravegherea autorului:
ă
Camil Petrescu -
 Patul luiProcust,
Funda
ia regal pentru literatur şi art, Bucureşti, 1946.
ţ ă ă ă
ISBN 973-591-005-5
CAMIL PETRESCU-PAR LUI-MEME 
"Literatura care m
intereseaz pe mine - cea substanial, - refuz ipi reprezentativi... Este o
ă ă ţ ă ă ţ
 concepie de ordin cantitativ, electoral, aceast reprezentare. Un tip reprezint un numr
ţ ă ă ă
 cât mai mare de ali ipi şi atunci e declarat reprezentativ. E fals ca art. Personajul
ţ ţ ă
 substanial nu reprezint pe nimeni, este el. Este un tip semnificativ - nu reprezentativ. Nu
ţ ă
 e vina celor ce discut c nu se ştie asta, ci a esteticii care înc nu a ajuns la concepia
ă ă ă ţ
 real a semnificaiei, decât târziu şi parial, prin fenomenologie. Pe cine reprezint Hamlet!
ă ţ ţ ă
 Anglia? Danemarca? Pe nimeni. Nu e reprezentativ Hamlet, ci, incomparabil, semnificativ.S venim la noi. S discutm pe trei scriitori substaniali, «avânt la lettre» ca s zicem aşa.
ă ă ă ţ ă
 Mari încurcturi a provocat confuzia dintre reprezentativ si semnificativ cu Ion eroul
ă
 romanului lui Liviu Rebreanu. Dac îl faci reprezentativ, iese o mare nedumerire. De fapt e
ă
 semnificativ - este el însuşi - o mare creaie, dintr-un om prea plin de gânduri şi via. S
ţ ţă ă
 lum cazul lui Mihail Sadoveanu. Pân la 1926, era un scriitor reprezentativ al Moldovei. Pe
ă ă
 urm, cu crile lui dobrogene, cele de vântoare şi acele încânttoare romane istorice, a
ă ă ţ ă ă
 devenit cu totul altceva. Nu mai reprezint pe nimeni, ci pe el însuşi. Şi-a fcut o limb
ă ă ă
 foarte ciudat, care nu mai e cea moldoveneasc şi a devenit un scriitor de mare
ă ă
 semnificaii. Dar pe Tudor Arghezi? în câte cutiue nu au vrut s-1 bage, dar a fost mai
ţ ţ ă
 mare decât toate cutiuele. Rmânea întotdeauna ceva din el pe dinafar."
ţ ă ă
(Interviu în
Timpul 
10 aprilie 1943)
***
«Opera de creaie nu e de a juca un "rol". Ea poate fi cel mult reprezentativ şi, în acest
ţ ă
 sens, fiind cu alte cuvinte substanial, ea slujeşte, fr si fi impus aceasta şi fr s i-o
ţ ă ă ă ă ă ă ă
 impun nimeni, toate cauzele mari ale istoriei. Gândiriştii au vrut s impun cu orice pre
ă ă ă ţ
 un "rol" scriitorului. Din nefericire au izbutit şi iat unde am ajuns. îndurm acum
ă ă
 consecinele "tradiionalismului" şi ale "specificului naional", instalate autoritar în spiritul
ţ ţ ţ
 românesc, dup ce au biruit un "estetism" izmenit şi gunos.
ă ă
Dac
am fost timp de aproape dou decenii atacat de aşa zişii scriitori de dreapta pentru c
ă ă ă
 n-aş fi şi eu un scriitor ortodox cu abunden de icoane în' fiecare paragraf al crilor mele,
ţă ă ţ
 şi mai ales c aş fi lipsit de "specific naional", nu mai puin am fost atacat de ali confrai,
ă ţ ţ ţ ţ
 aceştia foarte înaintai (dup prerea lor) pentru c n-am gustat cât ar fi dorit ei un soi de
ţ ă ă ă
 literatur crezut foarte modern şi numit de aceea modernist (acum e ciudat c
ă ă ă ă ă ă
 retrospectiv, dup dou decenii numai, pare destul de trezit) şi mai ales nu pricepeau
ă ă ă
 entuziaştii mei confrai cum de nu gust poezia lui P. Valery sau romanele lui Andre Gide,
ţ ţ
 specialiti care lor le ddeau delicii artistice.
ăţ ă
Dar eu n-am
 îneles niciodat arta ca un "joc spiritual", fie şi "joc dur" şi, înc din 1921, unul
ţ ă ă
 din primele mele articole de critic literar însemna şi o denunare a artei ca artificiu cum
ă ă ţ
 era proclamat în paradoxe sclipitoare de Oscar Wilde. Cu atât mai puin m interesa
ă ţ ă
 faimosul "act gratuit" al lui Gide.
 
La fel am ar 
tat superficialitatea "poeziei pure" şi a "artei pure" în genere. Scrisul nu e o
ă
 glum, nu poate fi izmeneal intelectual, minunea asta a cuvântului scris nu se putea
ă ă ă
 naşte pentru ca s aib cu ce s se joace oamenii care se cred superiori tocmai fiindc n-
ă ă ă ă
au simul realitii şi nici sentimentul rspunderii pe care o implic gândul multiplicat în
ţ ăţ ă ă
 scris.
Opera de art
, care îşi pune preul în acte de cunoaştere, trebuie s creasc din substana
ă ţ ă ă ţ
 social, s aib rdcinile adânc înfipte în marea zbuciumare social. Personal, de aceast
ă ă ă ă ă ă ă
 intuiie am fost dus atunci când am scris
ţ
 Jocul ielelor, Daatoa, Versurile de rzboi,
ă
celedou romane, nuvela
ă
O sear cu mas bun şi iubire.
ă ă ă
De altfel, t
oat literatura mea are
ă
 profunde implicaii sociale, chiar atunci când aciunea nu are acest caracter şi aci e partea
ţ ţ
 cea mai neîneleas din aceast literatur.
ţ ă ă ă
Mitic Popescu,
ă
de exemplu, nu se poatereprezenta de zece ani încoace din pricin c unul dintre personajele calde, simpatice, care
ă ă
 iau parte la desfşurarea aciunei, este un evreu. Sunt lucruri pe care o critic dramatic
ă ţ ă ă
 "mic-burghez" nu le poate pricepe. Substanialul o
ă ţ
0
dep
şeşte... Dar, în afar de opera-creaie, un scriitor este şi un om al epocii sale, e solidar
ă ă ţ
 cu toi semenii lui. în acest sens, fr s-se amestece planurile, lnd ca arta s fie
ţ ă ă ă ă ă
 creaie substanial, el trebuie s fie un militant al dreptii sociale, al solidaritii
ţ ţ ă ă ăţ ăţ
 naionale.
ţ
Munca intelectual, Noocrap'a
ă
şi zeci ş
i zeci de articole din
Teze şi antiteze
(amintesc doar o infim parte) arat mai de aproape cum îneleg acest rol social şi
ă ă ţ
 naional. Totuşi pentru un scriitor se impune primatul creaiei şi militantismul su e numai
ţ ţ ă
 subsidiar.»
(Interviu din
Tribuni poporului-
12 ianuarie 1945)
***
" -
Ce spui despre rostul 
şi funciunea literaturii în ordinea social?
 ţ ă
- Rostul
şi funciunea literaturii în ordinea social nu pot interesa pe creatori, ele intereseaz
ţ ă ă
 numai factorii politici. Uneori sunt minunate vehicule de
 progres sufletesc, deci moral.-
Ce crezi despre putin
ele noastre proprii de realizare între tradiie şi
 ţ ţ 
viitor?-
 Nu sunt un modernist, cu at
ât mai puin ceea ce se numeşte un tradiionalist. «Tradiia» e un
ţ ţ ţ
 cuvânt fr sens, dac nu cumva are sensul de podoab de cadavru. Cultura e o continu
ă ă ă ă ă
 desctuşare. Spiritul creeaz forme noi, care, odat create ca plumbul czut în ap, devin
ă ă ă ă ă
 forme moarte. Existena e o continu devenire, o continu lupt cu ceea ce e fix. Am tiprit
ţ ă ă ă ă
  într-un singur exemplar un studiu de peste 50 de pagini despre «Substanialism», scris de
ţ
 acum patru ani, în care îmi determinam poziia mea spiritual în raport cu tradiionalismul
ţ ă ţ
 şi modernismul. Una e forma moart a trecutului, cealalt e forma care va muri mâine.
ă ă
 Esenialul este ceea pe e permanent sub temporal adic ceea ce scolastica numea
ţ ă
 substanial şi ceea ce eu aş vrea s readuc în mentalitatea de azi. într-o formul mai
ţ ă ă
 superficial, dar mai or de îneles fiindc e cunoscut din filosofia hegelian: dac
ă ţ ă ă ă ă
 tradiionalismul e teza, iar modernismul antiteza, atunci substanialismul e sinteza.
ţ ţ
 Frunzele din anul trecut: tradiionalism, frunzele din oricare an care va veni, modernism,
ţ
 copacul şi esena lui generatoare, substanialism. Arta vine din trecut şi se prelungeşte sub
ţ ţ
 formele viitoare. Nu e un copac uscat, nu e nici un stâlp vopsit verde, fr rSHarina dar pe
ă ă
 care e scris cu litere ismenite: modernism.
-
ât poate fi de prielnic rodniciei artistice, srcia sau bunul trai al artistului? Artistul
ă ă ă
 trebuie s se simt îneles de cei care-1 înconjoar?
ă ă ţ ă
m
- Artistul n-are nevoie s
fie îneles de cei care-1 înconjoar. El are nevoie îns de mari
ă ţ ă ă
 mijloace materiale ca s se realizeze. Acum când sunt în pragul btrâneii îneleg c mi-am
ă ă ţ ţ ă
 zdrnicit posibilitile de art, pentru c nu m-am îngrijit de condiiile materiale ale
ă ă ăţ ă ă ţ
 nzuinei mele. Ca s scriu îmi trebuie timp, independen, cri de consultat, contact cu
ă ţ ă ţă ă ţ
 viaa. Numai banii îi pot da toate astea. Toi marii scriitori ai lumii au fost bogai. Câiva
ţ ţ ţ ţ ţ
 erau s devin cu siguran mari, dac ar fi fost bogai: Edgar Poe, Baudelaire, Eminescu.
ă ă ţă ă ţ
 Scriitorii sraci nu triesc mult, iar geniali sunt numai scriitori care trec de 50 de ani. Ai
ă ă
 nevoie de înelegere numai întrucât cei care te îneleg îi înlesnesc truda. Ce nevoie am de
ţ ţ ţ
 admiraia unui ministru român imbecil şi meschin?
ţ
-
 
întrucât rostul artei este destinuirea frumosului?
ă
-
Arta n-are ca rost al ei frumosul...Frumosul este subiectivitate, arta este realitate fenomenologic
, adic existena ideal, etern şi
ă ă ţ ă ă
 
 
universal. Permite-mi s nu adaog mai mult aici, c aceast preocupare formeaz tema
ă ă ă ă ă
 lucrrii mele viitoare (care nu va fi o lucrare în art, ci despre art).
ă ă ă
-
 
întrucât poate fi folositoare creap'unei artistice o înelegere teoretic sau una
ţ ă
 dogmatic?
ă
-
 Negre
şit c ideea de esen implic un anumit sens de dogmatic, dar dac se înelege prin
ă ţă ă ă ţ
 frumos expresia dogmaticului metafizic arunci înc odat, cred c e alturi de art. Arta e
ă ă ă ă ă
 cunoaştere şi cunoaşterea exclude dogma. îneleg ca subiect de art sentimentul dogmei,
ţ ă
 nu expresia dogmei. Aici posibiliti sunt.
ăţ
v
-
 Insuccesul e o piedic
de luat în seam?
ă ă
- Dac
ti bogat, insuccesul nu trebuie s aib asupra ta nici o influen. Dac ti srac,
ă ă ă ţă ă ă
  îns, adic dac îi lipsesc condiiile elementare ale realizrii în art, atunci insuccesul
ă ă ă ţ ţ ă ă
 poate distruge o carier. Cci, cât de cât, succesul, în societatea de azi, e legat şi de
ă ă
 oarecare avantaje materiale, fr de care lumile haotice nu se pot topi în floarea de
ă ă
 marmor a cunoaşterii. P.oeii geniali şi sraci, care au avut de luptat în art, au murit în
ă ţ ă ă
 ospicii şi spitale. Un bancher spunea odat c averea presupus i-a adus averea real. Eu
ă ă ă ă
 cunosc vreo doi scriitori români, crora talentul presupus le-a adus talent adevrat.
ă ă
-
 
 Acum
întrebri de ordin pur personal care sunt mai mult un dar pe care i-1 cer:
ă ţ 
 Care îi sunt crile dragi care i s-au descoperit ca un "pnt şi cer nou"?
ţ ă ţ ţ ă
-
"Le Kouge et le Noir" a lui Stendhal, "L'enfer" de Barbusse, "Critica ra
iunii pure" a lui Kant,
ţ
 examinarea cunoaşterii de Bergson (în
IVL'fivolution cr6atrice), o poezie fran
uzeasc, citat pe jumtate în
ţ ă ă ă
Ideea European
ă
acum zece ani.unele note de Jacques Riviere, filmul "Danton" cu Janmngs, "A la recherche du Temps perdu" a lui Proust
,acum de curând "Logische Untersuchungen" a lui Husserl. Aştept cu o extraordinar
ă
 curiozitate s citesc în original sistemul estetic al lui Herbart şi Zimmermann, pare-se
ă
 foarte puin preuit de esteticienii germani de azi, dar în care eu bnuiesc, din înconjurul
ţ ţ ă
 pe care i l-am dat pân acum, lucruri de început de serie."
ă
(Interviu din
 Floarea de foc -
anul I, 6 ianuarie 1932)
***
"-
Cred c
au fost totuşi artişti şi gânditori care v-au influenat, anumii scriitori,
ă ţ ţ 
  pe care citindu-i, s v simii copleşit de personalitatea lor?
ă ă ţ ţ 
- Nu, totu
şi chiar în acest sens. Au fost îns altfel de momente, mult mai importante în
ă
 cariera mea: au fost ceea ce eu numesc acte de cataliz substanial. Sunt într-adevr
ă ţ ă ă
 doar momente, fulguraii, dar urmrile lor sunt mai importante decât lectura a sute de
ţ ă
 volume. E ceva analog cu actul aproape instantaneu al constituirii unui început de via. M-
ţă
am gândit adeseori s fac o meniune scris despre aceste momente, cci le in pe toate
ă ţ ă ă ţ
 minte anume, de vreme ce fiecare din ele a fost ca revelaia unui continent nou. Simpla lor
ţ
 enumerare ne-ar lua totuşi timp şi mai ales loc.
-
 
V-a
ş ruga s încercai, toti, s facei acest lucru pentru cititorii ntri.
ă ţ ă ţ 
-
Din anii de liceu, dintr-un citat, dintr-o carte, citat reprodus într-o
revist condus, mi se pare, de
ă ă
 Cafon (nume de altfel compromis în literatur), am avut revelaia imaginii. Era vorba acolo
ă ţ
 de un automobil, rmas în pan, noaptea pe mp, ale crui faruri atrgeau siluetele negre
ă ă ă ă
 ale oamenilor care alearg curioşi, ca nişte lcuste.
ă ă
Al doilea moment a fost
 într-o lecie a profesorului Rdulescu Motru, când fraza destul de
ţ ă
 simpl - c «vorbele nu sunt decât etichete care pot s nu corespund coninutului» mi-a
ă ă ă ă ţ
 dat revelaia decalajului dintre expresie şi realitate.
ţ
Tot prin anul I de universitate, o discu
ie vie cu profesorul Mihail Dragomirescu mi-a sugerat
ţ
 autonomia creaiei estetice (nu teoria capodoperei, pe care nu am acceptat-o).
ţ
VO lec
ie despre teoria morii naturale a lui Weissmann, fcut de P. P. Negulescu, mi-a
ţ ţ ă ă
 deschis perspectivele tulburtoare ale apriilor logice şi biologice.
ă
Un alt moment C
zusem prizonier în toamna lui 1917. Mi-am putut procura în lagr
ă ă
 «l'Evolution creatrice» a lui Bergson. Fraza: «Privesc acest pahar care e o abstracie», mi-a
ţ
 revelat uluitor toat semnificaia concretului şi a existenei absolute. Numaidecât dup
ă ţ ţ ă
 rzboi, un citat din "Ideea European" mi-a descoperit un nou univers, al imaginii
ă ă
 funcionale. Nu-mi mai aduc aminte autorul, nici nu se puteau reproduce versurile
ţ
  întocmai. Era vorba de un soldat în agonie, cruia preotul îi citea slujba în latineşte la
ă
 cptâi. Iar preotul îl mângâia: «Dors petit soldat, la mort te parle latin».
ă ă
Un alt moment au fost de fapt câteva din cele 5 minute petrecute în 1922 î
n Kunsthhitoriches Museum la

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->