LICHIDITATEA

INTERNATIONALA Lichiditatea reprezinta capacitatea unui agent economic de a plati oricand si imediat orice datorie exigibila (ajunsa la scadenta). Pentru aceata trebuie ca agentul economic respectiv sa pastreze in conturi un fond de rezerva care sa nu fie folosit in operatiuni curente si o serie de active usor si imediat convertibile in bani. Lichiditatea internationala reprezinta totalitatea mijloacelor de plata internationale pe care le poate detine o tara care pot fi usor si imediat transformate in bani, mijloace detinute de Banca Centrala, de bancile comerciale si de privati. Structura lichiditatii internationale este: - rezerva monetara internationala (depozite in aur, devize, drepturi speciale de tragere) si in pozitia de creditare de FMI (cand depunerile la fond depasesc cotele de participare); - mijloace de plata internationale si activele (adica acele titluri detinute de banci si alte institutii financiare daca pot fi transformate imediat in valuta cum ar fi: depunerile bancare pe termen scurt, bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, titluri usor de vandut sau de scontat la banca). Activele care sunt cuprinse in cadrul lichiditatii internationale sunt: - activele reale (aur) - activele financiare alcatuite din diferite valute si titluri de valori. Lichiditatea internationala este definita in sens restrans ca rezerva de mijloace de plata straine de care trebuie sa dispuna o tara pentru a face fata momentelor cand apar fluctuatii temporare a veniturilor si cheltuielilor. Pe baza acestei definitii, elementele lichiditatii sunt: - rezervele aflate la Banca Centrala - creditele internationale primite - facilitatile temporare pe care bancile centrale si le acorda reciproc. Pe plan international cand se vorbeste de lichiditate internationala expresia este la plural de lichiditati internationale. Ele nu sunt impartite echitabil intre tarile lumii, se realizeaza functie de productia mondiala de aur, de abundenta / insuficienta mijloacelor financiare pe pietele financiare si de deficitul pe pietele externe a tarilor puternic industrializate. Desi aurul a fost complet demonetizat, el ramane totusi o lichiditate internationala potentiala. Tarile industrializate detin circa 2/3 din totalul rezervelor internationale globale.

 Structura acestor rezerve este: - active in devize fara aur circa 93% - drepturi speciale de tragere si pozitiile de creditor fata de FMI circa 7% Pe plan mondial unele tari au deficit de balanta de plati (importurile sunt mai mari decat exporturile) altele au excedente (deci surplus de capital). Dirijarea capitalurilor se face prin intermediul bancilor private si de catre organismele financiare internationale: FMI; Banca Internationala; Banca Rezervelor Internationale. FORMAREA SI FOLOSIREA REZERVELOR VALUTARE Indiferent de definitia data lichiditatii, in cadrul ei, cea mai importanta componenta este rezerva monetara internationala. Aceasta cuprinde: aur, rezerve valutare, disponibilitati in drepturi speciale de tragere si creanta tarii respective asupra FMI. Rezerva de aur se poate forma din productia interna (daca exista), fie din cumparari de pe piata. Exista o tendinta recomandata de FMI de a micsora rolul aurului ca tip de rezerva. La noi cca 30% din totalul rezervei monetare este reprezentata de aur. Rezervele valutare cuprind diferite drepturi asupra strainatatii detinute de bancile centrale ale statelor cum ar fi: - valute si efecte - bonuri de tezaur - depozite in valuta la banci - obligatiuni guvernamentale externe Volumul rezervelor valutare depinde de cererea si oferta care actioneaza asupra ei. Cererea depinde de: regimul schimbului valutar care necesita de multe ori interventia bancii centrale prin cumparari / vanzari pentru a controla variatia monedei nationale socurile economice interne si externe care atunci cand genereaza crize fac necesar sa intervina banca centrala dificultatea de a se ajunge la pietele internationale de capital Oferta depinde de: aportul valutar adus in tara pe baza exportului de marfuri si a prestarilor de servicii a fluxului de capital provenit din imprumuturile externe

excedentul de capital rezultat din excedentul bugetar ce poate fi folosit la cumpararea de devize pe piata interna sau externa. O banca centrala eficienta este aceea care poate influenta prin mijloace financiare bancare si nu prin masuri administrative stimularea factorilor care maresc oferta si evitarea sau macar diminuarea acelora care contribuie la aparitia cererii. Disponibilitatile in drepturi speciale de tragere se formeaza prin alocari de la FMI sau prin incasari de la operatiuni facute cu fonduri sau cu tari membre ale fondului Creantele asupra FMI sunt constituite din virarile in plus la FMI peste cota de participare facute in moneda proprie. Rezervele monetare internationale sunt folosite pentru: - echilibrarea balantei de plati - garantarea unor imprumuturi externe - plasarea temporara a excedentului balantei de plati Valutele, devizele si creantele convertibile pot fi folosite in diferite tranzactii cu 2 conditii: - sa-si pastreze rentabilitatea si lichiditatea, dar in acelasi timp - sa fie aducatoare de profit Apare o contradictie: un titlu cu cat este foarte lichid cu atat este mai putin rentabil si invers si atunci rezolvarea consta in faptul ca o parte a rezervei sa fie mentinuta lichida, fiind plasata pe termene scurte in banci si o alta parte mai putin lichida sa se plaseze in diverse titluri cu diverse tipuri de valori. OPTIMIZAREA LICHIDITATII INTERNATIONALE Un volum prea mare de mijloace de plata lichide in rezerva monetara internationala inseamna imobilizarea relativa a unor fonduri care ar putea fi folosit eficient in diferite tranzactii. Deci, o tara nu trebuie sa realizeze un volum cat mai mare de mijloace de plata in valuta ci trebuie sa realizeze un volum optim. Lichiditatile unei tari pot fi din acest punct de vedere insuficiente, normale, excesive. Un indicator care ar putea sa comensureze (sa masoare) ar fi raportul dintre volumul total al lichiditatii si o parte componenta (ex. Masa monetara). Marimea cea mai des folosita este insa : valoarea importului de marfuri. Se socoteste ca o tara are o lichiditate normala daca aceasta reprezinta importul pe cateva luni. In cautarea unei lichiditati optime s-a constatat ca nu toate elementele sale pot fi influentate in aceeasi masura pentru ca ele au o elasticitate diferita; cea mai mica elasticitate o are aurul.

Lichiditatea internationala difera de la o tara la alta functie de dezvoltarea economica sau reala. Se apreciaza ca cca 85% din lichiditatea internationala este concentrata in tarile puternic industrializate in timp ce in tarile slab dezvoltate exista aproape permanent un deficit al balantei de plati. Un rol foarte important il au FMI si Banca Mondiala. Pe de o parte imbunatateste distribuirea lichiditatii internationale pe de alta parte creaza lichiditati pentru unele tari. Bancile cand au surplus de lichiditate intervin ca intermediare pentru ca cei care au deficite de balante de plati sunt permanent in cautarea si acoperirea deficitului. Se apreciaza ca in ultima vreme volumul lichiditatii internationale a crescut la nivel mondial.