Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
34Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Perioada Interbelica -Regimuri Politice

Perioada Interbelica -Regimuri Politice

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 6,514|Likes:
Published by Adina Iulia

More info:

Published by: Adina Iulia on Jul 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/03/2014

pdf

text

original

 
Perioada interbelica - de la democratie la totalitarism
Sfarsitul primului razboi mondial pecetluieste victoria aparenta a principiilor liberale. Inrealitate, in plan politic ca si in cel economic, conflictul s-a derulat cu pretul unor renuntari permanente la aceste idealuri. Tratatele din 1919-1920 confirmau noile raporturi de forte dinEuropa si desemnau o noua harta politica a batranului continent. Intr-o Europa ale carei structuriau fost zdruncinate de razboi, in 1919, idealurile si institutiile democratiei liberale sunt cele care par sa se impuna.Practica democratiei liberale implica existenta
regimurilor constitutionale
ce presupune existenta unui contract social intre popor si putere inscris in constitutii. Acesteconstitutii au fost create pe baza regimurilor reprezentative si pe cel al principiului separarii puterilor in stat. Toate regimurile de democratie liberala considerau ca
natiunea este sursasuveranitatii
. Pentru a pune in aplicare acest principiu, constitutiile au prevazut alegerea decatre cetateni prin sufragiu universal a deputatilor reuniti in adunari, care voteaza legile, bugetul, controleaza activitatatea puterii legislative: Adunarea Constitutionala in Franta,Camera Comunelor in Marea Britanie.
Separarea puterilor in stat este o alta caracteristica a democratiei liberale
. Statelecu democratii liberale au creat institutii proprii care vegheau la respectarea legilor: Consiliulconstitutional in Franta si Italia. In statul national unitar roman acest principiu era impus deConstitutia din 1923 ce prevedea ca puterea legislativa sa fie reprezentata de un Parlament bicameral care avea prerogative extinse fata de Rege, cu care impartea atributiile legislative.Regele si Guvernul se bucurau de prerogative executive, in timp ce puterea judecatoreasca erareprezentata de Inalta Curte de Justitie.Democratia liberala presupune si
libertatea de expresie a opiniei publice
. Intr-odemocratie liberala, libertatea de expresie este un drept fundamental. Toate opiniile pot fiexprimate chiar daca ele sunt sau nu favorabile guvernarii. Aceasta libertate de expresie seacompaniaza natural cu libertatea de intrunire si libertatea presei. In Romania, Constitutia din1923 avea prevederi generoase in acest sens. Romanii se bucurau de “libertatea de a comunicasi publica ideile si opiniile prin viu grai, prin scris si prin presa”;1
 
Un regim de democratie liberala cuprinde si
pluralismul politic
. Pe arena politica seinfrunta in alegeri diverse partide politice ce propun solutii la rezolvarea problemelor existentein societate.
Romania
interbelica a fost marcata de aparitia unor noi partide ce reprezentaucategoriile sociale intrate in viata politica dupa razboi. Partidul National Liberal continua sa joace un rol important in viata politica, reprezentand marea burghezie industriala si bancara acarei putere economica s-a intarit considerabil dupa Unire. Principalul partid de opozitie al perioadei interbelice a fost Partidul National Taranesc, condus de Iuliu Maniu, partid careconsidera ca agricultura trebuie sa aiba rolul precumpanitor in economia nationala. Ei nu preconizau lichidarea industriei, ci dezvoltarea doar a acelor ramuri care se bazau pe bogatiilenaturale ale tarii, precum si a industriei de armament.In Europa anilor ’20, democratia liberala a imbracat haina
regimului parlamentar
caracteristic
Frantei, Angliei si Germaniei
. In Franta si Anglia democratia nu a facut decat sa-si urmeze cursul, care n-a fost intrerupta de razboi, in timp ce in Germania
1
, trebuia creata odemocratie parlamentara. In 1919, s-au pus bazele unei republici parlamentare definite deConstitutia de la Weimar. Primii ani ai noii republici au fost agitati, datorita asasinatelo politice, loviturilor de forta ale extremei stangi, dar, cu incepere din 1924 tara s-a stabilizat subconducerea unei majoritati conservatoare si a maresalului Hindenburg, ales presedinte alrepublicii in 1925, in pofida faptului ca nu avea nici un fel de simpatie pentru regimulrepublican. 
In Romania interbelica
Parlamentul ramane una din institutiile fundamentale.Articolul 33 al Constitutiei din 1923 prevedea ca “
toate puterile emana de la natiune
”, iar articolul 42 preciza ca membrii parlamentului ”
reprezinta natiunea
”. Sub impactul votuluiuniversal, numarul alegatorilor a sporit considerabil, iar caracterul reprezentativ al Corpurilor legiuitoare a devenit mai pregnant. Paleta fortelor politice in Parlament s-a largit considerabil.Principala activitate a Adunarii Deputatilor si a Senatului era discutarea si adoptarea proiectelor de lege, depuse de guvern fie din initiativa parlamentara. O importanta functie a parlamentului afost aceea de control asupra puterii executive, a ctivitatii guvernamentale. Adresarea deintrebari si interpelari executivului era o practica obisnuita in Parlament.Inca de la inceputul anilor ’30
criza economica loveste Europa si scoate la ivealafragilitatea democratiilor instaurate. Cresterea somajului determina populatiile europenesa conteste regimurile existente si sa se indrepte spre formatiunile extremiste.
 
Lupta impotriva crizei duce la o limitarea a practicilor liberale: de acum statul seimplica in masura mai mare sau mai mica, de la simpla corectie a unor disfunctii
1
Germania a devenit republica dupa razboi
2
 
economice pana la tentativele de autarhie totala(statul fascist) sau de acaparare a vietiieconomice si sociale (Rusia Sovietica). Ceea ce se aseteapta de acum de la stat este caacesta sa nu fie doar un simplu arbitru in economie ci un “dirijor” caruia ii revine rolul dea stabili orientarile principale ale vietii economice si sociale.Aceasta politica de dirijaredifera de la o tara la alta in functie de regimul politic in vigoare.
Aceasta este totala in Rusiastalinista, unde colectivizarea in exces si planificarea au facut sa dispara orice initiativa privatasi este foarte accentuata in tarile cu regimuri totalitare fasciste si naziste unde structurileeconomice raman capitaliste, dar in care statul isi impune cu autoritate diferitilor factori socialioptiunile proprii.Liberalismul traditional parea sa nu gaseasca solutii pentru aceasta noua si complexarealitate economica, sociala si politica. Semnele declinului incep sa prinda contur in intreagaEuropa. In conditiile date multi incep sa priveasca spre oferta totalitara: Ungaria si Italia suntcele care dau tonul, constituindu-se intr-o alternativa atat in raport cu regimurile democraticecat si cu dictatura bolsevica. Ca si bolsevismul rus, regimurile de extrema dreapta nu mairecunosc principiile fundamentale ale Declaratiei Omului si ale Cetateanului, propunandu-si
distrugerea democratiei
si nu perfectionarea acesteia. Atat declinul statului si al economiei catsi crizele sociale erau puse pe seama valorilor liberale si ale democratiei, iar pluralismul politicera privit ca sursa a divizarii politice.Dictaurile perioadei interbelice au avut modalitati de manifestare si interese comune sisi-au justificat practica politica prin nevoia de aplicare a ideologiilor pe care se sprijineau. Dinaceasta perspectiva, totalitarismul perioadei interbelice poate fi asimilat unei dictaturiideologice: fasciste, comuniste sau national-socialiste. In toate aceste cazuri, vectorul de puteretrebuia sa fie
partidul unic
(comunist, fascist sau national-socialist) si conducatorul suprem.Desi apartinea hitlerismului german, sloganul “
Ün popor, un Stat, un Conducator”
, este valabilsub o forma sau alta, pentru toate regimurile extremiste. Dominatia partidului-stat asupraintregii societati a presupus institutionalizarea terorii. Ca toti dictatorii, Mossolini, Stalin sauHitler doreau mentinerea cetatenilor sub un control strict. Pentru aceasta au fost puse aparate propagandistice, care glorificau conducatorul si ideologia oficiala. Daca regimurile extremisteau avut trasaturi comune, indiferent ca vb de stanga bolsevica sau de dreapta national-socialista,acestea au cunoscut si elemente specifice. Astfel, stalinismul, ideologia primului regimcomunist din istorie, se baza pe principiile fundamentale ale marxism-leninismului, tinta safinala fiind construirea societatii comuniste, etapa in carea atat statul, cat si clasele socialeurmau sa dispara. Acesta trebuia sa fie rezultatul luptei de clasa, care pe plan extern imbraca3

Activity (34)

You've already reviewed this. Edit your review.
dia_diana05 added this note
super eseul! super bun!
dia_diana05 liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
CristinaDragomir liked this
Irishka Brd liked this
Antoche Paula liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->