Cap 3. INTEGRATION AND CONTROL. Asa cum am vazut soluta oficiala a problemei imigrarii nu a fost controlul imigrarilor non-europene.

In Marea Briatanie in timpul anilor 60, a existat o abordare duala care lega controlul celor care voiau sa intre in tara cu integrarea celor care se aflau deja in tara. Drept urmare legatura stabilita intre integrare si control este pe cale a devina trasatura distinctiva a discursurilor politice pe tema imigrarii. Nu este doar o chestiune de aliniere a doua elemente distincte pentru a forma o politica coerenta. Toate descrierile politicii stabilesc clar ca succesul programului de integrare a imigrantilor depinde de abilitatea de a mentine controale stricte asupra noilor imigranti, si in special, oprirea fluxului de imigranti ilegali si a muncii la negru a strainilor. In continuare sunt prezentate in ordine cronologica cateva exemple ale abordarilor oficiale cu privire la imigrare care au fost stabilite in acest moment si care continua sa reprezinte o viziune practica asupra acesteia si astazi: Este clar ca in climatul extinderii, imigrarea este necesara pentru cresterea FranteiDar trebuie sa fie controlata si organizata, daca vrem sa le oferim muncitorilor straini pe care ii primim conditii comparabile cu cele ale locuitorilor francezi, si in acelasi timp sa indeplinim nevoile propriei noastre dezvoltari. Trebuie sa combatem imigrarea ilegala si necotrolata. (Georges Corse. Ministerul Muncii, 14 Iunie 1973) Controlul reprezinta modalitatea de a asigura viitorul emigrantilor in Franta. (Secretariatul de Stat al Muncitorilor Emiganti) Daca emigrantilor li se permite intrarea in tara fara controale, Franta risca sa isi piarda echilibrul. Efortul crescut de a suprima imigrarile ilegale va facilita nevoia de imbunatatire a conditiilor de trai ale imigrantilor. (Max Gallo, Purtator de Cuvant al Elysee, Septembrie 1983) Efortul de a controla fluxul migrarii in totalitate reprezinta un obiectiv permanent al politicii guvernului. Reprezinta partea intregitoare a politicii de integrare. (Ministerul Afacerilor Sociale si al Solidaritatii Nationale.) Aceste declaratii arata ca aceeasi formula a fost reprodusa sub diferite guvernari. Formula integrarii si controlului sugereaza ca relatiile sociale armonioase, buna-starea economica si coeziunea nationala sunt dependente de limiatarea numarului de oameni de etnii diferite in societatea franceza. Pentru a garanta coeziunea sociala nu este suficient doar controlul la granitele tarii ci si controlul grupurilor formate. Contradictia fundamentala a integrarii si controlului izvoraste din mesajul urmator: succesul relatiilor sociale poate fi atins

doar prin intermediul impeimentarii controalelor entice. Emigranti sunt priviti atat ca o amenintare si problema dar si ca potentiali cetateni. Emigrarea in arena publica si politica este privita sub forma unei probleme sociale de natura etnica/relatiilor culturale. In urma unor violente pe tema rasiala Georges Pompidou spune: Franta este profund anti-rasista. Guvernul frnacez este fundamental anti-rasist si detesta tot ceea ce se asemana cu rasismul. Raspunsul Primului Ministru din acea vreme a fost similar: In Franta egalitatea este independenta de nationalitate. Toti cei care muncesc aici au dreptul la tratament egal. Daca nu vorbesc aici despre rasism impotriva caruia am luptat intreaga viata este pentru ca articolele anti-rasiste nu au niciun scop si nu fac decat sa ofere remuscari anti-rasistilor. (Le Monde, 1973) Integrarea si controlul, au adus in discutie ideea de echilibru etnic, coeziune sociala si omogenitate nationala. Totusi presupunerile rasiste nu pot fi oficial recunoscute. De la inceput au fost despartite de presupuneri cu privire la asimilare si diferente, incluziune si excluziune si s-a manifestat prin adancirea diviziunilor contactului social. Raportul cu privire la Noua Politica a Emigrantilor discuta problemele imigrari folosind presupuneri asemantoare pragului de toleranta. Descrie adevaruri despre natura intreactiunii sociale si dezvolatarea acesteia: Istoria ne invata ca toate grupurile umane ale caror standarde de trai si ierarhie in societate evolueaza pozitiv tind spre un control natural al numarului lor, atata vreme cat acesta reprezinta elementul crucial al oricarei imbunatatiri in situatia data. Aceasta regula este valabila si pentru emigranti: fara stabilitate nu va exista nici integrare nici evolutie. (Secretariatul de Stat al Muncitorilor Emigranti 1977) Autorii raportului acorda prea multa atentie numarului grupului fara a lua in seama alti factori care reglementeaza interactiunea din grupurile entice caracteristicele de mediu, inaltimea si confortul blocurilor de locuinte, nivelul sunetului, comportamentul comunitatilor inconjuratoare, natura si calitatea relatiilor dintre indivizi. Cu toate acestea aceasta declaratie este contrazisa de alti autori, de exemplu, sursa principala a tensiunilor vin din concentrarea excesiva asupra populatiei de emigranti in anumite cartiere si in anumite orase. Raportul face deosebirea intre emigrantii din Africa si cei din Europa. Descrie cum diferentele culturale, sau distanta culturala a noilor emigranti a condus la cresterea dificultatilor la integrare: Aceasta diversitatela culturala si umana a dat nastere unei diversitati de probleme cu privire la integrare si evolutie. Gradul de dificultate creste cu cat este mai recenta instalarea. Daca primii emigranti din tarile Europei Mediteraneene au fost in cea mai mare parte asimilati in societatea franceza, cei Nord Africani au avut numeroase obstacole, in timp ce aceia din Africa Neagra raman la limitele vietii in Franta.(1977)

Cu privire la ceea ce s-a spus mai sus sursa problemei cu care se confrunta Franta este diferenta culturala a noilor emigranti. Oricum difrentale culturale, diversitatea culturala si pluralismul sunt semne majore ale noii democratii deschise schitate de presedintele Giscard dEstaing. Acesta situeaza politica emigrari in interiorul unei societati pluraliste si democratice: Pluralismul incepe prin recunoastrea diferentelor si prin considerarea lor ca sursa de imbogatire. A locui alaturi de emigranti, a-i ajuta sa se integresze professional cat si personalnu este acesta cel mai clar semn al succesului pluralismului?(1977)

Modul in care Franta ii trateaza pe emigranti va fi instrumentul de masura al avansarii cu privire la acceptarea difentelor si a crearii societatii pluraliste. Cu toate acesta in cele din urma s-a dovedit faptul ca pluralismul social a fost constituit ca o masca pentru controalele rasiste. Teoria pragului de toleranta si ideile cu privire la diversitatea culturala sunt produse ambivalente, ambele sunt bazate pe teoria relatiilor sociale ca relatii culturale/etnice.