Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Euristici

Euristici

Ratings: (0)|Views: 147|Likes:
Published by Luizzzzza

More info:

Published by: Luizzzzza on Jul 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/02/2013

pdf

text

original

 
 
Euristicile: Regulile de prescurtare ale Raţionamentului
Aţi întâlnit, de curând, o absolventă a liceului ,,Bluevale” şi aceasta părea destul de arogantă.Ar trebui, oare, să vă aşteptaţi ca următoarea absolventă a acestui liceu, pe care o veţi întâlni, să fie, deasemenea, arogantă? Prietenii dumneavoastră au avut parte de o vacanţă extraordinară în Florida. Este posibil ca şi dumneavoastră îndrăgiţi la fel de mult Florida în viitor? Ofiţerul de serviciu, care l- aintervievat pe Anthony, a considerat că acesta ar putea deveni un manager exemplar. Va excela Anthony încalitate de manager?Pentru a putea răspunde la fiecare din aceste întrebări, trebuie luate în considerare următoarele probabilităţi: probabilitatea ca un absolvent al unui anumit liceu să fie arogant, având în vedere faptul că unalt absolvent al aceluiaşi liceu este arogant; probabilitatea de a îndrăgi un loc de vacanţă, plecând de laipoteza prietenii dumneavoastră au îndrăgit acest loc; probabilitatea ca cineva, care, în urma unuiinterviu, se dovedeşte a fi potrivit pentru o anumită slujbă, să exceleze într- adevăr în acea meserie.Problema, despre cum judecăm în legătură cu probabilităţile, a avut parte de o atenţie deosebită. Omare parte a atenţiei acordate s- a concentrat pe identificarea punctelor noastre slabe – a modalităţilor, princare eşuăm în a înţelege şi a folosi regulile ce guvernează asupra probabilităţilor, şi a dificultăţilor cerezultă din acestea. Studierea erorilor cognitive şi a iluziilor prezintă un interes de sine- stătător, în primulrând, pentru faptul că aduce în lumină modul în care judecăm, în genere, aşa cum studierea iluziilor opticeclarifică aspecte legate de modalităţile de funcţionare ale sistemului nostru vizual. În acest capitol, voiîncepe cu o scurtă prezentare a judecăţii oamenilor în raport cu probabilitatea, iar apoi, voi pune în discuţiecercetări relativ recente, care evidenţiază o serie de dificultăţi, pe care oamenii le întâmpină în ce priveşteraţionamentul statistic, şi implicaţiile acestor probleme asupra gândirii sub aspect social. Voi descrie, maicurând, o serie de euristici non-statistice importante sau reguli de prescurtare, pe care adesea oamenii se bazează, decât să apelez la reguli statistice corespunzătoare şi voi descrie, de asemenea câţiva factori, caredetermină în ce situaţie oamenii sunt înclinaţi să urmeze reguli statistice adecvate şi când, în schimb, suntînclinaţi să uzeze de reguli non-statistice.Teoria probabilităţii este o achiziţie intelectuală relativ nouă. Încă din vremuri antice, oamenii şi-au încercat norocul. În loc de zaruri, civilizaţiile antice foloseau arşice şlefuite de animale, care, odatăaruncate, cădeau numai în patru moduri. Deşi astfel de sisteme întâmplătoare erau răspândite, regulile lor nu au fost înţelese cu adevărat decât destul de recent. Filosoful Ian Hacking, în lucrarea sa ,,ApariţiaProbabilităţii” (1975), susţine teoria probabilităţii a apărut abia în secolul al XVII- lea. Într- adevăr,Hacking afirmă că cineva, având cunoştinţe modeste de probabilităţi matematice ar fi putut cuceri întreagaGalie antică într- o singură săptămână!Faptul că înţelegerea probabilităţilor a avut loc atât de târziu în istorie este un aspect importantdeoarece indică următorul lucru, şi anume, că oamenii nu achiziţionează astfel de cunoştinţe, în modspontan, în timpul expunerii lor zilnice la evenimente nesigure, care se desfăşoară în acord cu regulile probabilităţii. De aceea, nu ar trebui să fim surprinşi atunci când descoperim că oamenii întâmpină până şiastăzi multe dificultăţi în ce priveşte raţionamentul probabilistic. Am putea, însă, să ne întrebăm cum este posibil să trăim într- o lume atât de nesigură, fără să încercăm să înţelegem regulile care guvernează asupraacestei incertitudini? Cel mai potrivit răspuns ar fi acela că noi, oamenii, suntem capabili de o înţelegererudimentară a acestor reguli, care ne permite să depăşim şi să manipulăm adecvat multe sarcini ale gândirii,dar înţelegerea noastră este suficient de limitată încât să cădem pradă erorilor, mai ales atunci când procesăm informaţii despre evenimente sociale. Am putea considera această situaţie, cu atât mai dificilă de biruit, cu cât avem, şi mai mult, în vedere cât de similare sunt limitele noastre de a judeca despreincertitudine faţă de limtele, ce caracterizează raţionamentul nostru despre lumea fizică în care trăim.Înţelegerea noastră privind regulile, care guvernează lumea fizică, este bună atât încât să nu ne lovim deziduri când mergem, în mod obişnuit, pe stradă sau să lovim alte maşini atunci când conducem. Chiar şicopiii mici pot prezice traiectoria unei mingi de baseball aruncate, suficient de bine încât acest lucru să le permită alerge după ea şi o poată prinde. În plus, chiar şi adulţii fac erori sistematice în judecăţiledespre lumea fizică. De pildă, piloţii bombardierelor, din timpul primului război mondial, deseori nunimereau ţinta deoarece dădeau drumul bombelor direct deasupra ţintelor, în loc să le dea drumul, aşa cumar fi trebuit, înainte de atingerea ţintei. Înţelegerea lor despre lumea fizică nu era suficient de sofisticată pentru ca ei să realizeze că o bombă, aruncată dintr- un avion în mişcare, nu va cădea spre pământ în liniedreaptă. De asemenea, mulţi studenţi, chiar în zilele noastre, dau dovadă de concepţii eronate similare1
 
despre legile fizicii înconjurătoare (e.g. Kaiser, Proffitt şi McClosky 1986). Prin urmare, nu estesurprinzător nici faptul că avem concepţii eronate şi despre statisticile cu aplicabilitate în viaţa cotidiană.Treptat, cunoaşterea statisticii a evoluat şi, pe la mijlocul secolului al XX- lea, teoria probabilităţiia fost formulată şi aplicată, pe plan larg, asupra judecăţii noastre despre evenimentele incerte, trecând de ladeterminarea probabilităţilor de reuşită posibile ale jocurilor de noroc şi până la calcularea corectă aanuităţilor din curbele mortalităţii. În ciuda absenţei unei cercetări psihologice relevante, s- a presupus că,în genere, oamenii urmează postulatele teoriei probabilităţilor în judecăţile lor zilnice. Într- adevăr, o mare parte din teoria economică modernă este, încă, prezisă pe baza concepţiei, care surprinde oamenii ca fiinţeraţionale, uzând de probabilităţi, cu scopul de a-şi calcula posibilele lor pierderi şi câştiguri economice.Investigaţiile psihologice despre raţionamentul probabilistic al oamenilor au debutat în mod seriosîn anii1950. Cercetarea lui Herbert Simon, laureat al premiului Nobel, indică faptul că oamenii nu cautăîntotdeauna soluţiile cele mai bune la probleme inferenţiale şi într- manieră adecvată de a raţiona. Simon acaracterizat oamenii ca operând în limitele unei raţionalităţi restrânse şi, în loc să aleagă soluţia optimă, seautosatisfac, adică, încearcă să găsească soluţii suficient de bune pentru scopurile lor, deşi departe de a fi perfecte (Simon 1957). Aproape în acelaşi timp, Paul Meehl a comparat concluziile clinicienilor, înîncercarea de a combina mai multe surse de informaţii cu cele obţinute în urma unor combinări statisticesimple ale aceloraşi informaţii, şi a descoperit fără nici un dubiu lacunele clinicienilor (Meehl 1954). Deasemenea, Ward Edwards şi colaboratorii săi au demonstrat că o importantă regulă a probabilităţii, teoremalui Bayes, ar putea fi utilizată pentru a evalua modul, în care oamenii îşi ajustează convingerile atunci cândse confruntă cu noi dovezi. Din cercetarea lor, Edwards şi colegii săi au concluzionat că oamenii sunt bayesiani mult prea conservativi- adică, îşi ajustează într- adevăr convingerile în faţa unei noi dovezi, aşacum ar trebui de altfel, însă aceste corecţii nu sunt nici pe de parte suficient de puternice (e.g., Phillips şiEdwards 1966).Aceste dezvoltări în cercetare au constituit punctul de plecare pentru activitatea începută în anii1970, de către Daniel Kahneman şi Amos Tversky (Kahneman şi Tversky 1973). Aceşti autori au sugeratcă, în loc de a utiliza reguli statistice în mod imperfect, oamenii se bazează adesea pe modalităţi foartediferite de euristici, adică, pe reguli de prescurtare ale raţionamentului. Deşi aceste euristici conduc adeseala o gândire eficientă, ele conduc, de asemenea, şi la tendinţe sistematice şi erori. Urmând activităţii plinede succes a lui Kahneman şi Tversky, o mare parte din cercetări s- au centrat pe identificarea neajunsurilor inferenţiale ale raţionamentului uman şi pe explorarea circumstanţelor, în care oamenii utilizează euristicinon-statistice necorespunzătoare. Într- o lucrare importantă, Richard Nisbett şi Lee Ross au subliniatimplicaţiile acestei tradiţii în cercetarea raţionamentului social (Nisbett şi Ross 1980). Mult mai recent, aavut loc o recunoaştere semnificativă a faptului că, în plus faţă de euristicile non-statistice identificate deKahneman şi Tversky, oamenii posedă şi o modalitate rudimentară de înţelegere a regulilor statistice.Aceasta a condus la încercări de a descoperi ce anume determină care din euristici – statistice sau non-statistice – vor fi utilizate de fiecare dată (e.g., Gigerenzer 1991; Ginossar şi Trope 1987; Nisbett et. al.1983). În secţiunile următoare voi descrie principalele euristici non-statistice, introduse de Kahneman şiTversky, şi voi pune în discuţie implicaţiile fiecăreia asupra modului în care înţelegem lumea noastrăsocială. Voi descrie apoi o serie de euristici statistice corespunzătoare, pe care uneori oamenii le utilizează,iar apoi voi discuta despre factorii, care determină dacă aceştia utilizează aceste tipuri de euristici sau pecele non-statistice mai puţin adecvate.
Euristica reprezentativităţii
Este, oare, Susan democrată sau republicană? Seria de respingeri din partea femeilor, suferitărecent de Jerry reflectă o perioadă de ghinion sau o tulburare de personalitate? Multe din chestiunile probabilistice, pe care le întâlnim, se prezintă sub forma: ni se cere, de pildă, nu rareori apreciem probabilitatea ca un element aparţină unei categorii sau ca un eveniment să-şi aibă originea într- un proces subliniat anterior. Kahneman şi Tversky au sugerat că, în încercarea de a răspunde la astfel deîntrebări, ne bazăm deseori pe euristica reprezentativităţii. Caracterizările noastre sunt în funcţie de măsuraîn care considerămun element ca reprezentând categoria din care face parte, adică prezintă caracteristicileacesteia. Dacă Susan pare foarte asemănătoare stereotipului nostru despre democraţi, vom presupune că eaeste într- adevăr democrată. În acelaşi mod, judecăţile noastre cauzale se bazează pe măsura în care uneveeniment este reprezentativ pentru procesul care l-a generat. Dacă o serie neîntreruptă de respingericorespunde cu expectanţele noastre vis-à-vis de efectele unei tulburări de personalitate evidente, vom2
 
 presupune Jerry suferă într- adevăr de o astfel de tulburare. (Kahneman şi Tversky 1972, Tversky şiKahneman 1974)Euristica reprezentativităţii ne este, cel mai probabil, utilă în multe din judecăţile noastre deoareceasemănarea dintre un element şi o categorie este deseori un indicator al apartenenţei la categoria respectivă(vezi cap. 2). Acest lucru se verifică atunci când caracteristicile unui element conduc la determinarea câtmai corectă a categoriei, aşa cum este cazul majorităţii animalelor şi fructelor: orice lucru care arată ca oraţă, merge şi măcăie precum o raţă este, cel mai probabil, o raţă. Dar pentru multe alte categorii, îndeosebi pentru cele sociale, caracteristicile unui eveniment sau fenomen sunt departe de a fi utile în identificareacategoriei din care fac parte.O persoană din rasa albă, bogată şi aspră, dură, se aseamănă stereotipului republicanilor, deşi cunoaştemfaptul mulţi democraţi prezintă şi ei aceste atribute. În asemenea cazuri, când judecăţile noastre probabilistice se bazează doar pe reprezentativitate, suntem înclinaţi facem erori grave deoarece judecăţile probabilistice ar trebui fie, de asemenea, influenţate şi de o serie de alţi factori, care nuafectează modul în care ţinem cont de similaritatea dintre un element şi o categorie. Kahneman şi Tverskyau demonstrat că deseori ignorăm aceşti factori, aşa cum vom arăta în cele ce urmează.
Ignorarea probabilităţilor anterioare ale rezultatelor / ignorarea ratei de bază
Să luăm următoarea situaţie:
William este un bărbat mic de statură şi timid. Are o pasiune pentru poezie şi îi place săhoinărească prin muzee de artă. Copil fiind, a fost deseori luat la harţă de colegii săi. Ce presupuneţi: esteWilliam un fermier (a) sau un erudit umanist (b)?
Citind această descriere, cineva ar petea fi tentat să îl considere pe William drept un eruditumanist. În definitiv, el pare mult mai similar reprezentării noastre despre savanţi umanişti decât celeidespre fermieri. Înainte, însă, de a trage această concluzie, să ţinem cont, totuşi, de un aspect decisiv alinformaţiei, pe care o deţinem: rata de bază sau frecvenţele acestor profesii în rândul populaţiei. Însocietatea în care trăim, sunt mult mai mulţi fermieri decât savanţi umanişti. Într- adevăr, deşi doar o mică proporţie din numărul fermierilor din America de Nord corespunde descrierii lui william, procentul unor astfel de fermieri ar putea foarte bine să depăşească numărul total al savanţilor umanişti nord- americani.Desigur, ar trebui să luăm în considerare aceste probabilităţi anterioare mai ales atunci când apreciem posibilitatea ca William apaţină fiecăreia din aceste categorii profesionale. Totuşi, s-a constatat deseori ignorăm sau folosim prea puţin astfel de probabilităţi anterioare sau rata de bază ţinând cont, înschimb, de euristica reprezentativităţii.Pentru a demonstra acest lucru, Kahneman şi Tversky (1973) au realizat un experiment, prin care,în mod intenţionat, manipulau convingerile oamenilor despre rata de bază şi apoi au cercetat impactulacestei manipulări asupra judecăţilor lor. Subiecţii erau informaţi că un juriu de psihologi au intervievat şitestat un grup de 100 de specialişti de succes – ingineri şi avocaţi – şi că a realizat despre fiecare o descrieregrosieră. Pentru a manipula rata de bază, participanţilor le erau date diferite informaţii despre structuragrupului: jumătate erau informaţi că, din cei 100 , 70 erau ingineri şi 30 avocaţi iar cealaltă jumătatea erainformată că 30 erau ingineri şi 70 avocaţi. Toţi subiecţii citeau apoi o serie de descrieri, despre care li sespunea că au fost alese la întâmplare din cele 100 existente. Pentru fiecare, subiecţilor li se cerea să indice probabilitatea ca persoana descrisă fie inginer. Descrierile variau în funcţie de măsura în care eraureprezentative pentru imaginea de inginer şi avocat. Una din descrieri creată spre a se asemăna stereotipuluide inginer este prezentată după cum urmează:
 Jack este un bărbat de 45 de ani. Este căsătorit şi are 4 copii. Este, în genere, un conservator, grijuliu şiambiţios. Nu manifestă nici un interes faţă de aspectele politice şi sociale, şi îşi petrece cea mai mare partedin timpul liber alături de hobbiurile sale, care include tâmplăria, navigaţia şi puzzle- uri matematice.
Cum determinăm probabilitatea ca această persoană să fie inginer? După teorema lui Bayes, doifactori ar trebui să infulenţeze astfel de judecăţi: 1. Probabilităţile relative de a descoperi persoane, carecorespund acestei descrieri în rândul inginerilor şi printre avocaţi. A crede că acest tip de caracter este multmai obişnuit printre ingineri decât printre avocaţi este acelaşi lucru cu a presupune că această descrierecaracterială este mai reprezentativă pentru ingineri decât pentru avocaţi. Indivizii, care se apropie foartemult de stereotipul de inginer, ar trebui, cel mai probabil, consideraţi ca atare (adiingineri) spre3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->