Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
22428317 Falsificatorii de Bani Gide Andre

22428317 Falsificatorii de Bani Gide Andre

Ratings: (0)|Views: 4 |Likes:
Published by floryflorina45

More info:

Published by: floryflorina45 on Jul 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2014

pdf

text

original

 
RAO International Publishing ComS.A.O International Publishing Company S P.O. Box 2-l24 Bucuresti, ROMANIAANDRE GIDE
 Les Fawc-Monnayews
Bibliotheque
de
la P16iade — Editions GallimardCopyright © Editipns Gallimard, 1958Tous droits reservesEditie alcătuita şi îngrijita deIRINA MAVRODIN Prefata şilabel cronologic deIRINA MAVRODINTraducere din limba francezaMIHAI MURGUCopyright © 1996RAO International Publishing Company S.A pentru versiunea fn limba romSnaCoperta colecfiei
*.to<W* %TkM
CRISTIAN BADESCU^Peco$erta
 JANVANEYCK, Giovanni Amolftni şiGiovanna Cenami
Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, GermaniaAprilie 1996 ISBN 973-576-053-3
CUPRINS
Prefata şiTabel cronologic de
 Irina Mavrodin I 7 
FALSIFICATORII DE BANI / 21
PREFAţă
Andre Gide este un clasic, în sensul tare al cuvântului: el este studiat ,,in clase", în lumea întreaga. Acestmare in
quieteur 
al generaţiei sale pe care o învaţă lecţia nonconformista a ,,disponibilităţii" şi aautenticităţii,' a fost ,,recuperat", asumat — dar parcursul acesta'este comun oricerei opere importante — deliteratura, gtndi-rea, cultura universala. în plan problematic, fenomenul s-a produs pe linia ideii: ,,sa-ti fiicredincios tie însuti plna la capat"; Jn plan estetic, prin asimilarea unei scrii'-turi novatoare, care propune,sub aparente de cele mai multe ori înseiatoare, pentru ca
 par 
a co'ntinua vechea paradigma romanesca(personaj, întriga, subiect etc.), o formula despre care putem spune ca este un ,,antiroman"
avant la lettre,în
sensul în care termenul va fi utilizat trei-patru decenii mai tirziu de Noii Romancieri.Uitam prea adeseori ca Andre Gide s-a nascut în 1865 (in plin secol al nouăsprezecelea!), îmtr-atât de multîl asociem cu conceptul de literatura moderna. Pe de alta parte, mdelungata sa existenta (a murit în plinsecol al douazecilea, în 1951) i-a îngaduit sa participe sau sa se confrunte cu numeroasele miscariintelectuale şi artistice care se manifesta to această perioadă, caracterizatăprintr-o puternica variabilitate,evolutie a formelor literare. Primele sale opere sunt — mai ales stilistic vorbind — legate de simbolism.Curind însa se detaseaza de acest curent, prin-cipala sa preocupare fiind însa, din acesti ani de început,exprimarea, cu deplina luciditate şisinceritate, a ceea ce este mai autentic în fiinta noastra. în contextul uneiasemenea problematici, conceptul de libertate devine central, el ajungând sa coincida cu celelalte douaconcepte mai specific gidiene, cel de disponibilitate şicel de auten-ticitate. Aerupt în 1897, cu ,,tratatul" (gen prin excelenta gidian, în care lirismul cel mai pasionat se asociaza cuironia şiumorul)
 Les Nourritures terrestres
(tradus în romflneste
ANDRE GIDE
sub titlul
 Fructele pământului)
face din Gide un adevarat mentor al tinerei generaţii. Este o adevărată carte-manifest, care-l consacra definitiv. Acest manual de ,,fervoare" exalta trairea ca disponibilitate permanenta,ca deschi-dere continua. Adevarata ,,evanghelie" (dupa cum s-a spus) a plăcerii şi a libertăţii nelimitate de adispune de propria-ti fiinta în deplina constantă,
 Les Nourritures ter-restres în
cearca şio conciliere întreîntelect şisenzorial. Aceasta carte (despre care Marguerite Yourcenar spune, în 1970: ,,este una dintre celecare au tulburat o întreaga generatie. Am întllnit multi oameni azi în vârsta de cinci-zeci de ani, care, întinerete, au gasit în ea o adevarata hrana sufleteasca, datorita careia şisensul şigustul vietii pareau se se fischimbat") ar putea fi considerata şiun jalon semnificativ în cadrul existentialismului francez, fie şinumai pentru că învita la cunoaştere prin traire, altmin-teri spus, la cunoaşterea prin autentica autocunoaştere.
 
Cartea a fost citita, în momentul aparitiei ei, în primul rind ca refuz vehement al moralei burgheze (Gidedescindea dintr-o familie burgheza), al constrtogerilor impuse de religie, al oricaror conventii sociale, caciorice conventie are şi un aspect restrictiv. Totodata, Gide isi îndemna ci'ti-torii ,,se arda toate cartile",arătând astfel că lecţia sa era doar aceasta: fiecare trebuie să aibă libertatea — să-şi ia libertatea — de a secăuta şi a se găsi pe sine, rezultatul acestei experienţe a trăirii autentice fiind altul de la îndi-vid la îndivid.Daca vorbim însa de experienţa particulară a lui Gide, ii putem identifica macar în parte atât originea,cât şiinstantele cu care intră în cea mai acută contradicţie: severa morala protestantă, în spiritul căreia fuseseeducat de mic copil, familia, cu ale ei reguli şi exigenţe şi în cadrul căreia nu-şi poate gsăi locul, atâtavreme cât există şi circumstanţa agravantă a homosexualităţii scriitorului, intelectualitatea catolica,societatea burgheza în general, şocată de lupta deschisă dusă de scriitor împotriva tuturor prejudecăţilor şi adogmatismelor.Celelalte ,,t'ratate" :
Traitedu Narcisăe,
1891 (tradus în româneste sub titlul
Tratat despre Narcis,) ; LaTentative
FALSiFICATORII DE
BANI
amoureuse,
189e;
Corydon -
care face apologia homosexualităţii masculine —, 1924;
 Les Nouvelles Nour-ritures,
19e5 (tradus în româneste sub titlul
 Nolle Fructe)
;
Thesee,
1946 (tradus sub titlul
Tezeu),
nuanteazSfiecare altminteri — dar folosind acelasi amestec de lirism şide umor, procedeu favorizat şide forma foartelibera a genu-l
u
i__un traseu iniţiatic ce nu va lua sfârşit decât o dată cumoartea scriitorului. ,,Moralistul" Gide se constituie trep-tat, dar într-un sens cu totul particular; elnu propune o morală, ci doar un mod în care fiecare isi poate constitui propria-i morală. Nu trebuiedescoperită decât calea spre adaptarea vietii la ,,sufletul singular" al fiecaruia dintre noi. ,,Morala" gidianaeste una a ,,implinirii" fiecarui îndivid, fiind totodata ,,ceva care depinde de estetică", după cum spuneGide. Ea este datoria de ,,a asumacâtmai multa umanitate"
(Les Nourritures terrestres).
Căci ,,figuraomului merita sa fie întruna îmbogăţita. Vai de cel ce încearca sa o saraceasca !" Gide combate catolicismulde pe aceste pozitii ,,umaniste", afirmând că este o religie care a denaturat şi a trădat învăţătura lui Hristos,întorcându-se împotriva adevăratei naturi a omului, pe care l-a mutilat.Cu totul proprie lui Gide este identificarea eticului prin estetic: ,,Trăim pentru a manifesta", spune el încă în
Traite' du Narcisse.
,,Regulile morale şi cele estetice sunt aceleasi. Orice opera care nu manifesta esteinutilă si, prin chiar asta, pernicioasa. Orice om care nu manifestă este inutil şi rău." în
Thesee,
adevărattestament literar publicat în 1946, cu câţiva ani înainte de moarte, Gide spune - - cu multa senintate şicertitudine — aceleasi lucruri: ,,Mă mângâie gândul că după mine, datorită mie, oamenii vor şti să vadă căsunt mai fericiţi, mai buni şi mai liberi. Pentru binele omenirii de mâine, mi-am faurit opera Am trăit."îndepărtându-se treptat şi,,in liniste" de Dumnezeu (nu, dupa cum spune Mauriac, sfâşiat între credintaşiateism), Gide isi pune toată încrederea în om, căruia iiconsacra un adevarat cult. Umanismul seu estedeschis, întemeiat pe cautarea perpetuS (,,se credeti în cei ce cauta
10ANDRE
GIDE
adevarul şi
 s&
ve îndoiti de cei ce-l gSăesc"). GJndirea sa, ce-si are originea fntr-un antidogmatism esentialşiire-ductibil (,,Prietene, sa nu crezi în nimic; sa nu accepti nimic fera dovezi. Singele martirilor n-a doveditnimic, niciodata",
 Les Nouvelles Nourritures),
a fost adeseori comparata — pe linia recuperarii în spiritulunei vechi traditii specific franceze — cu cea a libertinilor din seco-lul al XVII-lea (Cyrano de Bergerac,Th6ophile de Vian etc.). Paradoxul acestei gfndiri este ce ea crede în ,,salva-rea omenirii" şise vreaconstructiva, dar prin negarea valorilor existente, negare continue în masura în care este ceutare continue(,,Omenirea nu va fi salvata decât de
cei nesupusi").
Aceste tncercari, contradictii, înaintari pe bijbiite fac înepuizabila materie a
 Jurnalului
 pe care scriitorul l-atinut cu extraordinara consecventa timp de o jumatate de secol şicare, dupa unii exegeti, este opera sa ceamai sem-nificativa, deoarece prin ea Gide isi manifesta, mai mult declt în oricare alta, vointa de a fi sincer cu sine însusi şicu ceilalti şide a-si întelege şidesavirsi propria naturi Acestui
 Jurnal,
ce ne conduce prinîntimitatea unui eu ce se apleaca asupra-si pina la limitele îndicibilului, !i fac pandant opere ce privesc cuatentie şicu aceeasi autentica luciditate spre lumea exterioara :
Voyage au Congo
(tra-dus în romSneste subtitlul
Calatorie în Congo) şiRetour du Tchad 
(adeseori citate pentru problematic lor antico-lonialista),
 Retour de I'URSĂ 
(importanta luare de atitu-dine anticomunista, prin care (Side Isi justifica ruptura cu partidul comunist),
Souvenirs de la Cour d'Asăises
(tradus sub titlul
 Amintiri de la Curtea cu Juri) şiLaSeauestree de Poitiers (Sechestrata din Poitiers), în
teresante nu numai prin pozitia lor polemica fata deanomaliile vietii sociale, dar şiprintr-o scriitura de tip fenomenologic, care relati-vizeaza perspectiva dincare este v8zut obiectul descris (mai ales în cazul
Sechestratei).
 
Jocul subtil şipermanent dintre etic şiestetic (,,Opera de arta
nu trebuie sa dovedeasca nimic,
nu poatedovedi nimic fSra se triseze") isi desfasoarS, desigur, necesarele
KALSIFICATORII DE BANI11
ambiguitati, mai ales în ,,povestiri":
 L 'Immoraliste, La Porte etroite, Isabelle
(tradus sub titlul
 Isabela), LaSymphonic pastorale
(tradus
Simfonia pastorala), L 'Ecole des femmes
(tradus
Scoala femeilor), Robert,Genevieve
; în
;
soties" :
 Paludes
(tradus
 Paludes), Le Promethee mai en-chaine
(tradus
 Prometeu rauînlantuit), Les Caves du Vatican
(tradus
 Pivnitele Vaticanului); în
piesele de teatru
(Le Roi Candaule, Saul,Oedipe, Persephone, Thesee} şi
in sin-gurul text subintitulat de Gide ,,roman",
 Les Faux-Mon-nayeurs(Falsificatorii de bani).
Diversitatea extraordinara a genurilor abordate (caci Gide mai scrie şio autobiogra-fie, şi
le grain ne meurt,
face critica literara — 
 Pretextes, încidences, Dostoiewsky
 —, traduce din Tagore,Blake, Shakespeare, întretine o vasta corespondenta cu Roger Martin du Gard, Charles du Bos, FrancisJammes, R.M. Rilke, Paul Claudel, Paul Val6ry, Marcel Jouhandeau etc.) ii permite sa-si alterneze punctelede vedere, prin cultivarea a doua ,,excese" contrarii ce ramin fntr-o ten-siune generatoare de ironic. Gideeste astfel mereu fidel tezei sale, conform careia ,,opera de arta
nu trebuie sa dovedeasca nimic" :
,,Cindoare voi reusi sa conving pe cine-va ca
 La Porte Etroite
este geamanS cu
 L 'Immoraliste şi
ca ambelesubiecte au crescut simultan în mintea mea, exce-sul fiecareia dintre ele gasind în excesul celeilalte oîngaduinta secreta, asa încit cele doua certi sa se poata mentine în echilibru ?"
(Journal).
Aceeasiîngemanare poate însa fi stabilita şiintre
 La Porte etroite şiLes Caves du Vatican
(in care pare a se face — dar cu cita ironic — apologia ,,actului gratuit") etc. Contestindu-se între ele, operele lui Gide izbutesc saramina în sfera esteticului, mentinindu-se totodata în cea a eticului, fara a cadea în didacticism şitezism.Prin
 Les Faux-Monnayeurs,
roman cu care deschidem aceasta serie gidiana, deoarece il consideram a fi ceamai importanta opera a scriitorului, contestarea şiauto-contestarea dezvolta mecanisme în planul scriituriiînsesi, ducind la înnoirea ei. Gide devine prin el unul dintre cei mai novatori romancieri din secolul al XX-lea,
12
ANDRfe GIDE
iar tntr-o cronologie a precursorilor Noului Roman,
 Les Fawc-Monnayeurs
(publicat fn 1925) marcheazaunul dintre momentele cheie. Importanta sa e direct proportionals cu frecventa procedeului de
mise enabime în
noile scriituri, procedeu care ar putea fi considerat ca subordonindu-le pe toate celelalte, deoarecefunctia autoreflexiva a textului cunoaşte în ,,noile scriituri" o hipertrofiere specifica. între planul problematic al romanului
 Les Fawc-Monnayeurs
 — care abordeazS toate temele specifice gidismului, cuun accent special pe cuplul libertate-responsabilitate — şicel scriptural se poate stabili un raport deizomorfism, dat fiind ca în ambele prioritara este functia critica, de contestare şide autocontestare (a tuturor textelor deja scrise, dar şia textului
 Les Faux- Mon-nayeurs,
 pe cale de a se scrie; a ,,moralei burgheze", dar şia moralei ,,disponibilităţii", ce-i este opuse), functie ce-si asuma, alternativ, un rol de-constructor şialtulconstructor.Desi, sau mai bine-zis tocmai pentru ce a devenit un loc comun al criticii actuale, ,,punerea în abis" a fostvazuta la Gide numai sub forma ei cea mai elementara, ca ,,rezumat", sau ,,racursiu" al ,,subiectului"romanului. şiaceasta, fara îndoiaia, pentru ca Gide însusi o definise, în
 Journal,
ca ,,transpunere, la scara personajelor, a subiec-tului însusi al operei". Evidenta procedeului, manifest în roman la nivelul cel maiaparent, precum şimetatextul
din Journal 
i-au ocultat complexitatea.,,Subiectul" romanului lui Gide (,,sabotat", ,,con-testat" el însusi, fera îndoiaia, de alte ,,subiecte", dar  pozitia sa privilegiata fata de acestea e îndiscutabiia, şiaceasta pentru ca el, şinu celelalte, este, înnenumarate rinduri, ,,pus în abis") este facerea unui roman. Subiectul acesta este ,,transpus", reflectat mai bine zis, relatia aici fiind una ,,speculara" (definitorie pentru ,,punerea în abis"), ,,la scara personajelor": personajul central (pozitie central-determinata tot în raport cu ,,punerea în abis") este un romancier care, învederea scrierii unui roman cu titlul
 Les Faux-Monnayeurs,
tine un jurnal. Dar 
FALSIFICATOR1I DE BANI1e
acest jurnal, conform dialogului dintre Edouard şialte citeva personaje, se identifica cu opera însasi, cutextul însusi al operei pe cale de a se face: ,,daca vreti, acest car-net cuprinde critica continua a romanuluimeu; sau mai curind a romanului în general. Ginditi-ve la înteresul pe care l-ar prezenta pentru noi unasemenea carnet tinut de Dickens, sau de Balzac; daca am avea jurnalul
 Educatiei sentimentale
sau al
 Fratilor Karamazov
; povestea operei, a gestarii ei! Dar ar fi pasionant... mai înteresant decât opera însasi..."Dar aceasta ,,povestire" A, care are drept subject scrierea unui roman, întra în conflict cu o alta, A, cea maiaparenta, cea careia o lectura ,,inocenta" ii da priori-tate: ,,aventurile", cu semnificăţii vizind constituireaunei noi etici, unor adolescenti şiale altor personaje cu care Edouard întra în relatie în planul ,,realităţii

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->