You are on page 1of 2

Biserica Reformata (cunoscuta si Calvina), este o biserica crestina

sub denumirea de Biserica rezultata n urma Reformei Protestante. Credinta Bisericii Reformate se bazeaza pe interpretarea data de Jean Calvin si Ulrich Zwingli scrierilor din Noul Testament. Pentru ca cei doi fondatori au activat n Elvetia (Calvin la Geneva, iar Zwingli n Zrich), denumirea latina a nvataturii propagate de ei este "Confessio Helvetica" ("credinta elvetiana"), spre deosebire de "Confessio Augustana" ("credinta de la Augsburg"), adica cea raspndita de Martin Luther. Adeptii Calvinismului s-au reunit n Olanda la Dordrecht (15 km sudest de Rotterdam), n 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum cele cinci puncte ale Calvinismului. Ele se bazeaza pe afirmatii izolate ale lui Pavel, luate din contextul Bibliei si din contextul interpretarii Traditiei nebiblice: Romani (5:10), 2 Corinteni (5:18-19), Efeseni (2:15-16), Coloseni (1:21-22), Romani (3: 24-25). Cele cinci puncte se bazeaza de asemenea pe scrierile timpurii ale lui Augustinus despre predestinare. Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducnd relatia lui Dumnezeu cu omul, mntuirea, creatia si ntruparea lui Cristos la cinci formule teologice rationaliste si practice. La Dordrecht Protestantismul a dat lovitura de gratie spiritului Bisericii istorice. Cele cinci puncte ale Calvinismului 1. Totala neputinta sau Totala depravare Pacatosul este mort, orb si surd la lucrurile Domnului. Vointa sa nu este libera; omul pacatos nu poate deosebi binele de rau. Astfel ca omul nu poate niciodata sa aleaga sa-l iubeasca pe Dumnezeu sau sa faca binele. Credinta omului nu l ajuta la mntuire; este darul lui Dumnezeu dat celor pe care el i-a ales spre mntuire. Si e normal sa fie asa, de vreme ce, dupa cadere, omul a decazut complet, si-a pierdut liberul arbitru si a devenit total depravat. 2. Alegerea neconditionata Dumnezeu a ales, nainte de facerea lumii si prin vointa sa suverana, pe unii spre mntuire. Alegerea sa, potrivit careia unii pacatosi vor fi salvati, nu se bazeaza pe nici un criteriu ce poate fi cunoscut prin mijloace omenesti. El nici macar nu alege sa-i mntuiasca pe aceia despre care stia dinainte ca l vor iubi si asculta. Alegerea nu este

determinata sau conditionata de faptele omului. Dimpotriva, Dumnezeu da credinta celor pe care i alege. Alegerea de catre Dumnezeu a pacatosului, nu alegerea pacatosului de a-l urma pe Cristos, este singura cauza a mntuirii. Aceasta trebuie sa fie asa, de vreme ce omenirea nu poate sa aleaga, vointa si intelectul fiindu-i profund depravate. 3. Mntuirea speciala sau Iertarea limitata Lucrarea lui Cristos avea ca scop sa-i mntuiasca doar pe cei alesi de dinainte de facere. A asigurat mntuirea celor alesi prin rascumpararea pacatului lor n procesul alegerii neconditionate. Dar nu exista nici un motiv pentru aceasta, de vreme ce toti oamenii sunt pacatosi si trebuie sa fie sortiti pierzaniei. Totusi, datorita unor ratiuni cunoscute doar de el, Dumnezeu a ales o mna de oameni pentru a-i mntui. Ceilalti merita n egala masura pedeapsa divina, dar Dumnezeu a gasit potrivit sa mntuiasca doar pe ctiva, datorita ratiunilor sale oculte. 4. Harul irezistibil Lucrarea Sfntului Spirit adreseaza o chemare speciala celor alesi. Aceasta chemare i duce inevitabil la mntuire. La fel cum cei alesi sunt selectati de Dumnezeu, nu mntuiti prin alegerea lor de a deveni precum Cristos, tot asa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu - chemarea Spiritului. Chemarea sa nu poate fi refuzata. Pacatosul nu are nici o alegere. Spiritul l forteaza pe pacatos nu numai sa creada, dar si sa coopereze cu vointa divina. 5. Perseverenta sfintilor Cei alesi, sunt mntuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate sa le stearga numele din Cartea Vietii. Ei nu au ales sa se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o fapta, gnd, sau dorinta nu poate sa i ndeparteze din planul lui Dumnezeu de a-i face sa persevereze pna la capat. Totusi, cei alesi nu pot sti niciodata n aceasta viata daca sunt cu adevarat alesi, astfel ca omul nu poate fi sigur pe deplin de mntuirea sa. Dar si asa cei alesi de Dumnezeu sa fie pierduti de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Cainta, caracterul lor, faptele bune sau credinta n Cristos, nu le sunt de nici un folos.

You might also like