Universitatea Petrol- Gaze, Ploieti Facultatea de Litere si tiine Specializarea: Romna- Englez Grupa: 4055, An III Disciplina: Direcii

ale criticii literare

O MOARTE CARE NU DOVEDETE NIMIC ANTON HOLBAN

Coordonator tiinific: Prof. Univ. Ion Blu

Student: Drgaic Ana Maria

Ploieti, 2011
1

CUPRINS

1. INTRODUCERE.3 1.1.Romanul modern. Elemente conceptuale..3 1.2. Reflexivitate i subiectivism in romanele holbaniene .3 2. ROMANUL SUBIECTIV DE ANALIZ PSIHOLOGIC 2.1.Conceptul de roman psihologic...6 2.2.Particularitile romanului O moarte care nu dovedete nimic: 2.2.1.Teme i motive. . . 6. 2.2.2.Incipit i final..8 2.2.3. Perspectiva narativ...9 2.2.4 .Structur i compoziie10 2.2.5. Linii conflictuale..12 2.2.6. Influene in roman14 3. CONCLUZII .16 4. BIBLIOGRAFIE .17

Capitolul I. INTRODUCERE
1.1.Romanul modern. Elemente conceptuale.
Modernismul este tendina de noire in arta i literatura secolului XX, ca o reacie mpotriva tradiionalismului prin impunerea unor noi principi de creaie. O dovad a acestui curent este romanul subiectiv, analitic,care urmreste un flux al contiinei. Ca specie literar , se dezvolt jurnalul, eseul , colajul de scrisori, modalitatea de exprimare fiind relatarea subiectiv la persoana I. Autenticitatea este esena noului in creaia literar modern, constnd n ilustrarea realitii prin propria constiin.Un alt aspect al romanului modern este dat de substanialitate, adic de concepia conform creia literatura trebuie s reflecte esena concret a vieii: iubire, moarte, gelozie, cunoastere,, adevr, acele categorii morale absolute. Luciditatea este trstura esenial a personajelor moderne: intelectuali analitici i autointrospectivi. Naraiunea la persoana I folosete timpul subiectiv, care aduce in prezent gnduri, ndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul inseamn aadar experiena interioar. Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiai obiect, aceluiai concept, aceleiai norme morale. Toate aceste trsturi se regsesc in romanele lui Anton Holban. Ideea de iubire i moarte este reluat in cele mai neobinuite ipostaze, naraiunea fcndu-se la persoana I. Propria contiin este cea care ilustreaz toate contradiciile i declaneaz conflictele. Temele centrale dezbtute sunt legate de valorile morale ale vieii.

1.2. Reflexivitate i subiectivism in romanele holbaniene

Romancier si eseist romn, Anton Holban dezvluie in operele sale un univers al confesiunii, care abund in mrturii ale unor teme precum: iubire, moarte, mare, muzica Despre Anton Holban, critica literar romaneasc a scris enorm de mult. Practic nu exista critic care s nu-i fi exprimat opiniile legate de opera scriitorului menionat. S-a insistat de cele mai multe ori pe imaginea ficional pe care Holban a proiectat-o ctre noi; n special prin ciclul de romane O moarte care nu dovedete nimic, Ioana i Jocurile Daniei. n afara faptului c bibliografia critic legat de Anton Holban este impresionant cantitativ, am putea afirma aceleai lucruri i despre calitatea ei.
3

 Opera lui Anton Holban nu este ntins i nici nu avea cum s fie. Citind ce-a lsat, observm c, exceptnd insemnrile satirice, temele se repet, << vibraiile in adncime >> trec de la o naraiune la alta.Dac ar fi trit mai mult, prozatorul ar fi continuat, probabil, in acelai stil i ar fi dat alte romane confesive, analitice, obsedate de ideea morii, a geloziei accumulative i a singurataii. O moarte care nu dovedete nimic (1931), Ioana (1934), romanul postum Jocurile Daniei( 1971), in bun parte nuvelele cuprinse in volumul Halucinaii (1938) arat calitatea acestei analize i puterea de invenie intr-o naraiune n care micarea epic propriu-zis este minim. Prozatorul urmreste aceleai personaje ( un tnr intelectual, Sandu, indrgostit i bnuitor, spirit speculativ i tiranic, obsedat de incertitudinile sale, i o femeie tnra, Irina sau Ioana, inrobit in dragostea pentru tnrul fermector si despotic, incercnd fr succes s se elibereze de un sentiment copleitor) i aceleasi fantasme.Variaiile tipologice in interiorul acestei scheme sunt minime. Eroii si fac parte din aceeai familie moral i psihologic, n-au note distinctive memorabile, imposibil s-i imaginezi, la lectur, cum arat Sandu, despotul Ioanei, in ciuda zecilor, sutelor de amnunte pe care analistul le sporete, de la un fragment la altul.1 Fcndu-i din Marcel Proust o surs de inspiraie, Anton Holban sondeaz adncimile sufletului uman, radiografieaz chinurile geloziei i ii surprinde eroii in relaie cu dou coordinate: iubirea i moartea. Scriitor modernist, dominat de un temperament romantic, Holban are cultul autenticitii si exceleaz in analiza psihologic. Romanul O moarte care nu dovedete nimic este un roman complex, bine construit i mai aproape de teoriile autorului despre romanul modern. Este o confesiune in jurul unei iubiri incerte i a unei gelozii nefondate.Sandu, tnr intelectual, reconstituie in memorie legtura sa cu Irina, o colega de universitate nici frumoasa, nici urt, ptruns intr-o iubire nesigur. Eroul o observ timp de cinci ani de zile, i aflat acum la Paris, incearc s ineleag natura sentimentului su pentru aceea femeie, pe care nici nu poate s o prseasc, nici nu poate s rmn lng ea. Cnd femeia dispare Sandu intr in panic i analizeaz cauzalitile acestui gest.Analizeaz fiecare amintire, neajungnd la nicio concluzie. Roman psiholog, analitic, in tradiia romanului francez, romanului proustian,roman de idei, opera O moarte care nu dovedeste nimic este suma unor analize neincheiate, o confesiune pe care naratorul o aduce in discuie, o anuleaz pentru a o relua asemenea unui viciu.
1

Eugen Simion, Opere, vol. I, Studiu introductiv, note i bibliografie de Elena Beram, Editura Fundaiei

Naionale pentru tiin i Art, Bucureti, 2005, p. XV

nsui autorul Anton Holban dezvluie elementele eseniale care au susinut geneza romanului: tii c a fost scris in 5 ani de zile? tii c fiecare rnd l-am suferit! tii c toate morile sunt veritabile? tii c dintr-un caiet de 4 ori mai mare am tiat trei sferturi? Cci s nu-i faci iluzie tinereea mea exterioar: singurtatea mea perfect m-a fcut totdeauna mai lucid asupra oamenilor i asupra mea. N-a fost scris un rnd fra o vibraie sufleteasca, mereu corespunztoare() Unele critici asupra romanului O moarte care nu dovedeste nimic () n-au vorbit despre obsesia morii, care revine la fiecare pagin.2 Astfel, putem spune ca romanul O moarte care nu dovedeste nimic este un roman de dragoste, de analiz interioar, dar acest sentiment este privit din diferite unghiuri: o iubire neimprtit, o dragoste care duce la moarte .Iubirea i moartea sunt aspecte complementare. Se creeaz un spaiu al continuitii iubirii prin moarte.

Anton Holban, Pseudojurnal , ediie ingrijit de Ileana Corbea i N. Florescu, prefa i note de Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureti, 1978, p.52

Capitolul II. Romanul subiectiv de analiz psihologic

II. 1. Conceptul de roman psihologic
Romanul este o scrierea epic in proz, cu actiune complex, de mare intindere, desfurat pe mai multe planuri, cu personaje numeroase i cu o intriga complicat. Romanul are o structur narativ ampl, organizat pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezint un numar mare de personaje, cu pondere diferit in structura epic. (personajele principale, secundare, episodice). Inspirndu-se din operele franceze, proustiene, Anton Holban si va crea eroul intelectual lucid, analitic i introspectiv, care relateaz prin intermediul memoriei ,povestea de dragoste i moarte pe care o trieste alturi de Irina.

II.2. Particularitile romanului O moarte care nu dovedete nimic II.2.1. Teme i motive
Principalele teme, care oscileaz precum valurile mrii pe tot parcursul romanului, sunt: iubirea, moartea, marea, muzica. Toate aceste teme apar ca un tot unitar, care se completeaz intr-o perfect armonie. Iubirea este exploatat la extrem, moartea apare drept o proiecie a iubirii neimprtite, iar marea i muzica sunt proiectate drept martore pe tot parcursul romanului. Ideea de iubire apare sub forma unor amintiri, asa cum insui naratorul incearc s redea: am cutat s analizez cu migl paginile acestea ()cine este ea, numai asta vreau s tiu3. Iubirea poate fi aflat i descris doar la desparirea celor doi. Ajuns departe de Irina, Sandu contureaz sub forma unui jurnal toate momentele petrecute alturi de tnra fata i incearc s caute semnificaii celor petrecute. Aceasta iubire nu este prezentat drept o iubire egal. In timp ce Irina tria numai cu gndul la Sandu, cci singur s-ar usca intocmai ca o floare neudata4, naratorul o privea cu un aer de uoar superioritate. Dac Sandu este un tnr intelectual, omul superior care caut in literatur o noua forma de existent, Irina apare

Anton Holban, O moarte care nu dovedete nimic, Editura Eminescu, Bucureti, 1974, p. 54 Ibidem ,p.15

drept o tnr fr personalitate, care nu are iniiativ i se las influenat de ideile i de personalitatea celui iubit. Indiferena lui Sandu este conturat inc de la inceput: eu nu iubeam, eram convins de asta.5 Irina nu are personalitate, repet comentariile lui Sandu, nu are iniiativa propriei preri: imi plcea s discut cu ea literatur, sau art chiar dac nu fcea dect s-mi repete prerile.6 Cu toate acestea, nsui naratorul afirm in finalul romanului : aa mic, a fost in stare de un gest mare!()pentru o clip a fost mrea.7 Tema iubirii este asociat cu suferin i gelozie, ca o dragoste care duce la moarte. Iubirea poate fi dect un pretext, un motiv pentru a pune in lumina adevrata preocupare a autorului, i anume: moartea: Singurul lucru ce m preocup cu adevrat este moartea sub toate formele ei.8 Moartea nu este ineleas ca un sfrit absolut, ea este mai degrab un ritual de trecere spre o alta modalitate de existen. Imaginea morii este asociat cu personajul feminin inc de la inceputul romanului: Irina se gndea deseori la moarte8. Intreg romanul este construit pe baza simetriei dintre moarte si iubire tradat. Incertitudinea lui Sandu in legtur cu moartea Irinei sau druirea acesteia altui brbat este marcat pe tot parcursul romanului: nu tiu in ct timp m-a consola dac a murit i in ct dac m-a inelat.9 Anton Holban dezvolta tema morii din mai multe perspective. In primul rnd el asocieaz moartea cu imaginea Irinei: Irina n-ar putea intelege un astfel de moment()moartea ei nu ar putea fi dect mediocr.10. Fiind de prere c, pentru a gusta moartea e nevoie de un talent special i c oamenii speciali sunt rari, autorul prezint moartea banal i fr ineles a unor personaje cunoscute de ctre Sandu: omul mediocru- Bonbonel, vecina din trgul X, spltoreasa Dumitra. Dup ce sublinieaz faptul c , pentru Bonbonel moartea este neineleas, el fiind prea tnr pentru a muri, naratorul compar moartea cu un loc de repaos, aa cum este vzut in opinia Dumitrei. Dei este contient de incapacitatea Irinei de a avea o opinie, Sandu insist s o antreneze in discuii complexe in legtur cu moarte, via, natur, muzic. Astfel, se gndeste c, vinovatul este el, pentru dorina lui de a o altura unor lucruri pe care nu le nelege. Moartea ii aprea ca un mister, in timp ce Sandu o inchipuia drept o fecioar mplinit, capabil s i inspire senzualitate. Muzica i era complect necunoscut, iar natura nu
5 6

Ibidem , p .46 Ibidem. , p.19 7 Ibidem. , p. 97 8 Ibidem. , p.26 9 Ibidem. , p 32 10 Ibidem, p 45

o sensibilizeaz. Ideea de moarte se amplific atunci cnd naratorul realizeaz portretul macabru al morii Irinei:cum va fi fost moart?() Are genele mici i probabil c ochii nu puteau fi inchii de tot i s-o mai fi vzut vreo dr de sticl neacoperit. Prul trebuie s fi fost epos pe carnea galben, iar gura crispat.11 Tema morii apare in roman ca o caracteristic esenial a vieii. Ea nu poate fi dect o alternativ la iubirea dintre cei doi. La un moment dat cele dou enigme se suprapun: ar prefera-o moart sau mritat cu un altul? Pentru Sandu, Irina era o provocare de a se autocunoate: cinci ani am examinat-o? asta e dragoste?12

II.2.2. Incipit i final

Titlul romanului, O moarte care nu dovedete nimic, sugereaz finalul tragic al operei. Se marcheaz nc din titlu ideea de moarte, care devine pe parcursul romanului un lait-motiv. Finalul textului explic titlul. Moartea Irinei nu dovedeste nimic. Adevrul nu poate fi cunoscut. Nu va tii cu certitudine dac a fost capabila de un gest mre. Sau poate a lunecat Incipitul i finalul sunt construite simetric. Dac la inceputul romanului se contureaz ideea de iubire prin imaginei Irinei, finalul marcheaz nceperea unei noi idile ( cu Colette), pentru a uita femeia de care nu se poate despri. Afl ins de moartea Irinei i chinul rencepu: o sinucidere, o proba simpl de iubire, sau un simplu accident? Finalul deschis este marcat de ultima propozitie neterminat: poate a lunecat Romanul poate continua in imaginaia cititorului. De-asemenea , moartea fetei nu pune capt incertitudinii naratorului. Probabil c, Sandu se va confrunta toata viaa cu aceeast nesiguran, motivul principal fiind lipsa cunoaterii de sine. Astfel, moartea Irinei nu a dovedit nimic. Titlul oarecum trdeaz finalul romanului i in principal tematic dezbtut. Finalul dezvolt motivul mrii. Marea este martora suferinelor lui Sandu. Subcontientul personajului apare sub forma unor accente elegiace, care sugereaz ideea de accident: poate a lunecat. Toat caracterizarea naratorului cu privire la temeramentul Irinei se nruie atunci cnd afl vestea morii fetei: a fost convins c imi este de prisos i dispruse.()preferase s-mi par uuratic numai s n-am remucri.() aa mica a fost in

11 12

Ibidem , p 69 Ibidem. , p 75

stare de un gest mare.13 Moartea Irinei nu-i aduce certitudinea iubirii dup care se zbuciumase att. Gndul c putuse s alunece i s moar din accident il arunc iar in indoial. Sandu ar fi preferat ca Irina s se fi sinucis dect s fi murit din accident. Nu-l chinuia deci remucarea, ci nemulumirea c nu fusese satisfcut in nevoia lui de siguran i poate de orgoliu.14

II.2.3. Perspectiva narativ.

Perspectiva naratorului subiectiv este una din condiiile romanului modern. Prin crearea unui personaj-narator care relatez la persoana I, se transpune portretul interior al autorului, fapt ce duce la prelungirea existenei dincolo de moarte. Astfel, prin Sandu, Holban trieste att timp ct romanele ii sunt citite, el si prelungeste existena prin ntrebri, prin situaii conflictuale create de sentimente confuze. A scrie la persoana I presupune libertatea confesiunii, a re-scrierii unor fragmente din schia unei viei, aa cum in mare parte ea chiar s-a desfaurat. Totui cititorul nu trebuie s confunde personajul cu autorul romanului., chiar dac cele redate fac aluzie la o mrturie direct. Aadar, consideraiile despre Sandu relev apropierea dar i distana fa de personaj,aceasta fcndu-se doar pn la o anumita limit: pe Sandu puteam s-l fac mai complicat. Trsturile cele mai potrivnice puteau exista in el. Deoarece luciditatea joac un rol important, el ii va permite toate confesiunile. Sunt contradicii, nu are nicio importan. Nu trebuie s se cread c autorul i Sandu se suprapun perfect.() Autorul a rmas stpn pe destinele lui Sandu.15 Acest temperament romantic , nscut de a tri prin muzic, de a depi momentele dificile din via ori de a le simi i mai adnc povara prin muzic simfonic se contopete cu structura pe care o simte necesar romanelor sale, aa cum temele unei simfonii se succed in sunete prin care secundele viseaz i curg lin: personal nu sunt in stare s lungesc scenele.Observaiile cele mai pline de sens le transcriu numai intr-o singur pagin.16 Aadar, personajul narator nareaz la persona I, pe baza memoriei involuntare i a introspeciei toate amintirile sale legate de o iubire trecut i in acelai timp prezent. Timpurile narrii se suprapun , el alternnd precum valurile mrii. Nu exist o oridine cronologic a faptelor, ele sunt povestite aa cum pesonajul principal, Sandu ii amintete. Nu

13 14

Ibidem. , p 96 Eugen Lovinescu, Anton Holban, in Memorii, III , 1937, p.426 15 Eugen Simion, Opere, vol.1, Editura Fundaiei Nationale pentru tiin i Art, Bucureti, 2005, p.470 16 Op, cit., p.472

toate aspectele sunt reamintite, doar acele lucruri care au avut o important major in viaa lui i care il vor ajuta s gseasc rspunsuri. Dac emoiile actorului dau impresia de autenticitate, ale eroului su sunt autentice; dac primul e capabil s incarneze cele mai diverse personaje, al doilea nu poate da viaa dect unuia singur: el insui; dac cel dinti permite s fie distribuit in diverse piese, cel din urm nu e in stare s joace dect intr-una: propria-i existen; dac un actor poate fi inlocuit cu altul, eroul-actor este imposibil de substituit.17

II.2.4 Structur i compoziie

Romanul este scris la persoana I, fiind o confesiune in jurul unei iubiri incerte i a unei gelozii nefondate. Sandu, tnr intelectual, pasionat de literatur reconstituie in memoria sa legtura cu Irina, o coleg de universitate, nici urt, nici frumoas, prea docil intr-o iubire, pentru ea, nesigur. Eroul o observ timp de cinci ani de zile i, aflat la Paris, incearc s ineleag natura sentimentului su pentru aceast tnr femeie pe care nici nu poate s o prseasc, nici nu poate s rmn lng ea. Este egoist, recunoate el insui, preuiete mai mult singurtatea i independena dect iubirea. Instabil in sentimente i in idei, are despre femei preri schimbtoare. Pe Irina cnd o caut cu disperare afirmnd c o iubeste, cnd ii inspir mil i decide c locul su nu este lng aceasta. Cnd femeia dispare, Sandu intr in panic i analizeaz cauzalitile acestui gest, neajungnd la nicio concluzie. Aflat la Paris, Sandu ateapt plictisit, scrisorile Irinei, abandonat la Bucureti. Scrisorile vin automat i eroul le citete fr interes. Cnd numai vin, intr in alert, face presupuneri referitoare la mriti sau la moartea fetei, refcnd in plan mental cronologia unei gelozii anunate. Naratorul caut argumente noi, ii aduce aminte de ntlnirile lor clandestine in camera mizerabile de hotel, de momente vesele i de melancoliile Irinei. Cnd afl c Irina moare cznd de pe o stnc, eroul este dezamgit: A stricat toat arhitectura presupunerilor mele. Romanul nu prezint un fir narativ complex. Actiunea este diminuat, accentul cznd pe tririle interioare ale personajului principal. Astfel, timpul trecut alterneaz cu cel prezent, ori de cte ori personajul ii aduce aminte de clipele petrecute. Frazele sunt reluate, in diverse nuane, in toat confesiunea. Aceeai ideea este reluat sub alte forme in fiecare pagin. Nu exista elemente negative sau pozitive. Toate aspectele sunt rstlmcite, gndite i analizate din toate punctele de vedere. Refleciile sunt uneori compacte, ca niste mici eseuri in
17

Mariana Vratic, Anton Holban i personajul ca actor, Editura Eminescu, 1983, p.199

10

interiorul prozei( de exemplu modul in care se oglindete ideea morii in viaa diferitelor personaje), cu trimiteri la opera literare sau la muzic. Pasajele epice menite s infieze lumea din afar sunt rare i ineseniale: portrete sumare, destine modeste, intmplri nespectaculoase, reacii in faa morii( Bonbonel, Segal, Boier Pandele, Spltoareasa Dumitra). Astfel de paranteze se incheie brusc i rapid, naratorul revenind la tema sa iniial, i anume, gelozia. Sandu ine un jurnal intim, pe care, din cnd in cnd il consult pentru a-i verifica fantasmele. Sub forma unui astfel de jurnal este scris i romanul nostru. Tocmai din acest motiv, momentele subiectului sunt slab conturate. Romanul se deschide cu expoziiunea, in care naratorul prezint plecarea acestuia la Paris. Se schieaz portretul Irinei i se preconizeaz prin remarcile personajului masculin, Sandu, conflictul ce urmeaz a fi dezbtut.: inainte de a te desparti de cineva drag, nu te pricepi s-I vorbeti, tocmai pentru c ai prea multe de spus.18 Intriga ar putea fi reprezentat de lipsa scrisorilor Irinei. Faptul c, Sandu numai primeste din partea fetei niciun semn de viaa, declaneaz multitudinea confuziilor i a intrebrilor ce se vor dezbate in universul constiinei sale:o neliniste brusca mi-a alungat calmul.19 Acum incep nelmuririle naratorului: dac s-a mritat sau s-a sinucis? Apar o serie de argumente care pot valida ambele teorii. Pentru acest lucru ,naratorul ii reaminteste momente petrecute alturi de persoana iubit i incearc s gseasc o explicaie pentru fiecare gest al fetei. Desfurarea aciunii prezint toate momentele de incertitudine i confuzie sufleteasc prin care Sandu este nevoit s treac pentru a putea gsi raspunsuri. El mediteaz asupra unor concepte morale de via, explic sentimentul morii, importana vieii, iubirea de art sau natur. Punctul culminant este conturat de moartea Irinei. Aflarea vetii c aceasta este moart d natere la alte incertitudini: dac s-a sinucis? Deznodmntul apare brusc, acesta fiind creat de imaginea mrii, care impreun cu sunetul calm al valurilor i al scoicilor ii optesc naratorului o posibil explicaie: poate a lunecat.Compoziia romanului ar prea deci foarte calculat, baznduse pe procedeul clasic al inceputului, culminrii i stingerii unei aciuni Romanul nu are propriu-zis o aciune, ci se constituie din rememorrile i insemnrile de jurnal intim ale lui Sandu, care retriete situaii consumate anterior, ridicnd vlul de pe subcontientul strilor de gelozie. Prin acest roman, Anton Holban nu a intenionat s construiasc o intrig linear, ci a inovat romanul romnesc modern prin selectarea unor

18 19

Anton Holban, O moarte care nu dovedete nimic, Editura Eminescu, Bucureti, 1974, p..6 Ibidem, p.7

11

aspecte definitorii ale psihologiei umane, relevnd ipostaze ieite din comun ale sentimentului erotic.

II.2.5. Linii conflictuale

Fiind un roman de analiz psihologic, conflictele marcheaz planul uman interior. Aadar, Sandu va trece prin diferite ipostaze sufleteti, ipostaze ce vor reflecta natura sentimentelor sale. Practic, naratorul expune o serie de contradicii, care au menirea s il ajute s afle adevrul. Aceste conflicte sunt nscute fie din gelozia extrem a acestuia, fie din dorina de a-i pstra libertatea. Personajele sunt construite dintr-o serie de incertitudini. Se iubesc oare aceti tineri intelectuali, care amestec dragostea cu crile? Irina il iubeste cu fric, dar totusi e fericit, i cteodat se simte in nesiguran. Sandu o priveste ca pe un obiect , atunci cnd este trist o cheam, cnd nu se simte singur o ignor, ba chiar se plictisete. Un alt tip de conflict este dat chiar de personalitile diferite ale celor doi. Irina il aseamna : cu o ap care curge datorit personalitii sale tumultoase, iar lui Sandu nu ii place caracterul static al fetei, linistea pe care o resimea de fiecare data cnd il zrea. Portretul fetei de la inceputul romanului este construit dintr-o serie de elemente negative: nu e frumoas() nu e savant() nu e bogat()dar e indragostit iar pentru dragoste nu e nevoie de frumusee, minte, bani.20, in timp ce Sandu o privea cu o uoar superioritate. In sufletul Irinei se creionau diverse conflicte legate de ideea morii. Nemulumit de atenia lui Sandu, de modul in care acesta o iubea sau nu, Irina tot timpul se gndea la moarte: tii cum a vrea s mor eu, Sandule?() Eu o s m omor.()nu o s m omor fiindc nu ma lai tu.21 Toate aceste contradicii ce se perindau prin mintea fetei erau alimentate de indiferena iubitului i de nestatornicia acestuia. Caracterizarea fetei nu se face in funcie de datele temperamentale, de poziia social, sau de caracter ( aa cum se urmrea in romanele tradiionale), ci in raport cu tipologia personajelor din literatur: i literatura e de vin c nu ne impcm cu iubitele noastre.22 Aceasta este asemnat fie cu Andromaca, Berenice sau cu Esther, eroina biblic, fr ca naratorul s defineasc complet temperamentul fetei. Aa cum afirm la inceputul romanului: Irina e mai greu de definit.23 Dilema personajului- narrator continu i dup moartea eroinei. Sandu va duce probabil mai departe povara incertitudinii sale.
20 21

Ibidem, p.7 Ibidem, p. 26 22 Ibidem ,p. 84 23 Ibidem, p. 8

12

Insui naratorul este instabil n gnduri, i din acest motiv, in mintea sa se declaneaz mai multe conflicte: cum? S nu pot deduce ce ar fi in stare s fac Irina in lipsa mea?() cum s tiu adevrul asupra ei cnd nu tiu adevrul asupra mea?() nu tiu in ct timp m-a consola dac a murit i in ct dac m-a inelat.24 Foarte tnr, Sandu se consider superior Irinei, i o trateaz in consecin. Nu are doar pretenia de a o educa in sensul gusturilor lui, ba mai mult se dovedete un educator incapabil, cam crud i indiferent. Egoismul masculin il determin s vad in Irina o relaie banal, pe care nici nu poate s o rup, nici n-o poate face interesant. Practic, romanul este construit pe baza acestor conflicte interioare care nu ii dau pace tnrului intelectual. Fiecare amintire declaneaz in mintea naratorului o serie de explicaii pentru a putea intelege in sfrit temperamentul Irinei. Dornic de cunoatere, el simte nevoia de a fi stpn pe viaa fetei i de a o modela conform personalitii sale. Astfel, el o iniieaz in arta scrisului, a cititului, ii cultiv simul pentru natura, Dumnezeu, muzic. Pe tot parcusul romanului, Irina apare ca o tnr indragostit, care nu are iniiativ proprie in relaia sa cu persoana iubit i care repet, ba chiar uneori nici nu asculta, sfaturile lui Sandu. Aadar, nu este capabil de anumite sacrificii i nu inelege valoarea compromisului: Dac nu avea calitai intelectuale, nu cred s fi fost in stare de instincte puternice.25 Toate aceste teorii ale naratorului se nruie in finalul romanului, atunci cnd afl despre presupusa cdere a fetei de pe o stnc din Sinaia. Prin portretul pe care insui naratorul i-l face se descrie temperamentul su flexibil i plin de incertitudine: sunt intotdeauna de o nervozitate extrem. Am ticuri. Intelectual sar tot aa de la un gnd la altul.() Nu eram ins superficial, triam cu intensitate() Am o memorie sentimental impecabil.26 Aa se poate explica i modalitatea de narare a faptelor. Nu exist o ordine cronologic a evenimentelor. Ele sunt povestite aa cum intelectualul le realteaz. O amintire declaneaz alta i fiecare gest alimenteaz setea de cunotere i de control a naratorului. El insui doreste s se conving c ii este bine i fr iubirea Irinei, fie ea moart sau mritat. Iubire sau nu, au fost momente cnd amndoi doreau s fie aproape: Nu e aa c suntem fericii?() A fi vrut s urlu: O s fim fericii!27 Niciunul dintre cei doi nu sunt clar definii ca i caracter. Amndoi au momente de ezitare, de entuziasm sau de neputina in
24 25

Ibidem, p.46 Ibidem, p. 42 26 Ibidem, p.45 27 Ibidem, p. 78

13

legatur cu relaia amoroas a acestora. Nu exist personaje pur-pozitive sau personaje purnegative. In funcie de o anumit situaie sau de capacitatea personajului receptor de a percepe lumina i umbra din gndurile sau tcerile interlocutorului, cititorul ajunge s nu descopere fragilitatea emoional a celor doi. Dac in incipit Irina era doar o fat care il iubea pe Sandu, spre finalul romanului aceasta capta importana in inima biatului, acesta ncepnd s regrete momentele de indiferen in care Irina era ca o inchisoare: umilinte la tot pasul() nu eram niciodat mulumit de nimic() m-a durut c nu plnge destul, c nu se aga dureros de minte.28 In inima tnrului indecis se confruntau idei antagonice: s fie moart sau in braele altui brbat? Cuprins de o gelozie extrem, se vede in postura unui posibil uciga, cci au fost momente in care i-a dorit moartea, doar s nu se refugieze in braele altuia: i doresc moartea. Sunt un monstru.29 Valurile de idei nu au continuitate; o ide este anihilat de alta imediat ce naratorul gseste o soluie. Inconsecvent in gndire, Sandu nu reute s explice o teorie i s-o susin mai mult de o pagin. Plin de incertitudini, nu este convins de iubirea pe care o poart Irinei, lucru care declaneaz alte conflicte interioare: totui m intreb dac nu am minit plngnd o iubit pierdut timp de attea pagini30

II.2.6. Influene in roman

Prin O moarte care nu dovedete nimic, Anton Holban a indeplinit un rol esenial in evoluia literaturii noastre din perioda interbelic, directionnd romanul romnesc spre o noua structur i o noua tematic. Cultivnd romanul psihologic, autorul a promovat romanul de introspecie a vieii interioare, aducnd in prim plan tririle subiective, imprevizibile , caracteristice unor structuri sufleteti. Aa cum afirm in operele sale, Anton Holban a urmat modelul francez i in special cel al lui Marcel Proust. In ceea ce privete interesul lui Anton Holban pentru opera lui Marcel Proust, este cunoscut ciclul de eseuri de analiz critic In marginea operei lui Marcel Proust. Ins, aceste influente sunt regsite i in romanele sale, implicit in O moarte care nu dovedete nimic. Excelent cunosctor al literaturii franceze, creia ii datoreaz partea cea mai bun a metodelor sale psihologice, Anton Holban este obsedat de misterul personalitaii omeneti.
28 29

Ibidem, p. 82 Ibidem, p. 62 30 Ibidem, p. 89

14

M recitesc.

Aa gsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, c mi se pare

inutil aceast povestire, care nu poate fi dect o copie palid a unui original magistral. 31 Astfel mturiseste naratorul-scriitor sursa sa de inspiraie, afirmnd c opera sa nu se va ridica niciodata la nivelul operelor lui Proust. Literatura este cea care furnizeaz informaii cu privire la caracterul Irinei, prin intermediul literaturii i al crilor Sandu ii triete viaa. La un moment dat, insi opera lui Proust devine vinovat pentru suferina lui odata cu dispariia Irinei: Proust ne imbrac in o hain care nu ni se potrivete.32 Anton Holban i-a manifestat admiratia nemijlocita pentru Racine i Proust, acest lucru reiesind i din faptul ca teoretizarile despre literatura se sprijin pe opera celor doi scriitori francezi. Pentru a putea nelege viziunea pe care Holban o are despre literatura, pentru a nelege mai bine opera romanesca a acestuia, este necesara perceperea felului n care scriitorul roman s-a raportat la cele dou modele literare.

31 32

Ibidem, p. 53 Ibidem, p. 54

15

Capitolul III. CONCLUZII

Oper de remarcabil analiz interioar, O moarte care nu dovedete nimic afirm cele mai personale nsuiri ale autorului Anton Holban. Realismul su psihologic vine din linia analitilor francezi, prin luciditate si nuan. Literatura lui Anton Holban nu este o etalare direct a sentimentelor, ci o analizare a lor din poziia omului rational. Scriitorul ii privete sentimentele cu ochii minii. El i obiectivizeaz inteligena prin sentimentele analizate. Astfel, tema iubirii se ntemeiaza pe ideea de inteligena . O moarte care nu dovedete nimic, prima scriere a autorului, nu este o analiz a geloziei, ci a indeciziei erotice. Sandu nu tie dac o iubete pe Irina, de care e legat prin puterea obinuinei, i plec la Paris n sperana c desprirea va clarifica situaia. Romanele lui Holban nu sunt evocri ale trecutului, sau reconstituiri de fapte si situaii, n care trecerea timpului s intervin cu tragica lui indiferen, s le asurzeasc patetismul sau sa le dea alt sens. Romanele lui Holban sunt mai curnd colectii de notaii, sunt caiete de instantanee, de observaii acute, dar agreate de factori externi i in care arareori ntlnim incursiuni intr-un trecut prea indeprtat. Dimensiunea temporal a lucrurilor nu este exploat de analistul romn si nici chiar evocat. Nicicnd trecutul nu schimb rezonana sau semnificaia sentimentelor, care ne sunt nfiate cu predilecie nu in nasterea, dezvoltarea i sfritul lor, ci in actualitatea lor acut. 33 Aadar, romanul O moarte care nu dovedete nimic este un roman subiectiv, de analiz psihologic, n care personajul- narator red sub forma unui jurnal intim, idila sa de dragoste. O noutate in opera sa o reprezint asociera acestui sentiment cu ideea de moarte, fapt evideniat nc din titlu. Prin nararea la persoana I, autorul reuete s creeze un univers unic, plin de mister i incertitudine. Astfel, sentimentul iubirii este ptat de urmele geloziei, a nesiguranei i de consecinele respectrii valorilor umane i morale. Anton Holban rmne unul dintre prozatorii de seam ai literaturii romne moderne, prin crearea unor personaje complexe i prin dezvoltarea unor teme specifice contiintei umane. Modalitatea de narare, perspectiva subiectiv a evenimentelor, dar i conturarea unor conflicte interioare de o mare ambiguitate, confer romanului autenticism i substanialitate.

33

Alexandru George, Epilog la Anton Holban, n La sfritul lecturii, Editura Cartea Romneasc, 1973, p.129

16

BIBLIOGRAFIE:

1. Holban, Anton, O moarte care nu dovedete nimic, Editura Eminescu, Bucureti, 1974 2. Holban, Anton: Pseudojurnal (coresponden, acte, confesiuni), Minerva, Bucureti, 1978 3. Ichim, Ofelia, Intre eros solitudine i Brahms, Editura Alfa, Iai, 2003. 4. Simion, Eugen, Opere, vol I-II, Editura Fundaiei Naionale pentru Stiin i Art, Bucureti, 2005 5. Vratic, Mariana , Bucureti, 1983 Anton Holban i personajul ca actor, Editura Eminescu,

17