Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Meditatii Metafizice - Rene Descartes

Meditatii Metafizice - Rene Descartes

Ratings: (0)|Views: 20|Likes:
Published by Alecsandra Gheorghe

More info:

Published by: Alecsandra Gheorghe on Jul 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/11/2012

pdf

text

original

 
DESCARTESMeditations Metaphysiques
© Editura CRATER pentru versiunea de fa
ă
 
ISBN 973-9029-29-9
 
DESCARTES
 
MEDITA
IIMETAFIZICE
  în române
ş
te de ION PAPUCcu un Cuvânt înainte al traduc
ă
torului
, -1---------------------------------
 
 
'
BIBLIOTECA JUDE
Ţ
EAN
 Ă
 
„OCTAViAN GOGA"
 
CLUJ
 
*749565-*
 
CUVINTUL ÎNAINTE AL TRADUC
Ă
TORULUI
 
in omagiu lui Constantin Noica tîn
ă
 r
 
Iat
ă
o carte care - a
ş
a cum ne avertizeaz
ă
 
ş
i primul editor al versiunii ei definitive, cea în limba francez
ă
, urmat
ă
  în paginile de fa
ă
- se adreseaz
ă
unui num
ă
r restrîns de cititori. Unui num
ă
r restrîns, nu îns
ă
neap
ă
rat unei elite,sau unor ini
ia
i: speciali
ş
ti în domeniul c
ă
reia îi apar
ine. Autorului însu
ş
i i-a fost team
ă
nu cumva s
ă
-i ajung
ă
 lucrarea în mîna unor oameni c
ă
rora s
ă
le d
ă
uneze. De aceea a elaborat mai întîi varianta în limba latin
ă
a acestor
Medita
ii metafizice,
cu acest scop limpede exprimat, ca ea s
ă
fie accesibil
ă
unui num
ă
r cît mai mic de cititori.Este procedura invers
ă
aceleia pe care a adoptat-o cînd într-o situa
ie similar
ă
a scris
Discursul asupra metodei
 în limba francez
ă
(„en langue vulgaire" - cum îi
ş
i explic
ă
P
ă
rintelui Mersenne în scrisoarea din 22 februarie1637)
ş
i, din acest motiv, al accesibilit
ă
ii limbii,
ş
i-a expus acolo metafizica operînd mari precau
ii, comi
 îndomisiuni care au amputat grav demonstra
ia privitoare la existen
a lui Dumnezeu, de team
ă
c
ă
spiritele mai slabevor îmbr
ă
i
ş
a dintru început
ş
i cu aviditate îndoielile
ş
i scrupulele expuse, de parc
ă
ar fi fost împinse s
ă
fac
ă
unpas gre
ş
it, poate fatal, de la care nemaiputînd fi întoarse, ar r
ă
mîne captive în capcana acelor
 
scepticisme, ce aveau ca adev
ă
rat scop s
ă
trezeasc
ă
 
ş
i nu s
ă
adoarm
ă
min
ile. Pentru spiritele de rind, acestescepticisme fiind o b
ă
utur
ă
prea tare.
 
Iar aici, dup
ă
aceast
ă
prim
ă
precau
ie, a barierei lingvistice reprezentat
ă
de limba latin
ă
, utilizat
ă
într-o epoc
ă
încare
ş
i lucr
ă
rile de
ş
tiin
e,
ş
i cele de metafizic
ă
încep s
ă
fie redactate în idiomurile na
ionale ale respectivilorautori, el mai întreprinde înc
ă
o ac
iune, vast
ă
 
ş
i complex
ă
: manuscrisul
Medita
iilor
pro-priu-zise este oferitunor cititori privilegia
i, de verificat prestigiu intelectual, care î 
ş
i elaboreaz
ă
observa
iile, ce vor fi tip
ă
rite maiapoi în continuarea celor
ş
ase
Medita
ii,
al
ă
turi cu replica lui Descartes, care spulber
ă
toate aceste împotrivirisau neîn
elegeri venite în întîmpinarea demersului s
ă
u metafizic.
 
Rezultatul este o oper
ă
proteic
ă
, oarecum monstruoas
ă
, cu un autor principal
ş
i cî 
iva, nu co-autori, ci maidegrab
ă
: anti-autori, oricum un caz unic în istorie: o carte ce se oglinde
ş
te în propria ei postumitate,
ş
i sestr
ă
duie
ş
te nu doar s
ă
o înving
ă
, ci
ş
i s
ă
o modifice din temelii.
 
Din tot acest hibrid, diform
ş
i inegal, am ales de aceast
ă
dat
ă
, pentru cititorul român, numai cele
ş
ase
Medita
iimetafizice,
miezul pur cartesian al operei, l
ă
sînd deocamdat
ă
deoparte
Observa
iile
ş
i
R
ă
spunsurile laobserva
ii,
ca fiind de o importan
ă
secundar
ă
. A
ş
adar, în fa
a cititorului se înal
ă
drept
ş
i abrupt muntelemetafizic. El trebuie escaladat direct
ş
i f 
ă
r
ă
nici un ajutor, aceasta tocmai pentru a respecta spiritul specific alacestei filozofii. Tocmai în acest sens spuneam c
ă
avem de-a face cu o carte ce se adreseaz
ă
unui num
ă
r restrînsde cititori,
ş
i vom ad
ă
uga: pe care singur
ă
 
ş
i-i selecteaz
ă
prin dificult
ă
ile la care îi supune. Iar învingereaacestora nu poate fi garantat
ă
de nici o m
ă
sur
ă
precedent
ă
, singur
ă
înzestrarea, asceza
ş
i amplitudinea min
iicelui ce se consacr
ă
acestei lecturi, poate garanta
ş
ansa de a reu
ş
i. Nici o prealabil
ă
ini
iere nu poate fi aici util
ă
,cît
ă
vreme temelia acestui demers filozofic const
ă
toc-
 
mai din lichidarea
pre-judec
ă
ilor.
Cititorul nu numai c
ă
nu trebuie s
ă
fie preg
ă
tit pentru lectura
Medita
iilor,
dar cu cît va fi el mai pu
in preg
ă
tit, cu atît va fi
ş
i mai apt s
ă
le str
ă
bat
ă
cu folos. în acest sens, profesioni
ş
tii,elita,
ş
i cei de acest fel - sînt aici de prisos.
 
A
ş
adar, aceast
ă
edi
ie a
Medita
iilor metafizice
nu este una de culturalizare a publicului cititor. Modul acesteiadres
ă
ri c
ă
tre public face abstrac
ie de acea a
ş
a de consacrat
ă
procedur
ă
care presupune îndeob
ş
te c
ă
cel care
 
alc
ă
tuie
ş
te cartea
ş
tie
ş
i se adreseaz
ă
unora care
ş
tiu mai pu
in decît el, pentru a-i instrui; c
ă
, dup
ă
toateprobabilit
ă
ile, el este mai inteligent, face parte dintr-o cast
ă
a celor care
ş
tiu mai mult
ş
i care îi d
ă
sc
ă
lesc
ş
i peceilal
i, pe cei mul
i, pe care îi lumineaz
ă
. Dar, pentru Dumnezeu!, cum s
ă
nu admitem c
ă
, oricît de bun
ă
p
ă
reream avea, noi
ăş
tia, despre noi în
ş
ine, este de presupus, dac
ă
nu altfel atunci fie
ş
i numai în virtutea legiinumerelor mari, c
ă
vor fi existînd
ş
i cititori ai t
ă
i mai înzestra
i decît tine, oricît de mul
i, pu
ini vor fi fiind ei. Iardin perspectiva aceasta a adres
ă
rii c
ă
tre cineva mai inteligent decît tine, to
i ceilal
i pot s
ă
dispar
ă
, nici s
ă
nu maifie, c
ă
ci oricum în linia acestei economii a gîndului ei ar fi de neluat în seam
ă
.
 
Aceluia, cel mai inteligent, care va escalada cu succes zidul oblic, abrupt, al acestei metafizici, îi va fi u
ş
or s
ă
 observe c
ă
pentru o filozofie ca aceasta erudi
ia reprezint
ă
nu numai o prejudecat
ă
a c
ă
rei înl
ă
turare trebuie s
ă
se întîmple într-o prim
ă
, imediat
ă
instan
ă
, c
ă
ci memoria („mendax memoria" - AT VII, 24) întotdeauna pentrucunoa
ş
terea cartesian
ă
, a
ş
a de instantanee
ş
i de lipsit
ă
de preceden
e, este nu numai o povar
ă
, ci adesea un atentatcare suprim
ă
adev
ă
rul; nu numai o prejudecat
ă
- deci, ci
ş
i o fals
ă
 
int
ă
. C
ă
ci Descartes nu te înva
ă
, nici aici, nicipretutindeni aiurea în opera lui, ceva anume, el nu te informeaz
ă
, prin el nu dobînde
ş
ti anumite cuno
ş
tin
e. Nu întîm-pl
ă
tor este el autorul
Discursului asupra metodei,
cît
ă
vreme el
 
vi
 
VII
 
nu ne transmite adev
ă
rul, ci doar
drumul
spre adev
ă
r, str
ă
baterea
ş
i îndeosebi tehnicile ei exemplare,
ş
iniciodat
ă
 
inta. Tocmai în acest sens, filozofia cartesian
ă
nu reprezint
ă
o ordine a materiei, o clasifica
ie -eventual în stil aristotelico-scolastic -a unor achizi
ii definitive ale gîndirii, ci doar o ordine a ra
iunii, a judec
ă
ilor, descrierea procedeului a ceea ce va fi fost descoperirea unui adev
ă
r presupus,
ş
i nu descrierea aceluiadev
ă
r propriu-zis, propunerea unui model de exersare a gîndului, a unei exemplarit
ă
i a cuget
ă
rii, care s
ă
 declan
ş
eze în tine însu
i mecanica specific
ă
unei cunoa
ş
teri. (Putem deduce aceast
ă
disociere cartesian
ă
dinnumeroase texte, precum în scrisoarea c
ă
tre P
ă
rintele Mersenne, datat
ă
24 decembrie 1640 (?), în care, prinreferire explicit
ă
la aceste
Medita
ii metafizice,
ni se spune: „Et ii est â remarquer, en tout ce que j'ecris, que jene sui
ş
pas l'ordre des matieres, mais seulement celui des raisons: c'est-
ă
-dire que je n'entreprends point de direen un meme lieu tout ce qui appartient â une matiere, â cause qu'il me serait impossible de le bien prouver, yayant des raisons qui doivent etre tirees de bien plus loins Ies unes que Ies autres; mais en raisonnant par ordre
afacilioribus ad difficiliora,
 j'en deduis ce que je puis, tantot pour une matiere, tantot pour une autre; ce qui est, âmon avis, le vrai chemin pour bien trouver et expli-quer la verite" (ed. Alquie II 301, iar în ed.: Descartes,
Correspondance,
publiee (...) par Ch. Adam et G. Milhaud, Tome IV, pag 239-240). De la aceast
ă
disociereporne
ş
te Mar
ial Gueroult în studiul s
ă
u faimos, care a f 
ă
cut epoc
ă
în
exegeza
cartesian
ă
:
Descartes' selonl'ordre des raisons,
2 voi., Aubier, 1953).
 
Atunci, care este folosul la care ne putem a
ş
tepta de la cunoa
ş
terea acestei filozofii a lui Descartes,
ş
i cudeosebire de la parcurgerea acestor
Medita
ii metafizice?
El este consecin
a faptului c
ă
 
Medita
iile
sînt maidegrab
ă
un adev
ă
rat
Manual al exerci
iilor spirituale.
S-a observat (
ş
i s-a acceptat de toat
ă
 
VIII
 
lumea, dar pentru prima dat
ă
: Leslie J. Beck,
The Metaphysics of Descartes. A study of the „Meditations",
Oxford University Press, Clarendon, 1965, p. 31-37), prin analogie cu opera faimoas
ă
a lui Igna
iu de Loyola, c
ă
 
ş
i aici la Descartes exist
ă
indica
ii, de
ş
i lipsite de sistematica stringent
ă
de acolo, indica
ii de ascetic
ă
spiritualist
ă
 tr
ă
date de unele conota
ii temporale: „...acei care vor avea ambi
ia s
ă
mediteze împreun
ă
cu mine în modserios..." (Infra p.12); „...Voi presupune (...). Voi crede (...) M
ă
voi considera pe mine însumi (...) Voi r
ă
mîne cuobstina
ie ata
ş
at (...) (p.33); „...vegherile trudnice... (p.34); „Medita
ia pe care am f 
ă
cut-o ieri..." (p.35); „...va fimai bine ca s
ă
m
ă
opresc pu
in în acest loc, pentru ca, prin durata medita
iei mele, s
ă
imprim mai adînc înmemoria mea aceast
ă
nou
ă
cunoa
ş
tere." (p. 47); „}mi voi închide acum ochii, îmi voi astupa urechile, îmi voisuprima toate sim
urile..." (p.48); „(...) s
ă
m
ă
opresc cîtva timp pentru a contempla ...s
ă
experiment
ă
m începîndde acuma" (p. 68-69); „în zilele acestea atît de mult m-am deprins..." (p. 70); „...dac
ă
le voi examina în acela
ş
ifel în care am examinat ieri ideea de cear
ă
..." (p. 58); „...dar cînd relaxez cu ceva aten
ia pe care o am, spirituluimeu i se întîmpl
ă
s
ă
se întunece
ş
i, ca orbit de imaginile lucrurilor sensibile, nu-
ş
i mai aminte
ş
te... (p. 63); „...înzilele acestea care tocmai au trecut (...) nu am putut s
ă
m
ă
împiedic s
ă
gîndesc c
ă
..." (p.76-77); „...în zileleacestea care tocmai au trecut, am experimentat suficient..." (p. 77); „...nu pu
in am cî 
ş
tigat cu aceast
ă
 medita
ie"... (în limba latin
ă
fiind înc
ă
 
ş
i mai exact: „...me hodierna meditatione..." - AT.VII. 62) (p.80); „...nuam aflat ast
ă
zi doar ce trebuie s
ă
evit..." (p.81);
 
.....trebuie respinse toate îndoielile din aceste zile care tocmai au
 
trecut..." (p. 112). Mai pot fi semnalate atîtea alte locuri semnificative tocmai pentru conturarea imaginii uneitehnici spirituale,
ş
i cu deosebire trebuie s
ă
fie eviden
iate referirile la momentul spiritual capital ce const
ă
înabstragerea intelectului de sim
uri, faimoasa
abducere mentis a sensibus,
prezen
ă
 
IX
 
cartesian
ă
de marc
ă
în multe împrejur
ă
ri, precum
ş
i în acest început al medita
iei a patra: „Ita me his diebusassuefeci in mente a sensibus abducenda..." (AT VII, 52). A
ş
adar, toate acestea confirm
ă
ipoteza unui noumanual de exerci
ii spirituale:
ş
ase medita
ii ce se distribuie în posibile
ş
ase unit
ă
i temporale, poate
ş
ase zile,
 
 îns
ă
ă
r
ă
nici un dogmatism al indica
iilor, ci totul de
ş
i cu severitate exact totu
ş
i adaptabil, de la individ laindivid. Ins
ă
aceasta este cert:
Medita
iile
nu sînt o lectur
ă
de parcurs, ci tehnici spirituale de exersat pîn
ă
larezultate ce difer
ă
de la un om la alt om. La cap
ă
tul adecvatei lor lu
ă
ri în posesie nu ne îmbog
ă
im cu noicuno
ş
tin
e, ci ne descoperim transforma
i din punct de vedere spiritual. Lectura acestor
Medita
ii
-
ş
i nu simplastr
ă
batere a textului, pur informativ
ă
, ci exersarea mental
ă
sub bagheta maestrului spiritual ce sus
ine
ş
i anim
ă
 prin veac aceste pagini - ne consolideaz
ă
astfel spiritul încît mai apoi s
ă
putem cunoa
ş
te singuri adev
ă
rul nostru,cel adînc înn
ă
scut în noi, vital nou
ă
, exclusiv al nostru, al fiec
ă
ruia,
ş
i care - sub garan
ia existen
ei luiDumnezeu - se obiectivizeaz
ă
, dovedindu-se a fi nu o realitate subiectiv
ă
, ci identic cu însu
ş
i adev
ă
rul lumii.
 
Iar dac
ă
sub imperativul acestor precau
ii, Descartes ne-a l
ă
sat
Medita
iile
 în dou
ă
variante, prima - cea original
ă
 - în latin
ă
, iar cea de-a doua - definitiv
ă
, o traducere a primei, în limba francez
ă
-, s
ă
vedem
ş
i care este raportuldintre ele,
ş
i care valoarea fiec
ă
reia. Dar, mai întîi s
ă
observ
ă
m c
ă
aceast
ă
situa
ie de bilingvism a unei operefilozofice nu este proprie doar acestor
Medita
ii,
ci ea caracterizeaz
ă
toate principalele opere ale acestui filozof, îns
ă
nu întotdeauna în aceast
ă
ordine, c
ă
ci alt
ă
dat
ă
originalul este în francez
ă
, precum în cazul
Discursuluiasupra metodei,
iar traducerea este în latin
ă
. Important, îns
ă
, în leg
ă
tur
ă
cu aceste versiuni-traduceri, esteaceasta: fie c
ă
sînt f 
ă
cute dintr-un original francez în limba latin
ă
, fie invers - dintr-un original latin într-o ulte-
 
rioar
ă
versiune francez
ă
, cazul
Medita
iilor
de fa
ă
, întotdeauna versiunile sînt nu numai supravegheate deDescartes, ci ocazia lor este folosit
ă
de filozof pentru a limpezi textul însu
ş
i, pentru a nuan
a, amplificîndu-leprecizia, anumite teze ale filozofiei sale. Faptul este limpede exprimat, cît prive
ş
te aceste
Medita
ii metafizice,
 în prefa
a adresat
ă
cititorului de primul editor al textului, prefa
ă
în întors
ă
turile de stil ale c
ă
reia putem întrez
ă
richiar pana lui Descartes, care se folose
ş
te de acest mod indirect pentru a l
ă
muri c
ă
 
ş
i-a rezervat dreptul de revizie
ş
i corectur
ă
asupra acestei versiuni în francez
ă
 
ş
i c
ă
s-a folosit de acest drept pentru a se corecta pe sine însu
ş
i,mai degrab
ă
decît pe traduc
ă
tor, limpezindu-
ş
i propriile gînduri, f 
ă
cînd mai explicite unele pasaje, prin cîte omic
ă
schimbare a textului. Iar aceste argumente sînt mai apoi reluate de Adrien Baillet, marele monografist al luiDescartes, care în
La vie de Monsieur Des-Cartes
(A Paris, Chez Daniel Horthemels, 1691, tom. II, p. 172,173) spune, reluînd afirma
iile acelui editor presupus, c
ă
filozoful, sub pretextul de a-
ş
i revedea aceste versiuni,
ş
i-a luat libertatea de a se corecta pe el însu
ş
i,
ş
i de a-
ş
i l
ă
muri propriile gînduri. Iar ceva mai departe, afirma
iiledevin înc
ă
 
ş
i mai tran
ş
ante atunci cînd subliniind faptul c
ă
de schimb
ă
rile de la o versiune la alta singurDescartes este r
ă
spunz
ă
tor, se decreteaz
ă
apoi „...que la traduction frangoise vaut beaucoup mieux que l'originallatin..." Judecata are în vedere varianta francez
ă
a
Medita
iilor,
dar ea este repede extins
ă
 
ş
i la versiuneafrancez
ă
a
Principiilor filozofiei,
 încît se trage apoi concluzia c
ă
„...toate operele sale în francez
ă
, atît originalecît
ş
i traduceri, sînt preferabile celor în latin
ă
..."
ş
i anume c
ă
"...toate traducerile pe care Descartes le-a rev
ă
zutvaloreaz
ă
mai mult decît înse
ş
i originalele."
 
Teribil
ă
 
ş
i radical
ă
tez
ă
, care trebuie de îndat
ă
amendat
ă
, în sensul c
ă
bunul Baillet, generosul biograf alfilozofului nostru,
 
Xi
 
are în vedere situa
ia celor dou
ă
opere capitale,
Medita
iile...
ş
i
Principiile...,
ş
i mai pu
in situa
ia altora, precumeseurile, unde originalul este în francez
ă
,
ş
i versiunea definitiv
ă
- cea revizuit
ă
de autor - este în latin
ă
. Iar înacest caz, ar fi normal s
ă
acord
ă
m mai mult credit versiunii latine ulterioare, cum s-a
ş
i întîmplat cu
Discursulasupra metodei,
frecventarea versiunii latine a c
ă
ruia a
ş
i l
ă
sat, în circula
ia c
ă
rtur
ă
reasc
ă
, mo
ş
tenirea unorformule precum:
dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum!
Ele vin deci din acea traducere în latin
ă
a
Discursuluiasupra metodei,
publicat
ă
de faimosul Elzevier, în 1644, versiune datorat
ă
lui Et. de Courcelles,
ş
i - bineîn
eles- revizuit
ă
de Descartes:
Renati DesCartes Specimina philosophiae, seu Disertatio de methodo... Dioptrice etMeteora
(republicat
ă
în AT, VI). Doar
Geometria
lipse
ş
te dintre eseuri, ea fiind tradus
ă
numai în 1649 deSchooten, f 
ă
r
ă
a mai beneficia de revizia lui Descartes.
 
 în raport cu acest fenomen de bilingvism, qvasi-generalizat, al principalelor opere ale lui Descartes, putemdeosebi în exegeza cartesian
ă
trei atitudini, care corespund, în mare m
ă
sur
ă
, unor trei etape ale acestei exegeze:mai întîi prevalenta versiunilor latine, indiferent dac
ă
ele sînt originale sau definitive, îns
ă
traduceri doar,respectiv prima sau a doua variant
ă
. Este vorba de o epoc
ă
mai veche
ş
i de autori care î 
ş
i elaboreaz
ă
 
exegezele
direct în latin
ă
, categoria lor pare a se fi încheiat, cel pu
in în spa
iul cultural francez, cu teza lui Emil Boutroux:
De Veritatibus aeternis apud Cartesius,
care
ş
i ea a fost ulterior tradus
ă
în francez
ă
de M. Canguilhem
ş
itip
ă
rit
ă
cu o prefa
ă
a lui Leon Brunschvicg (Paris,
Alean,
1927). Deosebim, mai apoi, categoria majoritar
ă
aacelora care iau drept baz
ă
pentru comentarii aceea dintre variante care este prima, indiferent dac
ă
ea este înlatin
ă
sau în francez
ă
. Aceast
ă
atitudine st
ă
sub comandamentul interesului pentru originalitatea prim
ă
afilozofului, ea corespunde grijii pentru identificarea amprentei irepetabile a acestui autor.
 
XII
 
Important
ă
fiind. în aceast
ă
perspectiv
ă
, atît de non-carte-sian
ă
, prima instan
ă
, datele imediate, expresianemediat
ă
a personalit
ă
ii, dicteul ei automat, de
ş
i lui Descartes, tocmai acestea îi p
ă
reau a fi m
ă
rturiile cele maisuspecte, cele mai dubioase, filozoful imaginînd, în acest sens, îns
ă
cu imens sarcasm, o ipotez
ă
de cunoa
ş
terecare ar fi f 
ă
cut furori, printre freudi
ş
ti îndeosebi, printre moderni
ş
ti în general: „...acum sînt treaz
ş
i z
ă
resc cîteceva real
ş
i adev
ă
rat; dar pentru c
ă
acel ceva nu-1 z
ă
resc înc
ă
destul de clar, m
ă
culc cu dinadins pentru ca viselemele s
ă
-mi reprezinte chiar lucrul respectiv, îns
ă
cu un spor de adev
ă
r
ş
i de eviden
ă
". (Infra, p.40) „...jam

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->