Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Sfântul Ioan Damaschin: Un avangardist şi susţinător al relativismului şi al big-bangului?

Sfântul Ioan Damaschin: Un avangardist şi susţinător al relativismului şi al big-bangului?

Ratings: (0)|Views: 85|Likes:
Published by Dan Constantin
de pr. Dan Bădulescu. Vezi şi: http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Sfintii_Parinti_heliocentristi.pdf
de pr. Dan Bădulescu. Vezi şi: http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Sfintii_Parinti_heliocentristi.pdf

More info:

Published by: Dan Constantin on Jul 10, 2012
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2013

pdf

text

original

 
Sfântul Ioan Damaschin: Un avangardist şi susţinătoral relativismului şi al big-bangului?
 pr. Dan BădulescuÎn decursul istoriei creştinismul (religia/credinţa/biserica creştină) a cunoscut începând de prinsec. al V-lea, în cadrul Imperiului Roman, o ascendenţă din ce în ce mai deplină, în plan duhovnicesc, dar şi în cel al culturii, filosofiei, artei, ştiinţei. Filosofia a cedat locul, iar lucrurile au continuat astfel timp de peste 1000 de ani. Pe atunci, sfinţii (cu oarecari excepţii) erau învăţaţi iar savanţii erau credincioşi.Începând din perioada Renaşterii, în Apus se manifestă din ce în ce mai activ tendinţe desecularizare, concepţii filosofice, culturale, artistice şi ştiinţifice tot mai „umaniste”, ce îşi revendică oautonomie faţă de religie. Nu fără împotrivire şi conflicte, treptat-treptat, biserica (apuseană) bate înretragere, iar în perioada iluministă, sec XVIII, filosofia se „eliberează” de religie şi merge pe un drumseparat. Dar nu numai că face acest lucru, ci se substituie treptat prin anumite etape tranzitorii, cum a fostcea a „deismului”, revelaţiei creştine (în cazul apusului desigur în cadrele confesionale catolice şi protestante).Ce constatăm în acest moment? Fiind prea bine familiarizaţi din pruncie cu evoluţionismul, uniidintre noi ne-am lepădat de el la maturitate, şi am mărturisit cu tărie că noi creştinii cu nici un chip nu putem primi aşa ceva, socotind această filozofie ca fiind potrivnică lui Dumnezeu şi revelaţiei Sale. Dar iată că, aici întâlnim cu adevărat cele două trăsături de bază prin care se defineşte evoluţionismul:transformarea de la simplu la complex, forme tranzitorii, „progres”, eliminarea paşnică sau violentă acelui mai slab şi victoria celui mai tare. Şi acestea se văd chiar înainte de Darwin. Nu a durat mult şi a venit rândul filosofiei să fie înlăturată de la conducere, mai întâi de ideologie – în special de marxismul „ştiinţific şi dialectic”, o formă de tranziţie a secolului XIX, care a instalatateismul şi a luptat făţiş şi violent cu biserica, fiind deschis antihristic. Secolul XX a marcat biruinţaştiinţei care a devenit etalonul raţiunii, cunoştinţei, civilizaţiei, progresului, şi arma nr. 1 a tuturor ateilor de atunci şi până acum.În acest context, la noi, mai ales după cei 40 de ani de comunism ateu militant, s-au formatgeneraţii întregi de oameni de ştiinţă, inventatori, ingineri, biologi, chimişti, etc. atei şi materialişti, pentru care întoarcerea la Hristos este un adevărat travaliu anevoios. Unii dintre aceştia au ajuns chiar lateologie, sau la mânăstire, s-au preoţit. De înţeles este în acest sens demersul pornit mai ales dinspre biserică (dar şi invers), acela al „dialogului ştiinţă-religie”, dialog ce se poartă în domeniulcosmologiei/cosmogoniei şi biologiei/biogenezei, mai rar al antropologiei.Întrucât conflictul şi ruptura cele mai acute au avut loc în apus, era firesc ca tot de acolo să pornească şi aceste tentative de „reconciliere”. Ele se încadrează în două direcţii majore:- evolionismul teist, pornit din nul romano-catolicismului. Aici se caută adaptarea(„aggiornamento”) revelaţiei cu ultimele cercetări şi teorii ştiinţifice. Pentru a realiza această sarcinăimposibilă, se modifică tâlcuirile scripturistice, deci Sfânta Tradiţie, şi apar fel de fel de interpretărimoderniste, practic o nouă teologie. Deci credinţa se adaptează ştiinţei, care astfel o validează.- creaţionismul („ştiinţific”) venit din zona neo-protestantă, o reacţie contrară celei de mai sus:aici ştiinţa trebuie să corespundă Scripturii, şi în acest sens se fac demersurile şi retuşările cuvenite.1
 
Tradiţia este neglijată, interpretările sunt astfel originale şi supuse erorilor, dar aici este măcar o intenţieceva mai bună. Deci Scriptura validează ştiinţa.La noi, cum spuneam, „dialogul” ar fi îndreptat înspre recuperarea „oilor pierdute ale casei luiIsrael”, cei mai mulţi botezaţi ortodox, care să redevină creştini practicanţi, şi, după cum am arătat,uneori cu rezultate admirabile.Problema este că lucrurile, din nefericire, nu se opresc aici. „Dialogul” ortodox este inspirat dincel catolic, iar în zona academică, nu puţini profesori (chiar clerici fiind!) se declară explicit sau implicitevoluţionişti teişti. Ei formează serii de studenţi în acest duh dubios al compromisului şi adaptării,ajungând la distorsiuni grave şi periculoase pe termen lung. Ele duc la adevăraţi „mutanţi”, termenacceptat (nu-i aşa?) de către evoluţionişti. Aceste „forme de tranziţie” duc la o neo-ortodoxie post-modernistă care se racordează ştiinţei, confesiunilor, într-un cuvânt lumii.Scriem aceste rânduri cu un gust amar, deoarece constăm, fără nici o bucurie, confirmarea unui„trend” (cum se mai spune acum) în anumite cercuri mai mult sau mai puţin universitare care au ajuns să-l invoce pe Sfântul Ioan Damaschin, autorul unei adevărate sinteze patristice dogmatice (sec. VIII), cafiind nici mai mult nici mai puţin un adevărat… avangardist în materie de astrofizică şi cosmologie,emiţând la acea vreme teorii şi modele care ar fi devansat cu peste 1000 de ani modelele astrofizicecontemporane! Prin aceasta s-ar salva în faţa reprezentanţilor ştiinţei – aproape întotdeauna atei sau cel puţin anti ecleziali/clericali imaginea unei instituţii retrograde, ignorante, conservatoare şi depăşite.Afirmaţia că domeniul ştiinţei – cel puţin al celei „oficiale” – este un domeniu ateu se bazează pe faptulcă în toate domeniile ei sunt excluşi Dumnezeu şi lucrările Sale, tainele, minunile, etc. Desigur se poateobiecta există oameni de ştiinţă (savanţi, cercetători, inventatori, profesori) credincioşi, chiar  practicanţi, şi care nu se declară atei. Dar acest lucru nu schimbă cu nimic situaţia ştiinţei: în momentulcând aceia ar încerca să aducă în domeniul profesional ştiinţifico-tehnologic în care sunt angrenaţielementele credinţei, sunt nevoiţi să iasă din „main stream-ul” ştiinţific şi să fie ori creaţionişti de tip neo protestant) ori evoluţionişti teişti (de tip catolic). Făcând aceasta vor fi descalificaţi şi trecuţi la categoria„pseudo-ştiinţei”.Revenind, nu numai că s-ar salva imaginea bisericii şi teologiei, ci chiar, indirect, se afirmă şi unascendent temporal în faţa ştiinţei, cum am spus, de vreo 1200 de ani, ceea ce nu este chiar de neglijat.Cam acelaşi lucru s-ar mai putea spune şi despre Giordano Bruno, care la anul 1600 vorbeadespre universuri paralele, acentrism, lumi locuite, etc. ceea ce ne aruncă deja în SF-urile moderne şicontemporane. Din fericire, în spaţiul nostru ortodox nu s-a ajuns (încă?) până acolo, dat fiind statutul săudubios (condamnat ca eretic de către biserica catolică) ceea ce nu îi conferă vreo autoritate duhovniceascăşi teologică şi cu atât mai puţin unul de sfinţenie.Şi atunci, cum am mai afirmat, se face recursul la o autoritate de necontestat în ortodoxie, cea aSfântului Ioan Damaschin, o personalitate de vârf şi în teologie şi în viţa duhovnicească, şi desigur cu oviaţă sfântă. În ce ar fi constat deci, viziunile (intuitive? revelate?) avangardiste ale Sfântului? Potrivitsusţinătorilor şi promotorilor acestor opinii în următoarele:2
 
 „Sfântul Ioan Damaschin în "Dogmatica" (sec VII d.Hr.) afirmă următoarele:b) timpul este relativ. (Durata temporală a zilelor creaţiei este relativă, chiar şi între ele)c) universul este sferic (adică închis, nu se poate "ieşi" din el, nu are "margine" spaţială).Universul este dinamic şi nu static. Este prezentat modelul geocentric (ca un model funcţional potenţial,nu şi exclusiv) "la mo" în filozofia şi ştiia (paradigma ştiiifică) epocii respective.d) toate obiectele din univers sunt considerate în mişcare (fiind puse în mişcare de lucrarea luiDumnezeu) ceea ce implica inexistenţa stării de repaus absolut.e) exprimarea (în limba greacă veche) conform căreia universul este în expansiune uniformă întoate direcţiile (centrul planetei pământ fiind considerat referinţă în acest caz) este echivocă. Exegezatextului implica studiul aprofundat, hemeneutica nefiind exhaustivă în această situaţie.Astfel, opera Sfântului Ioan Damaschin este considerată de referinţă în teologie în ceea ce priveştedialogul onest dintre teologie şi ştiinţă. Metodologia folosită este elocventă.”
1
Aceste probleme au fost analizate în articolul
, dar se vede căsusţinătorii lor nu cedează, agravând „greşeala” omenească în fond, cu „perseverarea” care – să nu fie! – e în pericol să devină drăcească, aşa cum spune dictonul medieval.Cazul al doilea este lansat printre alteleaici:„Să nu uităm că până în sec XX ştiinţa susţinea o cosmogonie ce implica un univers static (vezimecanica newtoniană), în timp ce teologia ortodoxă susţinea un univers ce are un început (materia,spaţiul, timpul, legile ştiinţei) şi este dinamic,
aflându-se în expansiune uniformă relativ la planeta pământ 
(vezi Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica, sec VIII d.Hr.)…Astfel din acest punct de vedere al cosmogoniei, teologia ortodoxa a fost cu mult înaintea ştiinţei.
1
 
3

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan Constantin liked this
Cornel Lemnaru liked this
alexcojocaru72 liked this
Dan Constantin liked this
Dan liked this
Dan liked this
vasilei_5 liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->