Carlos Castaneda
Arta visatului
The Art of Dreaming,
1993NOTA AUTORULUIÎ
n ultimii douăzeci de ani am scris o serie de cărţi despre uceniciamea pe lângă un vrăjitor indian Yaqui din Mexic, don Juan Matus. Amexplicat în cărţile respective că acesta m-a învăţat vrăjitoria, dar nu însensul în care este aceasta înţeleasă în contextul vieţii noastre cotidiene— ca folosire a forţelor supranaturale asupra celorlalţi sau invocare aspiritelor prin farmece, descântece ori ritualuri pentru a produce efectesupranaturale. Pentru don Juan, vrăjitoria însemna acţiunea deconcretizare a unor principii specifice teoretice şi practice privind naturaşi rolul percepţiei în modelarea universului ce ne înconjoară.
Respectând sugestia lui don Juan, am evitat folosi
rea termenului deşamanism — o categorie ce ţine de antropologie — pentru a caracterizaştiinţa lui. Am denumit-o tot timpul, aşa cum o denumea el însuşi: vrăji-torie. Totuşi, la o analiză mai atentă, mi-am dat seama că acest termenface să pară şi mai confuze fenomenele şi aşa enigmatice pe care mile-a prezentat în învăţăturile sale.În lucrările de antropologie, şamanismul este definit ca sistem decredinţe al unor popoare indigene din nordul Asiei — răspândit şi printreunele triburi băştinaşe indiene din America de Nord — care susţine căsuntem înconjuraţi de o lume nevăzută de forţe spirituale ancestrale —bune şi rele — şi că aceste forţe pot fi invocate şi controlate prinacţiunile practicanţilor, care sunt intermediari între tărâmul naturalului ş
icel al supranaturalului.
Don Juan era, într-adevăr, un intermediar între lumea obişnuită avieţii cotidiene şi o lume nevăzută, pe care nu o numea supranaturală, cia doua atenţie. Rolul său, ca profesor, era să-mi facă această structurăaccesibilă. Am descris în lucrarea mea anterioară metodele lui depredare în acest sens, ca şi artele vrăjitoreşti pe care m-a învăţat să lepractic, cea mai importantă dintre ele numindu-se arta visatului.Don Juan susţinea că lumea noastră, pe care o credem unică şiabsolută, este doar o entitate dintr-un mănunchi de lumi succesive,aranjate ca foile unui bulb de ceapă. El afirma că, deşi suntem pregătiţidin punct de vedere energetic să percepem numai lumea noastră, avemtotuşi capacitatea de a accede la celelalte lumi, care sunt la fel de reale,unice, absolute şi atotcuprinzătoare ca şi lumea noastră.Don Juan mi-a explicat că, pentru a putea percepe aceste lumi, nunumai că este necesar să dorim cu înfocare acest lucru, ci trebuie săavem şi suficientă energie pentru a le accede. Existenţa lor estepermanentă şi independentă de conştiinţa noastră, spunea el, dar faptulcă nu ne sunt accesibile este în totalitate consecinţa predeterminăriinoastre din punct de vedere energetic. Cu alte cuvinte, pur şi simplu,numai datorită acestei predeterminări, suntem constrinşi să credem călumea vieţii noastre cotidiene este singura lume posibilă.Don Juan spunea că din convingerea că această predeterminareenergetică se poate corecta, vrăjitorii din timpuri străvechi creaseră unset de metode menite să recondiţioneze capacităţile noastre energeticede a percepe, numind acest set de metode — arta visatului.
Din perspectiva pe care mi-o oferă timpul scurs de atunci, îmi dauseama acum că cea mai adecvată definire a visatului făcută de don Juana fost de a-l numi „poarta către nemărginire". În momentul respectiv, euam replicat că metafora aceea nu avea pentru mine nici un sens.
—
Atunci să renunţăm la metafore, a consimţit el. Să zicem căvisatul este maniera practică în care vrăjitorii fac ca visele obişnuite săaibă utilizare.
—
Dar cum pot fi utilizate visele obişnuite? am întrebat eu.
—
Suntem mereu induşi în eroare de vorbe, a spus el. În ceea ce măpriveşte, profesorul meu a încercat să-mi definească visatul,spunându-mi că este modul în care vrăjitorii spun noapte bună lumii.Desigur că încerca să-şi ajusteze explicaţiile în funcţie de modul meu dea gândi. La fel procedez şi eu cu tine. Cu o altă ocazie, don Juan mi-aspus: Visatul poate fi doar trăit ca experienţă directă. Nu înseamnănumai să ai vise în somn. Nu înseamnă nici să visezi cu ochii deschişi,să-ţi doreşti sau să-ţi imaginezi ceva. Prin intermediul visatului putempercepe alte lumi, pe care desigur că le putem descrie, deşi nu putemdescrie ceea ce ne face să le percepem. Dar putem simţi cum visatuldeschide aceste lumi pentru noi. Visatul pare a fi o senzaţie — un procesce se desfăşoară în corpul nostru, o stare conştientă în mintea nostră.
Î
n cadrul învăţăturilor sale, don Juan mi-a explicat, pe larg, principi-ile, argumentarea logică şi utilizările practice ale artei visatului. Procesulde instruire se compune din două părţi: una vizând procedeele practicede visat, iar cealaltă, explicarea acestor procedee la nivelulabstractizărilor. Metoda sa didactică era o combinaţie între a-mi suscitacuriozitatea intelectuală cu principiile abstracte ale visatului şi a mă îndruma să le găsesc rezolvarea în practică,.Am scris deja despre toate acestea cât de amănunţit am putut. Amdescris totodată mediul vrăjitores
c în care m-a plasat don
Juan pentru a mă învăţa arta lui. Interacţiunile mele din acest medium-au interesat în mod special, pentru că s-au petrecut în exclusivitate încea de a doua atenţie. Am interacţionaţ astfel cu cele zece femei şi cincibărbaţi, care făceau parte din grupul de vrăjitori al lui don Juan şi cu ceipatru tineri şi patru tinere, care erau ucenicii săi.Don Juan i-a adunat pe toţi cei opt imediat după ce am venit în lu-mea lui. Mi-a precizat că aceştia formau un grup vrăjitoresc tradiţional —o replică a grupului său — şi că eu trebuia să-i conduc. Totuşi, după ce alucrat cu mine, şi-a dat seama că eram altfel decât se aştepta. A explicataceastă deosebire în termenii unei configuraţii energetice, pe care ovedeau numai vrăjitorii: în loc să am patru compartimente de energie,aşa cum avea el însuşi, eu aveam numai trei. Această configuraţie,despre care el — în mod eronat — crezuse că este un defect ce poate ficorectat, mă făcea total necorespunzător pentru a interacţiona cu cei optucenici sau a-i conduce, astfel că a devenit absolut necesar ca don Juansă constituie alt grup de persoane, cu structuri energetice mai apropiatede a mea.Am scris pe larg despre toate aceste întâmplări. Totuşi, n-ammenţionat niciodată cel de al doilea grup de ucenici: don Juan nu mi-apermis să o fac. A argumentat că aceştia făceau parte din domeniul meude activitate şi că înţelegerea pe care o aveam cu el era să scriu despredomeniul lui şi nu despre al meu.
Cel de al doilea grup de ucenici avea un nu
măr extrem de redus demembri — numai trei persoane: o visătoare, Florida Grau; un stalker, Taisha Abelar; şi o femeie nagual, Carol Tiggs.Interacţionam între noi numai în cea de a doua atenţie. În lumea dezi cu zi, nu aveam nici cea mai vagă idee unii despre alţii. Dar, în
termenii relaţiei noastre cu don Juan, nu exista nimic vag; el a depuseforturi colosale să ne instruiască în mod egal pe toţi. Totuşi, cătresfârşitul perioadei de instruire, când se apropia sorocul lui don Juan,presiunea psihologică exercitată de iminenta lui plecare a început săproducă năruirea graniţelor rigide ale celei de a doua atenţii. Rezultatul afost că interacţiunea noastră a început să se transfere în lumea cotidianăşi ne-am întâlnit, evident, pentru prima dată.
Nici u
nul dintre noi nu ştia, în mod conştient, nimic despre interacţi-unea noastră profundă şi intensă din cea de a doua atenţie. Întrucât acti-vam cu toţii în domeniul studiilor teoretice, am fost mai mult decâtşocaţi să constatăm că ne mai întâlniserăm. Desigur, această problemăa fost şi continuă să fie pentru noi ceva cu neputinţă de admis la nivelintelectual, şi totuşi, ştim foarte bine că face parte integrantă din expe-rienţa noastră personală. Prin urmare, am ajuns la alarmanta constatarecă psihicul uman este infinit mai complex decât ne-au făcut să credemraţionamentele noastre practice sau ştiinţifice.Cu o ocazie, i-am cerut lui don Juan, la unison, să clarifice impasul încare ne aflam. El ne-a spus că avea două alternative din punct de vedereal explicării fenomenului. Una era să se ocupe de raţionalitatea noastrărănită, încercând să-i restabilească statutul prin a afirma că cea de adoua atenţie este o stare de conştiinţă la fel de nereală ca elefanţiizburători şi că tot ce credeam noi că am trăit în acea stare este, pur şisimplu, un produs al sugestiei hipnotice. Cealaltă alternativă era săexplice cea de a doua atenţie în felul în care o înţeleg vrăjitorii visători,drept o configuraţie energetică a stării conştiente. Totuşi, pe timpul efectuării exerciţiilor mele de visat, obstrucţionareacelei de a doua atenţii a rămas neschimbată. De fiecare dată cândintram în visat, intram în cea de a doua atenţie, iar trezirea din visat nu însemna, în mod necesar, că ieşisem din cea de a doua atenţie. Ani de-arândul mi-am putut aminti numai fragmente din experienţele trăite învisat. Cea mai mare parte a ceea ce făcusem îmi era, din punct devedere energetic, inaccesibil. Mi-a trebuit cincisprezece ani de muncăneîntreruptă — din 1973 până în 1988 — pentru a stoca destulă energieşi a putea, astfel, să reorganizez totul în succesiune liniară în minteamea. Atunci mi-am amintit secvenţe după secvenţe de întâmplări dinvisat şi am putut să completez cel puţin unele goluri evidente dinamintirile mele. În felul acesta, am reuşit să refac continuitatea inerentăa lecţiilor lui don Juan în arta visatului, continuitate pe care o pierdusemdatorită faptului că el mă făcuse să pendulez continuu între starea deconştiinţă a vieţii cotidiene şi starea de conştiinţă din cea de a douaatenţie. Lucrarea de faţă este rezultatul acestei reorganizări. Toate acestea mă aduc la partea finală a expunerii mele, şi anume,la motivul pentru care am scris această carte. Aflându-mă în posesiamajorităţii părţilor componente ale lecţiilor lui don Juan în arta visatului,aş dori să prezint într-o lucrare viitoare situaţia şi preocupările actualeale celor patru învăţăcei ai săi de pe urmă: Florinda Grau, Taisha Abelar,Carol Tiggs şi cu mine. Dar, înainte de a descrie şi explica rezultatele îndrumărilor lui don Juan şi ale influenţei lui asupra noastră, trebuie sărevăd, în lumina a ceea ce ştiu acum, părţile din lecţiile sale de visat lacare n-am avut până acum acces.Motivul hotărâtor pentru care am scris totuşi această carte mi-a fostfurnizat de Carol Tiggs. Convingerea ei este că explicarea lumii pe carene-a lăsat-o ca moştenire don Juan reprezintă expresia supremă a recu-noştinţei noastre faţă de el şi a angajării noastre faţă de obiectivele sale.
of 00
5. LUMEA FĂPTURILOR ANORGANICE for Castaneda, Carlos - Arta visatului
450 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 06/26/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment