Odette Irimiea
RECURS LA FEMINITATE
dezvăluirea unei femei
Cu un cuvînt înainte de
Florin Paraschiv
Grafica
Virginia Georgescu-Hossu
Editura RAFET, 2006
1
2
„Cred că feminitatea este esenţialmente iubire, iubire carenu pune condiţii, care trece dincolo de aşteptări, care sedăruie firesc, fără zarvă şi fără-mpăunări, întocmai ca unizvor ce se află exact acolo pentru cel însetat. Iubire carenutreşte, iubire care vindecă, iubire care alină, iubire carerodeşte... ea, mamă, iubită, prietenă, soră, fiică, ţărmul carete iartă de Fire şi-ţi susţine oricînd reîntregirea.”(Odette)
Opinii despre carte
„Părerea mea e că nu se poate scrie aşa! E prea multă sinceritate. Poţi fi speculată. E ca şi cum te-ai răstigni goală în piaţa oraşului şi oamenii ar putea săvină, unii să aducă flori, alţii să arunce cu pietre. Îţi asumi un mare risc dacă o publici.” (Gheorghe, scriitor) „Nu m-am putut abţine să nu citesc cartea astăzi.... şi am şi terminat-o. E pur si simplu superbă şi nu spun asta doar că te cunosc... cred că are de toate... Dar înspecial viaţă... îmi place umorul, introspecţia, sinceritatea şi jocul de+a cuvintele.Uneori e destul de greu de înţeles, mai ales la început, dar asta pînă poţi intra înesenţa cărţii, după care te absoarbe. Cel puţin pe mine. Astăzi nu am făcut decît să citesc asta... unele versuri parcă trădează sentimentele mele şi, cred eu, aleoricărei femei îndrăgostite. Cît despre sinceritatea cu care îţi deschizi sufletul către noi... cred că e absolut sublimă. Cred că multe femei au de învăţat dinaceastă poveste... eu sigur am deschis ochii la unele aspecte.” (Vera, specialist în educaţia adulţilor)
Femeia, eterna poveste
Nu doar „al doilea sex” (Simone de Beauvoir), ci pur şi simplu sexulslab, frumos şi inteligent.Ne gândim, odată cu atâţia alţi doritori nebuni, la sentimentulextrem al iubirii, cel doldora de pasiune/simpatie/
dependenţă
, o beţie cediminuează măcar o vreme responsabilitatea celui atins, fericire de a suferişi suferinţă ce fericeşte...„Feminism”? Să ne gândim cu recunoştinţă la pionierele românceale emancipării de profil: măcar Maria Cantacuzino, Hortensia Papadat-Bengescu şi Domniţa Gherghinescu.Autoarea săvârşeşte o nouă
Cântare a Cântărilor
(„Mă priveştedin fotografia de pe monitorul calculatorului”, nou Făt-Frumos şi Sburător...,să intri în îmbrăţişarea-contopire ca-ntr-o stenogramă(!), mă rog,), un soi demanagement educaţional, oricum după înţelepciunea trezită „femeia e oşcoală”: farmecul incantaţiei anglosaxone
let it be, whatever it is,
dar şi
clitoris
şi
penis
, nimic nu lipseşte acestei autoare dezinhibate!Aşadar o cântare a fiinţei feminine, o urcare pe scara interioară atrupului
lui
, hăt până în cerurile fiinţei
lui
... Chiar ne întrebăm ce-ar puteaobiecta la acestea cinstita Teologie, mai ales că vicleana autoare îşi iamăsuri asiguratorii, de pildă sufletul-potir şi oglindă harică: „m-am uitat laChipul Lui în mine”, doar Sfântul Augustin decreta superb: iubeşte şi-apoi făce vrei.Să vrei, de exemplu, monitorizarea acestei dorinţe expurgate şicubiste: „ţine-mă în braţe/cum m-ai înveşmînta în cer!/închide ochiuldrept/pentru ca stîngul/să-mi poată răsări stele/pe creştet!”Şi să nu uităm un adagiu străvechi: într-un
Tristan
de veac XIII,Gottfried von Straßburg suspina pilduitor: „Pe cel ce n-a suferit diniubire/Iubirea nu l-a fericit nicicând”. Oricum, autoare şi comentator, neadresăm mereu unui popor care, cu toate ale sale, n-a-mpărtăşit nicicândeşecul islamic: societatea noastră binecuvântată cuprinde bogaţi, săraci şifemei! La noi, o autoare ca Odette Irimiea se poate rosti, fără urmă deservaj canonic: „Mi-e bine, mi-e TU.” Un apogeu al sensibilităţii personale.Mai că ne vine să-l contrazicem pe Cioran, ilustrul credea că
salonul
a izbândit târziu şi poate reversibil asupra omului cavernelor, dar eposibil ca Femeia să fi relativizat perpetuu izbânda omului cavernelor:gheişa incantînd muzică suavă pentru mântuirea brutei. Inclusiv, brutasubtilă, pasibilă de elogii: „mintea aia de cristal incasabil”.Nu, hotărât,
magicul
n-a părăsit omul relaţional: „Doar tu ştiiSemnul/ce-aprinde Şarpele-vis”... La lista de aspiraţiuni şi inspiraţiuni aleautoarei, am putea adăuga grandioasele Femele de ruptură: sfintelenemţoaice, a căror linie directă conduce până la moderna Simone Weil; dar şi Flora Tristan, Margruerite Yourcenar, Julia Kristeva, Elfriede Jelinek.
Florin Paraschiv3
of 00
Odette-Recurs La Feminitate
7,550 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (5 Ratings) |
| Upload Date: | 01/29/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment