• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
 
 
 IMMANUEL KANT - DESPRE FILOSOFIA VALORII 
 
Intemeierea metafizicii moravurilor ”  
“…ceea ce serveste vointei ca principiu obiectiv al determinarii de sine este
 scopul 
,si, in acest scop, daca este dat numai de ratiune, trebuie sa fie valabil deopotriva pentrutoate fiintele rationale. Dimpotriva, ceea ce nu contine decat principiul actiunii, al caruiefect este scop, se numeste
mijloc
. Principiul subiectiv al ravnirii este
mobilul 
, principiulobiectiv al volitiei este
motivul 
; de aici diferenta dintre scopurile subiective, care seintemeiaza pe mobiluri, si scopurile obiective, care se raporteaza la motive valabile pentru orice fiinta rationala. Principiile practice sunt
 formale
, atunci cand fac abstractiede orice scopuri subiective; dar ele sunt
materiale
, cand pun actiunilor ca principiuscopuri subiective, prin urmare, anumite mobiluri. Scopurile pe care si le propune o fiintarationala, dupa bunul plac, ca
efecte
ale actiunii ei (scopuri materiale) sunt toate numairelative; caci ceea ce le da valoare este numai raportul lor cu o stare particulara afacultatii de a ravni; de aceea ele nu pot pune la indemana principii universale pentu oricefiinte rationale si nici principii universale si necesare pentru orice volitie, adica legi practice. Toate aceste scopuri relative nu sunt asadar decat baza pentru imperativeipotetice.Dar sa admitem ca ar exista ceva,
a carui existenta prin ea insasi
sa aiba o valoareabsoluta, si care
ca scop in sine
sa poata deveni baza anumitor legi, atunci in el si numaiin el ar putea sa rezide principiul unui imperativ categoric posibil, adica al unei legi practice.Acum eu spun: omul si in genere orice fiinta rationala
exista ca scop in sine, nunumai ca mijloc
, de care o vointa sau alta sa se foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toateactiunile lui, atat in cele care-l privesc pe el insusi cat si in cele care au in vedere altefiinte rationale, omul trebuie considerat intotdeauna
in acelasi timp ca scop
. Toate
 
obiectele inclinatiilor nu au decat o valoare conditionata; caci daca n-ar fi inclinatiile sitrebuintele intemeiate pe ele, obiectul lor ar fi fara valoare. Dar inclinatiile insele caizvoare ale trebuintei au atat de putin o valoare absoluta pentru a le dori in ele insele,incat dorinta generala a oricarei fiinte rationale trebuie sa fie mai curand aceea de a seelibera cu totul de ele. Deci valoarea tuturor obiectelor pe care le putem
dobandi
 prinactiunea noastra este totdeauna conditionata. Fiintele, a caror existenta nu este intemeiata pe vointa noastra, ci pe natura, au totusi, daca sunt fiinte fara ratiune, numai o valoarerelativa, ca mijloc, si de aceea se numesc
lucruri
, pe cand fiintele rationale se numesc
 persoane
, fiindca natura lor le distinge deja ca scopuri in sine, ca ceva adica ce nu esteingaduit sa fie folosit
numai
ca mijloc, prin urmare ingradeste orice bun-plac (si este unobiect de respect). Aceste fiinte rationale nu sunt deci numai scopuri subiective, a caror existenta are o valoare
 pentru noi
ca efect al actiunii noastre; ci sunt
 sopuri obiective
,adica lucruri, a caror existenta in ea insasi este un scop, si anume un astfel de scop, caruianu i se poate substitui nici un alt scop, pentru care el ar trebui sa serveasca
numai
camijloc, fiindca fara acesta nu s-ar putea gasi nicaieri nimic de
valoare absoluta
; iar dacaaceasta valoare ar fi conditionata, prin urmare contingenta, nu s-ar putea gasi pentruratiune nici un principiu practic suveran.Daca deci exista un principiu practic suveran si, in ce priveste vointa omeneasca,daca exista un imperativ categoric, el trebuie sa fie un astfel de principiu incat dinreprezentarea a ceea ce este in mod necesar scop pentru oricine, fiindca este
 scop in sine
,sa constituie un principiu
obiectiv
al vointei, prin urmare care poate servi ca lege practicauniversala. Fundamentul acestui principiu este:
natura rationala exista ca scop in sine
.Astfel isi reprezinta omul in mod necesar propria lui existenta si in acest sens el esteun principiu
 subiectiv
al actiunilor omenesti. Dar la fel isi reprezinta si orice alta fiintarationala existenta ei in virtutea aceluiasi principiu rational care este valabil si pentrumine; deci el este in acelasi timp un principiu
obiectiv
, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie sa poata fi deduse toate legile vointei. Imperativul practic va fideci urmatorul:
actioneaza ca sa folosesti umanitatea atat in persoana ta, cat si in persoana oricui altuia totdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata numai ca mijloc
.”
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...

de ce nu pot face download..as vrea sa o citesc...pleaase

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...