• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Cuprins
Psihologia socială 
caută soluţii la numeroase probleme, dintre care selectăm
cum putem influenţa comportamentul şi atitudinile celorlalţi?
există şanse de a rezista la manipulare?
cum putem deveni mai credibili?
cum putem creşte în ochii celorlalţi?
cât de corectă este imaginea asupra propriei persoane?
cunoaşterea altor persoane poate fi obiectivă?
de ce suntem atraşi de anumite persoane, iar pe altele le respingem?
cum putem diminua efectele negative ale prejudecăţilor?
ce efecte are grupul asupra activităţii individului? Îl stimulează sau îi încetineşte dezvoltarea?
de ce în grup oamenii se manifestă mai agresiv decât atunci când suntsinguri?
Întrebări de verificare
:1. Ce studiază psihologia educaţiei?2. Ce studiază psihologia socială?
1.2. Evoluţia psihologiei
Începuturile psihologiei ca ştiinţă
Rădăcinile psihologiei se află în gândirea filozofică combinată cu descoperirile şimetodele fiziologiei secolului XIX. Mulţi filozofi din acea perioadă şi-au îndreptatatenţia spre problemele legate de mintea umană: Oamenii sunt liberi sau suntdeterminaţi în acţiunile lor de forţe interne ori de factori externi? Cum percepemrealitatea din jurul nostru? Ce legătură este între minte şi corp, între gânduri,sentimente, conştiinţă şi lumea fizică? Răspunsurile date de filozofi au sugerat fieexistenţa unei rupturi între minte şi corp, fie influenţa corpului asupra minţii, fie
5
 
influea miii asupra corpului. Pentru a-şi suine ideile ei au folositargumentaţia raţională.Utilizând metodele ştiinţelor factuale, fiziologii au cercetat sistemul nervos şiorganele senzoriale, demonstrând astfel modul în care semnalele electrice suntconduse în corp (Johannes Muller), modul în care receptorii primesc şiinterpretează stimulii din lumea din jur (Hermann von Helmholtz) saudemonstrând că percepţia stimulilor urmează anumite legi (Gustav Fechner).Aceste descoperiri, combinate cu convingerea filozofilor că mintea umană poate fistudiată cu mijloace empirice, au fundamentat apariţia psihologiei ca domeniu alştiinţei şi au stimulat dezvoltarea sa.În 1879 Wilhelm Wundt a pus bazele primului laborator de cercetare în psihologiela Universitatea din Leipzig. Alături de alte contribuţii, înfiinţarea primuluilaborator formal de psihologie constituie argumentele considerării lui Wundtfondatorul psihologiei experimentale. În aceeaşi perioadă, filozoful AlexanderBain a fondat revista
 Mind
(1876), a scris câteva cărţi de psihologie şi a pregătit unmare număr de studenţi în domeniul psihologiei. Unul dintre studenţii lui Wundt,G. Stanley Hall (1844-1924) a înfiinţat primul laborator de psihologie în StateleUnite (1883), a pus bazele Asociaţiei Americane de Psihologie în 1892, devenindprimul preşedinte al acesteia.
Controverse privind obiectul de studiu
Influenţa lui Wundt asupra evoluţiei psihologiei se evidenţiază şi prin modul încare a argumentat ceea ce ar trebui să studieze noua disciplină. Astfel, el a propusconcentrarea asupra analizei coinuturilor cotiinţei pentru a determinaelementele sale fundamentale şi relaţiile dintre ele. Viziunea sa este cunoscută printermenul de
structuralism
. Identificarea structurilor de bază ale minţii umane poatefi realizată numai pe calea introspecţiei. Aceasta este o metodă în care persoaneledescriu în detaliu experieele lor cotiente ca spuns la anumiţi stimuliprezentaţi în condiţii controlate.Obiectul psihologiei ar trebui să fie nu structura conştiinţei, ci funcţionarea sa, asusţinut William James şi alţi psihologi. Orientarea lor numită
 funcţionalism
a fostputernic influenţată de teoria selecţiei naturale a lui Darwin. Din moment ceconştiinţa este o caracteristică specific umană, ea trebuie să servească unor funcţiiumane esenţiale. Cercetările orientate spre înţelegerea funcţiilor conştiinţei auadus importante contribuţii privind dezvoltarea copilului şi efectele educaţiei înacest proces.Intenţia de a înscrie psihologia în standardele ştiinţei a determinat
behaviorismul
argumenteze că obiectul de studiu trebuie să fie doar comportamentul, întrucâtnumai acţiunile exterioare pot fi observate şi măsurate. Argumentele aduse de John B. Watson pentru ignorarea conştiinţei şi a experienţelor subiective au fostatât de puternice încât noua orientare a dominat psihologia timp de câteva decenii.Cel mai renumit reprezentant al behaviorismului, B. F. Skinner, a demonstrat căstările mentale nu pot fi studiate în mod ştiinţific, şi în consecinţă ele nu trebuie
6
 
incluse în domeniul psihologiei. Acesta trebuie să se axeze doar pe răspunsuriledeschise la stimuli externi.Perspectiva
 psihanalitică 
a fost dezvoltată de S. Freud în Europa, în timp ce înAmerica perspectiva behavioristă câştiga din ce în ce mai mult teren. Cel maiimportant aspect al teoriei lui Freud este accentuarea rolului determinant alinconştientului în raport comportamentul. În consecinţă psihanaliza trebuie să seconcentreze asupra descoperirii coinuturilor inconştientului instincte,impulsuri, dorie irionale, trăiri refulate analizând şi interprendmanifestările sale exterioare: vise, acte ratate, asociaţii verbale libere, acţiuni.Apărută ca reacţie la reducţionismul behaviorist,
abordarea cognitivă 
va accentuaideea că între stimul şi răspuns se interpune activitatea mentală de recepţie şitransformare a informaţiei. Revoluţia cognitivă din anii `60 a marcat schimbareaobiectului psihologiei, orientarea spre ceea ce s-a numit cogniţie. Cogniţia se referăla percepţie, la memorie, la gândire, la limbaj, în general la procesarea informaţiei.Aceasta înseamformarea conceptelor, operarea prin concepte, rezolvareaproblemelor, luarea deciziei, elaborarea proiectelr şi explorarea lumii existente saua celei virtuale, construirea modelul mental al realului.În viziunea reprezentanţilor
 fenomenologiei
, psihologia trebuie să se concentrezeasupra experienţei subiective, asupra concepţiei personale, asupra interpretăriiparticulare a evenimentelor. Înţelegerea fenomenelor se înfăptuieşte în funcţie demodul în care sunt experimentate de către fiecare şi nu pe baza unor idei teoretice,impuse din exterior. Cunoaşterea esenţei umane devine posibilă prin identificareamodelului subiectiv pe care fiecare om îl elaborează în legătură cu realitatea sa şicu propria fiinţă. Fenomenologia se preocupă de înţelegerea problemelor vieţii şiexperieelor personale, de conceptul de sine, de alegere şi asumarearesponsabilităţii, de stima de sine sau de conştiinţa de sine, apropiindu-se, astfel,mai mult de literatură sau de filosofia existenţialistă, decât de abordarea ştiinţifică.Perspectiva
socio-culturală 
pune în evidenţă existenţa diferenţelorcomportamentale în culturi diferite sau în medii sociale diferite. În acelaşi timp, vauta identifice patternurile universale ale comportamentului uman,determinate de nucleul comun a ceea ce numim cultură în opoziţie cu natura.Construcţia socio-culturală a percepţiei sociale, a stilului atribuţional, a sinelui, ainteligenţei, a experienţei afective, a motivaţiei performanţei, a orientării sprevalori, a manifestării şi evoluţiei tulburărilor psihice reprezintă preocupări care auluat o amploare deosebită mai ales în ultimele decenii, ca răspuns la accelerareainteracţiunilor socio-economice şi culturale şi a depăşirii unora din dificultăţilecercetării aplicative comparative între subiecţii din culturi diferite.
Întrebări de verificare
:1. Care este obiectul de studiu al psihologiei din perspectiva cognitivismului?2. Ce înnoiri aduce psihologia socio-culturală?
7
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...