incluse în domeniul psihologiei. Acesta trebuie să se axeze doar pe răspunsuriledeschise la stimuli externi.Perspectiva
psihanalitică
a fost dezvoltată de S. Freud în Europa, în timp ce înAmerica perspectiva behavioristă câştiga din ce în ce mai mult teren. Cel maiimportant aspect al teoriei lui Freud este accentuarea rolului determinant alinconştientului în raport comportamentul. În consecinţă psihanaliza trebuie să seconcentreze asupra descoperirii conţinuturilor inconştientului – instincte,impulsuri, dorinţe iraţionale, trăiri refulate – analizând şi interpretândmanifestările sale exterioare: vise, acte ratate, asociaţii verbale libere, acţiuni.Apărută ca reacţie la reducţionismul behaviorist,
abordarea cognitivă
va accentuaideea că între stimul şi răspuns se interpune activitatea mentală de recepţie şitransformare a informaţiei. Revoluţia cognitivă din anii `60 a marcat schimbareaobiectului psihologiei, orientarea spre ceea ce s-a numit cogniţie. Cogniţia se referăla percepţie, la memorie, la gândire, la limbaj, în general la procesarea informaţiei.Aceasta înseamnă formarea conceptelor, operarea prin concepte, rezolvareaproblemelor, luarea deciziei, elaborarea proiectelr şi explorarea lumii existente saua celei virtuale, construirea modelul mental al realului.În viziunea reprezentanţilor
fenomenologiei
, psihologia trebuie să se concentrezeasupra experienţei subiective, asupra concepţiei personale, asupra interpretăriiparticulare a evenimentelor. Înţelegerea fenomenelor se înfăptuieşte în funcţie demodul în care sunt experimentate de către fiecare şi nu pe baza unor idei teoretice,impuse din exterior. Cunoaşterea esenţei umane devine posibilă prin identificareamodelului subiectiv pe care fiecare om îl elaborează în legătură cu realitatea sa şicu propria fiinţă. Fenomenologia se preocupă de înţelegerea problemelor vieţii şiexperienţelor personale, de conceptul de sine, de alegere şi asumarearesponsabilităţii, de stima de sine sau de conştiinţa de sine, apropiindu-se, astfel,mai mult de literatură sau de filosofia existenţialistă, decât de abordarea ştiinţifică.Perspectiva
socio-culturală
pune în evidenţă existenţa diferenţelorcomportamentale în culturi diferite sau în medii sociale diferite. În acelaşi timp, vacăuta să identifice patternurile universale ale comportamentului uman,determinate de nucleul comun a ceea ce numim cultură în opoziţie cu natura.Construcţia socio-culturală a percepţiei sociale, a stilului atribuţional, a sinelui, ainteligenţei, a experienţei afective, a motivaţiei performanţei, a orientării sprevalori, a manifestării şi evoluţiei tulburărilor psihice reprezintă preocupări care auluat o amploare deosebită mai ales în ultimele decenii, ca răspuns la accelerareainteracţiunilor socio-economice şi culturale şi a depăşirii unora din dificultăţilecercetării aplicative comparative între subiecţii din culturi diferite.
Întrebări de verificare
:1. Care este obiectul de studiu al psihologiei din perspectiva cognitivismului?2. Ce înnoiri aduce psihologia socio-culturală?
7
Leave a Comment