Zbor spre adâncuri - Jurnal pastoral

Pr. Vasile Istrate

Zbor spre adâncuri - Jurnal pastoral

Pr. Vasile Istrate

Fraţilor şi surorilor în Hristos, din parohiile f. Arhangheli" Budeşti şi "Sf. Prooroc Ilie " Cluj, datorită cărora am trăit zboruri spre Lumină şi căderi din înalturi.

("Căderea din înalturi e tot zbor" V. Voiculescu)Avva Paisie Olaru:

"Să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi şi să nu spui tot ce ştii".

Avva Arsenie Papacioc:

"învaţă să ai mereu zâmbet ascuns în inimă ".

PROLOG

Un jurnal e asemeni unui zbor înspre tine însuţi. Cel mai lung zbor este zborul spre propriul tău adânc. Pentru că trebuie să ne îndreptăm spre adâncuri dacă vrem să tragemnăvodul plin cu peşti (Luca 5, 4).Un jurnal este o însingurare, un pelerinaj interior în careautorul se descoperă pe sine căutându-şi propria înfăţişare în idei, întâmplări, semeni.O carte alcătuită din cioburi, obsesii, întâlniri, restituiri, căderi şi înălţări, trăiri carestrăbat conştiinţa unui soldat al lui Hristos, neiubitor de măriri. Există gânduri pe care vrei săle împărtăşeşti şi gânduri de care vrei să scapi. In ambele cazuri este bine să le aşterni pehârtie. întrupate în acest fel, ele se vor risipi zburând spre alte adâncuri, părăsindu-te şilăsându-te pradă altor frământări creatoare. Adânc pe adânc cheamă. Este o formă de a te păstra ‘‘în formă’‘.O carte-jurnal de luptă împotriva plafonării, împotriva akediei duhovniceşti, menită săstrăjuiască nestingerea vegherii. Trăiesc momente când simt adierea unei aripi. Orice preotsimte asta. E un înger acolo, care te iscodeşte, te inspiră, te menţine necurmat locuit de oflacără. Vizita lui e un privilegiu care nu trebuie ratat. De aceea, am crezut că trebuie să scriu pentru ca să nu piară această voce înaripată care mă îndeamnă mereu să privesc spre cerul dinmine.O parte din aceste rânduri au fost publicate în pagina ‘‘Logos’‘ a cotidianului bistriţean‘‘Răsunetul’‘ la care am colaborat aproape opt ani, prin bunăvoinţa unor oameni de presă,iubitori de Neam şi Biserică. Au fost voci destule care m-au încurajat să nu mă opresc, ci săcontinui a propovădui ‘‘la ziar’‘ credinţa noastră ortodoxă, incisiv şi niţel exaltat de elanul primilor ani de preoţie. Din fericire, au fost şi detractori, s-au stârnit polemici, mi s-au dat

Zbor spre adâncuri - Jurnal pastoral

Pr. Vasile Istrate

replici. Am răspuns cu replici la replici. A fost o extraordinară experienţă de care m-am folosit pentru tot restul vieţii. Intre timp m-am temperat. Nu mi-a dispărut elanul, dar s-au schimbat priorităţile şi ascultările. ‘‘Jurnalul pastoral’‘ a rămas însă ca o ispită ascunsă într-un sertar pecare simt nevoia să-1 deschid tot mai rar, un prieten drag de care cu greu mă despart,împărtăşindu-1 şi altora.Este o lucrare egoistă ca orice jurnal. Pentru că eu aş vrea ca toţi oamenii să-1cunoască pe Hristos şi să descopere lucrarea Sa în lume. Şi pentru că deocamdată, singurulcare s-a folosit sunt eu [...]. Dacă se va mai folosi cineva, dacă cineva citind aceste gânduri‘‘îmi va face loc în inima sa’‘ (2 Cor. 7, 2), deja este prea mult. Nădăjduiesc totuşi, că măcar ofilă a acestui jurnal îşi va încheia călătoria în aşternutul unui suflet.

Părintele Vasile

JURNAL PASTORALANUL DOMNULUI 2004

1 ianuarie, Sf. Vasile cel Mare:

La cumpăna dintre ani ‘‘

ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu

’‘ (Ps. 8, 11)împreună cu o mână de credincioşi, la rugăciune. Un obicei care nădăjduiesc să devinătradiţie: câteva tropare (‘‘

Iată Mirele vine la miezul nopţii

...’‘), Acatistul Sf. Vasile cel Mare,Te Deum la Anul Nou.Apoi ascultăm cu emoţie glasul duios al clopotelor care cântă îngroparea unui an şinaşterea altuia. Ne îmbrăţişăm ca într-o familie care-şi soarbe nemurirea din acelaşi potir.A fi în Casa Domnului în astfel de clipe, departe de dopurile de şampanie, este onebunie care îţi dă un sentiment de linişte şi siguranţă. Ai senzaţia că te afli cuibărit în braţele părinteşti.Din absida altarului, Sf. Vasile Ierarhul - atât de drag mie -ne priveşte senin şi îngăduitor.

2 ianuarie:

‘‘

Singura formă de curaj instituţional - de eroism dacă vreţi - îi revine astăzi preotului. Acesta, pe câmpul lui de luptă -sufletul credincioşilor - poate face adevărate faptede eroism... Preotul este un fel de

soldat singuratic

, cu o misiune aproape imposibilă: aceeade a salva lumea. Din păcate, de ea însăşi.