Cuprins:

Definiţii ale personalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1Tipuri de personalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2Structura personalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Definiţii ale personalităţii:

Personalitatea a fost definită de către S. Freud ca fiind integrarea sinelui, eului şi asupraeului ; C. G. Jung o defineşte ca fiind integrarea eului , a inconstientului personal şicolectiv, a complexelor, arhetipurilor, persoana, anima şi animus ; de A. Adler o defineşteca fiind stilul de viata al individului; de G. W. Allport o defineşte ca fiind organizareadinamică a sistemelor psihofizice individuale care determina specificitateacomportamentului ; de R. B. Cattell o defineşte ca fiind totalitatea comportamentuluiuman, unicitatea acestei totalităţi este conferită de frecvenţa, intensitatea şi tipulcomportamentului manifestat într-o situaţie reală de viaţă ; de C. R. Rogers o defineşte cafiind sinele, adică integrarea percepţilor despre ceilalţi, şi a percepţilor despre sine înraport cu alte persoane ; de L. A. Lefton o defineşte ca fiind ansamblu de răspunsuricomportamentale, relative durabile, ce caracterizează modul în care o persoanăreactioneaza în mediul înconjurător, într-o diversitate de situaţii.Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe fiecare dintre acestea considerând-odintr-un unghi specific: antropologia biologică şi culturală, sociologia, ştiinţele educaţiei,medicina psihosomatică, istoria.Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constitue, fundamental, încondiţiile existenţei şi activităţii, începând cu primele etape ale dezvoltării individului însocietate.Din punct de vedere psihologic, trebuie făcută distincţia, în cadrul sistemului psihicuman, între fenomenele locale, accidentale, variabile şi cele constante, invarianţii subformă de trăsături sau structuri în organizarea psihologică a subiectului.Personalitatea reprezintă un ansamblu sistematic, deosebit de complex al programelor, structurilor profunde, trăsăturilor, precum şi organizarea lor privind omulconcret în ceea ce are el unic, original, relativ stabil şi îl deosebeşte de ceilalţi.Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezoltă treptat, prinsocializare şi enculturaţie (asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma uneiînvăţări continue).Antropologul american R. Linton arată în 1945 în lucrarea ”Fundamentul cultural al personalităţii” că personalitatea umană, ca realitate psihologică reprezintă o activitateveche ca şi specia umană. Dintr-o perspectivă foarte extinsă putem defini personalitateaca fiind realitatea complexă şi dinamică a fiecăruia dintre noi. O definiţie structural-existenţialistă a personalităţii este dată de Allport în lucrarea sa “Structura şi dezvoltarea personalităţii”, în următorii termeni: personalitatea este organizarea dinamică în cadrulindividului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul saucaracteristic.Personologul American Eysenck propune următoarea definiţie: personalitatea esteorganizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei,fizicului unei persoane; această organizare determină adaptarea sa unică la mediu.

Tipuri de personalităţi:

Putem analiza conceptul de personalitate potrivit unor diverse apcesiuni:♦În

accepţiunea antropologică

, personalitatea reprezintă o entitate bio-psiho-socio-culturala, fiind analizat omul viu, concret, empiric, ca întreg;♦În

accepţiune biologică

personalitatea reprezintă fiinţa umană care cunoaşte,acţionează şi valorizează, transformân lumea şi pe sine; reprezintă, în acelaşi timp, purtătorul şi executorul funcţiilor epistemice, pragmatice şi acsiologice;♦În

accepţiunea acsiologică

personalitatea reprezintă un produs dar şi un producător devaloari medii, ambiante şi împrejurări sociale, deoarece omul asimilează dar şi ceeazăîmprejurările, le dirijează, le stăpâneşte şi le transformă.♦

Perspectiva atomistă

în abordarea personalităţii este cea mai veche dar a continuat îndiferite forme să circule până în zilele noastre. Ea se bazează, pe de o parte, pedescompunerea personalităţii în elementele sale componente, urmărind studierealegităţilor lor de funcţionare iar, pe de altă parte, pe identificarea elementului primar sauconstintuândul fundamental al acestuia.◊Astfel, cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrates, urmat de Galenus,cu privire la temperament, de care este explicat naiv, prin amestecul celor 4 humorisocotite ca fundamentale (sânge, fiere neagră, fiere galbenă şi limfă) din care una ar domina, de unde şi denumirile care sau păstrat de : coleric, sangvinic, flegmatic şimelancolic. Ipoteza humorala a fost eliminată dar este confirmat faptul că teoria esteconstitutiv-organică.◊Mult mai tarziu I. Pavlov (1849-1936) fiziolog rus, a stabilit cele 4 tipuri ANS(activitate nervoasă superioară) în funcţie de modul în care se combină însuşirile de forţă,mobilitate, echilibru, între cele 2 procese nervoase de bază, excitaţia şi inhibiţia; un cazde neechilibru intervine predominarea forţei excitative.Aceste 3 însuşiri privind funcţionarea sistemului nervos prezintă gradaţii : pentru forţă puternic/slab, pentru mobilitate mobil/inert, pentru echilibru echilibrat/neechilibrat.Prin combinarea dintre însuşiri, în prim plan apar 4 tipuri de sistem nervos (prin extensiede ANS) Care sunt corespondente relativ cu cele 4 temperamente descrise în antichitatede Hipocrate :-însuşirile de forţă limitează tipul puternic şi slab-însuşirile de modalitate, tipul mobil şi inert-însuşirile de echilibru, tipul echilibrat şi neechilibratRezultă corespondenta dintre tipul de ANS şi temperament:-tipul puternic-mobil-echilibrat: temperament sangvinic-tipul puternic-neechilibrat-excitabil: temperament coleric- tipul puternic-echilibrat-inert: temperamentul flegmatic- tipul slab: la baza temperamentului melancholic◊Medicul psihiatru german Kretschmer (1888-1964) propune o tipologie dupăconstituţia corporală, care corelează cu o anume tipologie temperamentală, şi cu predispoziţia pentru anumite maladii psihice. El identifică :-tipul picnic căruia îi corespunde ca profil psihologic ciclotimicul (grecescu kylos-cerc,thiymastare) dispoziţie spre o evoluţie tonico-afectivă, ciclică, sinusoidală, cu alternanţeîntre stări active şi depresive.