Start Reading

Cercul sălbatic

Ratings:
Length: 420 pages19 hours

Summary

Romanele Aurei Christi, ample construcții epice, abordează, cu un curaj și maturitate rară, modelul și aria expresivă și ideatică a romanului de reflexivitate și problematică gravă, umană, de la M. Proust și Th. Mann, sub tutela impresionantă, infinită și enorm expresivă a lui F.M. Dostoievski. Același, Dostoievski, de data asta alăturat lui Friedrich Nietzsche, face obiectul unor ample studii eseistice, pe care Aura Christi le-a conceput și publicat în ultimii ani, abordând teme de o rară îndrăzneală ideatică, problematica esențială a individului în abisalitatea sa, a Ființei, arta complicată, prezentând încă nu puține mistere și paradoxuri psihologice ale tipologiei romanești moderne, de la cu adevărat revoluționara À la recherche du temps perdu la Idiotul și Crimă și pedeapsă.

În publistica ei curentă, susținută, Aura Christi sprijină, polemic adeseori, cultul valorilor clasice și moderne europene și refuză improvizațiile și impostura literară care, în actualitatea post-comunistă, tresare în câmpul literar românesc în varii forme, de la contestarea, de plano, a marilor modele moderne lirice ale continentului și cultivarea unui mizerabilism și a brutalității expresiei ce se cufundă și abundă nu rareori în tonuri suburbane, sclipind triumfător în accente arogante ce vor să instaleze un fel de triumf al tinereții „protestatar-revoluționare“ culturale și preiau, fără simț critic, într-o afișată incultură poetică, cu o anume voluptate, simboluri și expresii france, voit pornografice, din recuzita avangardistă și futuristă a literaturii începutului de secol XX. (Nicolae Breban)

O mistică de halou dostoievskian domină obsedant destinele eroilor din romanul Aurei Christi, Cercul sălbatic. (…) E, în felul său, un roman al cuplurilor ce se fac și se desfac, se mențin cât și cum se mențin în virtutea unor automatisme în care iubirea este căutată, mimată, trădată, ea rămânând mereu o iluzie sau o speranță virtuală, între viață și moarte. Se vorbește mult despre moarte în acest roman. Existența însăși e parcursă sub semnul acesteia. (Constantin Cubleșan)

Poate aici este imensul merit al Cercului… M-a supus unui exercițiu deloc facil de a formula motive pentru care merită să trăiești. Și nu în fața unui om care urăște viața, năuc, sau e dezgustat de ceea ce i se pare a fi viața. Ci în fața acestei fete-femei, Diana, care caută profund sensul, care iubește florile, apa, arta. Atât de plină de viață e creatura aceasta (…), încât preaplinul acesta o consumă și o aruncă în moarte. Diana arată că nu e simplu să trăiești la altitudinea aceea uriașă a foamei de viață, a puterii uriașe de a trăi. Setea ei de viață și frumusețe și liniște o expune, o face fragilă… Naufragiul ei e produs de apele grele și urâte ale unei lumi neatente, nepăsătoare până la agresiune fizică… O lume de fiare, în care nimeni nu oferă protecție puilor. O lume hulpavă, în care fluturii și puii de căprioare sunt răpuși, înghițiți, ca și când… Poate pentru asta s-au născut… Poate Dumnezeu îi cheamă la el… Sau poate nu! Poate o imensă responsabilitate ar trebui luată pe umerii mei și nu numai ai mei! Poate că oamenii frumoși, ca Diana, au o forță nebănuită în fragilitatea lor. Poate că nimic nu se poate face pentru adolescenții care aleg moartea… Poate nimic nu se poate face împotriva morții… (Irina Ciobotaru) http://aurachristi.ro/

Read on the Scribd mobile app

Download the free Scribd mobile app to read anytime, anywhere.