Start Reading

Marea foamete sovietică, 1926-1936

Ratings:
Length: 343 pages6 hours

Summary

Marea foamete sovietică reflectă situația politică, economică și socială din URSS, prin prisma documentelor din arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României și a celor din fostele arhive sovietice din perioada de metamorfozare a imperiului țarist agrar într-unul totalitar industrial. Volumul publicat sub egida Institutului de Istorie „George Barițiu“ al Academiei Române tratează cauzele, caracterul și consecințele uneia dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX – foametea organizată de la sfârșitul anilor ‘20 – începutul anilor ‘30, în contextul planului cincinal, al colectivizării în masă și al industrializării accelerate.

Fragment din capitolul „Foametea uneia dintre cele mai înapoiate națiuni“:

În RASS Moldovenească, ca și în alte regiuni din RSS Ucraineană, procesul de colectivizare generalizată a fost anticipat, iar ulterior inițierii a fost secondat de intensificarea campaniei de colectare a cerealelor. Formal acțiunea se realiza prin „stabilirea unor condiții stricte pentru țăranii individuali“ și prin „lupta cu agiotajul din sate și din orașe“, dublate de evidența strictă a tuturor celor care achiziționau cereale și de creșterea presiunii fiscale. În pofida acestor măsuri, conform raportului secretarului ȚVK al RASSM, Kiurci, adresat VUȚIK, privind confiscarea surplusului de pâine și tragerea la răspundere a sătenilor, astfel cum sugerează și titlul documentului din 9 aprilie 1929, „se înregistrau încălcări la fiecare pas, agiotajul și ascunderea pâinii se întâlneau frecvent“, ceea ce, în mod evident, avea drept consecință „aplicarea unor măsuri ferme“.

Persoanele care încercau să concureze statul sovietic în domeniul achiziționării de cereale erau trase la răspundere, amendate sau condamnate la pedeapsa cu închisoarea. În sate se luau măsuri „care să împiedice scoaterea pâinii peste hotarele Moldovei în scop de speculă, se organizau comisii de căutare a datornicilor, ceea ce a contribuit la identificarea unor rezerve mari (n.n. de produse) la kulaci – câte 1.000 de puduri și mai mult de pâine. În urma raidurilor acestor comisii“, din satele autonomiei au fost colectate 565.764 puduri de grâu, 32.003 puduri de secară, 29.274 puduri de orz, 463.615 puduri de porumb, 229.040 puduri de floarea soarelui și alte culturi. În perioada ianuarie-mai 1928 au fost condamnate la pedeapsa cu închisoarea 75 de persoane, 56 au fost amendate. La sate, măsurile de constrângere erau aplicate cu predilecție kulacilor care făceau achiziții, proprietarilor de mori și celor care le arendau.

În scurt timp, aceste acțiuni desfășurate cu scopul declarat de a „reglementa piața achizițiilor de cereale și de a asigura un rol dominant cooperativei“ și, în special, confiscarea stocurilor de produse agricole atât de la țăranii săraci, cât și de la cei mai înstăriți, s-au permanentizat în RASS Moldovenească și au avut consecințe deosebit de grave. Practic, în câțiva ani, în pofida sărăciei cunoscute la nivelul conducerii de partid de la Kiev și de la Moscova, satul din stânga Nistrului a fost lipsit de una din pârghiile care în mod tradițional se activa în contextul calamităților naturale și al foametei – de posibilitatea ca țăranii mai înstăriți să intervină pentru țăranii de la sate și locuitorii cei mai săraci de la sate și orașe (la acea dată nu erau decât niște simple târguri) amenințați de foamete.

Read on the Scribd mobile app

Download the free Scribd mobile app to read anytime, anywhere.