Această viață trecătoare: Reflecții despre destin și poluare, însemnări diverse

Această viață trecătoare

Reflecții despre destin și poluare, însemnări diverse

(This Transient Life - Reflections about Destiny and Pollution, Various Notes)

Constantin M. N. Borcia

Publicat de Constantin M.N. Borcia

Copyright 2016 Constantin M.N. Borcia

Ediţia Smashwords

Discuţii finale, sugestii şi completări: Niculina A. Borcea

Consilier editorial: Nicolae Sfetcu

Traducerea în limba engleză: translate google.com

Fotografia de pe copertă a fost preluată de pe Free Images - Pixabay, https://pixabay.com/; toate imaginile de aici sunt din domeniul public.

Contact: E-mail: cborcia@yahoo.com, robiacon@gmail.com

Bucureşti, România

DEDICAŢIE

Dedic această carte, din nou, tuturor celor ce au minţile deschise, oamenilor generoşi, binevoitori şi luminaţi... Cartea este un omagiu adus libertăţii de gândire şi de exprimare, pentru care au luptat şi s-au jertfit de-a lungul timpului, oameni minunaţi...

MULŢUMIRI

Vreau să mulţumesc şi pe această cale, mamei mele, Niculina A. BORCEA, pentru sprijinul moral pe care mi l-a acordat şi pentru libertatea pe care mi-a îngăduit-o, astfel încât să pot gândi şi visa...

Se cuvine să mulţumesc de asemenea domnului Nicolae Sfetcu pentru consilierea competentă şi amabilitatea cu care m-a onorat.

* * *

Adesea un singur moment poate decide soarta celor mai importante evenimente.

TITUS LIVIUS – AB URBE CONDITA / P155

*

„Oricine se încumete să vorbească într-un fel sau altul despre destin, se loveşte de o primă şi mare dificultate: aceea că ideea de destin este greu de definit şi, mai mult, poate chiar imposibil de definit."

Ion Zamfirescu – „Destinul personalităţii", Bucureşti, 1942

Cuvânt înainte

Dat fiind faptul că totul în această lume este într-o continuă transformare, că nimic nu este etern, orice studiu asupra existenţei ar trebui să pornească de la acest adevăr... Pe de altă parte, în ciuda acestei situaţii, în natură se manifestă şi o altă forţă şi anume forţa adaptării, care se opune nimicirii totale a fiinţelor vii.

Adaptarea este aceea care a făcut ca viaţa, pe planeta Pământ, după ce a apărut, să existe în continuare... Adaptarea se manifestă sub multiple aspecte sau forme. O formă deosebită de adaptare este cunoaşterea, altfel spus, apariţia cunoaşterii a fost impusă de necesitatea de adaptare la mediu... Dacă existenţa este diversă, atunci şi cunoaşterea realităţii este diversă...

Există forme şi modalităţi de cunoaştere, există domenii de cunoaştere...

În această lucrare au fost abordate două aspecte ale cunoaşterii: DESTINUL şi POLUAREA… Este poate suficient să subliniez acum că datorită poluării, oamenii nu se vor bucura de bunurile lor – pentru a obţine diverse bunuri, trebuie să poluezi mediul într-o formă sau alta, dar aceasta va avea repercursiuni cel puţin asupra calităţii vieţii dacă nu şi asupra vieţii însăşi, în ansamblu, precum şi asupra destinului oamenilor care există acum, precum şi asupra destinului oamenilor care vor veni…

Alături de reflecţiile referitoare la destin şi poluare, am inserat şi mai multe însemnări despre diverse aspecte ale existenţei. Nu pot să nu precizez că aceste problematici fie că le voi mai publica (cum ar fi cazul reflecţiilor despre destin, dar o voi face sub o formă oarecum diferită şi va avea altă semnificaţie), fie le-am mai publicat, (cum ar fi cazul reflecţiilor despre poluare, care a apărut în traducere în limba engleză, dar se găseşte şi în teza mea de doctorat, ca find unul dintre capitole); în ceea ce priveşte însemnările, acestea sunt de fapt o selecţie; o parte a acestora au apărut în diverse cărţi publicate de-a lungul anilor la editura Printech, dar vor mai apărea alături de alte însemnări, însă vor fi într-un alt context, în altă lucrare şi vor avea alt înţeles decât acela pe care îl au aici…

PARTEA I

1. LUMEA ESTE O AMĂGIRE

1.1. Acest Univers este... artificial ?

Dacă se poate vorbi despre destinul oamenilor, dacă se poate vorbi despre destinul omenirii (care nu este totuşi suma destinelor tuturor oamenilor) atunci întrebarea care se pune este: se poatre vorbi despre un destin al Universului ?... Greu de răspuns fără îndoială...

Există mai multe concepţii despre Univers... Iată o schemă referitoare la concepţiile despre Univers (întrucât putem să ne întrebăm despre destinul Universului numai în cadrul unei concepţii anumite)... Schema aceasta se găseşte în cartea lui John D. Barow, "Mic tratat despre nimic" (Editura Tehnică, Bucureşti, 2006, trad. Cornelia Rusu, pag. 296).

La întrebarea dacă a existat un început al Universului, se poate răspunde în două feluri: fie că nu a existat un început, fie că a existat totuşi un început.

• Dacă NU a existat un început al Universului, atunci sunt următoarele posibilităţi:

- Fie există cicluri eterne – Universul apare şi dispare ciclic, la nesfârşit.

- Fie există o schimbare eternă, în urma căreia, Universul, fie că nu are sfârşit, fie că are totuşi un sfârşit.

• Dacă A EXISTAT un început al Universului, atunci sunt următoarele posibilităţi:

- Fie există UN ÎNCEPUT AL TIMPULUI, ceea implică crearea din nimic a Universului.

- Fie există UN ÎNCEPUT ÎN TIMP, ceea ce implică o creare din ceva; crearea din ceva implică mai departe existenţa unei structuri, a unei ordini anumite prestabilite, fie existenţa haosului primordial; dacă există o ordine, atunci această ordine este fie temporară, fie este permanentă.

Aşadar, exsistă un destin al UNIVERSULUI ? Să presupunem că există...

Să presupunem că Universul se va sfârşi cândva, cumva... Putem astfel să ne gândim la următoarea eventualitatea descrisă succint de către Michio Kaku în cartea "Lumi posibile" (Editura TREI, 2015, trad. I. Dumitru-Palcus, pag. 44):

"Legile fizicii statuează că, în mod necesar, viaţa inteligentă va dispărea în cele din urmă. În acelaşi timp, o lege a evoluţiei afirmă că, dacă mediul se schimbă, formele de viaţă trebuie ori să migreze, ori să se adapteze, ori să piară. Întrucât adaptarea la un univers care moare prin îngheţare este imposibilă, singurele opţiuni sunt moartea sau... părăsirea universului. Confruntate cu sfârşitul definitiv al universului, civilizaţiile de peste câteva trilioane de ani ar putea dezvolta instrumente tehnologice necesare pentru a pleca într-o barcă de salvare dimensională către alt univers mult mai tânăr şi mai fierbinte ? Sau îşi vor folosi tehnologia superioară la crearea unei bucle temporale şi să se deplaseze înapoi, în propriul trecut, când temperaturile erau mult mai ridicate ?"

Aşa cum am mai scris şi în altă parte (şi anume în cartea "Mistere fascinante"), să presupunem că omenirea va avea totuşi soarta Universului... Ce ar însemna asta ?

Dacă Universul va avea o expansiune infinită, atunci poate că şi omenirea va avea o expansiune infinită...

Dacă Universul se va contracta şi în final se va prăbuşi şi va înceta să mai existe, atunci şi omenirea va avea acelaşi sfârşit...

Sau ar mai putea fi o posibilitate: dacă Universul se va contracta şi la un moment dat ar putea dispărea, poate că... omenirea aceea foarte îndepărtată în timp, ar putea să intervină şi să împiedice totuşi dispariţia Universului, într-un fel anume...

Dacă, la un moment dat, expensiunea Universului va înceta şi Universul va rămâne aşa... la infinit, atunci, poate că şi omenirea va avea aceeaşi soartă... Sau poate că va fi altceva...

Pe de altă parte, poate că Universul este integrat într-o structură, extrem de complexă (numită şi hiperstructură) şi atunci... toată concepţia referitoare la Univers va trebui revizuită...

În ceea ce priveşte sfârşitul omenirii, reiau ceea ce scriam în cartea specificată...

Câteva cauze posibile ale distrugerii civilizaţiei umane:

- diverse catastrofe planetare (destabilizarea nucleului intern al Pământului; haos atmosferic; seisme de mare intensitate şi frecvente, etc.);

- destabilizarea orbitei satelitului natural al Pământului;

- coliziunea cu un corp cosmic;

- destabilizarea activităţii solare;

- invazia unor fiinţe extraterestre;

- diminuarea drastică a resurselor;

- fenomene naturale necunoscute - anomalii;

S-ar mai putea adăuga, spre exemplu catastrofa psihică (o psihoză generalizată, o amnezie generalizată) şi socială (război, epidemie, violenţă extremă).

În ce măsură astfel de posibilităţi se pot realiza efectiv ? Într-o măsura mai mare, dacă omenirea nu va lua în considerare, în viitor, astfel de posibilităţi şi într-o măsură mai mică, dacă le va lua, totuşi, în considerare...

În definitiv, atunci când va avea loc sfârşitul lumii, probabil că nimeni nu va mai şti, pentru că... nimeni nu va mai exista pentru a confirma aceasta...

Pe de altă parte, mulţi oameni nu agreează această idee a sfârşitului lumii, spunând că omenirea a trecut prin numeroase situaţii catastrofale şi a supravieţuit totuşi. De ce să nu sperăm că sfârşitul lumii nu va avea loc, decât poate, cândva, când Universul însuşi se va sfârşi ?...

Rolf Dobelli atrage atenţia însă că o astfel de judecată poate fi eronată:

"Ca să presupunem că existenţa noastră până la ora actuală este o garanţie a supravieţuirii viitoare înseamnă să comitem o greaşeală gravă. Probabil cea mai gravă."

(Rolf Dobelli – "Arta de a gândi limpede", Broque Books &Arts, Bucureşti, 2014, trad. Adriana I. Bădescu, pag. 109)

* * *

Într-un articol interesant, Magnatul Elon Musk şochează: Universul este o simulare pe calculator (autor: Florin Pușcaș, redactor, publicat: 17:40, 2 iunie 2016, http://www.stiripesurse.ro/magnatul-elon-musk-socheaza-universul-este-o-simulare-pe-calculator_1136873.html), se specifică următoarele:

"Elon Musk, carismaticul CEO al companiilor Tesla și SpaceX, este aproape sigur că trăim într-un Univers artificial, care de fapt este o simulare pe calculator, la fel ca în seria de filme Matrix, conform unui material publicat de cotidianul britanic The Independent, citat de Agerpres."

În continuare, se specifică următoarele:

"Mai mult decât atât, în cadrul unei conferințe pe tema noilor tehnologii, desfășurată în California, Elon Musk a declarat că există doar o șansă la câteva miliarde ca lumea noastră să nu fie inclusă într-o simulare pe calculator. Musk, care a donat sume uriașe de bani cercetării cu privire la pericolele perfecționării inteligenței artificiale (AI), a mai subliniat că speră ca predicția sa să fie adevărată pentru că altfel ar însemna că lumea va avea un sfârșit."

Un alt articol, publicat o zi mai târziu, intitulat „Teorie CONTROVERSATĂ ! Oamenii sunt personaje în jocul video al unei civilizaţii mai avansate" (autor Adrian Popa, http://www.descopera.ro/stiinta, 03.06.2016 ), tratează aceeaşi idee. Autorul mai artă, referitor la această ipoteză că nu toţi savanţii acceptă această idee:

„După cum a scris în artoclul din Descoperă, în 2007, John D. Barrow, profesor de matematică la Universitatea Cambridge, a sugerat o nouă cale de verificare a adevărului despre Univers. El credea că o simulare imperfectă a realităţii ar avea, inevitabil, nişte disfuncţionalităţi observabile. Întocmai ca şi un computer obişnuit, Computerul Universului ar avea şi el nevoie de actualizări software pentru a merge cum trebuie; pe măsură ce simularea s-ar degrada, am putea observa nişte defecte - de exemplu, am putea vedea că elemente pe care le considerăm neschimbate şi neschimbătoare, nişte constante fizice precum viteza luminii ori constanta structurii fine (folosită pentru a caracteriza forţa interacţiunilor electromagnetice), deviază de la valoarea lor aşa-zis constantă".

În articolul, "Profesor reputat de la Universitatea Oxford: Omenirea este doar o simulare avansată organizată de extratereştri" (autor Alin Motogna, 11. 06.2016, http://www.descopera.ro/dnews), se reiau principalele informaţii prezentate în articolele precedente, adăugându-se sau nuanţându-se, în plus, următoarele aspecte:

"Potrivit unei teorii care începe să devină din ce în ce mai populară, omenirea este doar o simulare avansată organizată de extratereştri. Numeroase personalităţi, printre care se numără şi antreprenorul american Elon Musk, susţin că Universul nu este altceva decât un joc de Sims, iar existenţa oamenilor este manipulată de extratereştri sau de oameni de ştiinţă foarte inteligenţi.

Teoria nu este de dată recentă. Ea este bazată pe o idee formulată de Rene Descartes în secolul al 16-lea. Desigur, ştiinţa nu a fost foarte avansată la acea vreme, motiv pentru care filosoful francez susţinea atunci că întreaga lui realitate este manipulată, de fapt, de un demon.

Astăzi, personalităţile care activează în domeniile ştiinţifice, cum este cazul lui Elon Musk, au mai multă influenţă decât filosofii francezi care au trăit în urmă cu peste 200-300 de ani. CEO-ul Tesla Motors şi SpaceX nu a preluat însă ideea simulării de la marii gânditori ai Iluminismului sau de la precursorii acestora, ci a aflat de această ipoteză studiind scrierile lui Nick Bostrom, profesor de filosofie în cadrul Universităţii Oxford.

În anul 2003, Bostrom şi-a publicat teoria, ce se baza pe următoarele trei argumente principale :

- Este foarte probabil ca specia umană să dispară înainte de a evolua în aşa-numita specie ,,postumană";

- Este improbabil ca orice civilizaţie ,,postumană" să poată simula de un număr de ori propria evoluţie istorică;

- Este aproape sigur că trăim într-o simulare computerizată.

Al doilea argument pare să fie cel mai convingător. Deşi este adevărat că cel puţin o parte a speciei noastre este interesată de simulări computerizate (putem lua ca exmplu succesul jocurilor Sims), evenimentele care s-au petrecut în urmă cu câteva miliarde de ani nu par a fi atât de fascinante pentru cei care petrec ore în şir în faţa computerului explorând lumea virtuală.

Deocamdată, oamenii de ştiinţă nu pot demonstra dacă Universul în care trăim este o doar o simulare computerizată sau, din contră, el există în starea cunoscută în momentul de faţă. Cu toate acestea, tot mai mulţi cercetători atrag atenţia asupra pericolului pe care îl poate provoca în viitor inteligenţa artificială."

(Sursa: councilchronicle.com)

Într-un alt articol, ceva mai vechi ("Realitate sau iluzie gen Matrix? Cum aflăm dacă trăim într-o simulare?", Mihaela Stănescu,25.11.2013, http://www.descopera.ro/stiinta),

sunt precizate câteva detalii referitoare la această ipoteză interesantă, din care selectez următoarele fragmente...

"Mai mulţi filosofi, de la antici la contemporani, au explorat această idee, că realitatea noastră de fiecare zi ar fi, de fapt, o iluzie. Probabil cel mai ilustru reprezentant contemporan al acestei „şcoli de gândire", Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford, promovează această viziune zăpăcitoare – că are mai mult sens ideea că am fi (într-un univers creat de ALŢII anume