Târgul cu proşti

În valea ispitei, pe malul căderii, Stă târgul cu proşti strident colorat, În cadrul cel trist al nemângâierii, De apa minciunii bine udat.

Minciuna-i crezută a fi de valoare, Ca leac pentru toate cu toţii o sorb, Căci ei Adevărul Îl calcă-n picioare... Şi astfel ajuns-au precum un om orb.

În târg au bodegă, biserică, şcoală... Dar toate acestea, în groaznic dezmăţ, Arată că târgul se scaldă în boală... Ah! Sceptrul dreptăţii ajuns-a un băţ!

Bodega învaţă prostia cea crasă, Biserica-nvaţă prostia cea fină, Iar şcoala prostia cea cultă învaţă, Ca orişice prost mai prost să devină.

Oricine e prost, să vină la Mine! Se-aude un strigăt pe străzi şi în pieţe... E Glasul divin de înţelepciune, Ce vrea ca prostia pe proşti să-i dezveţe.

Din rău în mai rău. căci viaţa le place Şi-aruncă dispreţ pe-al minciunii izvor. Ei se-nţelepţesc. Pe cruce L-au pus toţi proştii de-odată.Dar Glasul Acesta pe-altarul de jertfă. Şi totuşi se-aude pe străzi şi în pieţe Un strigăt ce chiamă toţi proştii de zor. Veniţi să cunoaşteţi şi viaţă s-aveţi! Da! Ea vă consumă cum arde ţigara Şi fără de veste voi nu mai puteţi! Sunt proşti care-ascultă chemarea de pace Şi mintea-n cunoaştere-afundă de zor. Prostia ucide! Se-aude strigarea.. Căci mintea-n prostie rămase inertă Şi nu au ştiut mai bine să facă. E Glasul ce-ar vrea pe ei să-i dezveţe Prostia ce-omoară întreg târgul lor.. . Din ziua aceea prostia rămâne O plagă a târgului rău decăzut. Minciuna îl trage mai jos în genune. cum nu s-a văzut.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful