CARTEA IUDITEI

CAPITOLUL 1 Întărirea cetăţii Ecbatana şi biruinţa lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad. 1. Era în anul al doisprezecelea al lui Nabucodonosor, care domnea peste Asirieni, la Ninive, cetatea cea mare. Arpaxad domnea atunci peste Mezi la Ecbatana. 2. El a înconjurat această cetate cu un zid de pietre, tăiate în patru colţuri, lungi de şase coli şi late de trei coţi, şi i-a făcut ziduri înalte de şaptezeci de coţi şi groase de cincizeci de coţi. 3. La porţi a ridicat turnuri de o sută de coţi înălţime şi şaizeci de coţi la temelie. 4. Şi i-a făcut porţi înalte de şaptezeci de coţi şi late de patruzeci de coţi, prin care să iasă oştirea şi pedestrimea. 5. În vremea aceea Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut război regelui Arpaxad în marea câmpie din ţinutul Ragau. 6. De partea lui erau alăturate toate popoarele din munţi, de la Eufrat, Tigru şi Hidaspe, şi din câmpiile supuse lui Arioh, regele Elimeilor. Şi astfel popoare multe sau adunat pentru a lua parte la bătălia fiilor lui Heleud. 7. Dar Nabucodonosor, regele Asirienilor, a trimis ştire la toţi locuitorii Persiei şi la toţi locuitorii dinspre apus, la locuitorii Ciliciei şi Damascului, ai Libanului şi Antilibanului, precum şi la cei care locuiesc pe ţărmul mării, 8. Şi la neamurile sălăşluite în Carmel şi în, Galaad şi în Galileea de sus şi în marea câmpie a Esdrelonului, 9. Şi la toţi câţi erau în Samaria, şi în cetăţile ei şi la cei de dincolo de Iordan, până la Ierusalim, Bataneea, Helous, Cadeş, fluviul Egiptului, Tahpanhes, Ramses şi ţinutul Goşen, 10. Până dincolo de Tanis şi de Memfis, şi la toţi locuitorii Egiptului până la hotarele Etiopiei. 11. Dar locuitorii acestor ţinuturi au nesocotit cuvântul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, şi nu s-au unit cu el la război, fiindcă ei nu se temeau de el, ci-l socoteau ca pe un egal. Ei au trimis deci pe crainicii lui înapoi cu mâinile goale şi ruşinaţi. 12. Atunci Nabucodonosor s-a mâniat foarte împotriva tuturor acestor ţări. El s-a jurat pe tronul său şi pe regatul său să se răzbune şi să pustiiască cu sabia

ţinuturile Ciliciei, Damascului, Siriei, ca şi pe cele ale Moabului, ale Amoniţilor, Iudeii şi Egiptului, până la hotarele celor două mări. 13. În anul al şaptesprezecelea el a pornit război împotriva regelui Arpaxad, biruindu-l. El a răsturnat toată armata lui, călărimea lui, carele lui, 14. Şi a supus cetăţile lui şi a ajuns până la Ecbatana. Acolo el a cuprins turnurile, a pustiit pieţele, făcând un lucru de ruşine din toată podoaba ei. 15. Iar pe Arpaxad l-a prins în munţii Ragau, l-a străpuns cu suliţele şi în ziua aceea l-a nimicit cu totul. 16. Şi el s-a întors apoi la Ninive cu oştirea lui şi cu o mare mulţime care se unise cu ea, o gloată numeroasă de oameni înarmaţi. Şi acolo s-au dedat la ospeţe, el şi oştirea lui, timp de o sută douăzeci de zile. CAPITOLUL 2

Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele.
l. În anul al optsprezecelea, în ziua a douăzeci şi doua din prima lună, s-a zvonit la palat că Nabucodonosor, regele Asirienilor, avea să se răzbune pe întreg ţinutul acela după cum zisese. 2. Deci a chemat pe toţi slujitorii, dregătorii, căpeteniile şi toţi războinicii săi şi a ţinut cu ei un sfaţt tainic. 3. Şi ei au hotărât să nimicească tot trupul care n-ar urma porunca lui. 4. Şi după ce s-a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, a chemat pe Olofern, căpetenia oştirii sale, care era al doilea în cârmuire după el, şi i-a zis: 5. "Aşa porunceşte marele rege, stăpânul lumii: Porneşte şi ia cu tine oameni de toată încrederea în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi, iar cai şi călăreţi douăsprezece mii; 6. Şi să te îndrepţi spre întregul ţinut de la soare-apune, fiindcă ei n-au ascultat de porunca gurii mele. 7. Şi să le spui să pregătească pentru mine pământul şi apa, fiindcă în furia mea voi porni împotriva lor şi voi acoperi toată întinderea ţării cu picioarele războinicilor mei şi o voi da spre jaf. 8. Răniţii lor să umple văgăunile stâncilor şi toate râurile, Eufratul să fie plin de cadavre, când va fi să-l treci,

ca să o ia înaintea regelui Nabucodonosor. 12. 22. 16. Deci porneşte şi-mi supune întregul lor ţinut. iar oi. ci împlineşte-le precum ţiam poruncit şi nu zăbovi! 14. şi a plecat de acolo în munte. nenumărate. A numărat trupele alese pentru luptă. să mi-i păstrezi pentru ziua pedepsei lor. să nu-i cruţe ochiul tău. Şi a pornit la drum. 20.9. trei zile de drum. Precum şi bogăţie de merinde pentru fiecare ostaş. Şi mulţimea care i-a însoţit pe ei era ca lăcustele de numeroasă şi ca nisipul pământului. 21. Tu deci nu călca nici una din poruncile stăpânului tău. 23. ci pretutindeni dă-i morţii şi jafului. 19. Şi dacă se vor preda ţie. Şi şia aşezat tabăra de la Bectelet până aproape de muntele care se află la miazănoapte de Cilicia de sus. încât cu carele şi călăreţii şi cu pedestrimea cea aleasă să acopere toată faţa pământului spre apus. Şi a luat o parte mare mulţime de cămile. pe căpeteniile şi pe mai-marii oştirii asiriene. Pe cei ce nu vor să se supună. 17. Şi el a împrăştiat pe Put şi Lud şi a jefuit pe fiii lui Rasis şi pe fiii lui Ismael. 10. 13. de asini şi de catâri pentru dus poverile lor. Iar pe robii lor îi voi târî până la capătul pământului. mulţimea lor era nenumărată. Căci pe viaţa şi pe regatul meu am jurat şi cu mâna mea voi împlini jurământul. 15. pentru hrana lor. spre miazăzi de ţara Heteilor. El a trecut Eufratul şi a străbătut Mesopotamia şi a nimicit toate cetăţile întărite de pe râul Abrona şi a ajuns până la mare. Şi el a ieşit din Ninive şi s-a îndreptat spre şesul Bectelet. El a cuprins ţinutul Ciliciei şi a nimicit tot ce îi ieşea în cale şi a ajuns până la . După aceasta a luat întreaga sa oştire. cum se pune o oştire gata de război. 24. a chemat la sine pe toţi conducătorii. pedestraşii. care locuiesc la marginea pustiului. o sută douăzeci de mii de oameni şi douăsprezece mii de arcaşi călări. 25. călăreţii şi carele. boi şi capre. el şi toată oştirea lui. 18. I-a pus în rând. şi aur şi argint foarte mult din palatul regelui. 11. Şi după ce Olofern a ieşit de la rege.

Atunci au trimis la el soli purtători de veşti de pace. şi a pârjolit toate lanurile şi a nimicit toate turmele de oi şi cirezile de vite. 26. "Iată. Apoi a coborât în câmpia Damascului. cu dansuri şi cu tobe. Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat. 7. unde a zăbovit o lună de zile. având de gând să nimicească toţi zeii pământului. din Aşdod şi din Ascalon se îngrozeau de el. ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu. locuinţele noastre. Şi locuitorii acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi. pe vremea secerişului. l. toate ţarinile noastre. Iată. Şi şi-a aşezat oştirea între Ghibeea şi Schitopolis. a pus străji în cetăţile întărite şi a luat dintre ei pentru oştire oameni aleşi. CAPITOLUL 3 Olofern supune toate popoarele. aproape de Dotaia. iar pe tinerii lor i-a trecut prin sabie. Şi aşa a ajuns el la Esdrelon. din Tir şi din Aco. Şi solii au venit la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace. 4. turmele şi cirezile şi toate stânile aşezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îţi va plăcea. a ars aşezările şi a jefuit stânile lor. Şi a împresurat pe toţi fiii lui Madian. şi toţi locuitorii din Iamnia. Iată. zicând: 2. El s-a coborât cu oastea pe ţărmul mării. 27. Atunci i-a cuprins frica şi tremurul pe toţi locuitorii de pe malul mării. 10. .hotarele de miazăzi ale lui Iafet. în faţa Arabiei. ca să îşi adune toate poverile oştirii sale. 9. 28. 8. fă cu noi ceea ce ţi se pare bun înaintea feţei tale. 3. 6. noi stăm înaintea ta ca roi ai regelui Nabucodonosor. din Sidon. a jefuit cetăţile lor şi a pustiit toate ţarinile lor. şi cetăţile noastre şi locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino şi fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!" 5. care se află în faţa marelui şes al lui Iuda.

10. către câmpia de lângă Dotain. au căzut cu faţa la pământ în templu. a făcut popoarelor şi cum le-a jefuit toate templele lor şi le-a nimicit.CAPITOLUL 4 Israeliţii înfricoşaţi de Olofern. căci o trecătoare era îngustă. a scris locuitorilor din Betulia şi din Betomestaim din preajma Esdrelonului. fiindcă prin ele drumul răzbea spre Iudeea şi era uşor să împiedice trecerea. Şi fiii lui. căpetenia lui Nabucodonosor. vitele şi străinii şi simbriaşii şi robii cumpăraţi sau încins cu sac peste coapsele lor. Fiindcă nu trecuse multă vreme de când se întorseseră ei din robie şi abia de curând tot poporul Iudeii se strânsese la un loc şi. cer ajutorul lui Dumnezeu. 11. bărbaţi. 5. odoarele sfinte. De asemenea au îmbrăcat şi jertfelnicul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui . Atunci întreg Israelul a strigat către Dumnezeu cu mare râvnă şi s-a smerit cu ardoare. Şi ei au trimis în ţinutul Samariei şi în sate şi la Bet-Horon şi la Belmain şi la Ierihon şi la Hoba şi la Haţor şi în valea Salemului. Să întărească trecătorile muntelui. Atât ei cât şi femeile şi copiii lor. smerindu-se toţi. după pângărirea care se întâmplase. Şi au ocupat toate vârfurile munţilor celor mai înalţi şi au întărit toate satele muntelui şi au adunat în sate merinde. Când au auzit fiii lui Israel care locuiau în Iudeea. de tot ceea ce Olofern. 2. 6. Israel au făcut întocmai după porunca marelui preot Ioachim şi a bătrânilor poporului lui Israel. marele preot din zilele acelea în Ierusalim. 9. 3. jertfelnicul şi templul fuseseră iarăşi sfinţite. regele Asirienilor. căci lanurile lor fuseseră secerate de curând. Şi tot Israelul. pregătindu-se de război. S-au înspăimântat grozav în faţa lui şi s-au tulburat pentru Ierusalim şi pentru templul Domnului Dumnezeului lor. locuitori ai Ierusalimului. care ţineau sfat în Ierusalim. 7. 8. marele preot Ioachim ii încurajează şi. cât pentru doi oameni alături. 4. 12. Ioachim. femei şi copii. şi-au presărat cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului. 1.

Lui Olofern. Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor. care locuiau în ţara Caldeilor. şi fiindcă ei nu au voit să se închine dumnezeilor părinţilor lor. că au închis trecătorile munţilor şi că au întărit orice pisc înalt. ca să nu lase pradă pe copiii lor uciderii şi pe femeile lor răpirii. . încinşi cu sac peste coapse. şi cine este rege conducător al oştirii lui? 4. care sălăşluieşte în munte alături de tine. CAPITOLUL 5 Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de faţă a Israeliţilor. ce fel de cetăţi sunt acestea în care el locuieşte. 2. ca să caute cu îndurare către întregul neam al lui Israel. tulburat de mânie. l. a chemat pe toate căpeteniile Moabului şi pe toţi căpitanii Amoniţilor şi pe toţi satrapii de pe ţărmul mării. şi templul pângăririi şi ocării şi batjocurii neamurilor. i-a sosit vestea că fiii lui Israel se pregătesc de luptă. cetăţile moştenirii lor nimicirii. Atunci. a luat cuvântul şi a zis: "Să asculte stăpânul meu cuvântul din gura robului său. iar în câmpii au aşezat obstacole. Şi le-a grăit: "Spuneţi-mi fii ai lui Canaan. şi să nu iasă minciună din gura robului tău! 6. Oamenii aceştia sunt urmaşii Caldeilor. 7. cine este poporul acesta care locuieşte în munte. căpetenia oştirii asiriene. 3. 13. 14. aduceau arderea de tot de fiecare zi şi juruinţele şi darurile de bună voie ale poporului. împreună cu toţi preoţii stătători şi slujitori înaintea Domnului. Şi marele preot Ioachim. Şi pentru ce numai el mă dispreţuieşte dintre toţi locuitorii din ţinutul dinspre apus şi nu iese întru întâmpinarea mea?" 5. şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. Şi cu cenuşă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul din toată puterea lor. căci vreau să-ţi spun adevărul despre poporul acesta. căpetenia fiilor lui Amon. Şi înainte vreme au locuit în Mesopotamia. care este numărul oştirii lui şi pe ce se sprijină puterea şi dârzenia lui.Israel într-un cuget şi cu înfocare. 15. Atunci Ahior.

Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit. stăpâne şi doamne. atât cât au găsit hrană. şi au locuit acolo vreme îndelungată. după ce au trecut Iordanul. Şi atât cât nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor. Dar când s-au răzleţit de calea pe care El le-o rânduise. Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit să lase sălaşurile şi să plece în ţara Canaanului. Şi au locuit în ţara Amoreilor şi prin puterea lor au nimicit pe toţi locuitorii Heşbonului. apoi. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor. Care urăşte nedreptatea. şi au ajuns popor numeros. au venit acasă din ţările în care fuseseră împrăştiaţi şi au cuprins Ierusalimul. neamul lor era nenumărat. fiindcă este cu ei un Dumnezeu. 15. Şi i-a călăuzit pe drumul spre Sinai şi spre Cadeş-Barnea. cu argint şi cu turme nenumărate. şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în rândul robilor. din pricină că o foamete bântuia în tara Canaanului. au avut parte de fericire. au pus stăpânire pe tot ţinutul muntos. 17. întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor. şi s-au stabilit în ţinutul muntos. Dar atunci. rămas pustiu. 9. Şi acum. ei au fost nimiciţi jalnic de multe războaie. precum şi pe toţi Ghergheseii. 16. au fost duşi robi în ţară străină şi templul Dumnezeului lor a fost nimicit. Şi din această pricină părinţii lor i-au izgonit din ţara dumnezeilor pe care îi părăsiseră. şi ei au izgonit pe toţi care locuiau în pustiu. 14.8. dacă acest popor a săvârşit fărădelege şi a . 20. 19. Dumnezeului pe Care L-au cunoscut. din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. 12. Şi ei s-au aşezat în el şi s-au îmbogăţit cu aur. Pe urmă au izgonit din faţa lor pe Canaanei şi pe Ferezei. iar vrăjmaşii au cuprins cetăţile lor. Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac. Apoi Dumnezeu a secat Marea Roşie înaintea lor. Pe urmă s-au coborât în Egipt. unde au locuit vreme îndelungată. 11. şi atunci ei au fugit în Mesopotamia. în care se află templul lor. şi s-au sălăşluit acolo. S-au lepădat de legea părinţilor lor şi s-au închinat Dumnezeului cerului. 18. pe Iebusei şi pe locuitorii Sichemului. 13. 10.

toată mulţimea. ca nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să întindă pavăză în dreptul lor şi să ajungem de râs în faţa lumii întregi!" 22. a zis lui Ahior. 24. căpetenia armatei asiriene. Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege. îl mângâie şi se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor. 3. spre pedeapsă. Căci noi îi vom arde. zicând unii către alţii: 23. luându-l. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iată. aşa cum faci astăzi. Munţii vor se vor îmbăta de sângele lor şi câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. ei sunt popor fără putere şi fără tărie pentru a rezista. Ahior. îi vom sfărâma ca pe un singur om şi nu vor putea ei să se împotrivească puterii cailor noştri.zice regele Nabucodonosor. fiindcă Dumnezeul lor îi apără? Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El îşi va trimite oştirea sa şi-i va nimici de pe faţa pământului. Ahior. iar dregătorii lui Olofern şi toţi cei ce locuiau pe ţărmul mării şi Moabul s-au înverşunat împotriva lui ca să-l facă în bucăţi. îl trimite la Betulia. l. şi ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel. iar Israeliţii. stăpâne Olofern". a început să cârtească. De aceea noi vom porni împotriva lor şi ei vor fi ca o îmbucătură pentru întreaga oaste a ta. vom înţelege că în ei stă pricina căderii şi atunci să ne ridicăm şi să-i atacăm. stăpânul lumii . 4. . Olofern. Şi după ce Ahior a sfârşit de vorbit. "Cine eşti tu. Ci noi. care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare. că faci pe proorocul la noi. ci vor fi nimiciţi cu desăvârşire. iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape. Tu insă.căci el a zis: "Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele!" 5. 21. domnul meu să treacă mai departe. robii lui. simbriaşul lui Amon. adunată în jurul cortului.păcătuit împotriva Dumnezeului lui. CAPITOLUL 6 Olofern se mânie pe Ahior Şi. Şi ei nu se vor mai putea împotrivi nouă. Şi după ce s-a potolit zarva bărbaţilor care stăteau în jur la sfat. înaintea întregii mulţimi de străini şi de Amoniţi: 2. să nu mai vezi din ziua de azi faţa mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieşit din Egipt. şi voi simbriaşii lui Amon. .

9. iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate. şi Habriş. 18. Care erau în zilele acelea: Oziaş. să nu te mâhneşti. să pună mâna pe Ahior şi să-l ducă în Betulia şi să-l dea în mâinile fiilor lui Israel. Dar când i-au văzut locuitorii cetăţii pe vârful muntelui. care erau de faţă în cortul lui. 13. Atunci poporul a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu şi a strigat. au legat pe Ahior. 16. Şi nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor. "Doamne. l-au dezlegat şi l-au adus în Betulia şi l-au înfăţişat înaintea căpeteniilor cetăţii. Şi Oziaş l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut ospăţ pentru bătrâni. căci eu am zis şi nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!" 10. Atunci slujitorii săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără în şes. Şi Olofern porunci slujitorilor săi. şi Harmis. Şi ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea. ei şi-au luat armele şi au ieşit afară din cetate pe vârful muntelui şi toţi prăştiaşii au pus stăpânire pe urcuşul dinspre ei. aruncând pietre asupra lor. Dar fiindcă tu nădăjduieşti în inima ta că ei nu vor fi înfrânţi. fiul lui Otniel. 14. Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate şi s-au dus la el. 7. Şi ei au chemat pe toţi bătrânii cetăţii şi au alergat la adunare tinerii şi femeile. 21.6. din seminţia lui Simeon. caută la trufia lor şi îndură-te de umilinţa neamului acestuia şi te uită cu milostivire astăzi la faţa celor sfinţiţi ai tăi!" 20. 11. 8. Şi l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor. iar din şes l-au dus în munte şi au ajuns la izvoarele din josul Betuliei. l-au lăsat la poalele muntelui şi s-au întors la stăpânul lor. Şi ei. 15. Robii mei să te ducă în munte şi să te lase într-una din cetăţile de acolo. Atunci el le-a răspuns şi le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern şi toate cuvintele pe care el le grăise în faţa căpeteniilor asiriene şi lăudăroşenia lui Olofern împotriva casei lui Israel. Pe urmă au mângâiat pe Ahior şi l-au lăudat foarte. Atunci spada oştirii mele şi suliţa războinicilor mei te vor străpunge şi vei cădea cu ucişii lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel. ascunzându-se după munte. fiul lui Melchiel. Dumnezeul cerului. fiul lui Miheia. 12. 17. zicând: 19. .

4. Ci rămâi în tabăra ta şi ţine toţi războinicii oştirii tale la adăpost. nu te război cu ei după regula războiului. A doua zi Olofern a scos călărimea înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia. nici văile. 11. nici culmile nu-i vor stânjeni!" 5. l. alcătuită din o sută şaptezeci de mii de oşteni pedestraşi şi douăsprezece mii de călăreţi. Şi au căutat potecile spre cetate şi au umblat după izvoarele de apă pe care a şi pus mâna şi. la izvor. cât pe înălţimile munţilor pe care locuiesc. şi s-au întins în lăţime de la Dotain până la Belmain şi în lungime de la Betulia până la Chiamon. 13. oprirea izvoarelor. afară de cei ce duceau poverile şi de uriaşa mulţime care o însoţeau pe jos. Şi au tăbărât în vale lângă Betulia. Şi luându-şi fiecare armele sale. Setea îi va sili să predea . 10. tulburarea Israeliţilor şi încurajarea lui Oziaş. 12. Când fiii lui Israel au văzut mulţimea lor. 7. s-au înspăimântat foarte şi au zis unii către alţii: "Acum ei vor jefui toată faţa pământului. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui. s-a întors la oştirea sa. să cuprindă trecătorile muntelui şi să înceapă lupta cu fiii lui Israel. "Domnul nostru să binevoiască să ne asculte şi oştirea sa nu va avea nici o rană. Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav şi mai-marii Moabului şi căpeteniile oştirii de pe ţărmul mării şi i-au zis: 9. au aprins focuri în turnuri şi în noaptea aceea au făcut de strajă. 3. 2. 6. care este în faţa Esdrelonului. Olofern a dat poruncă întregii sale oştiri şi întregii mulţimi de aliaţi ai lui să pornească împotriva Betuliei. încât nici munţii înalţi. şi nu este uşor să pătrunzi pe vârfurile acelea. 8. A doua zi. aşezând la fiecare câte o strajă. Şi acum. Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor. şi nu va cădea nici un oştean de al tău. Fiindcă de acolo vin să ia apă toţi locuitorii Betuliei.CAPITOLUL 7 Înconjurarea cetăţii Betulia. stăpâne. Şi în ziua aceea au pornit la luptă toţi oştenii şi toată oastea lui.

Şi femeile şi copiii şi-au pierdut curajul. 18. Deci acum chemaţi-i şi daţi cetatea pradă războinicilor lui Olofern şi oştirii lui. în apropiere de Husi. fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor. s-a adunat la Oziaş şi la căpeteniile cetăţii şi au strigat cu mare glas şi au zis în faţa tuturor bătrânilor: 24. fiindcă ne-aţi pricinuit mare rău. Şi cuvintele lor au plăcut lui Olofern şi dregătorilor săi. vor zăcea doborâţi pe uliţe în faţa locuinţelor lor. căci li se da să bea cu măsură. femeile şi copiii. ca să pierim doborâţi de sete înaintea lor şi să pierim cu totul. în preajma Dotainului. Şi fiii lui Isav şi fiii lui Amon s-au suit şi şi-au aşezat tabăra în munte. Şi se vor topi de foame. "Dumnezeu să fie judecător între noi şi voi. multe la număr. 15. 24. Şi astfel oştirea Amoniţilor împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale şi au pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel. iar tinerii erau leşinaţi de sete şi cădeau pe uliţele oraşului şi în adăposturile porţilor şi nu mai rămăsese în ei vlagă. şi oştirea lor din tabără forma o mare mulţime. 14. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor. i-a ţinut împresuraţi treizeci şi patru de zile. . împreună cu oastea noastră. Şi toată oştirea Asirienilor. 19. Şi aşa tu le vei răsplăti amarnic. Şi acum nu mai avem ajutor de nicăieri. iar cealaltă oştire asiriană şi-a aşezat tabăra în şes şi a acoperit întreg ţinutul. Iar noi. tinerii.cetatea. O parte au trimis-o spre miazăzi şi spre răsărit în faţa Ecrebelului. Atunci întreg poporul. încât toţi locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apă. 23. deoarece îşi pierduseră cumpătul. 21. ei şi femeile lor şi copiii lor. 22. fiindcă ţi s-au împotrivit şi n-au ieşit să te întâmpine cu pace!" 16. Corturile lor şi poverile lor. carele de război şi călărimea. 17. 26. Dar şi cisternele s-au golit şi nu au avut să-şi astâmpere setea nici măcar pe o zi. şi a dat poruncă să facă întocmai după sfatul lor. căci erau multe foarte. când s-au văzut împresuraţi de duşmanii lor şi că nici nu mai era chip de scăpare. pedestrimea. pe râul Mohmur. 25. nefăcând înţelegere paşnică cu Asirienii. ne vom sui pe vârfurile munţilor din apropiere şi vom aşeza tabăra şi vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate. şi înainte ca sabia să-i doboare.

1. 5. iar pe femei şi pe copii i-a trimis la casele lor. CAPITOLUL 8 Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel. El supraveghea pe legătorii de snopi la câmp când arşiţa soarelui l-a izbit. nu ne va veni nici un ajutor. fraţilor! Să mai îndurăm încă cinci zile. fiul lui Iosif. fiul lui Melchia. Manase.27. fiul lui Ghedeon. fiul lui Anania. afară de ajunul zilelor de odihnă. Aşa vom ajunge robi şi vom scăpa cu viaţă. Şi Iudita a rămas văduvă. Fiindcă este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Şi dacă. 30. Şi în vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei. şi acum ne jurăm pe cer şi pe pământ şi pe Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri. fiul lui Ox. fiul lui Enan. şi de . 3. atunci voi face întocmai după îndemnul vostru!" 32. şi l-au îngropat lângă părinţii lui în ţarina dintre Dotain şi Belmain. Dar Oziaş le-a zis: "Îndrăzniţi. Şi postea în toate zilele văduviei sale. fiul lui Sarasadai. a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. pe fiecare la locul lui. şi el a murit în Betulia. 28. Şi el a împrăştiat poporul. să nu se poarte cu noi astăzi după cuvintele acestea!" 29. Şi în cetate era mare umilinţă. fiul lui Israel. Şi s-a făcut mare plângere în mijlocul adunării tuturor şi au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeu. 6. căci El nu ne va lăsa până în sfârşit. murise pe vremea seceratului orzului. Care ne pedepseşte pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor noştri. decât să vedem cu ochii moartea copiilor noştri şi cum copiii şi femeile noastre se sfârşesc de sete. fiul lui Oziel. după ce vor trece. fiul lui Elai. om din seminţia şi din neamul ei. cetatea sa. fiul lui Rafaim. Şi ei s-au dus pe zidurile şi în turnurile cetăţii. fiica lui Merari. în care Domnul Dumnezeul nostru se va întoarce spre noi. 4. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei şi umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei sale. Şi bărbatul ei. fiul lui Natanael. fiul lui Salamiel. fiul lui Ahitob. 2. 31.

Şi ea a auzit vorbele cele rele ale poporului împotriva căpeteniilor. El are putere să ne ocrotească oricând vrea. 10. fiindcă ea se temea de Dumnezeu foarte. 17. 14. Care a făcut toate acestea. 8. Şi după ce ei au sosit la ea. De aceea să aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm pentru izbăvirea noastră. Şi nu ar fi îndrăznit nimeni să-i spună vreo vorbă rea. Şi era frumoasă la stat şi fermecătoare la chip. oare. căci Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici ca un pământean nu poate fi supus judecăţii noastre. dacă în timp de cinci zile El nu voieşte să ne ajute. cum aţi putea voi. 11. sau să ne prăpădească în faţa vrăjmaşilor noştri. ea le-a grăit: "Ascultaţi la mine. 12. Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund şi nici nu puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei. afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului lui Israel. dar în veac de veac nu veţi cunoaşte nimic. nici cetate care să se închine la idoli făcuţi de mână . Şi acum voi ispitiţi pe Domnul cel Atotputernic. dacă are îndurare către el. Nu zălogiţi planurile Domnului Dumnezeului nostru. vite şi ţarini. 9. pe care ea acum le stăpânea. să pătrundeţi pe Dumnezeu. Şi Manase îi lăsase aur şi argint. 18. bătrânii cetăţii. robi şi roabe. când v-aţi jurat pe Dumnezeu şi aţi făgăduit să predaţi duşmanului cetatea în timp de cinci zile. fraţilor! Nu întărâtaţi pe Domnul Dumnezeul vostru! 15. 7. Căci nu se află nici unul în neamul nostru şi în ziua de astăzi nu este nici seminţie. nici popor. fiindcă din pricina lipsei de apă îşi pierduse cumpătul. Şi acum cine sunteţi voi cei ce ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de azi şi care în locul lui Dumnezeu staţi printre oameni? 13.zilele de odihnă. dacă până atunci Domnul nu va veni în ajutorul vostru. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toată averea ei. voi căpetenii ale locuitorilor Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe care l-aţi grăit în faţa poporului. ca să cheme la ea pe Oziaş. Fiindcă. pe Habriş şi pe Harmiş. 16. şi El va asculta glasul nostru. şi să cunoaşteţi mintea Lui şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată. Dar Iudita a auzit şi cuvintele lui Oziaş pe care le grăise poporului şi cum jurase el că după cinci zile va preda cetatea în mâna Asirienilor. nici familie. afară de ajunul lunilor noi şi de lunile noi.

Apoi Oziaş a zis către ea: "Toate cite le-ai grăit. le-ai grăit cu inimă bună. 29. ci de la începutul vieţii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta şi cuminţenia cugetelor inimii tale. Şi acum. fratele mamei lui. Domnul ne va cere socoteală. dar nu spre răzbunare. Pentru toate acestea să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne încearcă pe noi întocmai ca şi pe părinţii noştri. Căci precum El i-a ispitit pe aceia. ca să umple vasele noastre şi să nu mai ducem lipsă de apă!" 32. pe care noi nu vom putea să-l călcăm. 20. ci mai degrabă Domnul loveşte pe cei care se ating de El". 22. ca să încerce inima lor. când păştea turmele lui Laban. Căci dacă cetatea noastră va fi cuprinsă. 26. cum s-a întâmplat aceasta odinioară. Fiindcă robia noastră. pentru pângărirea lui. şi nimeni nu poate să se împotrivească cuvintelor tale. 21. în mijlocul neamurilor unde vom fi robi. iar templul nostru va fi jefuit şi. ca Domnul să ne trimită ploaie. 24. Şi acum roagă-te pentru noi. ori au suferit o mare înfrângere înaintea vrăjmaşilor noştri. 28. templul şi altarul. tot aşa ne încearcă şi pe noi. Domnul nu o va îndrepta spre bine. . 31. fraţilor. Căci nu de astăzi înţelepciunea ta este cunoscută. şi vom ajunge de batjocură şi de ocară în faţa celor ce ne vor stăpâni pe noi. pentru aceasta noi nădăjduim că nu ne va trece cu vederea nici pe noi şi nici pe unul din neamul nostru. Noi însă nu cunoaştem alt Dumnezeu afară de El. Dar poporul tare se chinuieşte de sete şi el ne-a silit pe noi să facem precum am făgăduit şi ne-a supus la jurământ. Aduceţi-vă aminte câte a făcut cu Avraam şi de câte ori l-a încercat pe Isaac şi câte a întâmpinat Iacob în Mesopotamia. pustiirea moştenirii noastre o va întoarce asupra capului nostru. 30. se reazimă pe noi. cuprinsă va fi toată Iudeea. Iar uciderea fraţilor noştri şi robirea ţării.omenească. 27. Dar Iudita le-a răspuns: "Ascultaţi-mă! Vreau să săvârşesc o faptă a cărei amintire să rămână copiilor seminţiei noastre din neam în neam. 23. ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în ocară. să arătăm fraţilor noştri că viaţa noastră atârnă de noi şi ceea ce avem mai sfânt. 19. 25. fiindcă eşti femeie evlavioasă. Din această pricină părinţii noştri au fost trecuţi prin ascuţişul sabiei şi jefuiţi.

35. şi pe Tine Te-au chemat într-ajutor. şi m zilele pe care voi le-aţi făgăduit că veţi preda cetatea în mâna vrăjmaşilor noştri. cerându-I ajutorul pentru zdrobirea vrăjmaşilor. 6. 4. dar ei au făcut-o. Atunci a strigat Iudita cu glas mare şi a zis către Domnul: 2. 3. Atunci Oziaş şi căpeteniile au zis către ea: "Mergi în pace. şi pe căpeteniile lor. Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu care era încinsă. Voi însă nu căutaţi să pătrundeţi cu mintea fapta mea. Gândurile Tale s-au înfăţişat şi au zis: "Iată-ne. căci eu nu vă voi spune nimic până nu voi împlini ceea ce vreau să fac". 34. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim. şi patul lor. În noaptea aceasta staţi la poarta cetăţii şi eu voi ieşi cu roaba mea. dar şi pe cele de acum şi de mai târziu. "Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon. ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare şi au acoperit coapsele ei spre ruşine şi sânul l-au pângărit spre ocară. ei s-au dus la locurile lor. şi Domnul Dumnezeu să fie cu tine. Dumnezeul meu. Şi părăsind camera ei. jertfa de tămâie. Şi pe femeile lor le-ai dat răpirii şi pe fiicele lor la robie şi toate odoarele lor jafului iubiţilor Tăi fii. Prezentul şi viitorul. Dumnezeule. care a fost pângărit de înşelăciunea lor. Domnul va scăpa cetatea prin mâna mea. suntem de faţă!" Toate căile Tale sunt pregătite şi hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte. Tu le-ai făcut. căruia i-ai dat sabia în mână. . la templul lui Dumnezeu. ca să ne răzbune de vrăjmaşii noştri!" 36. care erau înflăcăraţi de zelul pentru Tine şi îngroziţi de întinarea sângelui lor. CAPITOLUL 9 Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu. Tu ai zis: "Aceasta nu va fi!". şi cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit. l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai lovit pe robi şi pe stăpâni. Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte. ascultă la mine cea văduvă! 5. Tu le-ai ştiut.33. l. Cele ce au fost mai înainte decât acelea.

în arc şi în praştie şi nu ştiu că Tu eşti Domnul. o duc la Olofern. scoţând sacul. frumos împodobită. Căci puterea Ta nu stă în numărul mare. 1. 9. iese din Betulia cu roaba sa. Aşa striga Iudita către Dumnezeul lui Israel. să cunoască şi să ştie că Tu eşti Dumnezeul puterilor şi al tăriei şi că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!" CAPITOLUL 10 Iudita. Nimiceşte semeţia lor prin mâna unei femei! 11. Izbeşte cu buzele mele cele viclene rob şi stăpân. sprijinul celor slabi. ci Tu eşti Dumnezeul celor smeriţi. precum şi fiecare seminţie. ajutorul celor mai mici. Ziditorul apelor. O. Şi. La sfârşitul rugăciunii. 3. Caută în jos la trufia lor şi trimite mânia Ta peste capetele lor. putere pentru ceea ce mi-am pus în gând! 10. 2. Care pune capăt războaielor. s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie. Împăratul întregii făpturi. Stăpânul cerului şi al pământului. adăpostul celor părăsiţi.7. ascultă rugăciunea mea. Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor şi în mânia Ta dărâmă tăria lor. stăpân şi rob. S-a ridicat de unde căzuse cu faţa la pământ şi a chemat pe roaba ei şi s-a dus în casa unde ea petrecea zilele de odihnă şi zilele de sărbătoare. Căci. oştirea Asirienilor este numeroasă şi ei se mândresc cu cai şi călăreţi şi se trufesc cu braţul vânjos al pedestraşilor. şi aflând-o cei ce străjuiau. şi îşi pun nădejdea lor în scut. 8. Dumnezeule al părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israel. Şi fă ca întreg poporul Tău. 12. "lei văduve. şi dă în mâna mea. 13. a muntelui Sion şi a casei fiilor Tăi! 14. iată. s-a îmbăiat şi s-a . în lance. izbăvitorul celor deznădăjduiţi. nici tăria Ta în puterea cailor. Şi dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni şi zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău şi a sfântului Tău locaş. căci ei şi-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte şi să întineze cortul sălăşluirii slăvitului Tău nume şi cu sabia să reteze cornul altarului Tău.

pe Oziaş şi pe bătrânii cetăţii.uns cu miresme. pe Habriş şi pe Harmiş. Şi locuitorii cetăţii s-au uitat după ea până a coborât muntele devale şi a străbătut valea şi până au pierdut-o în zare. "Ţi-ai scăpat viaţa. şi-a pieptănat părul. căci ei vă vor fi daţi ca hrană. 10. Şi ele s-au îndreptat spre poarta cetăţii Betulia şi au găsit. inelele. Când ei au văzut pe Iudita. 5. ca să săvârşesc ceea ce am grăit cu voi!" Şi ei au poruncit paznicilor să-i deschidă după cuvântul ei. Şi s-a înfrumuseţat atât cât să poată cuceri privirile tuturor bărbaţilor care ar vedea-o. Şi mă duc la Olofern. Manase. stând lângă poartă. ca să-i destăinuiesc adevărul şi să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg. Apoi s-a încălţat cu sandale. au rămas uimiţi de frumuseţea ei şi i-au zis: 8. 11. 13. Şi ei au oprit-o şi au întrebat-o: "Cine eşti. cerceii şi toate podoabele ei. iată dintre ai noştri te vor însoţi şi te vor preda în mâinile lui! . 12. cu care se împodobea când trăia bărbatul ei. 7. Şi ei au făcut întocmai. Şi a dat roabei sale un burduf cu vin şi un urcior cu untdelemn. brăţările. şi-a pus turban în cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie. şi fug de la ei. spre mândria fiilor lui Israel şi spre înălţarea Ierusalimului!" Şi ei s-au rugat lui Dumnezeu.fiindcă ea era în ochii lor negrăit de frumoasă i-au zis: 15. şi-a pus colierele. fără ca să piară nici unul din oamenii lui!" 14. grăbeşte-te şi te coboară la stăpânul nostru şi îndreaptă-te spre cortul lui. Atunci ea a zis: "Daţi poruncă să mi se deschidă poarta cetăţii. 6. Când au auzit bărbaţii cuvintele ei şi s-au uitat în ochii ei . "Domnul Dumnezeul părinţilor noştri. 4. de unde vii şi încotro te duci?" Şi ea a răspuns: "Sunt fiică de Evrei. Şi Iudita împreună cu roaba ei au ieşit. Şi ea a străbătut valea drept înainte până când s-a întâlnit cu o gardă a Asirienilor. căci faţa ei era schimbată şi veşmintele ei de asemenea. şi toate le-a făcut o legătură şi le-a pus în spatele roabei. şi a umplut o desagă cu pâine de orz şi cu turte de smochine şi pâine de grâu curat. 9. căpetenia oştirii voastre. să-ţi dea ţie har ca să-ţi ajungi ţelul tău.

căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. regele lumii întregi. Şi ei se minunau de frumuseţea ei uimitoare. aşezat sub o perdea de porfiră. şi nu te teme în inima ta. Şi Olofern se odihnea pe patul său. şi au venit şi au înconjurat-o. şi el se va purta bine cu tine!" 17. 23. Apoi ei au ales o sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba ei şi să le conducă la cortul lui Olofern. fiindcă eu nu am făcut rău nimănui care a ales să slujească lui Nabucodonosor. fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern. el a ieşit în tinda cortului. fiindcă dacă ar scăpa. ţesută cu fire de aur. 3. cum şi de acum înainte. i s-a închinat. Şi cei ce făceau de strajă la Olofern precum şi căpitanii lui au ieşit afară şi au adus-o în cort. iar robii săi au ridicat-o. Şi s-a iscat un freamăt în tabără. regele Nabucodonosor". 4. Şi ea. 22. Atunci Olofern i-a zis: "Îndrăzneşte. inima ta să nu se teamă. Şi când te vei înfăţişa înaintea lui. Îndrăzneşte! în noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă. ci bine.16. dacă poporul tău. s-au minunat de frumuseţea chipului ei. nu m-ar fi dispreţuit. 18. pentru biruinţa lui. iar înaintea lui robii mergeau cu sfeşnice de argint. . şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel şi ziceau unii către alţii: "Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei. Ci ei singuri şi-au făcut-o. femeie. 2. 19. ci arată-i precum ai spus. până să-i dea de ştire despre ea. Şi când el a fost înştiinţat despre ea. căzând cu faţa la pământ. Şi acum. ar putea să amăgească o lume întreagă!" 20. cu smaralde şi cu pietre scumpe. l. CAPITOLUL 11 Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătuirea ei amăgitoare. Nimeni nu-ţi va face rău. care locuieşte în munte. Şi când el şi căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei şi ai venit la noi? Căci ai venit spre izbăvirea ta. aşa cum se întâmplă cu slujitorii stăpânului meu. n-aş fi ridicat suliţa mea împotriva lui. 21.

12. Urmează numai cuvintele roabei tale şi Dumnezeu va desăvârşi cu tine lucrul tău. Trăiască Nabucodonosor. Pentru aceasta. 7. 15. moartea va cădea peste capetele lor. ci eşti şi neîntrecut în meşteşugul războiului. căci locuitorii din Betulia l-au lăsat cu viaţă. pentru Nabucodonosor şi pentru întreaga casă a lui. 14. pe care ei o păstrează pentru preoţii care slujesc la Ierusalim în faţa Dumnezeului nostru. ci şi fiarele sălbatice.5. şi toată lumea ştie că tu nu numai că eşti bun în tot regatul şi tare priceput. au trimis la Ierusalim oameni care să le aducă învoială din partea sfatului. şi să trăiască puterea lui! Căci datorită ţie. stăpâne şi doamne. nici înfrângere. Căci păcatul a pus stăpânire pe ei. vitele şi păsările cerului vor trăi prin puterea ta. nici măcar cu mâna. s-au hotărât să le mănânce. le cunoaştem şi noi. Şi cuvintele pe care le-a grăit Ahior în sfatul tău. el care te-a trimis să aduci tot sufletul viu pe calea cea dreaptă. 6. Şi acum. şi cu acest păcat întărâtă pe Dumnezeul lor ori de câte ori se dedau la neorânduieli. lucruri pe care nimeni din popor nu are voie să le atingă. şi ca roaba ta să vorbească înaintea ta. 9. 8. Atunci Iudita i-a grăit lui: "Priveşte cu îngăduinţă cuvintele roabei tale. 10. regele întregii lumi. iar stăpânul meu nu va greşi în lucrările sale. şi tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca să nu se mănânce. nu dispreţui cuvintele lui. dacă el nu păcătuieşte împotriva Dumnezeului său. pentru ca domnul meu să nu cunoască nici respingere. ci pune-le în inima ta. Şi îndată ce li se va aduce la cunoştinţă şi vor săvârşi atari lucruri. chiar în ziua aceea îţi vor fi daţi ţie spre pieire. Dar fiindcă locuitorii de acolo au făcut la fel. . ei au de gând să mănânce. dobitoacele câmpului. şi nici un cuvânt mincinos nu voi spune stăpânului meu în această noapte. Şi după ce li s-au isprăvit merindele şi au rămas fără de apă. Neamul nostru nu poate să fie pedepsit şi sabia nu poate să-l biruiască. că ele sunt adevărate. Chiar şi pârga grâului şi zeciuiala de la vin şi de la untdelemn. nu numai oamenii care-i slujesc vor trăi. 11. 13. ei s-au hotărât să pună mina pe vite. Am auzit de înţelepciunea ta şi de iscusinţa duhului tău. iar el le-a spus tot ceea ce ţi-a grăit ţie.

şi eu. 23. şi Dumnezeu m-a trimis să-ţi dau de ştire faptele care. 18. 17. 1. "O astfel de femeie frumoasă la chip şi înţeleaptă la vorbe nu se află nicăieri. Asemenea lucruri mi s-au descoperit şi mi sau vestit. Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu şi tu vei sta în palatul regelui Nabucodonosor şi vestită vei fi în toată lumea!" CAPITOLUL 12 Chemarea Iuditei la Olofern. am fugit de dinaintea lor. Şi cuvintele ei au plăcut lui Olofern şi tuturor căpeteniilor lui. Ospăţul lui Olofern. când se vor auzi. şi să i se întindă masă. de unde . Şi tu eşti tot aşa de frumoasă pe cât eşti de iscusită la vorbă. de la un capăt şi până la celălalt al pământului!" 22. ruina. Deci când eu. unde erau aşezate tacâmurile de argint. Îngăduirea ei de a ieşi noaptea la rugăciune. Atunci Olofern i-a răspuns: "Şi dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi. şi acum voi rămâne la tine. Voi face să te aşezi în mijlocul frumos al cetăţii. ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!" 3. stăpâne. roaba ta. ca să nu iasă vreo sminteală. În mâinile noastre va fi puterea şi la cei care au dispreţuit pe domnul meu. 19. lumea întreagă se va înspăimânta. Fiindcă roaba ta este temătoare de Dumnezeu şi ziua şi noaptea se roagă Dumnezeului cerului. Dar Iudita a zis: "Nu mănânc dintr-acestea. iar tu vei porni cu oştirea ta şi nimeni din ei nu va putea să-ţi ţină piept. am aflat toate acestea. Şi te voi călăuzi prin mijlocul Iudeii. şi El îmi va spune când au săvârşit ei păcatele acestea. Şi el a dat poruncă s-o introducă înăuntru. şi am fost trimisă să ţi le dau de ştire!" 20.16. Dacă vei face precum ai zis. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a făcut Dumnezeu de te-a trimis înaintea alor tăi. până în faţa Ierusalimului. 2. încât ei s-au minunat de înţelepciunea ei şi au zis: 21. şi nici un câine nu va mârâi înaintea ta. ca să mă rog lui Dumnezeu. roaba ta. Apoi eu voi veni la tine şi-ţi voi dezvălui tot. ca să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui. voi ieşi noaptea în văgăuna stâncii. Atunci îi vei duce ca pe oile care nu au păstor.

până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!" 5. să vină să mănânce şi să bea cu noi. şi ea a dormit până la miezul nopţii şi s-a sculat spre straja dimineţii. aceea care este la tine. când i se aducea mâncarea. nu voi isprăvi proviziile mele. iar roaba ei s-a dus înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern. numai pentru slujitorii săi. Eu. care era pus mai mare peste toate ale sale: "Dute şi înduplecă pe această fiică de Evrei. ea stătea în cort până seara. 13. Căci ar fi o ruşine pentru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Şi aşa ea a rămas în tabără trei zile. şi n-a poftit pe nimeni dintre dregători. ca să-i îndrepteze calea pentru izbăvirea poporului ei. lumea va râde de noi". şi aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua morţii mele!" 15. ca să fie cinstită în faţa lui şi să se desfăteze bând vin cu noi şi într-această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor. Şi întorcându-se curată. . 4. 6. După aceasta. şi se spăla la izvorul unde se găsea postul de gardă. 10. stăpâne. care sunt în palatul lui Nabucodonosor". 14.să mai aducem ca să-ţi dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău". Şi dacă nu vom reuşi s-o înduplecăm. 8. pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică. căpitanii lui Olofern au dus-o în cort. Şi Iudita i-a răspuns: "Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac. Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti. Şi a trimis la Olofern să-i spună: "Să poruncească stăpânul meu. şi noaptea ieşea în văgăuna stâncii de lângă Betulia. roaba ta. 9. 7. Şi sculându-se. ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce. se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel. 12. Iar după ce ieşea. Şi Iudita i-a zis: "Să trăieşti în pace. Şi el a zis lui Bagoas eunucul. Şi Bagoas a ieşit de dinaintea lui Olofern şi a intrat la ea şi i-a zis: "Să nu zăbovească această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu. 11. ca roaba ta să fie lăsată să iasă la rugăciune". Iar în ziua a patra Olofern a făcut ospăţ.

1. Căci acum este vremea să ai grijă de moştenirea Ta şi să aduci la îndeplinire gândul meu. apropiindu-se de pat. 17. Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile şi-i reteză capul. fiindcă viaţa mea a fost astăzi cinstită mai mult decât în orice zi de la naşterea mea". Şi toţi erau osteniţi de ospăţul cel îndelungat. 2. ca în fiecare zi. a luat paloşul lui 7. căci el dorea mult să fie împreună cu ea. dar şi lui Bagoas îi spusese tot aşa. Şi Iudita i-a răspuns: "Beau bucuros. A rostogolit trupul lui de pe pat şi a luat perdeaua de pe stâlpi şi după puţin timp a . 9. priveşte în ceasul acesta la fapta mâinilor mele. Şi Iudita a fost lăsată singură în cort. Şi. Dumnezeul lui Israel. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată. 20. stăpâne. Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Dumnezeul cel atotputernic. trântit pe patul său.16. 19. Iudita a venit lângă pat şi a zis în inima sa: "Doamne. Şi după ce au plecat toţi şi nu mai rămăsese nimeni în iatac. CAPITOLUL 13 Tăierea capului lui Olofern. în ziua aceasta!" 8. el căuta prilejul s-o ademenească. 3. biruit de vin. Şi ea a mâncat şi a văzut înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei. Atunci Olofern îi zise: "Bea şi te veseleşte cu noi!" 18. nici dintre cei mari şi nici dintre cei mici. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi Bagoas a închis cortul pe din afară şi a dat deoparte pe musafiri din faţa stăpânului său. spre pieirea vrăjmaşilor care s-au sculat împotriva noastră". Şi Iudita poruncise roabei sale să stea afară şi să aştepte ieşirea ei. Şi din ziua în care o văzuse. aducerea lui în Betulia. cât nu băuse niciodată în vreo zi de la naşterea lui. căci ea zicea că se va duce să se roage. Mulţumirea şi binecuvântarea poporului ei. Şi Olofern era sub farmecul ei şi a băut atâta vin. 6. a prins pe Olofern de păr şi a zis: "Întăreşte-mă. Doamne. spre slava lui Israel! 5. Şi îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern. cu Olofern. 4.

Care ai nimicit astăzi pe vrăjmaşii poporului nostru!" 17. Şi amândouă au ieşit ca de obicei la rugăciune. 12. au primit pe cele două femei. Care a făcut cerul şi pământul şi Care te-a condus pe tine. că faţa mea l-a amăgit spre pieirea lui. Şi când locuitorii cetăţii i-au auzit glasul. fiică. de Dumnezeu cel preaînalt. Dumnezeul nostru. ci în veci îşi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu. arătându-l. 15. căpetenia armatei Asirienilor. şi el n-a săvârşit nici un păcat spre întinare sau spre ruşine". precum a făcut El în ziua de azi!" 11. ca să tai capul căpeteniei duşmanilor noştri.ieşit şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Atunci au alergat toţi de la mic la mare. ca să-Şi mai arate puterea şi tăria Lui în Israel împotriva duşmanilor noştri. iată şi perdeaua sub care sta în beţia lui. Viu este Domnul. înaintea tuturor femeilor de pe pământ. Şi Dumnezeu să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te binecuvinteze spre bine. Care m-a păzit în calea pe care am mers. 16. 19. s-au grăbit să se coboare la poarta cetăţii şi au strigat şi pe bătrânii cetăţii. deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu. Şi ea le-a zis cu glas tare: "Lăudaţi pe Dumnezeu! Lăudaţi-L! Preaslăviţi pe Dumnezeu. Şi tot poporul s-a înspăimântat foarte şi. Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa. Şi ea l-a pus în desaga ei cu merinde. au făcut foc pentru a vedea şi le-au înconjurat. 18. ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmaşii noştri!" 14. fiindcă nu se aşteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta. s-a închinat lui Dumnezeu şi a zis într-un cuget: u Preaslăvit eşti Tu. Şi nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu. Şi a scos capul din desagă şi. Dumnezeul nostru. 13. Şi au străbătut tabăra. căzând în genunchi. ci ne-ai ridicat . au ocolit văgăuna stâncii şi au luat-o la deal pe muntele Betuliei şi au ajuns la porţile cetăţii. că nu ţi-ai cruţat viaţa când a fost vorba de umilirea poporului nostru. 10. şi preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu. Şi Oziaş i-a zis Iuditei: "Mărită să fii tu. Şi de departe Iudita a strigat la străjerii porţilor: "Deschideţi. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei. le-a zis: "Iată capul lui Olofern.

După aceasta. care vor alerga împreună la cortul lui Olofern. chemaţi-mi pe Ahior Amonitul. 2. umblând pe calea cea dreaptă. după ce soarele va răsări. urmăriţi-i şi doborâţi-i pe drumurile voastre. dar să nu vă coborâţi. voi şi toţi cei ce locuiesc în tot muntele lui Israel. a . l. auzind de numele tău. Şi când el a venit şi a văzut capul lui Olofern în mâinile unui om din adunarea poporului. 7. se vor înspăimânta! 8. Şi atunci vor fi cuprinşi de spaimă şi vor fugi de dinaintea voastră. ca să vadă şi să recunoască pe cel care dispreţuia casa lui Israel. înaintea Dumnezeului nostru!" Şi tot poporul a strigat: "Amin! Amin!" CAPITOLUL 14 Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia. el a căzut la picioarele Iuditei şi s-a închinat înaintea ei şi a zis: "Binecuvântată să fii tu în orice sălaş al lui Iuda şi la toate popoarele. Atunci Asirienii. poporul a izbucnit în chiote de veselie. dar nu-l vor găsi. 4. pe cel care îl trimisese pe el printre noi ca pe un om dat dinainte morţii!" 6. întoarcerea lui Ahior şi spaima Asirienilor. Şi ei au chemat pe Ahior din casa lui Oziaş. încât strigătul lui se auzi în cetate. 10. Şi după ce l-au sculat de jos.din căderea noastră. a căzut cu faţa la pământ şi l-a apucat leşinul. Şi acum spune-mi mie ce-ai făcut în zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povestit în mijlocul poporului tot ceea ce făcuse de când plecase şi până în clipa când grăia cu ei. fiecare să-şi ia armele de luptă şi voi toţi cei destoinici de luptă să ieşiţi afară din cetate cu un căpitan în frunte. luându-şi armele vor intra în tabără şi vor deştepta din somn pe căpeteniile oştirii asiriene. care. ca şi când aţi avea de gând să vă coborâţi în şes spre straja Asirienilor. 5. 9. Pe urmă. Şi după ce ea a sfârşit de vorbit. Iudita le-a zis: "Ascultaţi-mă. 3. Şi încredinţându-se Ahior despre toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israel. Însă înainte de a face aceasta. fraţilor! Luaţi acest cap şi-l spânzuraţi pe creştetul zidurilor voastre. Şi în revărsatul zorilor.

pe strigat şi pe ţipat. Şi aceia au ajuns la cortul lui Olofern şi au zis celui ce era mai mare acolo: "Scoală pe domnul nostru. ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat şi ca toţi să tăbărască pe vrăjmaşi şi să-i nimicească. 12. Şi cuprinşi de groază şi de spaimă. Şi când Asirienii i-au zărit. Binecuvântarea Iuditei şi darurile făcute ei. au spânzurat capul lui Olofern pe zid şi apoi au ieşit în cete spre trecătorile muntelui. 4. 16. fiindcă el socotea că Olofern doarme cu Iudita. la Hobe şi la Cola. au trimis după căpeteniile lor. ci s-au împrăştiat şi au apucat-o razna toţi laolaltă pe potecile şesului şi ale muntelui. cu capul retezat!" 19. CAPITOLUL 15 Înfrângerea şi fuga Asirienilor. ca să ne prăpădească cu totul!" 14. roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. a strigat: 18.crezut cu neclintire în Dumnezeu şi-a tăiat împrejur trupul şi a fost primit definitiv în casa lui Israel. împrejurul Betuliei. Când cei ce erau în corturi au aflat ceea ce s-a întâmplat. dar n-a găsit-o. 17. 3. şi l-a găsit aruncat pe prag. Dar şi cei care tăbărâseră în munte. precum şi în tot ţinutul muntos al lui Israel. Şi alergând apoi în mulţime. Şi în revărsatul zorilor. căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră. n-au putut să rămână doi împreună. 13. Atunci Bagoas a intrat şi a bătut în perdeaua cortului. Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălaşul Iuditei. şi-au sfâşiat veşmintele şi s-au zăpăcit de tot. l. s-au înspăimântat. Când căpeteniile oştirii asiriene au auzit această veste. "O. 11. mort şi cu capul tăiat şi luat. a dat perdeaua la o parte şi a intrat în camera de dormit. . au rupt-o la fugă. Şi atunci toţi bărbaţii destoinici de luptă ai lui Israel s-au repezit asupra lor. Şi Oziaş a trimis crainici la Betomestaim. Olofern zace la pământ. la Bibe. Şi a început să strige din răsputeri şi s-a pus pe plâns. 2. şi îşi sfâşie hainele de pe el. iar aceia s-au dus la căpitani şi la cei de peste mii şi la toţi mai-marii lor. Şi vaietul şi strigătul lor mare s-a înteţit în mijlocul taberii. 15. Şi deoarece el nu a auzit pe nimeni.

Şi i-au dat Iuditei cortul lui Olofern şi toate tacâmurile de argint. s-au dus să vadă izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israel şi să vadă pe Iudita şi să-i facă urare pentru izbândă ca nişte prieteni. 12. până în apropierea Damascului şi a ţinutului lui. care locuiau în Ierusalim. Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta şi tu ai adus izbânda lui Israel! Dumnezeu va binevoi întru acestea! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci!" Şi tot poporul striga: "Amin!" 11. căci şi pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmaşă. pe care au jefuit-o şi sau îmbogăţit. 6. tu. 14. Dar şi cei din Ierusalim şi din tot ţinutul muntos au sărit în ajutorul lor. . atât ea cât şi însoţitoarele ei. au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese. Când a auzit de aceasta fiii lui Israel. toţi într-un cuget au lăudat-o: "Tu. de la munte şi din câmpie. Şi s-au încununat cu ramuri de măslin. paturile şi pernele. a încărcat asinul ei. luându-le. Şi ea mergea în fruntea poporului şi conducea corul femeilor. Şi toate femeile din Israel alergau s-o vadă şi o binecuvântau. Şi ea. Şi toţi bărbaţii lui Israel. Şi tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. căci se găsea multă. Şi ea a luat ramuri în mână şi le-a dat femeilor care o însoţeau. 7. care s-au întors de la înfrângerea vrăjmaşului. 8. Ajungând la ea. iar în cinstea ei sau prins în horă. faima cea neapusă a neamului nostru! 10. Atunci marele preot Ioachim împreună cu marele sfat îl fiilor lui Israel. Iar ceilalţi locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană. cu arme şi încununaţi o însoţeau în cântare de laudă. au luat de asemenea o pradă foarte mare. iar tot poporul cânta după ea această cântare de laudă.5. 13. 9. Oamenii din târguri şi din sate. Atunci Iudita a început să cânte această cântare de laudă în tot Israelul. mândria lui Israel. Apoi şi cei din Galaad şi din Galileea i-au luat din partea lor şi i-au lovit crunt. cu toţii s-au năpustit împotriva lor şi i-a bătut până la Hoba. a înhămat la care şi a îngrămădit lucrurile în ele. Şi fiii lui Israel. precum şi toate lucrurile din el.

13. şi cu sabia i-a retezat capul. 10. 3. 8. preaslăviţi şi chemaţi numele Lui! 2. 5. Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne. Cel care pune capăt războaielor. Trimis-ai Duhul Tău şi totul a fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii . Moartea Iuditei. 4. Şi îşi făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele şi pe flăcăii mei să-i treacă prin ascuţişul sabiei. l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. în tobe. în tabără şi în mijlocul poporului. Şi-a prins pârul sub turban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de în. 9. pe pruncii mei să-i arunce pământului. Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia şi ca pe nişte robi i-au doborât la pământ. cântaţi Domnului cu chimvale. 7. Atunci au chiuit umiliţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără vlagă. mare eşti Tu şi preaslăvit. şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el. 1. ea şi-a uns faţa cu miresme. Dumnezeu. 6. Şi Iudita a zis: "Lăudaţi pe Dumnezeul meu. uniţi pentru El psalmul cu cântarea. pentru că Tu ai zis şi toate s-au făcut. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel. iar ei s-au înspăimântat şi şi-au ridicat glasul şi au luat-o la goană. Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici. şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de cutezanţa ei. pierit-au în bătălia Domnului meu. pe copiii mei să-i dea jafului şi pe fecioarele mele răpirii. el a venit cu zecile de mii ale oştirii sale. căci. El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine. fiica lui Merari. 12. Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit.CAPITOLUL 16 Cântarea de biruinţă a Iuditei. minunat în puterea Ta. ca să-l ademenească. Poporul aduce jertfe de mulţumire în Ierusalim. este Domnul. Venit-a Asur din munţii de la miazănoapte. frumuseţea ei i-a robit inima. ci Iudita. Cu sandalele ei i-a luat ochii. Ţie să-ţi slujească întreaga făptură. 11. şi nimeni nu poate să Te întreacă! 14. şi mulţimea lor stăvilea puhoaiele şi caii lor acopereau văile.

toate lucrurile lui Olofern. iar după ce poporul s-a curăţit. căci Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecăţii. Şi când a ajuns la Ierusalim. fiecare s-a întors la locul său. Şi ea a dezrobit pe roaba ei. pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei. Şi cât a trăit Iudita. stâncile se topesc cum se topeşte ceara înaintea feţei Tale. 22. şi Iudita a rămas la ei. Mulţi au cerut-o în căsătorie. Faima ei creştea din ce în ce mai mult. Ea a atins vârsta de o sută şi cinci ani. Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu. Ea a murit în Betulia şi a fost îngropată în peştera în care se odihnea bărbatul ei Manase. toţi s-au închinat lui Dumnezeu. şi va da pradă trupul lor focului şi viermilor. câte i le dăduse poporul. Şi cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara. 20. 21. în faţa templului. a dat-o ca afierosire pentru Domnul. nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliţi şi încă multă vreme după moartea ei. a adus arderi de tot. 25. precum şi perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui. Şi Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar. însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este mare. ca să urle de durere în veci de veci!" 18. şi Iudita s-a întors în Betulia şi şi-a petrecut viaţa la casa ei. iar cucei ce Te cinstesc pe Tine. . de când murise soţul ei Manase şi se adăugase la poporul lui.Tale! 15. Iar după aceste zile. dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vieţii ei. Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă preţuieşte puţin pentru Tine şi toată grăsimea arderii de tot este şi de mai puţin preţ. prinoasele lor de bună voie şi darurile lor. 19. 24. milostiv eşti Tu cu ei! 16. 17. Munţii ca şi mările se zbuciumă din temelie. Şi înainte de moarte şi-a împărţit averea la rudele bărbatului ei Manase şi la rudele ei. Şi poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni. Şi neamul lui Israel a jelit-o şapte zile. 23.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful