PROPRIETĂŢI GENERALE ALE MATERIALELOR

1.1. Generalitati
Utilizarea materialelor se face pe baza unor proprietati fizice si mecanice care le fac apte pentru a fi puse în opera. Aceste proprietati se determina în laboratoare specializate, prin analize si încercari, pe probe recoltate conform normativelor.

Prin analize se determina compozitia chimica si mineralogica a materialului. Încercarile permit determinarea proprietatilor fizice si mecanice ale materialului luat ca un întreg. Exista doua categorii principale de încercari:  încercari distructive, prin solicitari mecanice care distrug proba (epruveta),  încercari nedistructive (care, deoarece nu distrug materialul, se pot face si pe materiale puse deja în lucrare, permițând observarea construcțiilor în timp).
Încercarile se fac pe probe obtinute în conditiile din standard. Unele probe sunt sub forma de corpuri de proba (epruvete) de forma si dimensiuni standardizate. Alte probe constau în cantitpti de material care se aleg dupa diverse criterii (de exemplu: aggregate, var, etc.).

1.2. Proprietati fizice ale materialelor 1.2.1. Densitatea
Se determina prin metode adecvate fiecarui tip de material. Se poa 131j92b te discuta de: densitate absoluta, densitate aparenta, densitate în gramada (în vrac) si densitate în stiva (mai ales pentru material lemnos).

Densitatea reprezinta masa unitatii de volum exprimata în kg/m3. Densitatea absoluta:

în care: m - masa probei (kg), V - volumul absolut (fara goluri sau pori; m3).
Cu cât  este mai mare cu atât este de asteptat ca rezistentele mecanice sa fie mai ridicate.

Densitatea aparenta:

pietris.1). Tabelul nr.volumul apparent al epruvetei (probei) incluzând volumul porilor si al golurilor interioare.2. Densitatea în gramada se poate exprima pentru starea afânata sau îndesata a materialului. Densitatea în stiva se determina în special pentru lemn dar se poate utiliza si pentru prefabricate.volumul de material granular (incluzând si golurile dintre granule). Compactitatea Compactitatea carcterizeaza gradul de umplere cu material solid al unitatii de volum de material poros.2. .: în care: Vs . Se exprima în procente. sticla) ea va fi 100%: (%) . caramizi. Pentru materiale compacte (ex.): în care: Vg .1 Materialul otel granit caramida sticla vata minerala calcar beton greu beton usor  [kg/m3] 7800-7900 2700-2800 2500-2800 2500-3000 2500-3000 2400-2600 2400-2600 2400-2600 a [kg/m3] 7800-7850 2600-2800 1600-1800 1600-1800 200-400 200-400 2000-2500 500-1800 Densitatea în gramada se determina pentru materiale granulare (de exemplu: nisip. 1.în care: Va . Tot densitatea aparenta se foloseste în calculul greutatii constructiilor. 1. balast. Câteva valori ale acestor caracteristici sunt date în tabelul de mai jos (1. Densitatea aparenta redusa indica bune proprietati fono si termoizolante.volumul stivei. etc.

2.2.în stare afânata sau îndesata). în procente. 1. Proprietati legate de contactul cu apa Absorbtia de apa se determina prin saturarea cu apa a materialului si este proprietatea materialului de a absorbi si de a retine apa. volumul total de pori si goluri din unitatea de volum de material poros (volum aparent). Se poate determina o porozitate totala: Se poate determina si o porozitate deschisa (spre exteriorul epruvetei) sau aparenta (Pa): Porozitatea deschisa este legata de absorbtia de apa si influenteaza permeabilitatea si rezistenta la înghet-dezghet a materialului.în care sau folosit notatiile de mai sus. în care: ms-masa probei saturate m-masa probei uscate Cantitatea de apa pe care o contine un material reprezinta umiditatea.4. .Se poate discuta de o umiditate relativa (Ur) si de o umiditate absoluta (Ua). Am) sau la volumul ei aparent (absorbtie volumica. 1. Se poate raporta apa absorbita la masa probei (absorbtie masica. Av). Se obtine prin saturarea cu apa a materialului granular aflat într-un vas etalon. Se determina prin saturarea cu apa a probei. Porozitatea închisa (Pi)de determina prin diferenta: Pentru materialele granulare se determina volumul de goluri (volumul de spatii libere dintre granule la unitatea de volum de material în gramada .3. Porozitatea si volumul de goluri Porozitatea reprezinta.

t-timpul(durata probei). Permeabilitatea este datorata în special porilor capilari si depinde de distributia lor. Permeabilitatea este proprietatea materialelor de a lasa apa sub presiune sa le penetreze. Stabilitatea la apa se studiaza mai ales pentru materialele care lucreaza în structuri de rezistenta în stare saturata cu apa pe termen lung. . S-suprafata perpendiculara pe directia de penetrare a apei. Δp-diferenta de presiune. la o diferenta de presiune de o unitate (Kp): în care: Q-cantitatea de apa penetrata prin proba.Coeficientul de permeabilitate reprezinta cantitatea de apa care trece prin unitatea de suprafata si de grosime a probei în unitatea de timp.în care: mu-masa materialului cu umiditatea care trebuie determinata m-masa materialului uscat în etuva pâna la masaa constanta (la 1050C). l-grosimea probei. Coeficientul de stabilitate la apa este K: În care:Rs-rezistenta la compresiune a materialului saturat cu apa Ru-rezistenta la compresiune a materialului uscat. Pentru determinare se foloseste un echipament numit permeametru.Exista si situatia în care materiale au o buna impermeabilitate deoarece porii nu comunica între ei(de exemplu:betoane preparate cu aditivi antrenori de aer).

12-presiuni în bari.-200C (apoi ciclul se repeta de n ori).G100.la dare apa patrunde în proba pe înaltimea de10 cm în cazul determinarii conform normativului) Rezistenta la înghet-dezghet sau rezistenta la gelivitate este proprietatea unui material saturat cu apa de a nu pierde din rezistenta mecanica sau din masa o parte mai mare decat cea admisa de normativ. -descompunerea. Coeficientul de inmuiere la gelivitate este: în care: Ru-rezistenta la compresiune a probei martor uscate.G150 (cifrele reprezinta numarul de cicluri de inghet-dezghet la dare a rezistat proba fara apierde mai mult de 25% din rezistenta la compresiune fata de martor sau peste 5% din masa. între anumite limite de temperatura.4.(2. 1. Pentru beton se discuta de clasele de gelivitate G50.Probele se satureazaîn apa la 20+50C si apoi se tin 4 ore la congelator la -15. ceea ce permite prelucrarea acestor materiale(mase plastice). Rg-rezistenta la compresiune a probei supuse la inghet-dezghet (la un numar de cicluri dorit).prin exfoliere).8.5. cu degajare de gaze combustibile(ca H2. Proprietati termice ale materialelor Încalzirea materialelor organice (polimeri) produce urmatoarele efecte: -înmuierea.CH4. Pentru beton aceasta proba este foarte importanta.P1210.P410.P810.2.etc)(la anumite temperaturi :autoaprinderea) Încalzirea materialelor anorganice produce efectele urmatoare: -marirea porozitatii(disociere termica) -pierderea apei de cristalizare(de exemplu:ghips-ipsos) -reducerea porozitatii prin topire partiala: sub 8%-clincherizare. Rezistenta slaba la gelivitate (înghet-dezghet repetat) au materialele cu pori capilari deschisi. .Se determina în special pentru betoane si se exprima prin urmatoarele clase:P210.etc. sub 2%-vitrificare.sau atmosfere. Pierderea de rezistenta se datoreaza cresterii de volum de circa 9% a apei care îngheata si tensiunii induse în structura intima a materialului.

face ca materialale sa se comporte . la temperaturi de circa 10000C. Dilatarea termica este cresterea dimensiunilor si a volumului matrialului prin încalzire. -materiale refractare-suporta temperaturi de peste 15800C (de exemplu:samota) Rezistenta la foc. Coeficientul de conductivitate termica redus da unor materiale caracterul de materiale izolante(în principiu.materiale care au volum mare de pori si densitate aparenta redusa). Conductivitatea termica este proprietatea materialelor de a permite trecerea caldurii prin masa lor atunci când între fetele elementului de constructie exista o diferenta de temperatura. în functie de temperatura si material NOTĂ. Se numesc materiale refractare acele materiale care se înmoaie si se deformeaza sub propria greutate la temperaturi peste 15800C -unele materialese exfoliaza la temperaturi ridicate(beton.În functie de comportarea la foc avem: -materiale combustibile(polimerii).Coeficientul de dilatare liniara (α) reprezinta alungirea (Δl) unitatii de lungime pentru o crestere a temperaturii cu un grad: (grad-1) .-topirea partiala sau totala.de exemplu:sticla) Refractaritatea este proprietatea materialelor de a rezista un timp îndelungat la temperaturi ridicate. Materiale cu conductivitate termica ridicata sunt metalele (otel.ai bine sau mai rau la incendii.Din acest punct de vedere se poate prezenta urmatoarea clasificare: -materiale fuzibile-se înmoaie la temperaturi sub 13500C (de exemplu:caramizile).aluminiu. -materiale greu fuzibile-se înmoaie între 1350-15800C. -materiale necombustibile(nu ard dar se deformeaza prin pierderea rezistentei mecanice:otel).unele roci) -unele materiale se distrug prin soc termic(variatie brusca de temperatura.Deoarece apa are un coeficient de conductivitate termica mai ridicat decât aerul (de 25 de ori) rezulta ca materialele umede sau saturate conduc mai bine caldura decât cele uscate (izolatiile termice trebuie mentinute uscate). -materialegreu combustibile(lemnul impregnat cu substante ignufuge).cupru-în ordinea crescatoare a conductivitatii termice).

Rezistenta la soc termic este mare la materialele cu coeficienti de dilatare redusi si cu structura omogena.daN/cm2.3. Similar se defineste coeficientul de dilatare volumica(γ): (grad-1) Din punctul de vedere al dilatarii termice exista materiale izortope(se dilata la fel în toate directiile) si materiale anizotrope. Proprietati fizico-mecanice ale materialelor 1. Încarcarile se fac distructiv sau nedistructiv.3. viteza mare-încarcari dinamice) si de existenta sau inexistenta frecarii între epruveta si platanele masinii de încercari(presei).3. Efortul unitar care apare ca urmare a aplicarii încarcarii exterioare este efort normal(σ) si efort tangential(τ). 1. Prin solicitari termice repetate materialul ppoate ceda prin oboseala termica.1. Valorile rezistentelor mai depind si de viiteza de aplicare aînarcarilor(viteza micaîncarcari statice.ceramica.MPa) cu relatia de transformare :1N/mm2=1Mpa=10daN/cm2 1. pe epruvete de forma si dimensiuni standardizate.Deformatii mecanice .Generalitati Rezistenta mecanica a unui material este capacitatea acestuia de a rezista la tensiunile interioare(eforturi) care apar în structura ca urmare a incarcarilor exterioare. Pentru unele materiale fragile se pune problema rezistenta la soc termic (sticla.tractiune) ele se determina prin raportul între forta care actioneaza (F) si sectiunea initiala a epruvetei(S0): (N/mm2.în care: l0-lungimea la începutul încalzirii ΔT-cresterea de temperatura. În solicitarile simple (compresiune.roci monominerale-marmura).2. cu masini si echipamente standardizate.

Aceste modificari se numesc deformatii mecanice.betonul.În urma solicitarilor mecanice materialele îsi modifica forma sau dimensiunile (uneori. Se pot întâlni urmatoarele tipuri: -deformatii elastice. In practica orice deformatie elastica este însotita de o minima deformatie plastica. Limita de elasticitate este solicitrea pâna la care deformatia elastica predomina iar cea plastica este foarte redusa si în limite acceptate(la metale.otelurile de mare rezistenta. de exemplu 0.etc). -deformatii vascoase. -deformatii mixte(elasto-plastice.piatra. -deformatii plastice.etc).ambele) . Deformatiile materialului prin contractioe-umflare se exprima în mm/m.sticla. Exemple de materiale care sufera asemenea deformatii: lemnul. În procesul de deformatie elastica se au în vedere: -alungirea specifica longitudinala (sau scurtarea specifica (la compresiune)): în care: Δl-alungirea. . Dupa marimea deformatiilor produse înaunte de rupere exista: -materiale tenace-cu deformatii plastice mari înainte de rupere(cupru. Unele materiale poroase sunt influentate de umiditatea si pot suferi deformatii de contractie-umflare.etc).etc. Deformatia plastica este ireversibila deoarece în structura materialului se produc ruperi ale legaturilor chimice si modificari ale ordinii particulelor constituente.betonul. Umflarile se produc prin crestere umiditatii si dau compresiuni în structura materialului.01% din deformatia totala).aluminiu. Deformatia elastica este reversibila si dispare la încetarea actiunii fortei exterioare. NOTĂ. -materiale fragile-cu deformatii foarte mici înainte de rupere(fonta.oteluri de mica rezistenta. Contractiile se produc la uscarea materialului si dau întinderi în structura materialului.

μ. -coeficientul lui POISSON (sau coeficientul de contractie): Dupa valorile constantelor elastice E. -modulul de elasticitate transversal: Fig.1. . fibre. -modulul de elasticitate(YOUNG): in care: σe-efort uniotar la limita de plasticitate (E=efortul necesar producerii unei deformatii longitudinale unitare) Relatia σ =E*ε este numita legea lui HOOKE. G. de exemplu: rocile sedimentare. b0-latimea initiala a sectiunii.l0-lungimea initiala. υ-deformatie unghiulara specifica(variatia unghiului de 900 din structura).1 in care: τ-efort unitar tangential. -contractia specifica transversala (sau dilatarea): in care: Δb-îngustarea sectiunii. lemnul).se comporta diferit pe diferite directii (au stratificate. masurate pe diferite directii materialele se pot împarti în: -materiale anizotrope. inele.

cu structura amorfa ( de exemplu: bitumul la anumite temperaturi.2 se pot observa fazele comportarii materialului pe durata încarcarii (la întindere): -punctul 1.etc). mortar sau beton proaspat. Sunt deformatii permanente. deformarea sub propria greutate în timp îndelungat se numeste curgere lenta. In figura 1. Deformatiile vâscoase se mai numesc si deformatii de curgere si sunt specifice corpurilor vâscoese.-materialeizotrope.3 Pentru materialele cu rupere fragila diagrama are aspectul urmator: Fig.σp -limita de proportionalitate (E variaza cu 5%). Curbe caracteristice efort-deformatie În mod traditional. Deformatiile plastice apar la solicitari care duc la depasirea limitei de elastiocitate (proportionalitate). cauciucul. Se defineste fluajul ca o deformatie plastica produsa fara depasirea limitei de elasticitate dar sub actiune de lunga durata.σc -limita de curgere (se produc deformari neproportionale de 0. . Trebuie remarcat ca schimbarea de forma nu duce la distrugerea materialului. Pentru beton . -punctul 3.etc).4 Trebuie precizat ca modul de rupere al aceluiasi material se poate schimba în functie de viteza de încarcare a probei (epruvetei) si de tempperatura. 1. sticla.01% din deformatia maxima-σ0.01). înainte de topire. cuprul.σe -limita de elasticitate (deformatie plastica de 0. Pentru materialele tenace diagrama ar putea avea aspectele urmatoare: Fig. 1. de exemplu:otelul. -punctul 2.au o comportare elastica identica pe toate directiile (structura amorfa sau cristalina foarte fina. comportarea materialelor la solicitari mecanice se studiaza cu ajutorul diagramei efort-deformatie (σ-ε) la solicitarea de întindere (mai rar compresiune). în butoaie de carton. 1.02%). care ramân si dupa încetarea actiunilor exterioare si se datoreaza ruperii interne si repozitionarii particulelor materialului.2 Fig.

-punctul 5-σr . În functie de viteza de încarcare ele pot fi statice sau dinamice (vitezele sunt trecute în normativele pentru fiecare material). În probele unice. Rezistenta la compresiune statica Se realizeaza la presa. prin aplicarea uniforma a fortei (F) pâna la ruperea epruvetei cu sectiunea initiala S0 : (daN/cm2 .5 M-moment w-modul de rezistenta .reprezinta efortul convential de rupere ( el este sub valoarea σmax doar pentru ca raportarea se face la sectiunea initiala a epruvetei) .-între punctele 3 si 3′ se produce curgerea la efort constant iar din punctul 3′ începe ecruisarea (o noua asezare a structurii care permite cresterea efortului unitar pâna la valoarea maxima σmax .3. 1. încarcarea se aplica de la valoarea zero la cea de rupere iar în alte cazuri ea se aplica sub forma unor cicluri de încarcare-descarcare care merg pâna la valori inferioare încarcarii care ar putea rupe în mod direct proba (se numesc încarcari ciclice si au rolul de a permite constatarea comportarii materialului la oboseala mecanica).punctul 4).N/mm2=MPa) Rezistenta la intindere statica Se aplica o întindere axiala (F) la masina universala de încercare (presa) pâna la ruperea epruvetei (sectiunea S0): Rezistenta la încovoiere statica Epruveta se pozitioneaza orizontal.Încercari mecanice distructive Încercarile mecanice distructive sunt cele care se încheie cu distrugerea epruvetei. Fig 1. pe doua reazeme si este încarcata perpendicular pe axa longitudinala.3. în mod real ruperii iî corespunde punctul 5′.

anhidrit Fier Apatit . d-diametrul amprentei (d≤D).piramide (VICKERS) sau asupra unui con (ROCKWELL) din material foarte dur (otel.fier Ortoclar . . D-diametrul bilei. duritatea Brinell se determina cu relatia: în care: Ab-aria calotei sferice. Duritatea se poate exprima si prin scara conventionala MOHS elaborata pe principiul zgîrierii: INDICE MOHS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 MATERIAL Talc.sticla Cuart Topaz Comud Diamant Se mai pot cita si metode de determinare a densitatii dupa POLDY si dupa SHORE. diamant) în contact cu fata materialului de studuiat (pregatita prin polizare). Duritatea este raportul între forta aplicata F si suprafata interioara a amprentei lasata pe material(Ab). De exemplu .În cazul betonului se poate determina rezistenta la întindere prin incovoiere descrisa mai sus (relatia este empirica-experimentala): Duritatea se determina prin aplicarea unei forte constante F usupra unei bile (BRINELL) .creta Ghips Calcit .

pot fi si cicluri oscilante. structura unei masini unelte.placa) o greutate de la înaltimea h. Rezistenta (Kh) este raportul intre lucrul mecanic efectuat de pendulul (ciocanul) de greutate G pentru a rupe epruveta cu sectiunea A. Un exemplu practic de solicitare la oboseala este modul în care sunt solicitate grinzile unui pod.cilindru.7 Aplicarea loviturii se face pe fata epruvetei opusa zonei preludrate. În timp rezistenta materialului scade. ajungându-se în anumite limite ale . Proba (epruveta ) supusa la aceasta încercare este încarcata si descarcata ciclic. dupa o lege bine definita (de obicei sinusoidala.6 Rezistenta la compresiune prin soc este data de raportul între lucrul mecanic excitat de greutatea G (prin caderi repetate pâna la distrugerea probei ) si volumul epruvetei (V): Rezistenta la încovoiere prin soc (rezilienta) Asupra unei epruvete (E) paralelipipedice (pe care s-a practicat o slabire de sectiune în forma de V sau U) se lasa sa cada un pendul greu. Sub sctiunea solicitarilor ciclice în structura materialului apar transformari lente si continui.etc. Fig 1. pulsatoriisau alternante). Fig 1.Rezistenta la compresiune dinamica (prin soc) Pentru determinarea acestei caracteristici a materialelor de constructie se lasa sa cada asupra epruvetei -E(cub.La anumite materiale (de exemplu betonul ) se dezvolta si se extinde treptat un sistem de microfisuri. Încercari cu caracter ciclic Cea mai reprezentativa incercare din aceasta categorie este rezistenta la oboseala.

Numarul de cicluri pe care îl poate suporta materialul pâna la cedare se defineste ca anduranta. drumuri) care se determina printr-o încercare cu caracter ciclic. c) incercari atomice. m2).3. . placi. b) incercari acustice. Ruperea prin oboseala se produce la eforturi mai mari decât cele corespunzatoare incercarilor distructive statice. Totusi ele sunt considerate metode orientative. Se apreciaza rezistenta la uzura cu relatia: în care: m-pierderea de masa a probei (kg). Din acest motiv se pot utiliza si pe constructii aflate în exploatare.etc). 1. Epruveta este apasata cu o forta standard pe un disc metalic în rotatie. A-suprafata supusa uzurii (în contact cu discul. chiar la ruperea epruvetei sau a elementului de constructie studiat (se pot studia prefabricate sub forma de grinzi. Se aplica mai multe categorii de încercari nedistructive: a) incercari mecanice.4 Încercari nedistructive ale materialelor aceste încercari permit apreciarea proprietatilor fizico-mecanice ale materialelor fara distrugerea epruvetelor sau a elementelor de constructie studiate.solicitarilor. de control preliominar sau pentru urmarirea în timp a constructiilor. Exista totusi un efort limita ( σl ) sub a carei valoare. uneori chiar sub limita de elasticitate si fara deformatii plastice. Pe disc se presara material abraziv (de exemplu nisip silicios) si se executa un numar standardizat de rotatii (cicluri) în functie de material. Rezistenta la uzura este o alta proprietate a materialelor (de exemplu: pardoseli. d) incercari electrice si electronice. materialul nu mai cedeaza prin oboseala. oricâte cicluri s-ar produce.

a) Metodele mecanice de încercarese bazeaza pe interdependenta întrew rezistenta mecanica si duritate. c)Metoda atomica consta în utilizarea unui fascicul de radiatii γ. modulilor de elasticitate. eforturile si deformatiilor pot fi studiate cu marci tensometrice a caror rezistenta electrica variaza cu alungirea sau comprimarea. Viteza sunetului în aer este de 340 m/s iar în diverse materiale solide ea este cu atât mai mare cu cât rezistenta este mai mare. dozajul de bitum în betonul asfaltic. Pentru alte caracteristici metodele variaza de la un tip de material la altul. b) Metoda acustica consta în strabaterea epruvetei de catre un impuls ultrasonor si masurarea vitezei acestuia în material. etc. exista curbe de etalonare sau tabele de relatie rezistenta-viteza a ultrasunetelor în material). pozitia armaturilor în beton. . diametrului si pozitiei armaturilor în beton.x sau neutroni rapizi. etc. Aceste radiatii interactioneaza cu atomii materialului (asemanator cu radiografiile medicale). Se pot determina urmatoarele caracteristici: densitatea. În functie de aceasta viteza se poate aprecia rezistenta mecanica (material compact-viteza mare-rezistenta mecanica ridicata. marimea defectelor de material. putând ajunge la 5000m/s. în functie de duritatea si rezistenta mecanica a materialului). Se folosesc doua metode mecanice: metoda amprentei (asemanatoare metodei de la determinarea duritatii) si metoda reculului (un berbec metalic proiectat cu o forta data pe suprafata materialului sufera un recul. În functie de amprenta lasata pe fata materialului sau de reculul masurat se citeste rezistenta mecanica din niste diagrame de etalonare (sau se poate calcula). În ambele cazuri aparatele folosite se numesc sclerometre. De exemplu. c) Metodele electrice sau electronice permit determinario ale eforturilor si deformatiilor. umiditatea. Curentul care trece prin marcile tensometrice variaza si este masurat cu niste aparate electronice numite punti tensometrice.