NAŞTEREA DE SUS Tolstoi spunea: „Dacă este vorba să scrii, s-o faci numai dacă nu poţi să nu scrii”.

Împlinesc această condiţie. Nu pot să nu scriu despre Isus pe care-L iubesc. De aceea scriu. Nu-mi închipui că a-şi putea scrie despre El cum se cuvine. Şi cuvintele celui mai iscusit scriitor pot numai să învăluiască în ceaţă frumuseţea Lui. El este soare şi va străbate prin ceaţa cuvintelor noastre neputincioase dar din dragoste aşternute pe hârtie şi va umple lumea de lumină. Renan spunea: „Religia nu-i o invenţie a omului luminat, nici o eroare a omului ignorant. Omul este o fiinţă religioasă, după cum este o fiinţă inteligentă”. Experienţa noastră contrazice afirmaţia lui Renan. Există oameni care nu au ochi pentru ce-i înalt şi nobil, după cum porcul nu are ochi pentru stele. Există oameni care nu au deloc simţământ religios. Există alţi oameni care resping Biblia dintru început, fără să aibă habar de ceea ce conţine. Unul dintre aceştia îşi batu joc în tren de Sfânta Scriptură pe care pretindea că o cunoaşte . fu întrebat de cineva: „Dar despre cartea Ioachim din Biblie ce părere aveţi?” El răspunse: „Şi ea-i plină de prostii!” Ori cartea Ioachim nici nu există în Biblie. Cam aşa arată criticii Bibliei. Alţii iarăşi citesc Biblia sau alte cărţi religioase în joacă. Scrisul lor nu-i o luptă pentru câştigarea de suflete. Poţi aduce un cal la apă, dar nu-l poţi face să bea dacă nu-i însetat. Aşa, oamenii pot citi literatură religioasă, dar dacă nu-s însetaţi după neprihănire nu le va folosi. Nu scriu pentru aceştia ci pentru sufletele deschise faţă de adevăr. Ei înţeleg valoarea Bibliei şi a tâlcuirilor ei. Kant scria unui prieten: „Faceţi bine şi vă căutaţi singura liniştire în Evanghelie, căci e izvorul nesecat a tot adevărul, care după ce raţiunea a terminat, nu poate fi găsit nicăieri în altă parte.” Goethe scria: „fiecare generaţie va întineri prin Biblie. Măsura pentru viaţa şi puterea unui popor va fi atitudinea lui faţă de Biblie. Cu cât secolele vor înainta în cultură, cu atât mai mult Biblia va fi folosită ca mijloc de educaţie, dacă nu de deştepţi, atunci de cei înţelepţi.” Puterea biruitoare de păcat a Bibliei este recunoscută şi de adversarii ei prin faptul că ei se aşteaptă de la orice om care ascultă de ea să nu mintă, să nu înşele, să nu fure, să nu se îmbete, să nu desfrâneze şi că numesc făţarnici pe cei care continua totuşi cu asemenea fapte, deşi citesc Biblia. Civilizaţia modernă se datorează în mare parte Bibliei. Un ateu veni să propovăduiască ateismul în insulele Fidji, locuită altădată de canibali. Când sfârşi, se sculă un creştin şi-i spuse: „Mulţumeşte Dumnezeului în care nu crezi că înainte a venit unul să ne propovăduiască existenţa lui Dumnezeu, căci dacă veneai dumneata întâi te mâncam de viu.” Sfântul Ambrozie spunea creştinilor: „Cupa înţelepciunii este în mâinile voastre. Această cupă este Vechiul şi Noul Testament. Bea din ea căci bei pe Cristos! Bea cuvântul celor două testamente!” Limba Germană a fost formată de Biblie. La multe popoare limba a fost formată de Biblie şi Biblia a fost prima carte scrisă.

Isus a săvârşit fapta izgonirii de unul singur. Ca şi în alte capitole ale lucrării noastre.Cu înţelegere pentru valoarea excepţională a Bibliei. Făcuse impresie fapta. Dacă compari apoi ceea ce ai trăit tu însuţi acolo cu cuvintele Evangheliei. Cine ştie câţi Soctraţi n-au avut parte de un Platon ca să le strângă gândurile şi de aceea au rămas necunoscuţi. se cuvine să spunem şi un cuvânt de recunoştinţă pentru Ioan Evanghelistul. Oricare altul. ci propria noastră ridicare în lumea de deasupra simţurilor. iar El spunea evreilor: „Stricţi templul acesta!” Nimeni nu înţelesese cuvintele lui Isus. Nu avem pretenţia că epuizăm subiectul. Întrevederea dintre Isus şi Nicodim ne este relatată de Evanghelistul Ioan după episodul izgonirii vânzătorilor din Templu. Fără de experienţa aceasta proprie. Isus are meritele sale pentru că a gândit şi a acţionat Dumnezeieşte. Vrând ca ascultătorul de astăzi să reacţioneze în acord cu intenţiile lui Isus noi trebuie să-i vorbim în limba lui. plină de echivoc. Cel care învăţa că „oricine scoate sabia. de sabie va muri” ridică biciu? Nu se gândea ce reacţiune va stârni împotriva Lui. care să-şi dea osteneala de a le păstra amintirea. Vor fi existat multe Elene şi multe Troie. dacă ar fi voit să întreprindă o asemenea acţiune. nici tâlcuirea lor. Irod luase mai întâi Ierusalimul cu asalt. Limbajul de acum două mii de ani nu mai are astăzi aleaşi răsunet în inimi. ar fi organizat-o. Nici convorbirile cele mai adânci nu ar fi rămas dacă papirusurile ar fi tăcut. noi vom vorbi despre mesajul lui Isus în limbaj modern. dar a stârnit desigur şi nedumeriri. Numai aşa poţi fi fidel faţă de ce vrea Isus. Înainte de a trece la cele ce ne învaţă Isus. după care el reconstruieşte templul (după cum şi creştinii mereu distrug biserici în războaie duse de ei. cu care ocazie au ars unele ziduri ale Templului vechi. Noi însă nu uităm că gândirea Lui înalţă şi Jertfa Lui nobilă ar fi trecut fără folos dacă nu ar fi fost un Ioan şi alţii ca el. să ne aprofundăm în pasajul din Ioan 3: 1-13 în care ni se redă convorbirea dintre Domnul Isus şi Nicodim cu privire la naşterea din nou (de sus). că va putea ajunge şi El un biciuit? Apoi cuvintele spuse de Isus cu acest prilej stârneau nedumerire. şi „chartas sileant”. Ucenicii Săi spuneau despre El că râvna pentru casa Lui îl mămâncă. dar nu au avut parte de un Homer. începi să pricepi. Mai sunte. cei ce disecă „ştiinţific” textele biblice se aseamănă cu cu copiii care suferă de patima de a-şi sparge jucăriile care le-ar putea aduce bucurie. Dar Isus la ce se va fi referit spunând: „stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica?” Evreii îi ceruseră să facă un semn imediat. După izgonirea vânzătorilor. . apoi strâng bani ca să le reclădească). Vom pune doar primele jaloane. Episodul acesta trebuie să fi făcut o mare impresie. El a răspuns printr-o declaraţie de neînţeles. datori a trage luarea aminte a cititorilor că izvorul cunoaşterii lumilor superioare nu sunt versetele biblice. Scripturile sunt atât de adânci încât nu-i de mirare că ni se dă viaţă veşnică pentru a le cunoaşte aprofundat.

” Să crezi şi să te încrezi tu în Dumnezeu. Ei credeau în semne. fiindcă El însuşi ştia ce este în om. cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu... Situaţia este şi azi aceeaşi. 139) Isus nu avea trebuinţă să-i facă cineva mărturisiri despre nici un om. Cum tu nu încredinţezi oricui taina treburilor şi familiei tale. şi ştie toate căile lor. De aceea discuţia care urmează: O vizită în noapte. putem .Evreii nici nu i-au mai răspuns. Isus şi cei ce cred în numele Lui. De aceea Isus nu se încredea (în original „nu credea”) în ei. Isus nu le-a putut încredinţa nici secretele persoanei şi doctrinei sale. fără a neglija mijoacele normale de informare (Ioan 4: 1). Multora le place de Dumnezeu. Dar mai greu şi important este să dobândeşti tu încrederea lui Dumnezeu.” (Iov 4: 18-19) Isus nu credea în ei pentru că îi cunoştea pe toţi. la praznicul paătelor.” În Ioan 7: 31 „mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: când va veni Cristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta. (Ioan 2: 25) În Ezechiel 11: 5 Dumnezeu spune: „Eu ştiu foarte bine ce vă vine în gând”.” Numai că credinţa aceasta era teoretică. Mulţi au crezut în Isus. Impresia a fost mare. „Între farisei era un om cu numele Nicodim. fire omenească a fiecăruia nu-i decât carne neputincioasă şi că le trebuie tuturora naştere din nou. Isus. pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Oamenii nu ştiu ce este în semenul lor. este lucru relativ uşor. care îşi trag obârşia în ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme. la urma urmei.. dar Isus nu credea în ei. De aceea Ioan scrie: „Pe când era isus în Ierusalim. nici Dumnezeu nu încredinţează tainele Împărăţiei decât celor în care are încredere. Isus este foarte prudent înainte de a se încrede în cineva. Este o ştiinţă înaltă mai presus de puterile omeneşti. Apostolul Pavel scrie în Romani 7: 14 – 8: 8 „Eu sunt pământesc..” De ştiut nu ştim. după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu. El nu crede ăn convertiri uşoare. (Ps. avea o intuiţie pentru ceea ce se petrece în alţii.” La fel scrie în capitolul 6. dacă găseşte greşeli chiar la îngerii Săi. versetul 2: „O mare gloată mergea după El. „Dacă nu are încredere nici în slujitorii Săi. mulţi au crezut în numele Lui căci vedeau semnele pe care le făcea. Pentru mulţi miracolul de la Cana şi izgonirea vânzătorilor au fost semne destule. Ioan este singurul Evanghelist care vorbeşte de Nicodim: „acesta a venit la Isus noaptea. dar nu credeau celui ce le făcea. Toate acestea trebuie sî-i fi dat mult de gândit şi lui Nicodim şi altora. Ştia că. Şi neavând încredere în oamenii aceştia. ori Dumnezeu îi cunoaşte pe oameni. un fruntaş al iudeilor. Îi ştie când stau jos şi când se culcă. Nu le ajunge cuvântul pe limbă şi Dumnezeu îl cunoaşte în totul. Este prea înaltă ca să o poţi prinde. Şi Isus pleacă dintre ei fără a-i lămuri. socotind cuvântul Său mai curând absurd decât hulitor. cu cât mai mult la cei ce locuiesc in case de lut. Rămâne însă deschisă întrebarea dacă lui Dumnezeu îi place de ei. Isus este Dumnezeu.

Ea trezeşte în noi tot ce-i mai bun. dar între farisei era un om cu numele de Nicodim. e firesc să presupunem că el spera ca Isus să facă pentru el o excepţie. de botezul în public.” Cuvântul „dar” care lipseşte.. Nicodim. El voia să-I aducă lui Isus un omagiu personal şi supunere. .. Insistând asupra acestei cereri. a cărui strălucire poţi s-o ai şi-n întuneric. în original. Isus ar distruge imediat toată influenţa lui Nicodim în fata autorităţilor din Ierusalim. Numai că motive absolut pure nu există la oameni. nu-i exclus să fi fost în asta şi un pic de calcul. era faţa omului spiritual. El putea deveni un prieten folositor în metropolă. El ştie că o clipă în tovărăşie cu Cel Sfânt clădeşte o corabie cu care poţi trece marea vieţii. Dar. era încă un om firesc. Că acesta este motivul care-l mâna la Isus noaptea deducem din faptul că pasajul respectiv din Evanghelie are. Cât de des sunt treziţi din somn medicii buni şi cât de rar pastorii! Asta ne arată cât de puţină grijă au oamenii de sufletele lor. lene şi pofte. El vrea să trăiască o noapte în tovărăşia Celui mai bun.” Ce contrast între fizionomiile celor doi. dar ar fi vrut să fie scuzat de obligaţia de a face o mărturisire publică a faptului că-i ucenic. din traducerile noastre îl contrastează în chip favorabil pe Nicodim cu cei nevrednici de încrederea lui Isus. cum este în fiecare dintre noi. Faţa lui Isus. pe când tovărăşia rea deschide rănile vechilor păcate de care ne curăţisem. Oh. soarele neprihănirii. Cum se schimbă peisajul când vântul goneşte norii negri. căci acesta citeşte pe ea urmele lăsate de îngrijorări. mândrii. Ce să mai aştepte până dimineaţa. următorul text: „Isus nu credea în ei pentru că îi cunoştea pe toţi . În om există totdeauna un amestec. Explicaţia cea mai plauzibilă este că l-a mânat nerăbdarea de a auzi cât mai grabnic Cuvântul lui Dumnezeu. Isus socotea botezul a fi de mare importanţă şi risipeşte gândurile acestea cu cuvintele: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. lucrând cu prudenţă el putea face ca Fariseii să se coalizeze cu Hristos pe baza sentimentelor lor comune naţionale şi teocratice. Astfel de calcule vor fi fost în mintea lui Nicodim. Dacă motivul determinant al venirii lui Nicodim noaptea era setea de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă avem în vedere poziţia înaltă a lui Nicodim. deşi animat de o sfântă dorinţă de a deveni ucenic. I-ar folosi siguranţei lui Isus dacă I-ar permite lui Nicodim să devină un membru secret al teocraţiei şi l-ar scuti. mânii. precum vom vedea mai jos. Isus. dimpotrivă. nu putea să nu citească pe faţa lui Nicodim şi calculele de jos şi un oarecare scepticism ce frâna credinţa începătoare. El va putea să facă să progreseze cauza în casele influente. că tot nu i se lipeşte geană de geană în noaptea asta! El porneşte cu noaptea în cap la Cel pe care-L ştie a fi un soare. Şi faţa omului firesc este întotdeauna respingătoare pentru cel care are ochii duhovniceşti deschişi.numai presupune de ce Nicodim va fi venit noaptea. date fiind serviciile pe care va fi fost în stare să le aducă. aşa se schimbă faţa unui om care umblă în învăţătura dragostei şi a adevărului. rezultat al nopţilor de rugăciune şi de concentrare. Nimic nu curăţeşte mai mult ca tovărăşia bună. Nu era născut din nou. care ştia ce este în om. din păcate. până se vor prezenta noi posibilitităţi. de ar fi mai multe suflete de acestea care nu aşteaptă dimineaţa ca să ducă convorbiri spirituale.

Sunt dispus să mor pentru asta. Puterea nu a fost în cuvintele spuse ci în ton. Întrebuinţând expresia „adevărat. pentru ca Dumnezeu să poată vorbi sufletelor. Ca să vorbească El. Esenţialul. Acum putem înainta în cunoasşterea sensului pe care Mântuitorul îl dă acestui cuvânt. Tot ce spune trebuie să provină dintr-un caracter înrădăcinat în adevăr şi trebuie să fie gândit potrivit cu adevărul obiectiv. Nu se poate să fii vestitor la Cuvântului fără conştiinţa asta de sine. Şi cuvântul Dumnezeu rostit de Isus avea un sens cu mult mai adânc decât în gurile oamenilor obişnuiţi. nu-l mai ştim. căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu El. . Apoi Isus a dat răspunsul. O astfel de vorbire se capătă tăcând mult.. cum nu face să discuţi cu bâlbâiala de copil. adevărat.. unul din răspunsurile Sale tipice. adevărat îţi spun. la falsitatea necesară a gândirii omului care nu are un criteriu al adevărului şi nu a învăţat să gândească drept. lucrul principal este să se producă tăcere. omul nenăscut din nou nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. eşti osândit. La evrei superlativul se formează prin repetarea substantivului. Cu opiniile unui astfel de om nu face să ontri în discuţie. În capitolul despre „Ispitirea din pustie” am vorbit pe larg despre noţiunea de Dumnezeu la Isus. Isus nu va fi răspuns imediat. La El găsim filosofia adevărată. ca ei să vadă lipsa de temei raţional al opiniilor lor. Noi ne putem ocupa numai de ceea ce a răspuns Isus. Cuvintelel lui Isus erau eveniment şi faptă. Mama îi spune câteva cuvinte şi durerea i-a trecut. în care nu discută părerile oamenilor ci stările sufleteşti care îi determină să aibă aceste păreri. dacă nu. Luther spunea: „Îmi pun sufletul chezăşie că învăţ şi predic Cuvântul curat al lui Dumnezeu. În întrevederi ca aceasta. Cât de duios trebuie să fi fost acesta! Un copil s-a lovit. El tace când omul vorbeşte.” Adevărul adevărat despre Dumnezeu. El merge de-a dreptul la centru problemei. Friso Melzer scria: „Dumnezeu este politicos. care-L are pe Dumnezeu cu El. Cu toată frumuseţea personalităţii Sale.” Hristos vorbeşte adevărat. „Drept răspuns Isus i-a zis: Adevărat. Or. „Cântarea cântărilor” – cântarea cea mai frumoasă. adevărat vă spun” Isus arată că are convingerea de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Nicodim nu era născut din nou. expresia aceasta înseamnă „adevărul cel mai înalt”.” Nicodim atât ştia despre Isus: că-i învăţător. tonul cu care a vorbit. El va fi tăcut multă vreme. nici când aceasta stătea în faţa lui întruchipată în mod desăvârşit în Isus din Nazaret. omul trebuie să tacă. Filologic. „sfânta sfintelor” – locul prea sfânt. Isus îi vorbeşte lui Nicodim despre Dumnezeu şi Împărăţia sa.Nicodim îi spune lui Isus: „Învăţătorule. Vocea mamei îi arată copilului că a fost înţeles şi că acum este la adăpost. ştiu că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu.” Expresia aceasta trebuie s-o poată întrebuinţa cu cuget curat orice predicator şi mărturisitor. Dacă-l crezi te mântui.

că găseşte un aliment compet care conţine toate principalele minerale şi organice necesare lui? Ba. Răspunsul la întrebările cele mai importante pentru om este dincolo de acest cerc. Oul omului seamănă pefect cu acela al câinelui şi. dar nu există contrazicere. Cum se face că pruncul de ţâţă găseşte la naştere lapte în sânul mamei. El ştie că există Dumnezeu căci vine de la El şi trăieşte prin El. ştiinţa de la B. Întrebarea „ce a fost mai întâi. sentimentul solidarităţii? Dacă nu există nădejde. Acest plan există în oul fecundat. primul va da naştere unui om iar secundul unui câine. Mi-e de folos a fi egoist. ci din Împărăţia lui Dumnezeu. Raţiunea cinstită este agnostică. spiritul sau materia?” este o întrebare fără sens. Vivekananda spune: „Dacă universul nu-i decât o combinaţie întâmplătoare de atomi. de ce să-mi iubesc fratele şi să nu-i tai gâtul?Dacă nu există nimic superior. laptele acesta îşi modifică compoziţia după trebuinţele copilului în raport cu vârsta acestuia.Primul lucru pe care-l observi la Isus este că el ştie că Dumnezeu există. Pitagora spune: „Omul este tatăl zeilor”. acelaşi pentru toţi oamenii din toate timpurile. Poţi crede că oul fecundat. de ce să fac bine cuiva?” De ce să existe milă. Felul acesta de a gândi a lui Isus nu este în contrazicere cu gândirea ştiinţifică. Omul cu gândirea ştiinţifică are posibilitatea de a se convinge de existenţa lui Dumnezeu privind măcar la finalitatea în biologie. Există azi oameni care susţin că morala se bizuie pe utilitate. Nu-i adevărat că funcţia creează organul. Toată această dezvoltare se face fără ştirea fiinţelor vieţuitoare. care vor funcţiona însă abia după naştere. De ce să nu aduc peste cea mai mare mulţime posibilă cea mai mare nenorocire posibilă dacă e de folos pentru mine? Ce vor răspunde utilitariştii la aceasta? Dacă nu există Împărăţia lui Dumnezeu nu există motiv raţional pentru a nu fi egoist. De ce fel este utilitatea aceasta? „Să procuri celui mai mare număr posibil cea mai mare fericire posibilă” dacă nu e de folos pentru nimeni. Altruismul nu vine de la raţiune. Ouăle fecundate ale diferitelor fiinţe vieţuitoare sunt identice ca formă şi compoziţie chimică. care conţine în potenţă individul pluricelular întreg. Ori. dacă nu există libertate ci numai legi severe şi moarte. La Isus nu există această inconsecvenţă. Dacă credincioşii raţionalişti ar privi la propria lor viaţă şi-ar da seama că şi ei trăiesc în Împărăţia lui Dumnezeu în care nu cred. totuşi. Dar raţiunea omeneaască este raţională numai dacă recunoaşte că se mişcă într-un cerc mic. Cine este cel care şi-a propus? Pentru a forma corpul omului circa cincizeci cde trilioane de celule se dispun cu o regularitate şi ordineperfectă. Cum se face că în embrion se formează organe care vor funcţiona abia mai târziu? Din primele zile ale formării embrionului se formează organe digestive ca ficatul şi pancreasul. care nu-şi propun acest scop. credinţa lor este foarte şubredă. ci organul a fost creat de o fiinţă inteligentă în vederea funcţiunii. cu toată organizarea sa. Deci trăiesc şi ei nu din raţiune. n-ar trebui să mă gândesc la nimic decât la propria mea fericire. Nici altor gânditori raţiunea nu le-a putut spune precis dacă există un Dumnezeu sau nu. Religia porneşte de la A. dreptate. această masă microscopică . în mod obişnuit oamenii n-o ştiu şi dacă cred în El. după un plan. Se formează glandele sexuale care vor funcţiona abia în perioada pubertăţii şi glandele mamare care vor intra în funcţiune abia după sarcină. şi ateii sunt altruişti. Într-o serie infinită A-B-A-B-A-B poţi să spui tot atât de bine că seria începe cu A ca şi cu B.

Isus o ştie şi nu mai avea de întrebat de urma cerului. sub raţionalismul veacului al XIX-lea şi al XX-lea. Bazaţi pe această convingere au atacat pe evrei a doua oară. Isus ştie că Dumnezeu este nu numai al munţilor. dar nu şi . Şi. şi-au spus că Iehova e un Dumnezeu al munţilor iar în văi acesta trebuie să fie neputincios. pluteşte şi se mişcă în Dumnezeu. deci pe pământ şi chiar dacă nu-i un chip material.” Toată creaţiunea trăieşte. Împrejurările schimbă lucrurile. Nimeni nu ştie cum este Dumnezeu decât în măsura în care acesta s-a revelat. Şi este esenţial pentru credincioşi să-şi ănsuşească această concepţie despre Dumnezeu. dar au fost bătuţi a doua oară şi mai crunt. Diderot scrie: „Aripa unui fluture şi ochiul unui ţânţar ajung pe cel etern. ei nu-s mai înţelepţi decât omul care face un zeu din lut.” Isus prin aceasta este valoros. Făcând aşa suntem idolatri. am călcat porunca întâia şi a doua. Dumnezeu nelimitat în putere. în privinţa aceasta. Prin Isus Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca fiind practic nelimitat în putere şi bunătate. Dacă facem un zeu în gândurile noastre. pe lângă care toată arta noastră nu-i decât o încercare copilărească? Ovulul nu gândeşte. căci am făcut o asemănare cu ce-i în mintea noastră. infinit. oamenii se aşează şi meditează la ce Dumnezeu ar trebui să fie. Această siguranţă despre existenţa lui Dumnezeu o avea Isus. este el însuşi artistul care va construi fiinţa vieţuitoare şi gânditoare. Isus are de partea Sa mari gânditori şi savanţi. făcând aşa. Şi. Eu n-aş fi putut exista dacă nu ar fi existat El să mă formeze în pântecul mamei mele.de protoplasmă. Spurgeon spunea: „Meseria de a face zei este curentă între oameni. noi am făcut în esenţă un chip al aceluia cu care nu poate fi comparată nici o făptură. Am recunoscut urmele paşilor Săi în lumea creată şi am cunoscut în lucrurile create şi în cele mai mici o plinătate de putere. Cum de poate construi o fiinţă gânditoare? Poate oare o piatră să sculpteze o statuie? Eu ştiu că Dumnezeu există din faptul că exist eu. În I Regi 20 ni se povesteşte că sirienii fiind bătuţi de evrei într-o luptă pe care au dat-o împotriva lor în munţi. ci şi al văilor. va birui şi în problemele secolului XXI. El nu-i numai Dumnezeul perioadelor trecute din istorie. că El ne comunică nu gânduri sau închipuiri pe care El ca om şi le-a făcut despre Dumnezeu. Primul lucru pe care îl băgăm de seamă la Isus este că El Îl ştia pe Dumnezeu existent. iar gânduri şi închipuiri care nu se bizuie pe aceasta sunt idolatrie. după propriile noastre idei. să-L limităm pe Cel nelimitat. atotştiutor şi am fost copleşit de uimire. de această dată în vale. Avem la Isus noţiunea veridică de Dumnezeu. lemn ori piatră. ci că ne revelează pe Tatăl aşa cum L-a cunoscut din veşnicii şi cum i se revela şi acum în viaţa omenească. ci şi Dumnezeu din prezent. înţelepciune şi desăvârşire de nepătruns. în loc de a merge la revelaţie şi de a vedea ce-i Dumnezeu şi a crede cu smerenie. am încercat să înţelegem pe Cel de neînţeles. Cel care a obţinut victoria în omenirea ignorantă şi analfabetă va birui şi în lumea cu gândire ştiinţifică. sub inchiziţie. Cel care a biruit sub Nero. sublima capodoperă.

El poate totul în orice loc.pe Dumnezeu. în orice timp. în orice împrejurări. Se plâng unii oameni că astăzi nu mai avem în biserică . El nu-i limitat în putere cum îşi închipuiau sirienii.