Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

1. Mulţimea numerelor reale
1.. Scrierea în baza zece:

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d
a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unităţilor;

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 = = a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001
e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor. 2. Fracţii -Fracţii zecimale finite: a, b = -Fracţii zecimale periodice:-

ab ; 10

a, bc =

abc ; 100

ab − a abc − a ; a, (bc) = ; 9 99 abc − ab abcd − ab mixte: a, b(c ) = ; a, b(cd ) = ; 90 990
simple: a, (b) =

3.. Rapoarte şi proporţii

a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0; = = k, n ∈ Q* , b b b⋅ n
k se numeşte coeficient de proporţionalitate ; Proprietatea fundamentală a proporţiilor:

a c = ⇒a⋅ d = b⋅ c b d
4. Proporţii derivate:
⎧ ⎪ ⎪ a c ⎪ = ⇒ ⎨ b d ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ b d sau = a c a = a ± b c a a + c = b b + d d c a b sau = = b a c d c a ± b c = sau ± d b a a − c = sau sau b b − d ± d d a2 c2 . = 2 b d 2

2

5. Sir de rapoarte egale:

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )
proporţionale ⇔

a a + a 2 + a 3 + .... + a n ; a1 a = 2 = ......... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n sunt direct

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers
proporţionale

a a1 a 2 = = .. = n = k . b1 b2 bn

⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Proprietăţi:
⎧ ⎪ a, ⎪ ⎨ 0, ⎪ ⎪− a, ⎩ a〉0 a = 0 a 〈0
2. 4. 6. ;

a

def

1. 3. 5. 7. 8. 9. 10.

a ≥ 0, a = −a,

∀a ∈ R ; ∀a ∈ R ;
;

a = 0, a = b,

⇔ a = 0; ⇔ a = ±b ;
;

a ⋅b = a ⋅ b

a a = b b

a − b ≤ a±b ≤ a + b
x = a, ⇒ x = ± a,

a〉 0 ;

x ≤ a, x ≥ a,

⇔ x ∈ [− a, a],

a〉 0 ; a〉 0 .

⇔ x ∈ [−∞,− a] ∪ [a,+∞],

7. Reguli de calcul în R
2 2

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ; 2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ; 3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3

4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
2

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ; 8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) . 8. Puteri cu exponent întreg

a n def
1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0; 2. a m + n = a m ⋅ a n 3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b
n n n

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a
n factori

5. ( a m ) n = a m ⋅ n 6. a − n =
n

1 ,a ≠ 0 an

an ⎛a⎞ 7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0 b ⎝b⎠ 8. a m = a n ⇔ m = n.

4.

am = am−n ; a ≠ 0 n a

9. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi 1. 2. 3. 4. 5.

a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R

a ⋅b = a ⋅ b a b = a ,b ≠ 0 b
n

an = ( a )n = a 2 , a± b = a + a2 − b a − a2 − b ± 2 2

unde a²-b=k² .

4

x+ y 2 Media geometrică m g = x ⋅ y
Media aritmetică m a = Media ponderată m p =

10. Medii

p⋅x+q⋅ y ; p, q − ponderile p+q 2 2 xy Media armonică m h = . = 1 1 x+ y + x y 2 xy ≤ x+ y
11. Ecuaţii

Inegalitatea mediilor

xy ≤

x+ y 2

b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0 a
x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ; a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 = − b ± b 2 − 4ac . 2a

a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1)
12. Procente p % din N =

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2

.

p ⋅N 100

5

D=

S ⋅ p⋅n …. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei 100 ⋅ 12

sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă . Cât la sută reprezintă numărul a din N. x % din N =a ⇒ x = 13. Partea întreagă

a ⋅ 100 . N

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1) 2. [x ] ≤ x < [x ] + 1

[x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1 4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R 5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z 6. Dacă

{x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dacă x ∈ R ⇒

[[x]] = [x] ∈ Z [{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}

8. Identitatea lui Hermite

[x] + ⎡ x + 1 ⎤ = [2 x] , ⎥ ⎢
⎣ 2⎦

∀x ∈ R

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R 10. Prima zecimală, după virgulă, a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

6

. n a + . ∀ n ∈ N 2 a n + bn ⎛ a + b ⎞ 13. a > 1 ⎛a+b⎞ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a. b.. ∀r > 0 b b b+r 7 . (n − 1) a12 + . 14. a a 1 1 4. Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a. c ∈ R 2 2 ( ) a 2 + b2 + c2 1 ≥ (a + b + c ) ∀ a. ≥ a+b 8. b > 0 1 1 2 + a b 7. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r 1< ⇒ > . a. ∀n ∈ N .. b. c ∈ R 3 a+b+c 3 10. ∀r > 0.... 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m.. b ∈ R ⎝ 2 ⎠ a+b 2 ≥ ab ≥ . c ∈ R a2 + b2 5..k −1 k + k −1 2 k 1 1 > = k +1. + a 2 1 ( ( 2 n ) ≥ (a 2 ) 1 + .. ≥ 2 a2 + b2 6. b > 0.1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1 2.a1an + a2 a3 + . ∀ a. + an −1an ) 9. n ∈ N 1 1 3.. b. ( ) 12. ≥⎜ ⎟ . a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0.2. < = k . b. 2 ⎝ 2 ⎠ a a a+r . 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a. + a n ) . + an ≥ 2(a1a2 + .k . a + b + c ≥ a + b + c ∀a. 2 k k + k +1 1. c ≥ 0 3 2 11.

18. c ∈ R+ ⇒ a+b b+c c+a + + ≥ 6. n = .. i = 1.. b ∈ R sauC .. b. in R sau C ..x npn este maxim când x1 x x k = 2 = . pi ∈ N * . Numerele pozitive a... + x n = k = constant atunci x 2p1 ⋅ x 2p1 . m. b = x + z.. b ∈ Z . = x n = ... + a n . a ± b ≤ a + b . xn < 0 si ∏ i =1 n xi = k constant ⇒ x1 + . b > 0 .. n p1 p2 pn p1 + . Dacă x1 .. a1 ± a 2 ± .... n 21.. x n ≥ 0 si x1 + . x1 . n ⎛a⎞ 22.. xn ≥ 0 si x1 + . 25.. 26. m ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1.i * 23.. x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a. ± a n ≤ a1 + .. c a b 24.. + x n e n minimă atunci când x1 = .. n ∈ Z . + pn 8 . b. ⎜ ⎟ ⎝b⎠ ≥ 1 a ≠ b ∀ a. Dacă x1 .. c = x + y... a. + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 ..x n e maxim când x1 = .......15... 16.. c pot fi lungimile laturilor unui triunghi a = y + z . 1 1 1 1 1 = ≤ = − 2 n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n 1 1 1 1 < = − n! (n − 1)n n − 1 n 20. z ∈ R+ a. 19. Dacă. a −b * dacă şi numai dacă ∃ x. a. a. = xn = k. 17. y. a − b ≤ a − b in R sau C .

27.. + a n ⎝ 2 1 2 n ⎞ a + . + a1 an ≤ n a1 .. + an ⎝ a1 ⎞ ⎟ ≥ n 2 . + an ⎟ ≥⎜ ⎟ ⎜ n ⎠ ⎝ 1 ⎞β ⎟ . β ∈ R..a n ≤ a1 + . ∀i. ⎜ ⎜ ⎛ a + ... ∀ ai ≥ 0. + a n ⎟ ≥ 1 ⎟ n ⎠ 1 2 33.. i = 1.. + anbn ) ∀ai . ⎟ ⎠ egalitate când ai = aj .. + an ⎜ ⎜ n ⎝ α . bi ∈ R+ .. β ⎞ α ⎛ a1β + .. + an )(b12 + . + a n )⎜ ⎜ ⎛1 1 + . n. Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = . (a1 + a 2 + ..Inegalitatea lui Bernoulli: (1 + a )n ≥ 1 + na.. n. + f ( xn ) ⎛ x + .. (Ι interval) si f ⎜ ∀xi ∈ Ι . 28... 9 . + xn ⎞ ∀x1 .. ∀ai . + a n .. Inegalitatea mediilor n 1 1 + .. ⎟ ⎠ 1 ⇓ 32. 30...α ≥ β .. n... ∀n ∈ N . i = 1... ai aj 31... x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ ) n n ⎠ ⎝ Dacă f : Ι → R. a ≥ −1. + bn ) ≥ (a1b1 + . Teorema lui Jensen: f ( x1 ) + f ( x2 ) ⎛ x1 + x2 ⎞ ⎟ ≤ (≥ ) 2 ⎝ 2 ⎠ f ( x1 ) + . bi ∈ R. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz. bi bj 2 1 2 (a α α ⎛ a1 + . n 29.. 2 2 + . j = 1.

8. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: A (B C)=(A B) (A C) 6. A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) B 11. 1. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C 2. A. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei: A B=B A A B=B A 3. (A B)= (A B)= ( A)=A A A B B (A B) 9.B E. A E.3. A Ø=A 5.Mulţimi. Operaţii cu mulţimi. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei: A A=A A A=A A Ø=Ø 4. A\B= 10. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: A (B C)=(A B) (A C) 7. A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B≠B×A A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B) A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B) 10 .

p A = p . 3. p F = p p F = F 11 . 6. p ‫ך‬p =F . p q = q p 8. ‫ך‬p p = F. ‫ך‬p p=A. 5. 2. ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q . 4. p (q r) = (p q) (p r). p (q r)=(p q) (p r). (p q) r = p (q r) (p q) r = p (q r) 11. p ‫ך‬p =A 10. ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q. Relaţiile lui de Morgan 1. p ⇒ q ‫ך‬p q. ‫ך(ך‬p)=p 9. p q = q p .12. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p). p A=A 7.

6..4.2. definită prin f(n)=a n Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general .şirul numerelor pare 2..……. Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R ....5. a1 . (bn ) n sunt egale dacă a n = bn . 12 .4. i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.4.. a3 sunt termenii şirului iar indicii 1.6.…….. b) cu ajutorul unei formule a n =2n c) printr-o relaţie de recurenţă.1.5. reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir.3. Şiruri Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0. ∀n ∈ N Orice şir are o infinitate de termeni.…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri. a3 ...2. a n +1 = a n + 2 Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi : 5.. Un şir poate fi definit prin : a) descrierea elementelor mulţimii de termeni. a 2 . 2.. a 2 . Progresii 1. Două şiruri ( a n ) n . a n Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 .3. un şir de numere reale este dat în forma a1 . unde a1 .4..8..…. ai . a 2 .5.

a2. a1. Patru numere x1. x2 = u – v . x3 = u + v . 9.v ∈ ℜ . an. numit raţia progresiei aritmetice. ∀n ≥1 2. an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔ an = a n −1 + a n +1 2 3. Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi : ak + an−k+1 = a1 + an 5. 1. Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 . Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi: an+1 = an + r. 8. a1 + r . x4 = u + 3v. Trei numere x1. Suma primilor n termeni : Sn = (a1 + a n ) ⋅ n 2 6. ∀ u.……. Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r. x2. x2.2. a m − a n = (m − n )r x2 = u 7. Dacă ÷ ai ⇒ ak ak +1 〈 ak +1 ak + 2 13 . x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v x3 = u + v ∀ u. … an-1. a1 + 2r .v ∈ ℜ . x3. a1 + 3r . Termenul general este dat de : an = a1 + (n −1)r 4. x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v.

Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn 5.. ∀u .. numit raţia progresiei geometrice. ∀ n ≥ 1 2. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice : Sn 1− qn = b1 ⋅ 1− q 6.b2. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q.. bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi ⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1 n −1 3. Trei numere x1. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q .. Patru numere x1.4.. x2.. b1 ⋅ q. x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 = u v x1 = x2 = u x3 = u ⋅ v . Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q 4. Şirul termenilor unei progresii geometrice : b1 . x4 se scriu în progresie geometrică astfel : u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u . v ∈ R*+ 14 . 7. … bn-1. x2. b1. 1.. x3. bn.b1 ⋅ q n . b1 ⋅ q 2 . v ∈ R*+ 8.

1A: A→A prin 1A(x) =x. 1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. 1)Funcţia ƒ este surjectivă. 3) Funcţia f este injectivă. 2) Funcţia ƒ este surjectivă. 2) Funcţia ƒ este injectivă. 2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y) 3) ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă. II. Fie ƒ: A→B. dacă orice paralelă la axa 0x.dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y. daca ƒ(A) =B. dusă printr-un punct al lui B.î. IV. 1) Funcţia ƒ este injectivă. 1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă . ∀ x ∈ A. 2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a. există cel puţin un punct x ∈A. III. Funcţii I. ƒ(x)=y. funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y.pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x. dacă ∀ y ∈ B.î. 3) Funcţia ƒ este surjectivă. x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y). a.are o singură soluţie. 15 .y ∈A. dusă printr-un punct al lui B. intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul.5.dacă ∀ x. dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B. dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct. intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.

Fie ƒ: A→B si X. Dacă ƒ. atunci g o ƒ este 5) (strict) descrescatoare. atunci g o ƒ este impară. atunci g o ƒ este bijectivă. Funcţia ƒ este bijectivă. rezultă u=v. atunci g o ƒ este periodică. 9) Dacă ƒ este impară si g pară.g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ. Dacă ƒ si g sunt monotone.atunci g o ƒ este 4) (strict) crescatoare. din u o ƒ = v o ƒ. VII. Fie ƒ:A→B si g: B→C.V. de monotonii diferite.v: X→A. 10) VI. Fie ƒ: A→ B si g:B→C. atunci ƒ este injectivă si g surjectivă. atunci g o ƒ este pară.v :B→Y. atunci g este surjectivă. Dacă g o ƒ este injectivă.din ƒ o u =ƒ o v. 1) Dacă ƒ si g sunt surjective.atunci 6) g o ƒ este descrescatoare. 3) Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare. Dacă g o ƒ este bijectivă. Dacă g o ƒ este surjectivă. două funcţii. rezultă u=v 16 .atunci g o ƒ este surjectivă. 2) Dacă ƒ si g sunt bijective. Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare. atunci g o ƒ este pară. daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. două funcţii.Y mulţimi oarecare. Dacă ƒ si g sunt injective. Funcţia ƒ este surjectivă. 7) Dacă ƒ este pară. Dacă ƒ este periodică. dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. atunci g o ƒ este injectivă. atunci ƒ = g. atunci ƒ este injectivă. 8) Dacă ƒ si g sunt impare.

2) ƒ surjectivă <=>(∃) g : E→F (injectivă) a. atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a. atunci 1)ƒ injectivă <=> (∃) g : F →E (surjectivă) a. Fie ƒ : E → F. 3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B). c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B). X. 2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E. d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B). 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară. 1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A. g o ƒ=1E. 17 . atunci a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B). 1.i.atunci ƒ-1 este impară. 2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă. Atunci ƒ este injectivă <=> este surjectivă.i. Fie ƒ : E → F si A⊂ E.B ⊂ E. ƒ o g =1F 3) ƒ bijectivă <=> inversabilă.VIII.i. B ⊂ E. ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}. b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B).B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B).Fie ƒ: E→ F si A. B ⊂ E. astfel încât ƒ(A)=B. XI. Fie ƒ: E → F. 1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă. IX. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A. atunci ƒ este constantă. ∀ A.atunci ƒ este injectivă.

a ≠ 0 este Δ b ⎞ ⎛ .x2 ∈ C f(x) >0.− ⎟ . Δ〈0 . f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − 2a ⎠ 4a ⎝ Δ⎞ ⎛ b Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − . Δ⎞ ⎛ b . e) ƒ-1 (F) = E. 2 a. b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B). x1. b. Funcţia de gradul al doilea Forma canonică a funcţiei f:R→R. d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B). f ( x) = ax 2 + bx + c. c ∈ R.− ⎟ .Fie ƒ: E → F si A. c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B).2.B ⊂ F atunci a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B). ∀x ∈ R .punct V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ de minim. unde ⎝ 2a 4a ⎠ Δ = b2 − 4ac a〉 0 f este convexă. 18 . ∀x ∈ R .

∀x ∈ ( x1 .Δ = 0 . x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0.− ⎟ funcţia este strict descrescătoare. x1 ] ∪ [ x 2 . x 2 ) b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. f(x)<0. funcţia este strict crescătoare 2a 19 .+∞) . ∀x ∈ R .+∞). ∀x ∈ (−∞. x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0. 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .

a<0 funcţia este concavă Δ 〈0 . x1=x2 ∈ R f(x) ≤ 0.+∞) 20 .x2 ∈ C f(x) <0. ∀x ∈ (−∞. x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. f(x)<0.punct de V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ maxim Δ = 0 . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. ∀x ∈ R . x1. x 2 ] . ∀x ∈ R . ∀x ∈ [ x1 . Δ⎞ ⎛ b .− ⎟ . x1 ) ∪ ( x 2 .

3. i2 = −1⎬ ⎩ ⎭ . 2a 6. Atunci: 1. .+∞). z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ). 4. z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d = 2 +i 2 2 z2 c +d c +d2 1 b a 6.b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c). funcţia este strict descrescătoare. 2.mulţimea numerelor complexe. z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d. z 2 = c + id . = 2 −i 2 2 z1 a + b a + b2 21 . NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ ⎧ ⎫ C = ⎨z z = a + ib. NUMERE COMPLEXE 1. z1 = a − ib. a.− ⎟ funcţia este strict crescătoare. z=a+ib=Re z+Im z OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE Fie z1 = a + ib. b ∈R. conjugatul lui z1 5. 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .

z = z z1 z1 = . n impar ⎩ n n n PROPRIETĂŢILE MODULULUI z = a 2 + b 2 . z ⋅ z = z 2 3.2 = ±⎢ ±i 2 2 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ‚+’ dacă b pozitiv. z ≥ 0.modulul nr. 2. n par ⎪ = (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨ ⎪− i n . i −n ⎧i n . 6.PUTERILE LUI i = 1. 4 k +3 4. 4k +2 3. i i 1. i 4k 4 k +1 6. z ∈ C . i = = −i . z2 ≠ 0 z2 z2 z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 7. z = 0 ⇔ z = 0 4. 2.2 = ± a + ib ⇒ ⎡ a + a2 + b2 − a + a2 + b2 ⎤ ⎥ z1. z n = z n 8. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 5. 1 −1 1 −n 5. i = −1 . i = −i . ECUAŢII: z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z z2 = a + ib ⇒ z1. i = n . complexe 1. i = i. ‚-‚ dacă b negativ 22 .

b ) ∈ IV ϕ = arctg b + kπ . 2 = −b±i −Δ daca 2a Δ〈0 NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ GEOMETRICĂ Forma trigonometrică a numerelor complexe: z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) . b ) ∈ II . a ρ = z = a + b se numeşte raza polară a lui z 2 Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) . ⎧0. ⎩ 2 (a. si exista k ∈ Z a. b) ∈ I ( a . III ( a . 2 = − b ± b 2 − 4ac 2a daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau x1. ⎪ ⎪ 2. ⎪ ⎪ k = ⎨1.ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1.i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 ) z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 ) 23 . z1=z2 ρ 1 = ρ 2 .

∞). n − 1 1 1 n n n n 7. b ≠ 1. a. a ≠ 1 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2 Dacă a ∈ (0.b ∈ (0. y ∈ R ⇒ 24 . a〉 0. f: R→ (0. x. ∞ ). f(x)= a x . k ∈ 0. n ∈ R ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ n z = n ρ (cos 1 + i sin 1 ).1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2 Proprietăţi: Fie a. FUNCTIA EXPONENTIALĂ Def.1 1 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )] z1 ρ 1 z2 ρ2 = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ 1 z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ).

b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b 4.a x ⋅a ⋅b y x y = a = a x+ y x (a a a (a ) x y )x ⋅a y = a x⋅y = a x x− y .a ≠ 0 x x a ⎛ a ⎞ ⎜ ⎟ = b ⎝ b ⎠ 0 a = 1 a − x . a ≠ 1. a f ( x ) = b. a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei exponenţiale. ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a. b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b 2. a f ( x ) = b g ( x ) . 5. a〉 0.b ≠ 0 = 1 . a f ( x ) = a g ( x ) .a ≠ 0 a x a 〈 0 . nu se defineste a x pentru Tipuri de ecuaţii: 1. Inecuaţii a>1. a. b〉 0. a〉 0. a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) 3.1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 25 .

b. a. ∞ ). m ∈ R ⇒ Proprietăţi: a y = x 〉 0 ⇒ y = log a a x a log log x ⋅ y = log x = log y a a x + log a y a x − log y 26 . x. a ≠ 1 .x>0 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2 Dacă a ∈ (0. a〉 0. ∞). y ∈ (0. c ≠ 1.b c ∈ (0. f(x)= log a x .FUNCTIA LOGARITMICĂ Def: f:(0.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2 Fie a.∞) →R.

a . f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b 2. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) 3. 5. Tipuri de ecuaţii: 1. log g ( x ) Inecuaţii a>1. log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b 4. log a a b m = m log b a a b a a b = c c c a 1 log x = a a log x = log b b = c log a 1 = 0. log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0.log log a log a a m = m. g 〉 0. f . ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a = 1.1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 27 . log log log b log b . log f ( x ) g ( x) = b. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice.

.. Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar coeficientul binomial este C41 =4. Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>…... Dacă n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari. Numărul termenilor dezvoltării binomului (a+b)n este n+1. TEOREMĂ: Pentru orice număr natural n şi a şi b numere reale există relaţia: (a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +.... Dacă n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvoltării este Cnk şi este cel mai mare..... n=2k 28 .Cnnbn +C + (1) Numerele C n .nkan−k ⋅bk +.2b+…....... Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 .>Cnn daca n este par.. Newton a extins-o şi pentru coeficienţi raţionali...... Deşi formula era cunoscută încă din antichitate de către matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123)....(−1)kCnkan−k ⋅bk +. Este necesar să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al acelui termen.+ + (1’) Proprietăţi: 1.. C n . BINOMUL LUI NEWTON În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a găsit următoarea formulă pentru dezvoltarea binomului (a+b)n... Pentru (a-b)n avem următoarea formă a binomului lui Newton: 0 1 n (a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −...8. C n se numesc coeficienţii binomiali ai dezvoltării... (−1)nCnnbn .

... n (3) k ⇒ Formula binomului lui Newton scrisă restrâns are forma: (a + b )n = ∑ C n k a n − k b k .. Relaţia de recurenţă între termenii succesivi ai dezvoltării este următoarea: Tk + 2 n − k b = ⋅ Tk +1 k + 1 a (5) 5. Coeficienţii binomiali din dezvoltare. C =(1+1 .. k =0... n=2k+1.Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>…. C +C +C +. 2.... . Cn = Cn (2) k n−k 3.>Cnn daca n este impar... Termenul de rang k+1 al dezvoltării (sau termenul general al dezvoltării) este Tk+1 =Cn an−k ⋅bk ... egal depărtaţi de termenii extremi ai dezvoltării sunt egali între ei.. Pentru a=b=1 se obţine n 0 1 2 n n n n n (6) ceea ce înseamnă că numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n .12.+ ) 29 ... k =0 n (4) 4.

vectorii care au aceeaşi direcţie. indicat printr-o săgeată de la originea A la extremitatea B.y0). . Vectori şi operaţii cu vectori Definiţie: Se numeşte segment orientat. AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 . Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau după regula paralelogramului: 30 . Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B. . acelaşi sens şi acelaşi modul. Observaţii: Orice vector AB se caracterizează prin: . dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă cu aceasta. acelaşi modul şi sensuri contrare: . Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. Definiţie: Se numesc vectori egali.9.AB = BA . dat de lungimea segmentului AB. mulţimea tuturor segmentelor orientate care au aceeaşi direcţie.y).sens.normă).direcţie.modul(lungime.modulul vectorului AB unde A(x0. B(x. aceeaşi lungime şi acelaşi sens cu ale unui segment orientat. Se numeşte vector. o pereche ordonată de puncte din plan.

∀λ ∈ R Daca λ ≠ 0.λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0. vectori coliniari Teoremă: Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare. 31 . vectori necoliniari Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a. λ ⋅ v are direcţia şi sensul vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 .i. v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v . În caz contrar se numesc necoliniari. Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. v = λ ⋅ u .

Oricare ar fi vectorul v . x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 . Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor de coordonate.1). AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari. ( ) 32 . AB = λ ⋅ AC .i. β se numesc coordonatele vectorului v în baza a. β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b .Punctele A. B. C sunt coliniare ⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra.0). Vectorii a şi b formează o bază. direcţiile axelor şi sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY. Definiţie: Fie XOY un reper cartezian. Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci ∃x. Ei au modulul egal cu 1. α . Considerăm punctele A(1. există α . b . j se numeşte bază ortonormată.i. Baza i. Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. y ∈ R a. ( ) B(0.

x' . v( x' .v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB. rB sunt vectori de poziţie. y ' ) sunt coliniari x y ⇔ = = k . atunci: AB = rB − rA 33 . u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0. 3) u ( x. v( x' .xA. u ⋅ u = u ≥ 0. i ⋅ j = 0. y ). y ). i ⋅ i = j ⋅ j = 1. Atunci: π π α ∈ [0. α ∈ [0. λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’. ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0.yA v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Teoremă: Fie u ( x. y ' ) . x' y ' 4) Produsul scalar a doi vectori nenuli. ⇔ xy '− x' y = 0. y ' ≠ 0. 2 Vectori de poziţie. α ∈ ( . y ). cos α = x ⋅ x'+ y ⋅ y ' x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2 2 2 Fie u ( x. v( x' . y ' ) nenuli. v). ∀u. Atunci: 1) u + v are coordonatele (x+x’. λ y’).y+y’). π ] ⇒ u ⋅ v〈0 u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0. u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u. y=yB. π ]. Dacă rA . 2) ∀λ ∈ R.

10. Funcţii trigonometrice
Semnul funcţiilor trigonometrice:

Sin: ⎢ −

⎡ π π⎤ , → [− 1,1] ⎣ 2 2⎥ ⎦

⎡ π π⎤ arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥ ⎣ 2 2⎦

Cos: 0, π → − 1,1

[

] [

]

arccos:[-1,1] → [0, π ]

34

Tg: ⎜ −

⎛ π π⎞ , ⎟→R ⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞ arctg:R→ ⎜ − , ⎟ ⎝ 2 2⎠

Reducerea la un unghi ascuţit
Fie u ∈ (0,

π

2

) Notăm sgn f= semnul funcţiei f; cof = cofuncţia lui f

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ sin u, k = par ⎛ π ⎞ ⎪ sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru ⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar ⎪ 2 ⎩
celelalte;

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ f (u ), k = par ⎪ În general, f ( k ± u ) = ⎨ 2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar ⎪ 2 ⎩ π

35

Ecuaţii trigonometrice

Fie x un unghi, a un număr real şi k ∈ Z .

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ( − 1)
k +1

arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ
arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z
Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi funcţie a aceluiaşi unghi; Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2 x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0 Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori; Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x; Ecuaţii de forma:

a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = −

c ⇒ a

c x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ a

a sin x + b cos x ≤

a2 + b2

Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii trigonometrice se pot pierde soluţii;

36

12. 2 2 2 2 α α 1 − cos α 1 + cos α . sin α = ± . sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α . ctgα − ctgβ 10. 14. 6. ctgα + ctgβ ctg (α − β ) = =± 1 − cos 2 α ⇒ cos α tg 2α + 1 = 1 . sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α . 1 + tg 2α 1 + tg 2α cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β . cos 2 α ctg (α + β ) = ctgα ⋅ ctgβ + 1 . 13. 5. tgα + tgβ tgα − tgβ . tg 2α = 2 2ctgα 1 − tg α 37 . tg (α − β ) = . sin α = ± 1 − cos α 2 α ∈ R tgα = ± 3. 7. cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α 1 + cos 2α 1 − cos 2α cos 2 α = . 4. cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β . 2 2 1 + cos α 1 − cos α α α cos = ± . sin = ± . 2. 15. tg (α + β ) = 1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ ctgα ⋅ ctgβ − 1 .FORMULE TRIGONOMETRICE 1. ctg = ± tg = ± 2 1 + cos α 2 1 − cos α 2 ctg α − 1 2tgα . 9. sin α 2 1 − sin α tgα 1 cos α = ± . sin 2α = 2 sin 11. sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α . 8. sin 2 α = . α cos α . ctg 2α = .

α 2 2 3 sin 3α = 3 sin α − 4 sin α .16. 2tg 1 − tg α 2 . 2 cos α = 1 − tg 2 1 + tg α 2. 2 2 α sin a + sin b = 2 sin a+b a−b ⋅ cos 2 2 a−b a+b sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos 2 2 cos a − cos b = −2 sin a+b a−b ⋅ sin 2 2 a−b a+b cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos 2 2 sin( a + b) cos a ⋅ cos b tga + tgb = tga − tgb = sin( a − b) cos a ⋅ cos b sin(b − a ) ctga − ctgb = sin a ⋅ sin b ctga + ctgb = sin(a + b) sin a ⋅ sin b 38 . sin α = 2 . α 2 α 19. ctg 3α = 3ctg 2α − 1 1 ctg 18. cos 3α = 4 cos α − 3 cos α . tg α 2 = sin α 1 − cos α = = 1 + cos α sin α 2tg 1 + tg α 2 . 3 3tgα − tg 3α tg 3α = 1 − 3tg 2α ctg 3α − 3ctgα . tgα = 17. 2 α ctgα = 1 − tg 2 2tg α 2.

sin a ⋅ cos b = sin( a + b) + sin( a − b) 2 cos a ⋅ cos b = sin a ⋅ sin b = cos(a + b) + cos(a − b) 2 cos( a − b) − cos( a + b) 2 arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ) arcsin x+arccos x= π 2 1 π arctg x+arctg = x 2 arctg x +arcctg x= π 2 arccos(-x)= π -arccos x 39 .

11. Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este m − m' tgϕ = 1 + m ⋅ m' 7.y0) şi o direcţie dată( are panta m) y-y0=m(x-x0) 4.y1). şi θ = m(〈 d . Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’ ⇔ m=m’şi n ≠ n’. Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală): y − y1 y=mx+n. Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0. Dreptele d şi d’ sunt paralele Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’. Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d) Punctul M(x0. x y 5. B(x2. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’. ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN 1.y2): y − y1 x − x1 = y 2 − y1 x 2 − x1 3.b’. a.c’ ≠ 0.y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0 2. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1. a b 6. d ' ) a b c Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠ a ' b' c ' 40 . b ≠ 0. unde m = tgϕ = 2 este panta x 2 − x1 dreptei şi n este ordonata la origine.

y3) să fie coliniare este: y 3 − y1 x − x1 = 3 y 2 − y1 x 2 − x1 9.y1). D(x4. Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare. d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0 8. Distanţa dintre punctele A(x1.y2). a. h) = a2 + b2 41 . B(x2. AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 Condiţia ca punctele A(x1. Dreptele AB şi CD sunt paralele.y1) şi B(x2.î AB = α CD sau mAB=mCD. B(x2. d ( M 0 . C(x3.a b c = = a ' b' c ' a b Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔ a ' b' ab’-ba’ ≠ 0.y2). v' (−b' .y3). Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare.y4) în plan. a ). a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor d şi d’. C(x3.y1). AB|| CD ⇔ ∃α ∈ R*.y2) este AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) 2 2 Distanţa de la un punct M0(x0. Dreptele d şi d’ coincid ⇔ cos θ = v ⋅ v' v ⋅ v' = a ⋅ a ' +b ⋅ b ' a 2 +b 2 ⋅ a ' +b' 2 2 unde v (−b . Fie punctele A(x1.y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c .

a) + (y .x2) + ( y.y2) = 0 4. x² + y² = r² 3.y1). C ( O . numit centru se numeşte cerc.x1)(x . B(x2.b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m² 5.b) = r² 6. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. Ecuaţia cercului de diametru A(x1.12. y2) (x . y0) (x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv (x .CERCUL Definiţie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal depărtate de un punct fix. Ecuaţia generală a cercului A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0 2.b)(y0 . 0) si raza „r” (x . Ecuatia normala a cercului 42 . Ecuaţia cercului de centru: O(a.a)² + (y + b)² = r² . CONICE 1.a)(x0 . y ) | OM = r } 1. b) respectiv O(0. Ecuaţia tangentei după o direcţie O(0.0) : y = mx ± r 1 + m² O(a.y1)(y . r ) = { M ( x .

x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu O(-m; -n) şi r² = m² + n² - p 7. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0,y0) x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0 8. Distanta de la centrul cercului O(a, b) la dreapta de ecuaţie y = mx + n este d(0,d) =

| ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c | sau ( d = ) m² + 1 a ² + b²

9. Ecuaţiile tangentelor din punctul exterior M(x0, y0) I. Se scrie ecuaţia 4 şi se pune condiţia ca M să aparţină cercului de ecuaţie 4. II. y - y0 = m(x - x0) x² + y² = r² , Δ =0 2. ELIPSA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma distanţelor la două puncte fixe, constantă, se numeşte elipsă.

F,F’- focare, FF’ distanţa focală E= {M ( x, y ) MF + MF ' = 2a} MF,MF’- raze focale 1. Ecuaţia elipsei

43

x² y ² + =1 , a ² b²

b² = a² - c²

2. Ecuaţia tangentei la elipsă y = mx ± a ² m² + b² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0) la elipsă b² x0 x ⋅ x0 y ⋅ y0 + =1 , m=− ⋅ a² b² a² y0 4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) la elipsă VAR I Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M să aparţină elipsei de ecuaţie 2 de unde rezultă m VAR II Se rezolvă sistemul y – y0 = m(x-x0) , x² y ² + = 1 cu conditia Δ = 0 a ² b²

3. HIPERBOLA

Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă la două puncte fixe este constantă, se numeşte hiperbolă

44

H: = { M(x,y) | |MF – MF’| = 2a } y=±

b x --ecuaţia asimptotelor a

1. Ecuaţia hiperbolei

x² y ² − = 1 , b² = c² - a² ; a ² b²
Daca a = b => hiperbola echilaterală 2.Ecuaţia tangentei la hiperbolă y = mx ± a ² m² − b ² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0)

x ⋅ x0 y ⋅ y 0 − =1 , a² b²

m=

b² x0 ⋅ a² y0

4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) VAR I. Se scrie ecuaţia 2 si se pune condiţia ca M să aparţină hiperbolei de ecuaţie 2, de unde rezultă m. VAR II. Se rezolva sistemul y - y0 = m(x - x0)

x² y ² − =1 a ² b²
4. PARABOLA

,

cu Δ = 0

Definiţie: Locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, (numit focar) şi o dreaptă fixă (numită directoare), se numeşte parabolă.

45

1. y0) VAR I. y0) y·y0 = p(x + x0) 4. Ecuaţia parabolei y² = 2px 2. Ecuaţia tangentei în M (x0. Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. Se rezolvă sistemul y . Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M ∈ (ecuatia 2) => m VAR II.x0) y² = 2px cu Δ = 0 46 .P: = { M(x.y0 = m(x . y) | MF = MN } (d): x = − p ( locul geometric al punctelor din plan de unde putem 2 duce tangente la o parabolă). Ecuaţia tangentei la parabolă y = mx + P 2m 3.

2. a b c d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d g h i Proprietăţi: 1. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. atunci determinantul matricei este nul. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. 4. a b c d = a⋅ d −b⋅ c. 47 . ALGEBRA LINIARĂ 1. DETERMINANŢI. Adunarea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜c d ⎟+⎜z t ⎟ = ⎜c + z d +t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ a ⋅⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎜ z t ⎟ = ⎜ a ⋅ z a ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ Înmulţirea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ c d ⎟⋅⎜ z t ⎟ = ⎜c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ T ⎛a c ⎞ ⎛a b ⎞ Transpusa unei matrice ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ = ⎜b d ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2. MATRICE.13. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse. 3.

6. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. Determinantul Vandermonde: 1 1 1 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) . 10. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale. 8. 7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. a2 b2 c2 11. 9. atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f . Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero. Factor comun ' '' a⋅x u a⋅ y v a⋅z r x u y v z p r b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n 48 .5. a 0 0 b c 0 = a⋅c⋅ f d e f 12. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a.

Atunci orice minor de ordinul k . Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice. 1 2) A−1 = ⋅ A* det A ( A→A τ → A* = ((−1)i+ j dij)i. 1 ≤ k ≤ min(m. Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A. r ∈ N. n (C ). Definiţie: Fie A ≠ Om . n o matrice . B ∈ M n .( A este nesingulară). determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero. A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0. j → A−1 ) 3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 . Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B. s (C ) . n (C ) .3. Stabilirea rangului unei matrice: Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B). Teorema: Fie A ∈ M m. Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică. Rangul unei matrice Fie A ∈ M m . 49 . Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. 1 ≤ r ≤ min(m. n) . Definiţie: ∈ M n (C ) . Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane). nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli.

α 2 . .Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie..matricea coeficienţilor necunoscutelor.... 50 . Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + ..α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ ∑a j =1 n ij α j = b i .. Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte. 4. 1 ≤ j ≤ n ...Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie.... ⎟ se numeşte matricea extinsă ⎟ ⎜a ⎝ m1 .......... i = 1.. a1n b1 ⎞ ⎟ ⎜ Matricea A = ⎜ . Definiţie: ...... amn bm ⎠ a sistemului.... ⎪a x + a x + .................... ..Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie..... ⎛ a11 ... m ..... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 ∑ n j =1 a ij x j = bi Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m .. + a1n xn = b1 ⎪ sau (1 ⎨.. Definiţie: Un sistem de numere α1 .................Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele (respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii).

Rezolvarea matriceală a unui sistem Fie A. Δ Teorema lui Kronecker. atunci sistemul AX=B are o soluţie unică Xi= Δi . n.. j = 1. r -rangul matricei coeficienţilor. n .Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. Notăm cu m-numărul de ecuaţii. I II m=n=r m=r 〈 n Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau Δ≠0 III n=r 〈 m Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli 51 . A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = n 1 ⋅ ∑ aij ⋅ bi . B ∈ M n (C ) . det A i =1 Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 .Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii. Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.numărul de necunoscute.

Sistem incompatibil IV r 〈 n. r 〈 m Sistem compatibil nedeterminat sau Sistem incompatibil Există cel puţin un minor caracteristic nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli Există cel puţin un minor caracteristic nenul Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0 52 .

Atunci: (a n )n∈N este monoton crescător ⇔ a n ≤ a n +1 .sau a1 . o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a. a+ ε) ⊂ V. o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an . a 2 . atunci limita sa este unică.. Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R. Un punct x ∈ D care nu e α α punct de acumulare se numeşte punct izolat. Definiţia 1 : Se numeşte şir . Notăm (a n )n∈N : a 0 . Şiruri convergente Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia ⎯ ⎯ unui număr finit şi scriem a n ⎯n→∞ → a sau lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului . (bn )n∈N ⇔ a n = bn .. Definiţia 2 : Două şiruri a n este termenul general al sunt egale (a n )n∈N ... an 53 . Orice şir are o infinitate de termeni.. şirului (a n )n∈N ... ∀n ∈ N sau a n +1 − a n ≥ 0. ∀n ≥ k ∈ N Definiţia 3: Fie a ∈ R. a3 . sau a n +1 ≥ 1.. Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D..ε ... a 2 ....14.... a1 . Teorema 1: Dacă un şir e convergent . SIRURI DE NUMERE REALE 1.{ } ⇔ V ∩(D. 2.{ }) ≠ Ǿ. Definiţia 4: Fie D ⊆ R.... Vecinătăţi.. Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale.. Puncte de acumulare...

Teorema 5: Lema lui Cesaro: Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent. ∀n ∈ N a n +1 − a n ≤ 0. Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔ a n +1 − a n 〈 0. fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite. sau încât a n ≤ M sau ∃ M ∈ R astfel ∃α . Dacă un şir are limită infinită + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este divergent. ∀n ∈ N sau a n +1 〈1 . Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi * nemărginit atunci lim a n = +∞ n→∞ ⇒ lim 1 =0 . an sau este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 . sau a n +1 ≤ 1. OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită.(a n )n∈N (a n )n∈N (a n )n∈N este stict crescător ⇔ a n 〈 a n +1 . β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β . Un şir an descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de 0. Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton. Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este convergent. 54 . an Definiţia 6. sau a n +1 〉1 . ∀n ∈ N sau a n +1 − a n 〉 0. Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent. an este strict descrescător ⇔ a n 〉 a n +1 . Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită.

an − bn . ∞·(-∞)=-∞.a<0. a·∞=∞ . an ⋅ bn . ∞ ⎧ ⎪∞. ±∞ 1∞ . lim( a n ⋅ bn )=lim a n . 0·(±∞). şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n→∞ → a ⎯ ⎯ şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → ∞ ⎯ ⎯ 55 . Dacă operaţiile a+b. n . dacă a〈 0 ⎩ a Nu au sens operaţiile: ∞-∞. 0 = 0.a ∈ R. a+∞=∞. a b an + bn . b n ⎯n→∞ → b . 1−∞ . lim a n bn lim ită lim a n lim a n = bn lim bn = (lim a n ) lim bn lim (log a a n ) = log a (lim a n ) lim k a n = k lim a n Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ . n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n .ab a b .α ⋅ an . a au b sens atunci şirurile . ∞ ∞ = ∞. (bn )n∈N şiruri care au limită: ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . Operaţii cu şiruri care au limită Teorema 7: Fie (a n )n∈N . Teorema 8: Dacă a n − a ≤ bn Dacă a n ≥ bn ±∞ .3. an n au bn lim( a n + bn )= lim a n +lim bn . ∞+(-∞)=-∞.lim bn . ∞ −∞ = 0. a·∞=-∞. a+(-∞)=-∞. ∞0.a>0. dacă a〉 0 ∞ =⎨ ⎪0. -∞·(-∞)=∞.

dacă p〈q ⎪ a0 ⎪ . dacă p〉 q şi 0 〉0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞. Limitele unor şiruri tip ⎧ ⎪ 0 . dac ă q = 1 n lim q = ⎨ n→∞ ⎪ ∞ .+ a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a + . a 〉 0 ⎪ 0 lim a 0 n p + a1n p −1 + . + bq n →∞ b0 ⋅ n + b ⋅ n 1 ⎪∞. dac ă q ∈ ( − 1..... (a n )n∈N este 4. ⎪ b0 ⎩ 56 ... a0 〈 0 ⎩ ( ) ⎧ ⎪0. dac ă q 〉1 ⎪ ⎪ ⎩ nu exist ă .Dacă a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → −∞ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . Dacă a n ⎯n→∞ → a ⇒ ⎯ ⎯ Dacă a n ⎯n →∞ → 0 ⇒ ⎯ ⎯ Teorema 9: Dacă şirul iar (bn )n∈N este un şir mărginit. dac ă q ≤ − 1 ⎧∞ .... dacă p〉q şi 0 〈0..1) ⎪ ⎪1. dacă p = q p p −1 a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + . ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → 0 . atunci şirul produs a n ⋅ bn este convergent la zero. ⎯ ⎯ convergent la zero. + a p = ⎨ n→∞ ⎪ − ∞ ....

n ⎛ 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎟ lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2. lim ⎜ 1 + ⎜ xn ⎟ n⎠ ⎝ ⎝ ⎠ n→∞ x n →∞ xn =e lim (1 + xn ) xn = e x n →0 lim 1 lim sin xn =1 xn x n →0 arcsin x n =1 xn lim tgx n =1 xn x n →0 x n →0 lim arctgx n =1 xn lim ln(1 + xn ) xn =1 x n →0 x n →0 a xn − 1 = ln a lim xn x n →0 lim (1 + xn )r − 1 xn =r x n →0 lim e xn xn p =∞ lim ln x n xn p =0 x n →∞ x n →∞ 57 .....71..

x0 ∈ D un punct de acumulare. lim f(x)= l s . Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) Proprietăţi: 1. x → x0 x → x0 x → x0 58 .15. lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x) x → x0 . Dacă lim f(x) există. LIMITE DE FUNCŢII Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga ( respectiv la dreapta) în punctul de acumulare x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. atunci această limită este unică. ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există lim f ( x). x → x0 x〈 x0 x → x0 x〉 x0 Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R . (respectiv lim f(x) = l d ). Dacă Reciproc nu. Dacă lim f(x) =l atunci x → x0 3. ⇒ lim f ( x) = 0 lim f ( x) = 0 x → x0 4. î. Fie f. lim f ( x) = l .g:D ⊆ R → R . x → x0 x → x0 2.

1 . l1 l2 atunci: 1. 2. f ( x) ≥ g ( x) f ( x) ≤ g ( x) şi lim g ( x) = +∞ lim g ( x = −∞ ⇒ lim f ( x) = +∞. OPERAŢII CU FUNCŢII Dacă există lim f ( x) = l1 . l1 − l2 . lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 . x→x0 6. l1 ⋅ l2 . l1 2 . Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi ∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l . limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2 59 .5. g ( x) ≤ M .î. ⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 Dacă 8. Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a. Dacă şi ⇒ lim f ( x) = −∞. lim g ( x) = l2 şi au sens operatiile l l l1 + l2 . x→x0 x→x0 f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l 7.

3. 1.. nu există.a0 ≠ 0 n lim P( x) = a0 (±∞) x ⎯ ±∞ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim q = x 0.lim f ( x) g ( x ) = l1 2 5.lim f ( x) = l1 P(X)=a0xn + a1xn-1 + …………….+an .lim f ( x) l1 = g ( x) l 2 l 4.1) q=1 ∞. dacă q>1 dacă q ≤ −1 60 . dacă dacă q ∈ (− 1.

..1) ⎯→ ∞ x⎯ lim a lim a x =∞ =0 a ⎯→ −∞ x⎯ x lim ax = 0 x ⎯→ ∞ x⎯ ⎯→ x ⎯ −∞ lim a ⎯→ 0 x⎯ =∞ a ⎯→ ∞ x⎯ lim log lim log x=∞ x = −∞ lim log ⎯→ 0 x⎯ x = −∞ x=∞ ⎯→ ∞ x⎯ a lim log a x⎯ ⎯→ 0 lim sin x =1 x tgx =1 x u x lim ( ) sin u ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim u x lim ( ) tgu ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim lim arcsin x =1 x arctgx =1 x 1 x u x lim ( ) arcsin u ( x ) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 u x lim ( ) arctgu ( x ) =1 u(x ) ⎯ ⎯→ 0 1 u x x⎯ ⎯→ 0 lim (1 + x ) =e ⎯→ 0 u x ⎯ lim (1 + u(x )) ( ) = e ( ) 61 .⎧ ⎪0. + a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a0 + . dacă p = q p p −1 a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + .. + bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x ⎪∞ ... dacă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞ .. dacă p 〉 q şi 0 〈 0... ⎪ b0 ⎩ a>1 a ∈ (0... dacă p 〈 q ⎪ a0 ⎪ .1) a>1 a ∈ (0.

⎛ 1⎞ lim∞ ⎜1 + x ⎟ = e ⎠ ⎯→ ⎝ x⎯ x ⎛ 1 ⎞ lim ∞ ⎜1 + u (x ) ⎟ ⎜ ⎟ u(x ) ⎯ ⎯→ ⎝ ⎠ u(x ) =0 x⎯ ⎯→ 0 lim lim lim ln (1 + x ) =1 x a x −1 = ln a x u x lim ( ) ln (1 + u ( x )) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 au( x) − 1 lim 0 u(x ) = ln a ⎯→ u(x ) ⎯ (1 + x )r − 1 = r x x⎯ ⎯→ 0 (1 + u (x ))r − 1 = r lim 0 u (x ) ⎯→ u(x ) ⎯ u (x ) lim ∞ a u ( x ) = 0 u(x ) ⎯ ⎯→ k xk lim∞ a x = 0 x⎯ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim ln x =0 xk u x ⎯ ⎯→ ∞ lim u (x ) ( ) ln u (x ) k =0 62 .

an . funcţia exponenţială ax..16. tg x. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) . Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c. ctg x. PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE DEFINIŢIE. funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + . x ∈ D ⎩l . Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f. cos x. funcţia raţională f(x)/g(x).. DEFINIŢIE. . ld (x0 ) finite.punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ).. x = x0 63 . Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒ f: D ∪ { x0} →R. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0). există o vecinătate U a lui x0. astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există. • Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului). funcţia radical n f ( x) .se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate.. funcţiile trigonometrice sin x... FUNCŢII CONTINUE DEFINIŢIE. dar ≠ f(x0). Acesta poate fi: . Fie f : D ⊂ R → R. DEFINIŢIE. f(x) = ⎨ ⎧ f ( x). funcţia logaritmică log f(x). funcţia identică x. x0 se numeşte punct de continuitate. funcţia putere xa.

surjectivă f .f/g.b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului ( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a.continuă f(I) =J . f sunt continue în x0 ( respectiv pe D). αf. g ≠ 0. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0 Orice funcţie continuă comută cu limita.injectivă Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile.b) astfel încât f(c) = 0. Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B. • Dacă f este strict monotonă pe [ a. Dacă f. b).b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o rădăcină în intervalul ( a.este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a. f•g. Reciproca nu e valabilă.g:D→R sunt continue în x0 ( respectiv pe D) atunci f+g. OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE T1. PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL LEMĂ. f este strict monotonă ⇔ f: I →J . Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D). fg. T3. 64 . α ∈ R. T2. atunci g•f e continuă în x0 ∈A.

b).D.STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII PROP. T3. Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa f-1 e continuă şi strict monotonă. Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a. DEFINIŢIE. f(c) = λ. J ⊂ R intervale. T2. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE T1. atunci ⇒ f( I) e interval.b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a). f(b)) sau λ ∈ ( f(b). 65 . f( I) e interval.î.î. Dacă f :I → R are P. Orice funcţie continuă pe un interval are P. a. Fie f : I → R. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui Darboux. TEOREMĂ. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă pe acest interval. Atunci f este continuă. care nu se anulează pe acest interval păstrează semn constant pe el. ( Reciproca e în general falsă). ⇔ ∀ a. I.D. O funcţie continuă pe un interval. f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a.

2 sin x 1 1− x2 66 . DERIVATE FUNCŢIA DERIVATA C x xn xa ax ex 1 x 0 1 nxn-1 axa-1 a x lna ex 1 x2 n .n+1 x 1 - 1 xn x n x 2 x 1 n n x n −1 sin x cos x tg x ctg x arcsin x cosx -sinx 1 cos 2 x 1 .17.

u’ + uv.g)’=f’g+fg’ (χf )' = χf ' ⎛ f ⎞ f ' g − fg ' ⎜ ⎟= ⎜g⎟ g2 ⎝ ⎠ −1 ' 0 ' ( f ) ( f ( x )) = 1 f ( x0 ) ' 67 .lnu f(x)= ax + b cx + d f’(x)= a c b d ( cx + d ) 2 REGULI DE DERIVARE (f.arccos x arctg x arcctg x lnx log a x (uv)’ = - 1 1− x2 1 1+ x2 1 1+ x2 1 x 1 x ln a v. uv-1.v’.

O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local). f (c)) -puncte de maxim (b.(vezi desenul). (a. f (b). f (a)).(vezi desenul f (a ) < f (c ) ). un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. ∀ x ∈ Ι. • Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem.1. STUDIUL FUNCŢIILOR CU AJUTORUL DERIVATELOR Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile . • a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă f ( x ) ≤ f (a )(resp.Punctele de extrem ale unei funcţii. fără a avea în a cea mai mare valoare din interval.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de extrem.18. Definiţie. Obs.)(d. Obs. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al funcţiei f . 1.2. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V. f (d)) -puncte de minim 68 . Fie Ι un interval şi f:Ι → R. (c. f ( x ) ≥ f (a )) .

• Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice .atunci f ' ( x0 ) = 0 . Obs. Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului este esenţială.3. f ( x0 )) este paralelă cu OX. Reciproca T. Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai în punctele de extrem. lui FERMAT nu este adevărată. Ex. Punctele de extrem se găsesc printre acestea.(se pot găsi funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem). Obs. Obs.TEOREMA LUI FERMAT Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct 0 de extrem. O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se anuleze este : 69 . Interpretare geometrică: • Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 .2. • Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare) pentru ca derivata într-un punct să fie nulă.1. (dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca f ' ( x0 ) ≠ 0 ). f ( x ) = x.

a < b. a < b. a. f este derivabilă pe (a.TEOREMA LUI ROLLE. atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a. a. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află cel mult o rădăcină a funcţiei.î f ' (c ) = 0. [a. b] 70 .b]. b ) . atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă Consecinţa 1. f (a ) = f (b ). TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite) Fie f : I → R. f este continuă pe [a. f este continuă pe [a. Fie f : I → R. b ) a. Consecinţa 2. b ∈ I. Dacă: 2.I (interval. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află cel puţin o rădăcină a derivatei. Dacă: 1. b ∈ I. 3.b]. INTEPRETAREA GEOMETRICA Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval cu axa ox . 1.

Expl. b−a INTERPRETAREA GEOMETRICĂ Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia eventual. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle. Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval. tgα = Consecinţa 1.atunci ea este constanta pe acest interval.1) ∪ (2. • Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general.1.î să avem f (b ) − f (a ) = f ' (c ).b ). x ∈ (2.2. b−a unghiular f ' (c ) dar f (b ) − f (a ) f ' (c ) = b−a Obs. b ) a. x ∈ (0.3) 71 . f este derivabilă pe (a. f : (0.3) f ( x ) = ⎨ ⎧1. f (b ) − f (a ) tangenta la grafic în M are coeficientul. în care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile.a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care nu coincide cu extremităţile).1) ⎩2. atunci există cel puţin un punct c ∈ (a.

g (x ) = ⎨ ⎪tgx − 1.unde x este o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}. Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I. ETAPELE REPREZENTĂRII GRAFICULUI UNEI FUNCŢII 1. x ∈ ⎛ π π ⎞ ⎟ ⎜ ⎪ ⎝2 ⎠ ⎩ Consecinţa 3. Intersecţia graficului cu axele de coordonate : Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x.f{0}} {dacă punctul 0 aparţine domeniului de definitie} 3. proprietatea e falsă în general. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie : 72 . 2. f ( x ) = tgx ⎧ ⎛ π⎞ ⎪tgx + 1. − Consecinţa 5. f : i → R. f − g = c. Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 . Expl.Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe I. Domeniul de definiţie. Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0. 2 ⎟ ⎪ ⎠ ⎝ . ⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ). Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă printr-o constantă. c ∈ R • Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale. x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R . Consecinţa 4. Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I. x ∈ ⎜ 0.Consecinţa 2.0}.

unde a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi x → ±∞ există în R.Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la ± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la capetele intervalului. funcţia eate concavă.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant. 4. Tabelul de variaţie. infinită. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de inflexiune ale graficului c.Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei . b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0. c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n.Studiul primei derivate : a. dacă există cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0. c. 8. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant. Trasarea graficului. b.Se calculează f’’ b. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0. Astfel.Studiul derivatei a doua : a. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a. 73 .Asimptote : a. 7.pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe cele pe care f’’<0.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. 6. analog şi pentru m = lim x x →∞ x →∞ -∞. 5. unde f ( x) ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R . Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f. Calculul lui f’.

F derivabile ⇒ F ( x ) = F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I ⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 . Fiind dată o primitivă F . F sunt primitive atunci F . G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . x ε I. Demonstraţie : Dacă ' 1 ' F . Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux . rezultă că f are Proprietatea lui Darboux. ∀ x ∈ I. ⇒ F ( x) − F ( x) = c . c= constantă 1 2 1 2 ' 1 2 1 2 1 2 0 2 sunt F a unei funcţii. dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I. F’ =f. Se spune că f admite primitive pe I F se numeşte primitiva lui f. atunci orice primitivă F a ⇒ f admite o infinitate de primitive.1 Fie f : I → R. Contradicţie cu T 1. Definiţia 1. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R. OBS 2. f(x) = x² ⎧ x3 ⎪ +1 x3 ⎪3 F= . atunci există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c. b) F’(x) =f(x). Fie I un interval din R. PRIMITIVE Primitive.1 OBS 3. Teorema 1. Fie f: I → R. Proprietăţi. Dacă două primitive ale funcţiei f. lui f are forma F = F0 + c . G= ⎨ 3 3 ⎪x + 2 ⎪3 ⎩ F.{0 }.F 1 2 : I → R sunt OBS 1.19. c= constantă 74 . ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de intervale). ∀ x ε I.

f(x) ∀ x ∈ R . rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie. Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x ) dx. (αf)(x)=α.D P C D OBS 4. Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz. Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile : (f+g)(x) =f(x)+ g(x) .α constantă C= { f : I → R / f ∈ R} ∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui f . Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare. Definiţia 2. în 1675. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive. OBS 5. Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci f nu admite primitive. } 75 .F P.

Dacă funcţia este impară în sin x. 2) f admite primitive.2 Dacă f.cos x) atunci cos x=t. f’g. ∫αf=α∫f. 2. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x. f : J → R .g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R. atunci funcţiile f+g.cos x)=-R(sin x. R(-sin x.) Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive. atunci funcţiile fg. αf admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile: ∫(f+g) =∫f +∫g.J intervale din R şi ϕ : I → J . 76 .cos x) atunci sin x=t. functii cu proprietat ile : 1) ϕ este derivabilă pe I. Teorema 1.g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue. ∫f =∫f +C Formula de integrare prin părţi. 3. α≠0. În acest caz se pot face substituţiile: 1.∫ f’(x)g(x)dx Formula schimbării de variabilă (sau metoda substituţiei). (Fie F o primitivă a sa.-cos x)=-R(sin x. iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt ' = Fo ϕ + C 5. α ≠0. fg’ admit primitive şi are loc relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x).Teorema 1. Dacă funcţia este impară în cos x. Teoremă: Fie I. Integrarea funcţiilor trigonometrice Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi. fie metoda substituţiei.1 Dacă f. R(sin x.-cos x) atunci tg x=t.

Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x .3. ∫ x n dx = c∈R 2. cos x = 1+ t2 1+ t2 unde t = tg x 2 5. I interval. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE 1.2. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1. se numeşte raţională dacă f ( x) .4. x n +1 + C n +1 3. g ( x) Dacă grad f ≥ grad g. ∫ ∫ x α +1 x dx = +C α +1 α 4.atunci se utilizează substituţiile universale: sin x = 2t 1− t2 .g sunt funcţii polinomiale. atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒ f=gq+r. 0 ≤ grad r<grad g şi deci R(x)= R( x) = f ( x) r ( x) = q( x) + . sin 2 x = 1 − cos 2 x 2 cos 2 x = 1 + cos 2 x 2 Integrarea funcţiilor raţionale Definiţie: O funcţie f:I→R . ∫ cdx = c ⋅ x + C . Pentru g ( x) g ( x) ca suma de functii R ( x ) se face scrierea rationale simple . g ( x) ≠ 0. x ∈ I . ax + C a dx = ln a x 77 .cos x. unde f.

∫ cos 1 2 x dx = tgx + C 9. 2 13. x +a 2 2 14. ∫e ∫ x dx = e x + C 6. 10. ∫ sin x dx = − ctgx + C 8. 1 dx = ln x + C x 1 2 7. 1 x −a 2 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + C x +C a 15. 1 a −x 2 2 dx = arcsin 78 .5. ∫ sin xdx = − cosx + C ∫ cos ∫x ∫x ∫ ∫ ∫ 2 xdx = sin x + C 11. 1 1 x dx = arctg + C 2 a a +a 1 1 x−a +C dx = ln 2 −a 2a x+a 1 dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C 12.

∫ ∫ ∫ ∫ x a −x 2 2 dx = − a 2 − x 2 + C x 2 2 a2 x + a + ln x + x2 + a2 + C 2 2 x 2 2 a2 x − a − ln x + x2 − a2 + C 2 2 21. 1 1 dx = 2 2 2 2 (x + a ) a ∫ (x ∫ x2 + a2 − x2 2 + a2 ) 2 +C = 1 a2 ∫ 1 1 dx − 2 2 2 x +a a ⎛ −1 x ⋅⎜ ⎜ 2 x2 + a2 ⎝ ( ) ⎞ ⎟ dx ⎟ ⎠ ' 79 . 17. ∫ ∫ ∫ tgxdx = − ln cos x + C ctgxdx = ln sin x + C x x2 + a 2 dx = x2 + a 2 + C 19. ∫ x x2 − a 2 dx = x2 − a 2 + C 20. 18. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C ∫ ( ax 1 1 1 ⋅ + C dx = − n n −1 a + b) ( n − 1 )( ax + b ) 1 1 ∫ 26. x2 + a2 dx = 22.16. 25. x2 − a2 dx = 23. x 2 a2 x 2 a − x dx = a − x + arcsin + C a 2 2 2 2 24.

1 ⎪ 2a 2a ∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨ 1 ⎪ dx. Δ〈0 ⎪∫ b 2 −Δ 2 ) ] ⎪ a[( x + ) + ( 2a 2a ⎩ 28. Δ〉 0 ⎪∫ ⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ] 27.1 ⎧ dx. 1 m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx 2 ax + bx + c 2 Ax + B dx = + bx + c ∫ 80 . ∫ ax ∫ ax 2 ax + b dx = ln ax 2 + bx + c + C 2 + bx + c m ( 2 ax + b ) + n dx = ax 2 + bx + c 29.

Complemente de matematică. Rogai.2006.1984. Bucureşti.P. Năstăsescu. E. 1958. Beju. Rizescui:”MatematicăManual pentru clasa a IX-a”.Luminiţa Curtui. . .D. Bucureşti. Gh. Niţă. Editura Booklet.„Mică enciclopedie matematică”.C.”Tabele şi formule matematice”.E.Editura tehnică. .P.E. 1996. 1982. I. I. Beju:”Compendiu de matematică”.1983.D. . Editura Tehnică.C. . Bucureşti.1980. Năstăsescu.Bibliografie: . C Niţă. editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. pentru clasele 9-12”.” Memorator de Matematică-Algebra. .Arno Kahane. Stănescu: Matematică-Manual pentru clasa a X-a-Algebră”. E. Bucureşti. Editura tehnică.. Bucureşti. 81 .C.

... + X n = ⇒ X ⋅3 2008 X n +1 − 1 X −1 = [3 2008 2 3 2008 2 − 1] ⋅ 2008 ⇒X = 3 3 3 −1 82 .Dacă a − =7.Aflaţi X din X. Din egalarea termenilor asemenea între ei rezultă : ab=2 şi 2a2+3b2=14 rezultă: a=1 şi b=2.. a a 3...... după formula 2 3 3 3² 3 1 + X + X ² + ..... 1 1 2...Probleme propuse şi rezolvate 1. Rezolvare: Ridicăm la puterea a doua expresia dată: 4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 . + 2007 = ⋅ 2008 .3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+ 1 1 1 + 2 + ... să se calculeze a4 + 4 .Să se determine numerele întregi a şi b astfel încât 4 6 + 14 = a 2 + b 3. a a Rezolvare: 1 Ridicăm la puterea a doua relaţia dată: ( a − )2=49.. a 1 a2+ 2 =51 procedând analog se obţine a 1 1 a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 ... + 2007 ) 3 3 3 Rezolvare: 1 3 3 2008 − 1 1 1 1 + + + ..

b = 1 ⇒ b = = 5+2 3 3+ 2 3 = 9 − 12 (5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) = ( ( 3 +1 ² +1 ) = 3+ 2 3 + 1)² − 1 3 + 2 3 +1+1 3 +1−1 = 15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3 = = 3 −3 −3 ⎡ 4 3 − 3⎤ ⎥ =1 ⎢ 3 ⎦ ⎣ 6.4.Se dă numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5 Să se arate ca x² = 4 Să se calculeze (X+2)2007 Rezolvare: a) 83 . Ştiind că a = 3 − 1 să se calculeze partea întreagă a b a ² + b² numărului a ² − b² Rezolvare: a = 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1. Să se calculeze: 2a − 3 3−a unde a = 7 − 11 − 4 7 Rezolvare: 11 − 4 7 = 11 + 3 11 − 3 − = 7 −2⇒ a = 2 2 2 2 2− 3 3− 2 = (2 2 − 3 )( 3 + 2 ) = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1 3− 2 5.

.... + 21003 ) )( 2 +1 −1 = ) 84 .. Rezolvare: S= = ( 2+ ( 23 + 25 + .....Să se calculeze suma S= 2 + 2 2 + 2 3 + .x = (1 − 5 )² − (1 + 5 )² = 1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4 b................. + 2 2007 . + 22007 + ) + ⎛ 22 + 24 + ..... Am adăugat şi am scăzut 1...... Dacă 8......... x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0 66b a . + 22006 ⎞ = ⎟ ⎜ ⎠ ⎝ = 2 1 + 2 + 22 + ......... 1004 ( = [(2 ) − 1]( + 2 + 22 + 23 + . = 2007 .......... + 21003 + 1 − 1 = = 1 + 2 + 22 + . + 21003 + ) 2 + 1 − 1........ să se calculeze b a 223 − 9b Rezolvare: 66b 66 66 1 = = = a = b 2007 ⇒ b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10 7.

n 5 −1 = 3 − 5 + 5 −1 n (3 − 5 ) 2 + n ( 5 −1 ) 2 = 3− 5 + n = 2 ∈ Z ⇔ n ∈ {− 2.Determinati n ∈ Z astfel încât Rezolvare 14 − 6 5 + 6 − 2 5 ∈ Z.2= 1 ± 11 2 4x2 –4x- 8=3 ⇒ x3. 2 85 . Să se rezolve ecuaţia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6 Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: (2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6 Notam 4x2 –4x-8=t ⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3 ⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1.9.−1.Calculaţi: E = Rezolvare: 4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350 ( ) 4+2 3 = 7−4 3 = 4+2 4−2 + = 3 +1 2 2 7 +1 7 −1 − = 2− 3 2 2 (2 ) − (3 ) 4 17 51 3 17 50 < 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350 ( ) = 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.4= 1± 2 3 . 10.1.2} n 11.

unde 0 este originea sistemului. Rezolvare : Fie A = 3 x1 + 3 x 2 . Rezolvare : Scriem ecuaţiile dreptelor AM si MB (1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB (2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3) m Aflam coordonatele lui A: . Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3.12 .18 x1+x2=1 (Relaţiile lui Viete) A³. restul nu sunt reale A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0 A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o (A+3)(A²-3A+6)=0 A=-3 13. Se dă ecuaţia: x² + 18x + 1 = 0. unde x1. Se cere să se calculeze 3 x1 + 3 x 2 . x2 sunt soluţiile ecuaţiei . Se ridică la puterea a treia A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A Cum x1 + x2= .din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m Aflam coordonatele lui B: . Soluţia reală a acestei ecuaţii este A = -3 . a) să se scrie ecuaţia dreptei AB b) să se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt perpendiculare .din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3 86 .4) intersectează axa OY în punctual A si OX în punctual B.3A + 18= 0 .

-2). e) ecuaţia înălţimii din A pe BC şi lungimea sa . 4 Panta dreptei OM este evident 4−0 4 = ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB. d) ecuaţia medianei AM şi lungimea sa.4) O B 14. 87 . C(6.drepteiAB ) 3 ⇒ panta dreptei AB este m = − .Fie P(x.6).y = 2 2 4 2x − 3 ⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒ 4 ⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec. b) coordonatele centrului de greutate. B(-4. 3−0 3 A M(3. f) ecuaţia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300 cu axa OX. Se dau punctele A (2. c) ecuaţia dreptei BC.y) mijlocul lui AB 4M + 3 4 − 3m 2x − 3 ⇒X = ⇒x= . Se cere: a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa .3).

2 1 d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1. altfel se poate aplica formula distanţei. Se verifică cu reciproca teoremei lui Pitagora că triunghiul este dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A. 3 3 ⎝3 3⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia dreptei BC se scrie folosind formula: y − y1 x − x1 = ⇒ y 2 − y1 x 2 − x1 y−3 x+ 4 = ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0 10 −5 1 (forma generală a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normală).g) ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu BC.AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 . Pentru calculul lungimii 1− 2 1 −6 2 medianei AM se poate folosi faptul că într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din ipotenuză: BC 5 5 ⇒ AM = = . 2 2 e) Fie AD înălţimea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare ceea ce înseamnă că produsul pantelor este egal cu -1. ⎟ . Cum 88 . h) ecuaţia bisectoarei din A şi lungimea ei i) aria triunghiului ABC. ) ⇒ 2 ecuaţia medianei este: x−2 y−6 = ⇒ 11x-2y-10 =0. BC = 5 5 . b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula: ⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞ ⎛4 7⎞ . G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ . Rezolvare: a) Aplicând formula distanţei pentru cele trei laturi ale triunghiului AB = (x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 obţinem: AB = 3 5 .

2 panta dreptei BC este − 89 . 12 10 ⇒ AE = . Atunci ecuaţia bisectoarei este: ⎝7 7⎠ x−2 y−6 = ⇒ 21x-7y=0. 3 f) y-6= (x-2). 7 i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dată de formula A = AB ⋅ AC = 30 .1 ⇒ panta lui AD este 2. Pentru a calcula lungimea 2 6 −2 −6 7 7 bisectoarei ne putem folosi şi de formula A 2 AB ⋅ AC cos 2 care este utilizată de obicei când se AE = AB + AC cunoaşte măsura unghiului a cărei bisectoare se calculează. Rămâne să 2 scriem ecuaţia dreptei care trece prin A şi are panta 2 : y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecuaţia înălţimii din A. ⎟ .Folosindu-ne EC AC 4 de raportul în care un punct împarte un segment rezultă ⎛2 6⎞ coordonatele lui E ⎜ . 2 2 h) Fie AE bisectoarea unghiului A. Pentru calculul înălţimii (într-un triunghi dreptunghic) este convenabil să aplicăm formula: AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5 AD = = = . Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în 3 condiţiile în care panta este tg300 1 1 g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC . BC 5 5 5 Altfel. BE AB 3 Din teorema bisectoarei k= = ⇒ k= . trebuia rezolvat sistemul format din ecuaţiile dreptelor BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D.

Sa se rezolve ecuaţia : x x 3 ⎞ ⎛ ⎜ 2005 4 + 2005 4 ⎟ + 1 2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Rezolvare : Ecuaţia dată este echivalentă cu : x x x 2 4 x ⎛ ⎞ 2006 = ⎜ 2005 4 + 1⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Ridicăm la puterea x x x x 1 ⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 4 x (x ) Din monotonia funcţiei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict crescătoare ⇒ ecuaţia (x ) are soluţie unică ⇒ x = 4 x 16 . a2 + b2 15. Să se rezolve ecuaţia: x 2x x x 3 3 2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1 90 . h) = .y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c d ( M 0 .Se va insista pe faptul că dacă triunghiul nu ar fi fost dreptunghic ar fi trebuit să se calculeze distanţa de la A la dreapta BC adică tocmai lungimea înălţimii iar aceasta s-ar putea face mai simplu folosind formula : Distanţa de la un punct M0(x0.

Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p . p = 4 (*) 10p-1 ≤ N < 10p . Rezolvare: 102 < abc <103 .Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: x x 3 3 2007 = (2006 + 1) . Ridicăm la puterea 1/3 => x x 3 3 2007 = 2006 +1 => x x 3 3 2007 – 2006 =1 (*) Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3 17. 91 . p = 3 ______ 3 10 < abcd < 104 . unde p reprezintă numărul de cifre ale lui N. Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007. Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre.

u (b ) = 6 u (c ) = 6 92 ..... 11 2006 ori de 1 d = 2006 Rezolvare : 2005 A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5 u (d ) = 6 ⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0.⎛a b ⎞ 18. unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + .. Să se arate că matricea A = ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ ∈ M 2 (Z ) e ⎠ ⎝ inversabilă .. + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + . + 111 .

2 3 3 2 6 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 − ⎟:⎜ ⎟ . 3 2 3 − 12 . Să se calculeze: a) b) 98 − 44 − 50 + 99 . (7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ).sinteze I. (520 + 330 − 520 ) : 914. APLICAŢII. 1.Probleme . 3 2 3 3−2 2 ⋅ 2 c) d) e) f) g) h) i) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ { [ ( 3 − 2 2 : 22. ( 287 − 358 − 358 ) : 1620. ( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 . ⎜ 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠ ⎝ 5 −1 93 . )]} 12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6 − + . NUMERE REALE.

2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ). 3+ 2 2+ 2+ 3 3+ 2 − 2 ( ) ( ) ( 2 )( 3− 2. Să se calculeze numărul a + a + a 〈 2007.5 şi b = 46. Dacă a=2006. 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 . (3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) . q) r) s) t) u) v) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ). 2− 3 2+ 3 2+ 3 + 2− 3 2− 2− 3 3− 2 + . m) n) o) p) (3 − 7 ) + (2 − 7 ) . a 2 − b 2 pentru a = 242. 2 2 2 2 2 2 16 x16 25 y 24 . arătaţi că 3.5 94 . 2+ 3 2− 3 + . ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎜ − + ⎟: 3 2 ⎜ ⎟ 32 2 2 ⎠ ⎝3 2 ( ) −1 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2. ) 2.2007.j) k) l) 6561 + 1225 − 5184 . 3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) .

Să se verifice egalităţile: b) 3 16. ⋅ 31 + 32 ∈ Q. 6 6 . Să se arate că: a) 2 sau 3 3 2 . Să se aducă la o formă mai simplă expresia: E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 ..4. 12. a 3b = 1996 . Să se afle x ştiind că 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ . E= b= 2a − b ∈Q a + 2b stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5 7 − 1 − 11 − 4 7 8. + 2 999.. a〉 0.. ∀n ∈ N b) 2 ⋅ 9 n +1 +4 n+ 2 ⋅3 2n ∈ N . 9. 2x − 4 14. ) 2 ( ) b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 ..41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1.. Comparaţi numerele: a= ( 5− 3 + ) 2 ( 3− 5 +2 ) 2 ( 5 + 3 +46− 5 . 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + . 95 .. Arătaţi că numărul a = 1.. Să se afle numerele întregi x pentru care ∈ Z. Să se ordoneze crescător numerele: 2 . Să se arate că expresia ( ) 5 e pătrat perfect. calculati .. ∀n ∈ N . Care număr este mai mare: 10*. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: 13. Dacă b a ⋅ 499 + 3b 6.. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor: 3.. Să se arate că: a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q. 17.41 − 2 7. a) 5n + 7 ∈ R − Q b) 5n + 13 ∈ R − Q 2n 11.. x+5 a) 3 5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2 9+4 5 +3 9−4 5 =3 3 15.. 5.

a15 = ? b)a8 = 40. Fie (a n )n o progresie aritmetică .. c) 3 1 9 +3 5 ... b) a n = 3 + (-1) n c) a n = n +n + 1 2 4. a 2 . a 7 = ?. a10 = ? c)a 6 = 2..r=2 2. b) a 1 . . Dacă se dau doi termeni ai progresiei să se afle ceilalţi : a )a3 = 7. − 2 ... a11 = ? d )a 2 = −5. Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă : II.. a9 = −125. Să se demonstreze că 1..... e) 18. PROGRESII ARITMETICE c) a1 = 1..27.. a 7 = ?.15. + 1 2n + 4n 2 − 1 20... 1 2+ 3 + 1 4 + 15 + . 2+ 3+ 5 nu este un număr raţional.. d) .. Fie (a n )n o progresie aritmetică.. − 9 .. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n : a) a1 . b) 3 1 2−3 3 1 2 +1 . Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2 19.. a5 = 13.. a9 = ?... a10 = 36.. a19 = ? 5. r= 0. 5 .. Să se demonstreze că: (a 2 +1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q . 3.. Se dau : 96 . Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea: 2 −2 6 ≤3 2. a 20 = −20. Fie a.21..5 −3 2 2− 2 − 3 2+ 2 − 3 a) 3 1 ..... r=5 b) a1 =7 . a9 = ?.b.3 . Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n a) a n =3n+1 . )( )( ) 21.c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1.. a 2 .3 a) a1 =-3 ..

Sn =3 n 2 2 . r = −3 se cere a1 6. Este progresie aritmetică un şir pentru care : a) Sn = n -2n . . a3 + a 4 + a5 = a12 + 2 7.5 se cere a 19 c) a10 = 131. ÷ ai . 97 . r = 12 se cere a1 d) a 200 = 0. a 27 = 60 b)a 20 = 0. Să se calculeze S50. Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2. r= ? dacă Sn = 2 n 2 +3n . Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică. 4 2 b) a1 = ?. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general.5 se cere a 12 b) a1 = 3. S30 =900 . Să se afle primul termen şi raţia. 10. 12. r = 0. r = −1. r = −5 c)a1 = 5. b) Sn= 7n-1 .5 9. 11. Sn = n2 − n. S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 . a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16. S10 = 100. 2 ÷ ai .a )a1 = −2. b) x n =10-7n.5. a) x n =2n-5 . a)a1 =10 a100 =150 8. a100 = 7. a 60 = −92 c)a1 + a 7 = 42. a1 ⋅ a5 = 28 e) S10 = 8S 5 .Cunoscând Sn să se găsescă : a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n . c) Sn = -4 n +11. Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă : a )a5 = 27. Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică.

b 2 . x ≠ −1. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1+7+13+…. b) 1+3+5+…. d 2 bcd acd abd abc 98 .18. b ..4 − 2 x + x 2 2 c) x + 2 .. . c sunt în progresie aritmetică. 9. c b) 2 2 2 ÷ a 2 + 2bc. x − 2 13.c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1. Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică : a) (a+b)² . 16. b − ca.. b) a a+b b . c − ab ⇔ ÷a. .a) x-3. Să se demonstreze : a) ÷ a − bc. x+3 . Dacă numerele a. Fie (a n )n o progresie aritmetică. . ∀n ≥ 2 . c 2 + 2ab ⇔ ÷ c) 1 1 1 . (3x ) . c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+….. c) x +1 2x x( x + 1) 15.x2. 14. .... Să se arate că dacă numerele 1 1 1 sunt în progresie .+x =280 .b. b+c c+a b+a 2 2 2 aritmetică atunci numerele a .d3 ⇒ ÷a 2 . + = .+(x+25) = 338 . Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1. . b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1 . a²+b² . (a-b)² .+x = 169 . d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ …….x2 +1 = 0 18. b 2 + 2ca. . e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100. b) x 2 + 2. b−c c−a a−b ÷ a3 a2 3 b2 3 c2 d2 ..c . c 2 . b.b . Să se arate că : 1 1 1 n −1 + + .+(x+28) = 155 . a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n 17. x ≠ 0..

b2 .. Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n a) b3 = 6.. bn +1 = 2bn d) b1 = 10. să se găsească b7 .. Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă : a) b1 = 6. 2 2 7. b12 ..24.. b5 = 24 .. b6 . Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin : b) b1 = 4. Să se determine x geometrică : b) Sn = 2 − 1 .6 − x ..54. 6. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n : a) b1 .î. q = 3 2..III. b8 = −10 . q = e) b1 = 1. b9 . bn +1 = 1 bn 5 5. Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice (b n ) n dacă : 99 . q = 5 b) b1 = −24.. q = −0. 2 4 a) a+x.5..81.225. numerele următoare să fie în progresie b) 2 x . b3 . x . bn +1 = 3bn c) b1 = 9.. bn +1 = −3bn a) b1 = 2. q = 2 c) b2 = −10... b2 . 4. b10 b) b5 = 10. c) 1. n c) Sn = 3 + 1 n a.36.. 3.. b+x.32 ..……………. Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este : a) Sn = n² -1 .−135.5 1 2 d) b2 = 0. x ... PROGRESII GEOMETRICE 1. b) b1 .. c+x ...

........lgb-3 lg3..Să se calculeze sumele : a) 1 + 2 + 2 + 2 + .... + (1 + x ) = 0... + 2008 2 2 1 1 + 3 − . b5 a⋅3 b a ⋅ b2 1 2.3 g) 7+77+777+….100 ⋅ 22007 2007 9..7777…7(de n ori 7) h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 2 2 + 4 ⋅ 23 + .. + 22008 1 1 + 3 + ..... 4.a) ⎨ ⎧b2 − b1 = −4 ⎩b3 − b1 = 8 2 3 b) ⎨ ⎧b3 − b2 = 12 ⎩b4 − b2 = 48 2008 c) ⎨ ⎧b6 = 25 ⎩b8 = 9 8....... Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2 7 ab 6 . + 2 b) 1 − 2 + 2 2 1 1 + 2 22 1 1 d) − 2 2 2 c) − 23 + .x 3 2 = 0. Să se rezolve ecuaţiile : a) 1 + x + x + x + ..... Să se calculeze expresiile: a) 11 log 25 121 100 .33333….. − 2008 2 2 e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1) f) 3+33+333+……. LOGARITMI 1... Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga...... x ≠ 1 2007 b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ..... 2 3. b) E= 4 c) E= a3 . Să se arate că log26+log62>2.... x ≠ 0 IV..

.. log b y. y. + log 3 n + .z.1 log 4 b) 7 49 20 ⎞ ⎛ 4⎞ ⎟ + log 2 ⎜ ⎟ . + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .y.c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2 1 1 = + log b x log a x log c x ∀a. log 96 2 log12 2 b) E= 7..Să se calculeze suma: 31+log3 7 − 2 log 4 121 1 1 + log 2 1 + log 2 2 + . Să se arate că expresia: E= log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z log 3 x + log 3 y + log 3 3 z este independentă de valorile strict mai x. 101 .. log c z sunt în progresie aritmetică. ⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠ d) log 5 (log 3 (log 6 216)) e) log 2 (log 5 (log 3 243)) f) c) E=log225-log2 ⎛ ⎜ log 5 125 − log 3 3 9 64 log 8 2 + log 2 2 g) 49 log 7 3 + log 3 81 5. z sunt în progresie geometrică atunci log a x. c ∈ R * + − { }.b. 6. b. + 1 log n 1 + log n 2 + .. Să se arate că dacă a... Să se calculeze expresiile: a) E= mari ca 1 ale variabilelor log 2 24 log 2 192 − . Să se arate că dacă x. + log n n 8... x〉 0 1 9.

PRIMITIVE 1. ∫ 15. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 5. cos 2 x 1+ x dx 21. dx x2 + 2 1 19. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 3. x 2 + 4dx 4 − x 2 dx x2 + 3 14. 1. ∫ 16. ∫ ⎜ 5 − 3 + ⎜ ⎟ x x⎠ ⎝ x 5 3 ⎞ ⎛ 8. cos x 102 . ∫ dx 2 sin x. 2. ∫ (x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx 1 13. ∫ x(x-1)(x-2)dx 1 4. ∫ (2 x − 3 x + 45 x dx ) 7. ∫ x ( x − 1) 3 dx 9. 20. ∫ (x 5 +5 x )dx 1 )dx ex 2 ∫⎜ ⎝ ⎛ 5 + 4x ⎞ ⎟ dx x ⎠ 12. ∫ 17. ∫ 18. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x ⎠ ⎝ 10. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii. ∫ (3 x + 3 )dx x x ⎛ 5 3 2 ⎞ ⎟dx 6. ∫( e x + 11. ∫ 1− x ∫ ∫ ∫ dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3 1 dx sin x .

∫ ∫ 5x + 3 dx 8. ∫ dx sin 2 5 x 1 13. ∫ 2ctg 2 xdx 3. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx 15. ∫ 3 4 x dx 5. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 21. ∫ x 2 2 ) ∫( 19. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx 3⋅ 2x + 2 ⋅ ex 24. ∫ x ⋅ e dx 2 x 23. ∫x 1 ln xdx ∫ x ln xdx 1 ∫ x ln xdx 2 3. 2. ∫ dx 16 x 2 + 4 2 ∫ 4x 2 ∫ 25 − 9 x ∫ 1 1 2 dx dx 4x + 9 1 9. ∫ x ⋅ e dx 2 2 2x x +1 x + 1 ⋅ e x dx ln(1 + x 2 + 1)dx ∫ x ln( x − 1)dx x −1 16. 5.2. ∫ ln xdx 4. ∫ dx cos 2 3 x 2 1 11. ∫ ln(1 + )dx x 9. ∫ dx 2x ∫ x ⋅ e dx 20. ∫ 4 sin 4 xdx 6. 3. 1.. ∫ x ⋅ e dx 2 −x 103 . ∫ 3 cos 3 xdx 7. ∫ ln 3 x dx x2 ln 2 x 10. ∫ dx 11. 9 − 16 x 2 dx 12. 2. ∫ x ln dx x +1 −x 18. ∫ tg 4 xdx 14. ∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x) 6. ∫ sin(ln x)dx 14. ∫ cos(ln x)dx x2 2 13. dx 3x 22. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 4. ∫ dx x 2 7. 17. 1 1 dx − 16 1 10. 12. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi: 1.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse. ∫ ln 2 xdx 2 8.

Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei 1. x x 2 2 26. ∫ cos x 25. ∫ x 10. ∫ sin x 2 2 2 2 41. ∫ x ⋅ cos 2 xdx 36. 47. ∫ x 2 − 9dx 4 − x 2 dx ∫ x ln xdx x 2 − 2x + 5 dx ex n 3. ∫ x ⋅ cos xdx x dx 38.∫ e ⋅ sin xdx 27. 9 2 7 k k +1 n 7. x 2 2 39. ∫ x ⋅ cos xdx 32. 8. ∫ x ⋅ sin xdx 31. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx 46. ∫ x ⋅ sin xdx x dx 37. ∫ 2 x dx e +1 e x dx 11. ∫ e ⋅ sin 2 xdx 29. ∫ arcsin x dx x2 42. ∫ x(5 x − 3) dx 6. ∫ x (x + 1) dx 2. ∫ x ⋅ cos xdx 34. ∫ x ⋅ sin 2 xdx 35. ∫ e x dx 12. ∫ x (x + 1) dx 9 2 3 6 x ∫ x ⋅ 7 dx 2 ∫ (2 x − 1) dx 4. ∫ x(2 x − 1) dx 5. ∫x⋅ 45. ∫ x ⋅ arcsin x ∫ e ⋅ cos 2 xdx 30. ∫ x ⋅ sin xdx 33. ∫ (ax + b ) dx 3. ex ∫ e x + 1dx ex 9. e2x ∫ e x − 1dx 104 . ∫ e x ⋅ cos xdx 28. ∫ e − x 1− x2 ⋅ sin 2 xdx dx 40. ∫ x ⋅ 43. ∫ cos 2 (ln x)dx 44.

∫ x x + 2dx 20. ∫ x 3 x 2 + 2dx 38. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 3. (1 − x )2 dx x x 1 2 4x + 2x − 3 x 29. ∫ 3 36 . ∫ dx x2 +1 1 32. ∫ 2 x dx e −1 14. ∫ x(2005 + ln x) 2006 35. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx 105 . ∫ x 1 − x dx 15. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. 16. ∫ ∫ ∫ ∫ ln x dx x x ln xdx ln x dx x x−2 x 3 x 1 2 dx dx 26. ∫ dx 4 x(1 + ln x ) 1 33. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx 2. 3 4 19.e3x 13. ∫ x − 6 x − 7 dx 3 2 ∫ ∫ ∫ ∫ 22. 21. ∫ dx x ln x dx ( ) 1 + ln x dx x 1 dx 37. ∫ 4 dx x +1 1 31. ∫ dx 2 x ln x + 8 1 34. 27. 28. 24. ∫ dx 2 x 3 − ln x − x + 3x + 4 x 30. ∫x 25 x − 1dx 2 ∫ 2 x + 5dx 17. ∫x 1 x2 −1 dx 4. 23. 3 2 x + 5dx − x 2 − x + 2dx ∫ x 1 + x dx 18. 25.

9. ∫ (tgx + tg x )dx 3 6. 5. ∫ cos 3 xdx sin x 13. dx ∫ x + 4 dx ∫x 2 x 6. ∫ 1 − cos x 11. ∫ 2 x + 1 dx ∫ (2 x + 3) 11. 1 2005 2x + 3 3. ∫ arcsin x 2 dx 1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x 1 dx 17. ∫ 1+ x2 1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006 1 − (cos x ) 1 16. 7.5. 7. ∫ (x + 1)(x + 2) x2 ∫ x 2 − 2 dx x2 ∫ x 2 + 1 dx dx (x − 1)(x − 2) 1 1 ∫ x(x + 2) dx 106 . ∫ sin 3 xdx 12. ∫ 13. ∫ 1 cos x dx 10. 4.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale: 1. ∫ dx cos 2 x − 4 15. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x (arctgx )2006 dx 1 dx 20. ∫ 18. ∫ 19. ∫ 1− x sin 2 x dx 2 dx 5. ∫ dx sin x 2 14. ∫ x 2 + 4 dx 1 dx 10. ∫ 2 3x + 5 1 dx 12. 1 dx −9 1 8. ∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 3 dx 1 − 3x 1 2. 8. ∫ 1 + sin ∫ 1 x cos x 2 x dx sin 3 x ∫ cos x dx x dx 9.

∫ 2 2 x − 3x + 1 3x − 2 dx 20. ∫ (x − 1) x 10 dx x2 ∫ x 6 + 4 dx 107 . ∫ 1 4 x + 4 3 x dx 26. ∫x 2 15.1 dx − 3x + 2 1 dx 16. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫ 2 dx x − 2x + 5 6x − 2 19. ∫ dx 1+ x4 ∫ 2x 2 27. ∫ 6 dx x −3 2x 25. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx 24. ∫ 1 + x8 14. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5 5x − 2 21. ∫ 2 3x + x + 1 4x − 3 dx 18. 1 dx − x −3 1 17. ∫ 2 x − 5x + 6 x +1 22. 29. ∫ (x − 1) x3 12 dx 28.

ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE Sec.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat. teoremă. metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene” 108 . prismă. normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale.n. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire. 4 î. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales. 3 î. 18 î.e. hiperbolă.e.n) a introdus noţiunile de semidreaptă.n. Sec.n. Eratostene din Cyrene(275-195 î.n. număr compus.n). A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi.e.e. sau denumirile de paralelogram. tangentă la o curbă. poliedru. 6 î. Matematicianul grec Euclid(330-275 î. Aristotel (384-322 î. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim. Sec. parabolă şi noţiunile de focare.n. sec. puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă.e. 5 î. numere relativ prime.e.e. Apolonius din Perga(262-200 î. silogism. Sec.e. de elipsă.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din Alexandria (în 323 î. numere prime perfecte. unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru.e. tetraedru.e.

a două numere întregi 85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”. matematician indian. 1515. precum şi sistemul de numeraţie zecimal.m. şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545.este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian Bhaskara(1114-1185). fiind interpretate ca datorii. 1228. a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze.în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui Euclid” pentru aflarea c. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo Cardano(1502-1576) în lucrările sale. acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie Sec.Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară. 109 .d. Arhimede(287-212 î. 1150.m. pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale.n) precursor al calculului integral.c. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în Europa numerele negative. deşi promisese autorilor lor să nu le divulge. tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative.e. 1202. Sec.Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero.rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos. iar mai târziu de Niccolo Tartaglia în 1530.

1614.inventarea logaritmilor naturali de către John Neper(1550-1617).matematicianul englez John Wallis(1616-1703) 1 1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile = ∞.în „Varia opera mathematica” apărută postum.1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete. reducând problemele de geometrie la probleme de algebră.este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis). „Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în 1696.este dată teorema lui Ceva de către Ceva Giovani(1648-1734). 1640. tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial. descoperit abia în 1920. 1678.este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”. a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”. 1637. cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său). 1656. definiţia derivatei. „Combinaţiones”.este introdusă denumirea pentru cicloidă de către Galileo Galilei (1564-1642). 1654.începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal. 1692. = 0 şi a ∞ 0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă 1670. a lui Pierre Fermat(1601-1665). 110 . reguli de integrare. 1679.este introdusă noţiunea de variabilă de către Rene Descartes(1596-1650).

577215. + − ln n) =0..arcsinx.este descoperită curba numită lemniscată. 1746... sinx. caracterizată de inegalitatea (1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli). 1705.introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut. 111 . cosx. 1729. n 2 3 1739.introducerea calculului variaţional.1690.Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta 1 1 1 e= lim(1 + + + . 1747 este enunţată problema celor trei corpuri de către Clairaut.este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746.utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate.sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice (Jacques Bernoulli) 1694..este propusă denumirea de integrală de către Jacques Bernoulli(1654-1705) 1692..este dată „Legea numerelor mari” de către Jacques Bernoulli.realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex. punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli. n→∞. 1711.crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis Clairaut(1713-1765). 1731. 1735.relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735. 1696-1697. de către matematicianul englez Isaac Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried Leibniz(1646-1716). 1733.

a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G. precum şi notaţiile e.a fost dată ecuaţia planului tangent(G.demonstrarea iraţionalităţii lui π de către Heinrich Lambert(1728-1777).demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către D’Alembert.Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui Cramer. acesta a introdus şi funcţia ϕ (n ) .introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783). 112 . 1767.este dată formula creşterilor finite. de către Joseph Fourier(1768-183).au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G. Monge). 1775.este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval.introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler. 1771. f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue. 1780.sunt puse bazele calculului variaţional de către Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler. 1765. 1785. Monge). 1755. 1768. i.crearea mecanicii analitice de către Joseph Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange. Monge. 1766. 1797.indicatorul lui Euler. sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). 1750.începutul creării geometriei descriptive de către Gaspard Monge(1746-1818). 1796. cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”.

fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez Jean Poncelet. 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii.1798. cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei. 1816-1835.au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G. a b este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss.este introdusă seria hipergeometrică de către Carl Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german. modul al unui număr complex.introducerea noţiunii de raport anarmonic de Chasles Michel(1793-1880). Monge). pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre (1752-1833). 1807-. cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles Brianchon . de către Fourier. numere conjugate. 1820. 113 . Jean Poncelet şi Karl Feuerbach. criteriu care-i poartă numele. a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale. este introdus simbolul [.Augustin Cauchy(1789-1857). este introdusă notaţia pentru integrala definită ∫ f ( x)dx . 1812. a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor..]. transpoziţie. 1822 introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich Bessel. fondatorul analizei matematice moderne. atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme. a introdus noţiunile de afix.

1839introducerea noţiunii de integrale multiple(Dirichlet).începutul creării primei geometrii Bolyai(1802-1860) neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski. funcţia Dirichlet. 1828 sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss. 1831. demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859). 114 . a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru.definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss . 1830.este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste Galois(1811-1832).este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897).este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel.Abel introduce integralele ce-i poartă numele.introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele. 1825. Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie. matematician englez. 1841descoperirea invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864). referitor la integralele 1837.introducerea noţiunii de factor de discontinuitate. 1827. Niels Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor.1823-1831. 1834. 1840. W. 1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss.

este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană.Legea numerelor mari – Cebâşev.introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice. 1847 este introdus calculul logic de George Boole.sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J.Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) . introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert. 1851.„Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev. Sylvester). 1853. 1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C. 1858. 1845. introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866). este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest Kummel(1810-1893). 1843. 1846. 1852. de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897).crearea calculului matriceal de către Arthur Cayley(1821-1895) matematician englez . definind şi 115 . lui datorându-se studiul integralei definite.introducerea segmentelor orientate AB de către Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor.descoperirea cuaternionilor de către William Hamilton (1805-1865). numită geometria sferică. creatorul algebrei booleene. 1854.

1873.H.rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley. produs cartezian. El a introdus noţiunile de mulţime deschisă. punct de acumulare. Weber. 1874-1897.crearea teoriei mulţimilor de către Georg Cantor(1845-1918). 1899 -axiomatizarea geometriei de către David Hilbert. (un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali). mulţime închisă.. distributivă şi în care orice element e inversabil. mulţime densă... 116 . introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind. intersecţie.este dată denumirea de subgrup de către Sophus Lie(1842-1899).. tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul.... 1882Ferdinand Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3.718281. 1897. asociază conceptului de corp. mulţime bine ordonată.idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime. 1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). 1893. n →∞ n 1874. 1878. sensul de astăzi. 1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către Dirichlet. ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă. reuniune... mulţime numărabilă. punct izolat.introducerea denumirii de inel de către Hilbert(1862-1943).Charles Hermite(1822-1901) demonstrează 1 transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2.141592.

având două milioane de cifre. 1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român Dan Barbilian(1895-1961). 1950 -este introdusă noţiunea de Δ .derivată de către Dan Barbilian.este introdusă denumirea de funcţională de către Jacques Hadamard (1865-1963). 1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975).1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D. unul din fondatorii analizei funcţionale. de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov. 2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931. obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea. 1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda Schulz-Mihoc. 1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore Moisil(1906-1973). 1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975).este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie Pompeiu(1873-1954). 1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge. 1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983). 117 .Hilbert). 1910. 1905.

Bucureşti 118 . Mihăileanu. Editura Tehnică. 4. Editura Rafet. 2: Vasile Bobancu.1. Bucureşti. 3.1974/ 1981. 1: N.BIBLIOGRAFIE. Neculai Stanciu.Editura Ştiinţifică şi enciclopedică. Mică enciclopedie matematică. 100 de probleme rezolvate..Caleidoscop matematic.Istoria matematicii.vol2. Editura Niculesu.vol.

.................. 45 Progresii.........................5 Sinteze matematice Mulţimea numerelor reale...........77 Algebră liniară.............103 Primitive................................................................... ........................................................101 Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor..............................................................82 Şiruri de numere reale.........................................................................................................................................143 119 .......69 Formule trigonometrice....117 Probleme...................................................47 Funcţii............................................................................................ Operaţii cu mulţimi....................56 Funcţia exponenţială şi logaritmică.....................................................................................93 Funcţii continue................63 Vectori şi operaţii cu vectori..109 Probleme propuse şi rezolvate..................................................................................................sinteze..........................................................................Cuprins Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie...............................128 Istoricul noţiunilor matematice.................88 Limite de şiruri.........................................................................65 Funcţii trigonometrice.....................................................................................................................50 Numere complexe.................................98 Derivate.......59 Binomul lui Newton...........42 Mulţimi..........72 Ecuaţiile dreptei în plan....................37 Inegalităţi...........................................75 Conice..................

120 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful