CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Această disciplină juridică analizează instituţiile juridice de drept procesual penal şi de drept procesual penal şi de drept

procesual civil în cadrul activităţii de practică judiciară de la instanţele judecătoreşti. Această disciplină reprezintă de fapt „laboratorul juridic” în cadrul căruia studenţii învaţă să transpună efectiv în practică regulile procesuale însuşite. Studiul şi aplicarea în practică a normelor de drept procesual penal şi civil se face, în cadrul acestei discipline, în strânsă legătură cu normele din Legea de organizare judecătorească, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Codul deontologic al magistratului. Această disciplină evidenţiază, practic modul în care se desfăşoară activitatea fiecărui compartiment al instanţelor judecătoreşti, circuitul actelor, al dosarelor de la data primirii - înregistrării şi până la data soluţionării. În cadrul disciplinei „Clinica Juridică” se organizează periodic „procese simulate” în care studenţii sunt veritabili participanţi în sensul procesual penal şi civil. Prin intermediul acestei discipline studenţii învaţă să se exprime juridic, să pună concluzii ca magistrat - procuror, ca avocat, să pronunţe hotărâri judecătoreşti precum magistratul - judecător.

2

Obiectivul cursului Prin prisma planului tematic al cursului se are în vedere : instruirea studenţilor pentru a deveni practicieni reflexivi, oferindu-le şi o viziune din interior a sistemului judiciar; însuşirea de către studenţi a deprinderilor profesionale fundamentale; cunoaşterea de către studenţi a aspectelor normative ale profesiei de magistrat.

3

CAPITOLUL I
Principiile fundamentale ale procesului penal român Secţiunea I – Noţiuni introductive Sunt reguli de bază procesului penal” enunţat cu caracter general în temeiul cărora este - trebuie raportat la „scopul 1 din Codul de procedură prin art. organizată desfăşurarea procesului penal

penală„ constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”. Modificări în materia principiilor fundamentale s-au produs odată cu apariţia Legii 32/ 1990 care a introdus în Codul de procedură penală art. 51 principiul nou şi anume „Respectarea demnităţii umane” principiu care îşi găseşte corespondent în art. 22 pct. 2 din Constituţia României. Art. 51 Cod procedură penală „Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau tratamente de cruzime, inumane sau degradante este pedepsită prin lege”. - prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus în Codul de procedură penală principiul „ prezumţiei de nevinovăţie”. - art. 52 Cod procedură penală „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”.

4

Principiile fundamentale ale procesului penal cu o valoare deosebită atât în activitatea de creare a dreptului material, în interpretarea acestuia cât şi în aplicarea sa practică. Grupa I. Principii – reguli de bază ale procesului penal (art. 2-8 Cod procedură penală) Grupa II. Principii – în baza cărora este organizat sistemul judiciar şi se desfăşoară activitatea procesual penală: egalitatea persoanei în procesul penal, operativitatea soluţionării cauzelor, dreptul la un proces echitabil. 1. Legalitatea procesului penal. - presupune ca activitatea procesuală, în întregul ei, să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legii („nulla justitio suie lege”). - este consacrat prin act. 2 alin. 1 Cod procedură penală „ procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. - îşi găseşte corespondentul în principiul general al legalităţii înscris în art. 1 alin. 5 din Constituţia României, care prevede că : „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. - art. 23 alin. 12 din Constituţie prevede că : „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”; - legalitatea presupune înfiinţarea prin lege a instanţelor judecătoreşti, a parchetelor şi a organelor de cercetare penală precum şi desfăşurarea activităţii acestora în compunerea şi limitele competenţei acordate de lege. Normele care reglementează compunerea şi limitele activităţii acestor organe sunt imperative şi orice încălcare a lor este sancţionată.

Secţiunea a II-a – Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practică Oficialitatea procesului penal (principiul obligativităţii) . indiferent de cererea persoanelor vătămate prin infracţiune. de regulă.este reglementat în art. a legilor penale şi civile. a altor dispoziţii legale.presupune efectuarea fiecărui act procesual şi procedural în conţinutul şi formele prevăzute de lege şi înlăturarea actelor nelegale din activitatea organelor judiciare.vizează respectarea de către organele judiciare pe tot parcursul procesului penal. 2 Cod procedură penală „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu afară de cazul când prin lege se dispune altfel”. . Statul are dreptul ca prin organele judiciare să-l tragă la răspundere pe infractor să înceapă şi să desfăşoare procesul penal din proprie iniţiativă. . . În cadrul procesului penal nu-şi găseşte . .5 .operează atât în activitatea organelor judiciare cât şi faţă de părţi.garantează respectarea integrală a drepturilor procesuale acordate de lege participanţilor şi prevede numai utilizarea mijloacelor şi metodelor admise de lege. a legii procesual penal. .presupune organizarea controlului judiciar şi a supravegherii judiciare pentru asigurarea respectării întocmai a prevederilor Codului de procedură penală si a altor dispoziţii legale. aplicabilitatea principiului disponibilităţii care este specific procesului penal. 2 alin. cauza urmând a fi soluţionată potrivit tuturor dispoziţiilor legale în vigoare.

Art. 72 din Constituţie reglementează imunitatea parlamentară.J. reţinuţi sau arestaţi. dar nu pot fi percheziţionaţi. Preşedintele României se bucură de imunitate iar punerea sa sub acuzare se poate realiza numai de către Camera Deputaţilor şi Senat pentru înaltă trădare cu votul a cel puţin 2 /3 din numărul deputaţilor şi senatorilor în şedinţa comună. 84 din Constituţie. de art.C. după ascultarea lor.6 Organele judiciare au obligaţia de a porni procesul penal neputându-se sustrage de la declanşarea procesului penal.cunoaşte anumite excepţii (în anumite infracţiunii sau când autorul infracţiunii este o anumită persoană) procesul penal nu mai unor organe sau persoane anume prevăzute de lege şi anume: a) situaţiile prev. de la exercitarea ei până la finalizarea cauzelor aflate pe rol. Potrivit art.C. Ministerul Justiţiei va informa de îndată pe preşedintele Camerei asupra reţinerii sau percheziţiei. .C. 72 alin.C. 3 din Constituţie prevede că. Deputaţii sau senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Competenţa de judecată aparţine I. Pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Art. în caz de infracţiune fragrantă. fără încuviinţarea Camerei din care face parte. de la punerea în mişcare a acţiunii penale.J. 72. poate fi declanşat din oficiu fiind necesare anumite autorizări sau sesizări din partea . 84 si 109 din Constituţie care fixează imunităţile de jurisdicţie ale demnitarilor şi membrilor Guvernului. Competenţa aparţine I. deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei.

constată că nu există temei pentru reţinere. Imunitatea de jurisdicţie consulară – operează numai pentru actele îndeplinite în exerciţiul funcţiilor consulare. va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Dacă acţiunea penală a .C. Imunitatea de jurisdicţie diplomatică este absolută – agentul diplomatic nu poate fi urmărit şi judecat de nici o autoritate juridică atât pentru actele oficiale cât şi pentru cele particulare.C. c) Imunitatea magistralilor. membrii Guvernului pot fi urmăriţi penal.J. Art. Competenţa de judecată aparţine I. arestaţi. Dacă s-a cerut începerea urmăririi penale Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Cererea de a fi începută urmărirea penală pentru membrii Guvernului poate fi făcută numai de către Camera Deputaţilor Senat şi Preşedintele României.7 Dacă Camera sesizată. percheziţionaţi sau trimişi în judecată fără . 109 alin... reţinuţi. „ magistraţii nu pot fi cercetaţi. b) Imunităţile de jurisdicţie diplomatică şi consulară prevăd potrivit convenţiilor internaţionale şi legislaţiei interne exceptarea persoanei străine care exercită activitate diplomatică şi consulară pe teritoriul ţării noastre şi la jurisdicţia penală şi civilă a statului român atât a lor cât şi a bunurilor acestora. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială. 2 din Constituţie prevăd că pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea din funcţie.

8

fost pusă

în mişcare, judecătorul este suspendat din funcţie până la - nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi ,

rămânerea definitivă a hotărârii; d) Notarii publici percheziţionaţi sau trimişi în judecată fără avizul organului competent. e) Potrivit art. 5 C.p.p punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei naţionale a statului român sau contra vieţii unui cetăţean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român când sunt săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general. f) în situaţia săvârşirii unei infracţiuni îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii reprezentanţilor unui stat străin acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de guvernul străin (art. 171 Cod penal). g) pentru unele infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate. h) pentru infracţiunile săvârşite de militari contra ordinii şi disciplinei militare (art. 331 – 336 Cod penal) precum şi pentru infracţiuni de sustragere de la serviciul militar indiferent dacă a fost săvârşită de un civil sau militar, acţiunea penală se pune în mişcare în urma sesizării organului judiciar de către comandantul unităţii militare. i) pentru infracţiunile săvârşite de civil contra capacităţii de apărare a ţării acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului centrului militar.

9

f) instituţia plângerii prealabile ca o condiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale o întâlnim numai la anumite infracţiuni (art. 279 Cod procedură penală). Când acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanelor vătămate, aceasta poate să împiedice exercitarea acţiunii prin retragerea plângerii sau împăcarea părţilor. Dacă persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu (art. 131 alin. 5 Cod procedură penală). Acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu când, de exemplu s-a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală asupra membrilor familiei. k) infracţiunea de seducţie (art. 199 Cod penal) pentru care procesul porneşte din oficiu, nefiind necesară plângerea prealabilă, însă împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală; e) infracţiunea de adulter (art. 304 Cod penal) - pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea soţului inocent dar urmărirea penală sau procesul penal încetează odată cu decesul persoanei vătămate sau în caz de anulare a căsătoriei soţului vinovat. Excepţiile de la principiul oficialităţii au caracter absolut în sensul că organele de urmărire penală si instanţa de judecată nu pot acţiona împotriva voinţei organelor şi persoanelor prevăzute de lege, actele efectuate prin încălcarea acestor voinţe fiind sancţionate cu nulitatea.

10

Aflarea adevărului - este înscris în art. 3 Cod procedură penală ”în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei şi cu privire la persoana făptuitorului”. Acest principiu stă la baza realizării scopului procesului penal – constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Organele judiciare au obligaţia să constate existenţa faptei, împrejurările – de loc, de timp, mod şi mijloace de săvârşire a infracţiunii – în care aceasta s-a comis, forma şi modalitatea vinovăţiei, mobilul şi scopul urmărit de făptuitor, întinderea prejudiciului cauzat şi orice aspecte care ar putea să influenţeze răspunderea penală şi civilă a făptuitorului. Organele judiciare au obligaţia să stabilească orice date de natură să contribuie la cunoaşterea personalităţii făptuitorului. Hotărârea judecătorească pronunţată, în urma administrării probelor şi a interpretării lor corecte trebuie să reflecte fidel reabilitatea sub toate aceste aspecte. „Adevărul judiciar „reprezintă o concordanţă absolută între materialul probator din dosar şi faptele stabilite de organul judiciar – „Adevărat este numai ceea ce este stabilit prin probe”. Aflarea adevărului în procesul penal depinde de profesionalismul şi competenţa celor care aplică şi apără legea de rigoarea şi eficienţa căilor folosite.

11

Codul de procedură penală instituie un sistem de drepturi şi garanţii care contribuie la aflarea adevărului în cauza penală şi anume: - obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul în fiecare cauză penală prin strângerea probelor necesare pentru lămurirea cauzei. Art. 202 Cod procedură penală prevede obligaţia organului de urmărire penală de a strânge probele. Art. 287 Cod procedură penală „instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii; - dreptul părţilor de a putea dovedi pe tot parcursul procesului penal împrejurările care duc la aflarea adevărului în cauza respectivă ( art. 67 Cod procedură penală). - obligaţia oricărei persoane să contribuie prin informaţiile pe care le deţine la aflarea adevărului. La cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze (art. 65 alin. 2 Cod procedură penală). Fapta de a nu aduce la cunoştinţă organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăţiei unor persoane trimise în judecată sau condamnată pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept (art. 265 Cod penal); - aşezarea sistemului probator pe principiile libertăţii probelor şi ale liberei lor aprecieri (art. 63, 64 Cod procedură penală). - posibilitatea reluării cauzei din etapa procesuală în care aflarea adevărului s-a denaturat (art. 265 Cod procedură penală) (ex. : restituirea

.obligaţia verificării de către organul care instrumentează cauza. să pună în discuţia părţilor orice aspect care ar putea ajuta la aflarea adevărului. (exemplu : . . stabilirea faptelor până la constatarea exactă a adevărului.constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. restituirea pentru completarea urmăririi penale). asigurarea drepturilor părţilor. .principiul rolului activ deşi imperativ are şi un coeficient de relativitate în sensul că unele acte procesuale au un caracter strict personal.prezenţa la dezbateri personal sau prin reprezentant în cazurile în care aceasta nu este obligatorie. Organele judiciare au obligaţia să intervină în orice moment al desfăşurării procesului începând de la cererea de probe. Ele au datoria să explice părţilor drepturile lor procesuale si să le ajute în exercitarea acestor drepturi să dispună administrarea din oficiu a unor probe care ar putea contribui la soluţionarea justă a cauzelor. să examineze cauza penală sub toate aspectele şi când este nevoie să extindă acţiunea penală ori procesul penal si asupra altor fapte şi persoane. . .12 cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire . îndrumarea şi sprijinirea acestora. a concordanţei dintre realitate şi concluziile trase de către organul care a avut anterior cauza spre soluţionare. Rolul activ Potrivit art. 4 Cod procedură penală „organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal” atât în ceea ce priveşte urmărirea penală cât şi în realizarea celorlalte sarcini care apar pe parcursul procesului. administrarea probelor.asigurarea asistenţei judiciare atunci când ea nu este obligatorie.

Nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege”. în tot cursul procesului penal să se adreseze instanţei competente potrivit legii. 1. Reţinerea nu poate depăşi 24 ore iar arestarea se face numai în temeiul unui mandat emis de judecător pentru o durată de cel mult 30 zile cu posibilitatea prelungirii.13 . Orice persoană împotriva căreia s-a luat ilegal o măsură preventivă are dreptul la repararea pagubei suferite în condiţiile prevăzute de lege.exercitarea căilor de atac. Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau vreo restrângere a libertăţii consideră că este ilegală.2 din Constituţie prevede că „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. retragerea lor. arestarea unor persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. reglementează garantarea libertăţii persoanei „În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei”. 5 Cod procedură penală. În situaţia în care motivele reţinerii sau arestării au dispărut eliberarea persoanei este obligatorie. Legea precizează că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. Art. Art. Garantarea libertăţii persoanei Inviolabilitatea persoanei constă în dreptul fiecărui om de a fi şi de a se putea comporta liber numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. . are dreptul. reţinerea. 23 alin. Percheziţionarea.

de art.este un principiu nou reglementat în art.reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului. în scopul de a se obţine probe”. Legea instituie şi anumite garanţii practice pentru respectarea libertăţii persoanei prin limitarea expresă a cazurilor în care se poate dispune privarea de libertate (art. 2671.art.14 Art. . . Prezumţia de nevinovăţie . inumane ori degradante este pedepsiră de lege. au prioritate reglementările de drept internaţional cu excepţia cazului când constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. 266 Cod procedură penală „arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă. 20 din Constituţie „ dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu D. 51 Cod procedură penală.U.D.O cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte şi că dacă există neconcordanţă între actele internaţionale şi legislaţia internă. art.art. Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.a fost introdusă în cadrul penal prin Legea 20/1990 infracţiunea de tortură prev. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime. 148 Cod procedură penală). . Respectarea demnităţii umane . 68 Cod procedură penală „este oprit a se întrebuinţa violenţe. ameninţări ori alte mijloace de constrângere precum şi promisiuni sau îndemnuri. . 267 Cod penal „supunerea la rele tratamente”. prin stabilirea competenţei şi de cercetare a procurorului şi a instanţei de judecată şi prin controlul exercitat asupra legalităţii măsurilor luate.

.este o garanţie care protejează persoana implicată într-o cauză penală şi îi oferă posibilitatea să se apere împotriva acuzaţiilor ce i se aduc. Este înscris în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948. Orice dubiu în acuzare poate fi răsturnată prin apărarea învinuitului sau inculpatului care are dreptul de aproba lipsa de temeinicie a acesteia. Persoana împotriva căreia s-a dispus începerea urmăririi penale este prezumată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. 52 Cod procedură penală – până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Prezumţia de nevinovăţie reprezintă o garanţie a protecţiei drepturilor persoanei în cadrul procesului penal dar în momentul în care se stabileşte că probele au fost riguros administrate iar vinovăţia este stabilită. .este reglementată în art. prezumţia va fi înlăturată. 11 din Constituţie şi art.este reglementat în art. urmând să fie aplicate sancţiunile corespunzătoare infracţiunii săvârşite. .15 . Sarcina probei revine organului judiciar şi nu învinuitului sau inculpatului care nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia. 24 din Constituţie „ dreptul la apărare este garantat . ales sau numit din oficiu. În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat. 23 pct. persoana este considerată nevinovată. Garantarea drepturilor de apărare Dreptul de apărare reprezintă unul din drepturile fundamentare ale cetăţenilor.

În cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor drepturile exercitate a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare. 281/2003 „dreptul la apărare este garantat învinuitul. .p. Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.organul judiciar este obligat să aibă în vedere din oficiu aspectele care sunt în favoarea părţii. Principiul garantării drepturilor la apărare se manifestă sub următoarele aspecte: . Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie despre dreptul de a fi asistat de un apărător consemnându-se aceasta într-un proces –verbal de ascultare. 6 C. modificat prin Legea nr.16 . încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.este reglementat în art. . În cazurile prevăzute de lege organele judiciare au obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului dacă acesta nu are apărător ales. în cazurile expres prevăzute de lege este obligatorie ( art. Organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit.c.încălcarea dreptului la apărare atrage nulitatea actului de procedură efectuat. .asistenţa judiciară în general este facultativă. 171 Cod procedură penală). . inculpatul şi celelalte părţi în tot cursul procesului penal”.posibilitatea părţilor de a-şi asigura singuri apărarea.

Dispoziţiile art. În procesele penale acest drept este asigurat părţilor în mod gratuit”. Egalitatea persoanelor în procesul penal . 4 din Constituţie „ dreptul străinilor şi apatrizilor care nu înţelege sau nu vorbesc limba română de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului. Aşadar. Art. Există reglementat în constituţie „ dreptul cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor inclusiv prin folosirea de interpreţi şi traducători. . de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin interpret. procedura judiciară se desfăşoară în limba .art.17 Limba în care se desfăşoară procesul penal Art. 4 din Constituţie). libertăţilor şi a intereselor legitime.16 din Constituţie prevede :” cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări întrucât nimeni nu este mai presus de lege”. Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor. 13 din Constituţie „în România limba oficială este limba română”. 128 alin.presupune egalitatea reală şi deplină a tuturor persoanelor în faţa legii ( art. 4 din Constituţie nu se aplică cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale. 128 din Constituţie română”. Art. dreptul la folosirea limbii materne este garantat a se exercita în mod gratuit doar străinilor şi apatrizilor care nu vorbesc limba română. 128 alin.

1 Cod procedură penală „procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni. . trebuie tratate egal indiferent dacă este vorba de persoane fizice. de societăţi comerciale. cu scopul procesului penal. .qua-non a soluţionării temeinice a cauzelor penale.reprezintă o condiţie sine.18 Toate părţile Aspecte.decurge din art.se mai numeşte procesul celerităţii sau al rapidităţii soluţionării cauzelor.existenţa aceloraşi reguli procesuale pentru toate persoanele. cu rolul activ al organului judiciar. 247 Cod penal. . Operativitatea în procesul penal .existenţa unor drepturi şi obligaţii egale pentru toate părţile din proces. .nu este reglementat expres în legislaţia actuală. . regii autonome sau de stat.nu înseamnă rabat de la calitate. . . de art.se află în strânsă legătură cu activitatea de stingere a probelor ( care necesită urgenţă. .existenţa aceloraşi organe pentru realizarea justiţiei penale în raport de toate persoane fizice sau juridice. pentru a nu se deteriora sau distruge) cu administrarea acestora. .încălcarea acestui principiu atrage săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. .

decesul părţilor implicate în latura penală nu permite înlocuirea acestora cu alte persoane. Din rândul altor persoane care participă la procesul penal fac parte : martorii. . reprezentanţii. În situaţia în care părţile nu pot să fie prezente drepturile şi obligaţiile acestora sunt preluate de alţi subiecţi procesuali astfel : Succesorii . Sunt părţi în procesul penal : inculpaţi. părţi responsabile civilmente. părţi vătămate.pot interveni numai în cadrul laturii civile. Desfăşurarea procesului penal presupune participarea părţilor la activităţile ce trebuie îndeplinite. Art. Introducerea în cauză a succesorilor subiectului activ poate avea loc numai dacă decesul a avut loc după ce acţiunea civilă a fost pusă în mişcare în cadrul procesului penal.19 CAPITOLUL II Organele judiciare şi părţile în procesul penal Secţiunea I-a . Răspunderea penală fiind strict personală. Ministerul Public şi organele de cercetare penală. mandatarii. părţi civile. introducându-se în cauză moştenitorii acesteia”.Consideraţii de ordin practic Organele judiciare care participă la cauza penală sunt instanţele de judecată. 21 Cod procedură penală „acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al unora din părţi. traducătorii etc. experţii. agenţii procedurale. martorii asistenţi. interpreţii.

.20 În caz contrar. tragerea la răspunderea civilă se poate realiza numai în cadrul unui proces civil. Abordare teoretică şi practică în procesul penal Potrivit art. Secţiunea a II-a . partea responsabilă civilmente. Succesorii devin părţi în procesul penal. 23 şi 24 Cod procedură penală părţile în procesul penal sunt : inculpatul. Nu orice persoană poate deveni parte într-un proces penal.nu este parte în procesul penal. .Părţile în procesul penal. partea vătămată. Învinuitul Momentul iniţial al fazei de urmărire penală şi totodată a procesului penal este marcat de rezoluţie sau proces verbal. Ceea ce deosebeşte părţile de celelalte persoane participante la proces este faptul că ele au un interes propriu în rezolvarea cauzei penale şi pot efectua acte procesuale alături de organele judiciare. Poziţia părţilor este dată de cele două laturi ale procesului penal latura penală şi latura civilă.este persoana care a săvârşit o faptă şi faţă de care se (efectuează) desfăşoară o activitate procesuală dar fără ca urmărirea penală să fie începută. Părţile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc în mod direct din exercitarea acţiunii penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal. partea civilă. Făptuitorul . În latura penală îi vom găsi întotdeauna pe inculpat şi partea vătămată în latura civilă pe partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

Inculpatul . localitatea. de a pune concluzii. . experţilor. . Întreaga activitate procesuală se desfăşoară în jurul faptei penale săvârşită de acesta. . să suporte unele măsuri prevăzute de lege : reţinerea. .23 Cod procedură penală este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală . .are anumite drepturi şi obligaţii conferite de lege.art.de a formula cereri.are dreptul să dea declaraţii.de a adresa întrebări martorilor.21 Dacă declanşarea urmăririi penale se face şi in personam din acel moment persoana care a încălcat legea penală (făptuitorul) devine învinuit. Inculpatul are drepturi şi anume : . să aibă apărător. obligarea de a nu părăsi ţara. .este subiect procesual. .de a lua cunoştinţă de dosarul cauzei pe tot timpul judecăţii. are obligaţie . măsuri de siguranţă.de a participa la judecată.de a propune probe noi. asigurătorii.de a primi odată cu citaţia şi copie de pe actul de sesizare dacă este arestat. - nu este parte în proces. de a arăta tot ceea ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată.este parte în procesul penal. . Învinuitule este acea persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală iar această calitate subzistă cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. să dovedească lipsa de temeinicie a probelor administrate. cu ocazia ascultării acestora. de a pune întrebări coinculpaţilor. arestarea preventivă. excepţii. .

. materială dacă participă în procesul penal”. Nu are relevanţă felul vătămării. Se face deosebire între persoana vătămată şi partea vătămată. Este parte vătămată persoana vătămată care participă la procesul penal. . Stingerea acţiunii penale duce la pierderea calităţii de inculpat. Dacă persoana vătămată nu se constituie parte civilă sau nu participă la proces ca parte vătămată ea poate fi ascultată ca martor (art. 82 Cod procedură penală). nici calificarea dată faptei sau forma în care fapta a fost săvârşită ci este suficient să se constate o vătămare care să fie generată de o infracţiune şi persoana vătămată să-şi manifeste voinţa de a participa în procesul penal.să respecte ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată.de a folosi căile de atac. morală. 24 Cod procedură penală „persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică. poziţia procesuală de inculpat este înlocuită cu cea de condamnat. .să se prezinte personal în faţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat. Partea vătămată Art.condamnatul nu este parte în proces ci este subiect al unui raport juridic de drept execuţional.22 .de a i se acorda ultimul cuvânt. Dacă acţiunea penală se stinge prin tragerea la răspundere penală a celui vinovat prin condamnarea definitivă a inculpatului.să suporte măsurile de constrângere procesuală dispuse împotriva sa. Obligaţiile inculpatului : . . Dacă partea vătămată exercită şi acţiunea civilă în cadrul procesului penal ea capătă şi calitatea de parte civilă. .

ea poate să formuleze cereri. Atunci când acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Totodată. Fiind un drept personal acesta se stinge odată cu titularul său. Înainte de a fi ascultată. să pună concluzii. persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală se poate constitui parte civilă. În caz de deces ea nu poate fi înlocuită. plângere prealabilă). să declare apel sau recurs. acţiunea penală va fi exercitată în continuare de procuror ca titular principal al acestui drept. dacă nu există vreo situaţie din cele prev. de art. i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale iar în faţa primei instanţe de judecată până la citirea actului de sesizare (rechizitoriu. .23 Organul de urmărire penală şi instanţa are obligaţia să cheme spre a fi ascultată persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune. Partea vătămată îşi exercită un drept procesual şi numai în latura penală a cauzei. 10 Cod procedură penală. În legătură cu drepturile pe care le are partea vătămată. imposibilitatea procurorului de a exercita în continuare acţiunea penală. În situaţia în care calitatea de parte vătămată încetează prin renunţare. să ridice excepţii. retragerea plângerii sau împăcarea părţilor (când legea o permite) are ca efect înlăturarea răspunderii penale şi pe cale de consecinţă. atunci când participă la procesul penal. dar numai în ce priveşte latura penală şi numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.

174 alin. acesta îşi exercită drepturile în condiţiile legale de asistare şi reprezentare. 2 Cod procedură penală. 1 Cod procedură penală. 24 alin. Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă – art. . partea vătămată poate fi întotdeauna reprezentată. iar în situaţiile când partea vătămată este minor.24 Potrivit art.

declaraţia unui martor căruia învinuitul sau inculpatul i s-a confesat). Declaraţia extrajudiciară – este cea făcută în afara procesului penal şi are valoare informativă nu ca mijloc de probă. 64 Cod procedură penală. acesta va fi ascultat în mod obligatoriu. .Aspecte de ordin teoretic şi practic în procesul penal 1. cât şi la terminarea cercetării penale. . Ascultarea este obligatorie înainte de a se dispune arestarea preventivă fie că este vorba de învinuit sau inculpat. În faza de urmărire penală. cu respectarea procedurii legale şi constituie mijloc de probă. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului - art. în faţa organului judecătoresc. Conţinutul ei ajunge la cunoştinţa organului judiciar prin alte mijloace de probă (o scrisoare.sunt judiciare şi extrajudiciare. Dacă învinuitul devine inculpat. Declaraţia judiciară – este făcută în cadrul procesului penal. ci ca înscris. La momentul prezentării materialului de urmărire penală ascultarea inculpatului este obligatorie.25 CAPITOLUL III MIJLOACELE DE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL Secţiunea I-a . învinuitul este ascultat atât la începutul urmăririi penale. Pe întreg parcursul procesului penal există obligaţia pentru organul judecătoresc de a proceda la ascultarea învinuitului sau inculpatului în momente care prezintă importanţă deosebită pentru soluţionarea cauzei.

2. Ascultarea învinuitului sau inculpatului cuprinde două etape : . Regulile procesuale sunt comune organelor de urmărire penală. Confruntarea are loc numai după ce au fost luate declaraţii părţilor şi între acestea există contradicţii care trebuie lămurite.26 Ascultarea învinuitului sau inculpatului se impune ori de câte ori organul de urmărire penală va considera necesar. 3. În faza de judecată inculpatul este ascultat ori de câte ori este necesar. Ascultarea învinuitului sau inculpatului se efectuează la sediul organului judiciar. Obligaţia ascultării învinuitului sau inculpatului încetează atunci când acesta este dispărut.ascultarea sa. . . se sustrage de la cercetare. Primul procedeu se întâlneşte izolat în faza de urmărire penală. cât şi instanţelor de judecată. Cel mai răspândit procedeu este ascultarea efectivă. Procedura de obţinere a declaraţiei învinuitului sau inculpatului cuprinde un complex de reguli de ordin procesual şi de ordin tactic.confruntarea cu alte persoane.prezentarea unei declaraţii scrise personal cu privire la învinuirea ce i se aduce. Pentru soluţionarea unei cereri de liberare provizorie. Procedura : sunt trei procedee 1. inculpatul va fi ascultat de procuror sau de instanţă în raport de faza procesuală în care se află. precedând ascultarea propriu-zisă. Inculpatul nu poate fi obligat să dea declaraţii. acestea reprezentând un drept al său şi nu o obligaţie. . nu locuieşte în ţara sau când inculpatul nu se prezintă la judecată deşi a fost legal citat.

Inculpatul sau învinuitul nu poate fi supus jurământului.pen. 2 Cod proc. 70 alin. . etc. 1 Cod procedură penală). A doua etapă – ascultarea propriu – zisă. .declaraţia lui este o expunere liberă asupra împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta. . Inculpatul este întrebat şi cu privire la probele pe care înţelege să le propună. cifre). dreptul de a nu face nici o declaraţie. învinuitul sau inculpatul poate folosi însemnările pe care le deţine. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie.27 Prima etapă – se procedează la cunoaşterea datelor personale ale învinuitului sau ale inculpatului. Dacă sunt amănunte greu de reţinut (denumiri complicate. nefiind întrerupt decât dacă se îndepărtează în mod vădit de la subiect şi numai pentru a i se atrage atenţia să revină la acesta.relatarea liberă presupune spontaneitate. inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta şi încadrarea juridică.este interzis a i se citi şi reaminti declaraţiile date anterior în cauză şi nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă mai înainte. După ce învinuitul sau inculpatul a declarat tot ce ştie în legătură cu cauza. dreptul de a avea un apărător. nedisimulare. organul judiciar pune întrebări prin care se pot obţine informaţii noi sau prin care se verifică exactitatea celor relatate. Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului încadrarea juridică a faptei şi trebuie să-i asigure posibilitatea pregătirii şi executării apărării.este lăsat mai întâi să declare tot ce ştie în cauză. prenume.. . Înainte de a fi ascultat este întrebat cu privire la nume. . (art. Potrivit art. 70 alin. i se pune în vedere să declare tot ceea ce ştie cu privire la fapta şi învinuirea care i se aduce în legătură cu aceasta.

. Organul judiciar are obligaţia să-l încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie despre dreptul de a fi asistat de un apărător. Declaraţia învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris de către organul de urmărire penală (în faza de urmărire penală) şi de grefier (în faza de judecată). întrebările se pot pune prin intermediul preşedintelui completului de orice judecător. Declaraţia dată de învinuit sau inculpat este retractabilă. Declaraţia va fi semnată şi de organul de urmărire penală ori de preşedintele completului şi de grefier şi de interpret atunci când s-a apelat la serviciile acestuia. Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei. În cursul urmăririi penale. la instanţă. iar dacă acesta cere poate să o citească personal. se poate proceda la ascultarea sa la locul unde se află cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel. Dacă nu poate sau refuza să semneze. Pentru obţinerea declaraţiei este interzisă folosirea de violenţe. de părţi. consemnându-se aceasta în procesul verbal de ascultare.28 Dacă învinuitul sau inculpatul nu se poate prezenta la organul judiciar pentru a fi ascultat. se face menţiune în declaraţia scrisă. de ceilalţi inculpaţi şi de apărător. În fiecare declaraţie se va consemna ora începerii şi terminării declaraţiei. numai organul de urmărire penală poate pune întrebări. ameninţări. se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit. promisiuni. inculpaţii sunt ascultaţi de regulă în prezenţa tuturor. În faza de judecată. fiecare este ascultat separat fără a fi de faţă ceilalţi – în faza de urmărire penală. Declaraţia se citeşte învinuitului sau inculpatului. Dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi în cauză. de procuror.

Dacă declaraţiile învinuitului sau inculpatului sunt contradictorii. organul judiciar le reţine numai pe cele pe care le consideră verosimile. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului nu pot fi caracterizate întotdeauna ca fiind sincere. 69 Cod procedură penală.29 Declaraţia învinuitului sau inculpatului se înregistrează conform art. . 304. Secţiunea a II-a .au o valoare probatorie relativă în sensul că trebuie confirmate şi prin alte mijloace de probă.potrivit art. . organul judiciar apreciind asupra valorii retractării.este divizibilă – din conţinutul ei se va reţine numai ceea ce se confirmă prin alte probe. .Valoarea probatorie a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului. ceea ce conduce la necesitatea aprecierii lor cu circumspecţie de către organul judiciar.este retractabilă în sensul că învinuitul sau inculpatul poate retracta declaraţia şi poate face relatări contrare. . Importanţa declaraţiei nu este diminuată. . declaraţia învinuitului sau inculpatului poate servi la aflarea adevărului numai dacă este coroborată cu alte mijloace de probă. Nu are importanţă urmărirea în care au fost date (urmărire penală sau judecătorească).

Declaraţiile părţii vătămate. 77 Cod procedură penală.30 Secţiunea a III-a . Pentru ca organele judiciare să poată asculta persoanele ca partea vătămată. părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente Partea vătămată poate să furnizeze informaţii privitoare la modul de operare (mai ales în ipoteza infracţiunii contra persoanei) cât şi la persoana făptuitorului în timp ce partea responsabilă civilmente nu are cunoştinţă în mod nemijlocit despre comiterea faptei dar poate furniza informaţii referitoare la făptuitor şi la circumstanţele care au favorizat încălcarea legii penale. Declaraţiile părţii vătămate şi ale părţii civile sunt. părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor referitoare la ascultarea inculpatului art. partea civilă. părţii civile. Art. 76 alin. Ascultarea propriu-zisă a părţii vătămate. de regulă. prima sursă de informaţii a organelor judiciare prin sesizarea acestora. Înainte de ascultare persoanei vătămate i se comunică faptul că poate participa în proces ca parte vătămată iar dacă a suferit o pagubă materială că poate să se constituie parte civilă în tot cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei până la citirea actului de sesizare. 1 Cod procedură penală prevede obligarea organelor de urmărire penală sau instanţa de judecată de a chema în faţa lor spre ascultare persoana care a suferit o pagubă materială sau o daună morală prin săvârşirea infracţiunii sau persoana responsabilă civilmente. partea responsabilă civilmente este necesar ca acele persoane să fi dobândit calităţile respective. Dacă persoana vătămată nu doreşte să participe la proces ca parte ea va putea fi ascultată ca martor şi va da declaraţii. .

partea responsabilă civilmente – de a participa la proces în vederea diminuării ori stingerii obligaţiei de plată pentru daunele cauzate prin fapta inculpatului. Dobândirea calităţii de martor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii : 1) existenţa unui proces penal în curs de desfăşurare. partea responsabilă civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurarea ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză. 75 Cod procedură penală „declaraţiile părţii vătămate. partea civilă urmăreşte repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.31 Părţile în proces acţionează în urmărirea unui interes propriu legat de soluţionarea cauzei.Declaraţiile martorilor .sunt mijloace de probă cel mai ales întâlnite în procesul penal.declaraţiile martorilor sunt relatările făcute în faţa organelor judiciare de către persoanele care au cunoştinţe de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal – art. . Art. Secţiunea a IV-a . 2) existenţa unei persoane fizice care cunoaşte fapte şi împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului în proces. . Declaraţiile acestor părţi pot fi neconforme cu adevărul ceea ce conduce la conferirea aceleiaşi valori probante cu declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului. Partea vătămată are interesul de a determina tragerea la răspundere penală a inculpatului. partea civilă. 78 Cod procedură penală.

declaraţia martorilor minor va fi apreciată în ce măsură va servi la aflarea adevărului. . religie.poate fi ascultată ca martor orice persoană fizică. .nu va putea depune în calitate de martor o persoană care din cauza stării sale fizice (orb. 2) persoana vătămată care se constituie parte civilă sau care participă la proces ca parte vătămată. 79 Cod procedură penală). .secretul de stat şi de serviciu se păstrează chiar şi în faţa justiţiei. cetăţenie. surd. de serviciu şi profesional. . situaţie socială dacă este chemată în faţa organelor judiciare pentru a fi ascultate în această calitate trebuie să răspundă acestei chemări. . vârstă.participarea în calitate de martor este o datorie cu caracter general în sensul că orice persoană fizică.32 3) ascultarea acelei persoane de către organele judiciare cu privire la faptele şi împrejurările pe care le cunoaşte. . fără deosebire de sex. mut) sau psihice (debilitate mintală) nu este capabilă să perceapă fenomenele prin anumite simţuri sau nu poate reda în mod corect faptele percepute. Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor 1) persoana obligată să păstreze secretul profesional (art.secretul profesional constă în secretul de stat.dispoziţiile legale permit ascultarea ca martor a minorului până la 14 ani în prezenţa unuia dintre părinţi. . a tutorelui sau a persoanei căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. .

. .obligaţia este legală.calitatea de martor primează în faţa calităţii de avocat. individuală şi personală neputând fi îndeplinită prin reprezentare.art. Organele judiciare au obligaţia să atragă atenţia acestor persoane că pot să nu depună ca martori.art. 864 Cod procedură penală.învinuitul sau inculpatul faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată poate fi ascultat de instanţa de judecată ca martor. 2) Obligaţia de a depune .este obligată să declare tot ce cunoaşte cu privire la faptele şi împrejurările asupra cărora este întrebată. . . descendenţii.sunt obligaţi să păstreze secretul profesional avocaţii. notarii. copiii acestora şi persoanele devenite astfel de rude prin înfiere (art. Prin „rude apropiate” se înţelege ascendenţii. 83 Cod procedură penală. . 149 Cod procedură penală). fraţii şi surorile. . Obligaţiile martorilor 1) Obligaţia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare. etc. Persoanele care nu sunt obligate să depună ca martori 1) soţul învinuitului sau inculpatului.33 . preoţii. medicii. 2) rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului. Dacă aceste persoane au acceptat să compară ca martori acestora le revin aceleaşi drepturi şi obligaţii ca martorilor putând fi traşi la răspundere pentru mărturie mincinoasă.

.martorul este obligat sub prestare de jurământ să declare adevărul cu privire la faptă şi făptuitor altfel săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.de a refuza să răspundă la întrebările care nu au legătură cu cauza (art.de a cenzura întrebările care i se pun.ocupaţie). deşi are cunoştinţe esenţiale comite infracţiunea de mărturie mincinoasă (art.de a solicita consemnarea exactă şi completă a declaraţiei făcute. întreţinerea şi cazarea sa şi a altor cheltuieli ocazionate de participarea la activitatea judiciară. . Drepturile martorilor . Procedura de ascultare a martorilor . 86 alin. ..cuprinde două etape : I etapă – stabilirea identităţii martorului (nume. . .de a depune liber. 2 Cod procedură penală). .dacă martorul refuză să facă declaraţii pe motiv că nu cunoaşte nimic în cauză.are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute cu deplasarea.. .dacă martorul este salariat el poate solicita venitul nerealizat prin lipsa sa de la serviciu pricinuită de chemarea la organele de urmărire penală şi instanţa de judecată. 68 Cod procedură penală). 260 Cod penal). .în caz de îndoială asupra identităţii martorului aceasta se stabileşte prin orice mijloc de probă. .34 . .. vizând cheltuielile de judecată.de a fi protejat împotriva violenţelor sau ameninţărilor care s-ar exercita asupra sa în vederea obţinerii de declaraţii (art. .drepturi de ordin patrimonial.

procedura prev. .dacă martorul minor nu a împlinit 14 ani nu va depune jurământ însă i se va atrage atenţia să spună adevărul.eventualele reveniri.i se pune în vedere că are dreptul de a nu depune dacă este rudă cu vreuna dintre părţi. modificări în declaraţiile martorului se semnează de acesta după consemnare. a II – a etapă – ascultarea propriu zisă (art.865 Cod procedură penală.martorului i se aduce la cunoştinţă obiectul cauzei şi i se arată faptele şi împrejurările asupra cărora a fost propus. Protecţia martorilor în situaţii speciale Uneori învinuitul sau inculpatul direct sau prin intermediul altor persoane încearcă să determine martorii (în special ai acuzării) de a nu declara tot ceea ce cunosc cu privire la faptă. 71-74 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător.dacă a suferit vreo pagubă de pe urma săvârşirii infracţiunii. . completări. cerându-i-se să declare tot ce ştie în legătură cu aceasta.i se atrage atenţia să spună adevărul. .după ce declară tot ce ştie i se pun întrebări. . . 1 Cod procedură penală) .ascultarea martorilor se face separat.„jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul”. . .se verifică dacă martorul are interes în cauză fiind întrebat dacă este rudă cu vreuna dintre părţi sau în ce relaţii se află cu părţile. . . 86 alin. .depune jurământul cu mâna pe cruce sau Biblie. .35 . 861 . de art. - art.

Concomitent cu atribuirea unei identităţi false se conservă datele privind identitatea reală prin întocmirea unui proces-verbal păstrat în plic sigilat la sediul parchetului care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală. .se poate încuviinţa martorului de a nu-şi declara identitatea reală.declaraţia astfel obţinută se înregistrează prin mijloace vide şi audio. membrii familiei acestuia şi persoanele apropiate martorului. .luarea declaraţiei indiferent de momentul efectuării impune prezenţa obligaţie a procurorului. Persoana îndreptăţită – martorul. . de instanţă în cursul judecăţii la cererea motivată a procurorului. localitatea de domiciliu dacă există probe sau indicii temeinice că prin aceasta s-ar pune în pericol viaţa etc. Schimbarea identităţii se dispune de procuror în cursul urmăririi penale. la sediul instanţei. Conţinutul declaraţiei martorului va fi fixat într-un proces-verbal semnat de procuror. sigilat. Procurorul şi instanţa au acces la documentele privind identitatea reală a martorului în condiţii de strică confidenţialitate. în condiţii de maximă securitate.martorul poate fi ascultat fără prezenţa fizică prin reţele cu televiziune cu imagine şi voce distorsionate pentru a nu fi recunoscut. La instanţă casetele vor fi depuse în aceleaşi condiţii ca la parchet.36 . a oricărei alte persoane îndreptăţite. organele de cercetare penală sau instanţă. În cursul urmăririi penale aceste casete vor fi depuse la sediul parchetului într-un loc special. La terminarea urmăririi penale acestea vor fi înaintate instanţei competente împreună cu dosarul cauzei. în original sigilate se păstrează la parchet sau instanţă. . a martorului. după caz.

să se conformeze măsurile stabilite pentru protecţia sa. . . . . .ascultarea sub o altă identitate sau prin modalităţi speciale de distorsionare. .să se abţină de la orice activitate care l-ar pune în pericol. . Obligaţiile martorului protejat .să furnizeze informaţiile şi datele pe care le deţine. .reinserţia în alt mediu social.schimbarea identităţii. . . .protecţia deplasării martorului la şi de la organele judiciare.protecţia declaraţiei.recalificarea profesională.asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă. . Drepturile martorului protejat .37 Concomitent se va transcrie declaraţia martorului acesta semnând pentru conformitate.schimbarea înfăţişării. .să nu contacteze nici o persoană cunoscută sau persoană din medii infracţionale. Valoarea probatorie a declaraţiilor martorilor nu este condiţionată în mod expres de coroborarea cu celelalte probe existente la dosar ceea ce înseamnă că se poate soluţiona o cauză penală pe baza unei singure depoziţii de martor cu condiţia ca aceasta să fie sinceră şi fidelă. .schimbarea sau asigurarea locului de muncă.schimbarea domiciliului.protecţia datelor de identitate.

este reglementată de art. Folosirea interpreţilor şi martorilor . . Confruntarea poate fi înregistrată pe suport magnetic pentru a se putea studia comportamentul celor confruntaţi. de instanţă şi grefier. de organele de urmărire penală. . Procedura confruntării . .este un procedeu probatoriu complementar prin care se urmăreşte lămurirea contrazicerilor care există între declaraţiile date anterior de două sau mai multe persoane în aceeaşi cauză.procedeu de ascultare a părţilor şi martorilor. – se procedează la confruntare numai dacă aceasta este necesar pentru lămurirea cauzei.se poate încuviinţa ca persoanele confruntate să-şi pună întrebări reciproc. .Dacă una din părţi sau o persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română sau nu se poate exprima şi organele de urmărire penală sau instanţa nu are posibilitatea să se înţeleagă cu ea îi asigură în mod gratuit un interpret.38 Secţiunea a V-a .Procedee speciale de ascultare a părţilor şi a martorilor I.se foloseşte când apar contradicţii între declaraţiile date de părţi.pen. . II. între declaraţiile date de martori.persoanele respective sunt chemate în faţa organelor judiciare şi trebuie să răspundă la întrebările puse de acesta în legătură cu faptele şi împrejurările contradictorii. după caz. între declaraţiile date de părţi şi martori. .întrebările şi răspunsurile se consemnează într-un proces verbal semnat de persoanele confruntate. 87 Cod proc. .

. .yala pe care au rămas imprimate urmele instrumentelor de efracţie. .înscrisuri ce poartă impresiuni digitale.sunt acele obiecte care conţin sau poartă o urmă a săvârşirii infracţiunii sau care pot servi la aflarea adevărului şi obiectele care reprezintă mijloace de săvârşire a infracţiunii ori obiectele care sunt produsul infracţiunii.un act de identitate al infractorului uitat la locul infracţiunii.sunt înscrisuri – declaraţiile părţilor. . Mijloacele materiale de probă .au o valoare probatorie egală cu a celorlalte mijloace de probă.39 În cursul judecăţii părţile pot fi asistate de un interpret ales de ele dar să fie autorizat. . în cazul falsului material. o corespondenţă.sunt înscrisuri – mijloace de probă numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice.schemele sau schiţele dacă nu conţin semnele scrierii fonetice nu sunt mijloace de probă. : modificările de pe un înscris. 89 Cod procedură penală – pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă în conţinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.interpretului i se aplică prevederile referitoare la ascultarea martorului şi depune acelaşi jurământ ca şi martorul. declaraţiile martorilor. . chitanţe. . acte sub semnătură privată. . Ex. registre.acest procedeu se foloseşte şi pentru administrarea altor mijloace de probă (înscrisuri redactate în altă limbă). Înscrisurile – mijloace de probă .art. . .

se dispune exclusiv de judecător.percheziţia domiciliară se poate efectua fără autorizaţia prealabilă dacă infracţiunea este flagrantă. .dispoziţiile instanţei de a efectua o percheziţie se comunică procurorului în vederea efectuării acesteia.domiciliare. .40 Procedee de descoperire şi de ridicare a înscrisurilor şi a mijloacelor materiale de probă Percheziţia – constă în cercetarea efectuată asupra îmbrăcămintei unei persoane sau la locuinţa acesteia cu scopul de a găsi şi ridica obiecte sau înscrisuri cunoscute de organele judiciare doar nepredate de bună voie precum şi în vederea descoperirii a altor mijloace de probă necesare soluţionării cauzei penale.00 – 20.dacă percheziţia este efectuată de organele de cercetare penală este necesară o autorizaţie prealabilă din partea judecătorului. . . . .percheziţia domiciliată poate fi efectuată numai între orele 6. .00. raportat la art.pen.corporale.punerea în executare a dispoziţiei de percheziţie se realizează de procuror şi de organele de cercetare penală însoţiţi de lucrătorii operativi. 3 Constituţie. 27 alin. . 3 Cod proc. Procedură – art. - percheziţia în timpul nopţii (cu excepţia infracţiunii flagrante) este interzisă cu următoarele două excepţii : 1) în caz de infracţiune flagrantă. 100 alin. .

orice persoană fizică sau juridică în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă este obligat să-l . sau se împachetează şi se sigilează. de instanţă prin încheiere.obiectele ridicate sunt însemnate spre neschimbare după care se etichetează şi sigilează.obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află fie unui custode.se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea percheziţionată.se consemnează într-un proces-verbal – o copie se lasă persoanei percheziţionate. . - . . - obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă se ridică întotdeauna. . Ridicarea de obiecte şi înscrisuri - se dispune de organele de urmărire penală prin rezoluţie.organul judiciar este obligat să ridice obiecte şi înscrisuri care au legătură cu fapta săvârşită. percheziţia domiciliară se face în prezenţa persoanei de la care se ridică obiectele sau înscrisurile iar în lipsa acesteia.are dreptul să deschidă încăperile dacă se refuză aceasta. în prezenţa unui reprezentant. - . . - organul judiciar care urmează să efectueze percheziţia este obligată să se legitimeze şi să prezinte autorizaţia dată de judector. percheziţia corporală – art.pen. 106 Cod proc. a unui membru al familiei. a unui vecin având capacitatea de exprimare.41 2) în cazul în care este vorba despre prelungirea unei percheziţii începute între orele 6-20. .

se poate dispune de instanţă la propunerea procurorului.aceasta mai poate fi dispusă în scris de procuror care va informa de îndată instanţa.să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu. Cercetarea la faţa locului . a descoperirii şi fixării urmelor infracţiunii şi a stabilirii poziţiei şi a stării mijloacelor materiale de probă. . Condiţii : . . unde s-a produs rezultatul sau unde au rămas urme în vederea constatării situaţiei locului săvârşirii infracţiunii.reţinerea şi predarea să se impună pentru aflarea adevărului. . Procedura . . Ridicarea de înscrisuri şi obiecte care se află în unităţile poştale sau de transport – secretul corespondenţei poate fi încălcat dacă interesul urmăririi penale sau al judecăţii o cere. telegramele sau orice altă corespondenţă sau obiecte trimise de învinuit sau inculpat ori adresate acestuia direct sau indirect.dreptul instanţei de a participa la efectuarea acesteia. în original sau în copii. a împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea.42 prezinte şi să-l predea sub luare de dovadă organului de urmărire penală sau instanţei de judecată.se dispune de organul de urmărire penală prin rezoluţie motivată.constă în deplasarea organelor judiciare la locul unde s-a săvârşit infracţiunea. în cursul urmăririi penale sau din oficiu în cursul judecăţii ca unităţile poştale sau de transport să reţină şi să predea scrisorile. .înscrisurile pot fi ridicate. .

.se urmăreşte cunoaşterea posibilităţii reale de săvârşire a faptei. . . Reconstituirea . . .43 - este necesar la urmărirea penală prezenţa a cel puţin 2 martori existenţi. .instanţa efectuează cercetarea cu citarea părţilor şi în prezenţa procurorului când participarea acestuia la judecată este obligatorie.rezultatul cercetării se consemnează în procesul verbal care trebuie să cuprindă : . martori. Procedură - atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată numai la faţa locului.prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie.dacă este necesar se cheamă şi părţile.neprezentarea părţilor nu împiedică efectuarea cercetării la faţa locului.descrierea amănunţită a situaţiei locului faptei.verificarea declaraţiilor date de părţi.  descrierea urmelor găsite. .constă în reproducerea în întregime sau în parte a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta pentru a verifica şi a preciza anumite date strânse de organele judiciare. . - învinuitul sau inculpatul reţinut sau arestat trebuie să participe. dacă nu poate veni la cercetarea organul de urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul de a fi reprezentat asigurându-i la cerere reprezentarea.  descrierea obiectelor examinate şi ridicate.

a nu se confunda cu „experimentul judiciar” – nu este necesar participarea inculpatului sau a celorlalte părţi.martori asistenţi în afară de situaţia când nu e posibil.44 . .pot participa părţile când este necesar. Martorii asistenţi – persoanele chemate să participe la efectuarea anumitor acte procedurale în scopul de a garanta faptul că procedura urmată este cea legală iar rezultatul corespunde celor consemnate. . neprezentarea lor nu împiedică reconstituirea.procesul verbal ca la cercetarea la faţa locului. . .nu au cunoştinţă despre faptele şi împrejurările cauzei. – cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural .nu pot fi martori asistenţi : – minorii sub 14 ani – cei interesaţi în cauză. .trebuie să fie cel puţin doi. .

fiecare prelungire nu poate depăşi 30 zile. . Autorizarea se dispune prin încheiere motivată.Interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile - este reglementată prin secţiunea V1 Cod proc. se poate da pentru durata înregistrării cel mult 30 zile poate fi prelungită. .pen. 911 Cod proc. .infracţiunea de trafic de persoane 3)interceptarea se impune pentru aflarea adevărului.infracţiunea de terorism. 2)să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea săvârşirii unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu. Condiţii 1)autorizarea motivată a preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.pen. durata maximă a înregistrărilor autorizate este de 4 luni. interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri se efectuează cu autorizarea motivată – a instanţei la cererea procurorului dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului. . Înregistrările pot fi făcute şi la cererea motivată a persoanei vătămate.infracţiunea de spălare a banilor. . infracţiunea de trafic de stupefiante.art.45 Secţiunea a VI-a . Ex.

Instanţa va decide care dintre informaţiile obţinute sunt utile cauzei. .data şi ora convorbirii. organul de cercetare penală.nr. Convorbirile înregistrate sunt redate integral în formă scrisă şi se ataşează la procesul verbal cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penală verificat şi contrasemnat de procuror care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. sau numerele posturilor telefonice între care se poată convorbirile. Dacă interceptările sunt efectuate de procuror certificarea pentru autenticitate se face de către acesta iar verificarea şi contrasemnarea de către procurorul ierarhic superior. .nr. . Procurorul poate autoriza provizoriu. .46 Înregistrările şi interceptările pot fi făcute de : procuror. . Excepţie. prin ordonanţă motivată – în caz de urgenţă şi va comunica în maxim 24 ore efectuarea înregistrării care va confirma ordonanţa şi autorizarea în continuare a activităţii fie informarea actului procurorului caz în care se va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate. de ordine al benzii magnetice. specialişti chemaţi să dea concurs tehnic cu obligarea de a păstra secretul profesional.autorizaţia dată de instanţă pentru efectuarea interceptării.numele persoanelor care le poartă dacă sunt cunoscute. Procurorul sau organul de cercetare penală trebuie să întocmească un proces-verbal care va cuprinde : . Corespondenţele în altă limbă sunt transmise în limba română prin intermediul unui interpret.

din oficiu. .mijloace de probă prin care se folosesc în faza de urmărire penală cunoştinţele unui specialist atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. . . . . redarea scrisă a acesteia şi procesul verbal se înaintează instanţei care hotărăşte care informaţii sunt utile cauzei după ce sunt ascultaţi procurorul şi părţile. în cazul infracţiunii contra protecţiei muncii. sau la cererea părţilor.trebuie să se facă într-un moment foarte apropiat celui al săvârşirii faptei. Constatările tehnico-ştiinţifice .se efectuează de specialişti care funcţionează în cadrul sau pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală. Înregistrările care nu sunt considerate utile sunt distruse.nu au o valoare preferenţială. . .este întâlnită frecvent în cazul accidentelor de circ pentru a se stabili poziţia autovehiculului.se folosesc când există pericolul ca unele mijloace de probă să dispară fizic. . aderenţa părţii carosabile. raportul de constatare este mijlocul de probă. condiţii de vizibilitate.se poate apela la concluziile unei expertize tehnice la cererea procurorului.pot fi uşor contrafăcute.specialiştii nu sunt şi nu au atribuţii de organ judiciar. . Procedură .47 Banda magnetică.concluziile specialistului reprezintă probe. Celelalte vor fi păstrate până la arhivarea dosarului.

.termenul de efectuare a lucrării. Organul de urmărire penală comunică specialistului datele cunoscute şi îi pune la dispoziţie toate materialele în cauză. . asupra cărora urmează să se facă constatarea. . constatări deja efectuate.nu au o valoarea preferenţială. .moarte violentă.în faza de judecată se poate dispune refacerea sau completarea unei - se dispune de organul de urmărire penală la cerere sau din oficiu prin rezoluţie.când este necesară o examinare corporală a învinuitului sau a persoanei vătămate pentru a se constata dacă pe corpul acestora există urmele infracţiunii. Constatările medico-legale . Rezoluţia trebuie să cuprindă : .întrebările la care urmează să răspundă specialistul.sunt apte de a genera informaţii riguroase.48 - se dispune numai în timpul urmăririi penale. . . .concluziile se consemnează într-un raport.moarte a cărei cauză este suspectă sau nu se cunoaşte.obiectul constatării. .reprezintă mijloace de probă prin care se folosesc în faza de urmărire penală cunoştinţele unui organ medico-legal în vederea lămuririi urgente a unor chestiuni ce presupune cunoştinţe medicale.se efectuează constatări medico-legale în caz de : . . .

Expertizele . O situaţie de excepţie în această materie o reprezintă exhumarea.furnizează informaţii necesare pentru încadrarea juridică a faptei. nr. .se poate face atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată şi chiar după rămânerea definitivă a hotărârii.se dispune numai în faza urmăririi penale. exhumarea se face numai cu încuviinţarea procurorului.se face asupra persoanelor sau cadavrelor indicate de organul de - când se consemnează într-un raport scris.organul de urmărire penală sau instanţa din oficiu sau la cerere dispune efectuarea unei expertize.pot fi refăcute ori completate.G.trebuie efectuate într-un moment apropiat de cel al săvârşirii infracţiunii. . .mijloc de probă utilizat în procesul penal atunci când complexitatea aspectelor cauzei necesită prezenţa unor specialişti din cele mai diverse domenii de activitate. . . 1/2000. . .are o forţă probantă egală cu a celorlalte mijloace de probă. urmărire penală.se efectuează de medici care funcţionează în cadrul instituţiilor de medicină – legală organizate prin O. . Expertul este acea persoană care are cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu şi este obligat oficial în calitate de expert chemată pentru lămurirea în procesul penal a chestiunilor ce implică asemenea cunoştinţe. - . Procedură - se pot dispune prin rezoluţie de către procuror sau organul de cercetare penală.49 .

biocriminalistică.balistică. moartea subită).grafică. . .se dispune . violul. Feluri .prin expertize are loc o investigare mai aprofundată.expertiza medico-legală (asfixia mecanică.tehnică a actelor. Expertizele sunt facultative – organul judiciar apreciază de la caz la caz necesitatea efectuării expertizei şi obligatorie – în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav – când organul de urmărire penală sau instanţa are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.când instanţa este sesizată cu o cerere de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii.când trebuie stabilite cauzele morţii dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.dactiloscopică.expertiza tehnică (accident de circ.expertizele pot fi dispuse şi efectuate la intervale de timp mai îndepărtate faţă de momentul săvârşirii infracţiunii. în cazul unei cereri de suspendare a urmăririi penale ori a procesului penal. amănunţită a elementelor analizate. . . .pot fi efectuate şi în faza de judecată. contra protecţiei muncii).50 Diferenţe faţă de constatări : .traseologică. în cazul infracţiunii de pruncucidere.expertiza psihiatrică (tulburări psihice. . . .expertize criminalistice : . . schizofrenia. . . . . .expertiza contabilă (controlul şi revizia contabilă). oligofrenia).

măsura fiind executorie aducându-se la îndeplinire în caz de opunere de către organele de poliţie. Trebuie să se precizeze obiectul expertizei. Expertiza este simplă – efectuată de un specialist dintr-un anumit domeniu de activitate şi complexă (mixtă) – necesită cunoştinţe din mai multe domenii.este un procedeu de probaţiune auxiliar cu ajutorul căruia organul de urmărire penală sau instanţă efectuează acte procedurale prin intermediul altor organe judiciare privind anumite mijloace de probă pe care nu au posibilitatea să le îndeplinească în mod nemijlocit. sunt chemate părţile şi expertul pentru a primi anumite lămuriri privind obiectul expertizei. .se dispune la cererea părţilor sau din oficiu prin rezoluţie sau ordonanţă de către organul de urmărire penală ori prin încheiere de către instanţă. - experţii sunt numiţi de organul de urmărire penală sau instanţă. întrebările la care trebuie să răspundă expertul şi termenul de efectuare.51 internarea învinuitului sau inculpatului.organul de urmărire penală şi instanţă fixează un termen la care Administrarea probelor prin comisie rogatorie şi delegare Comisia rogatorie . contradictorie – sunt numiţi şi aleşi de către organul judiciar sau părţi. Expertizele sunt : oficială – expertul este numit de organul judiciar. Procedura . . supravegheată – părţile pot desemna un specialist (consilier expert) cu atribuţii de control asupra modului de efectuare a expertizei.

se poate efectua ascultarea unui martor.52 . luarea măsurii preventive. . ridicarea de obiecte şi înscrisuri.rezoluţia sau încheierea trebuie să cuprindă toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia iar în cazul în care urmează să fie ascultată o persoană se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună. încuviinţarea de probatorii etc. .nu se pot efectua prin comisia rogatorie acte prin care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale. ascultarea învinuitului sau inculpatului. . cercetarea la faţa locului. .se dispune de organul de urmărire penală prin rezoluţie şi de instanţă prin încheiere şi se poate adresa numai unui organ de urmărire penală sau unei instanţe egale în grad..

3) înştiinţarea procurorului care supraveghează urmărirea penală. tutorele. Organul judiciar are obligaţia de a încunoştinţa imediat părinţii. Durata reţinerii este de cel mult 10 ore şi poate fi prelungită de procuror prin ordonanţă numai dacă se impune pentru o durată de cel mult 10 ore. Aceasta constituie o excepţie de la regula potrivit căreia cererea persoanei reţinute de încunoştinţare a unor persoane poate fi respinsă de . Pentru minorii între 16-18 ani se aplică procedura comună a luării măsurii reţinerii. 2) să existe date certe că minorul a comis o infracţiune pedepsită de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare. persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul ori alte persoane pe care le desemnează acesta despre măsura luată.53 CAPITOLUL IV MĂSURILE PREVENTIVE DIN PERSPECTIVĂ PRACTICĂ Secţiunea I-a – Dispoziţii speciale pentru minori Minorul între 14-16 ani poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală în mod excepţional cu îndeplinirea următoarelor condiţii : 1) să răspundă penal (anterior luării măsurii trebuie să se stabilească dacă minorul are discernământ prin efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice).

Inculpatul minor între 14-16 ani va putea fi arestat. în cursul urmăririi penale cel mult 15 zile. Inculpatul minor între 16-18 ani va putea fi arestat în cursul urmăririi penale pentru cel mult 20 zile. Instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia arestării în mod periodic dar nu mai târziu de 30 zile.16 ani nu este condiţionată de respectarea unui termen limită. În cursul judecăţii măsura arestării preventive a inculpatului minor între 14.54 procuror la cererea organului de cercetare penală ori din oficiu dacă se constată că s-ar prejudicia ancheta penală. În total arestarea preventivă nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 zile. 3) altă măsură preventivă nu este suficientă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 ani sau mai mare durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale va fi de 180 zile. fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. . Pentru inculpatul minor între 16-18 ani arestarea preventivă se dispune cu îndeplinirea condiţiilor impuse de procedura comună în materie. Secţiunea a II-a – Arestarea preventivă a minorului Inculpatul minor între 14-16 ani va putea fi arestat preventiv în următoarele condiţii : 1) minorul să răspundă penal. 2) pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. În mod excepţional măsura poate fi prelungită.

4 Cod procedură penală. În mod excepţional.55 Măsura poate fi prelungită de fiecare dată cu câte 20 zile pe o perioadă rezonabilă dar nu mai mult de 90 zile. precum şi Serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece în primă instanţă cauza şi se va întocmi un proces verbal în acest sens. 160h alin. În cursul judecăţii durata arestării preventive a minorului între 16-18 ani nu este condiţionată de un termen limită dar instanţa este obligată să verifice în mod periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive dar nu mai târziu de 40 zile. Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile potrivit art. tutorele etc. Odată cu arestarea preventivă a unui număr (indiferent 14-16 ori 1618 ani) judecătorul încunoştinţează spre aceasta părinţii. dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. . durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale va fi de 180 zile.

retragerea plângerii prealabile. retragerea apelului. dispoziţia de citare a anumitor persoane etc. Ex. împăcarea părţilor. Aceste acte se numesc acte procesuale şi procedurale reglementate în Titlul V Partea generală a Codului de procedură penală.56 CAPITOLUL V Actele procesuale şi procedurale comune Secţiunea I – Consideraţii de ordin practic Actele prin care se înfăptuieşte activitatea procesual penală sunt mijloace juridice care servesc la desfăşurarea procesului penal din momentul începerii acestuia şi până la soluţionarea cauzei care face obiectul său. . executarea unui mandat de aducere sau de arestare. Ex. scoaterea de sub urmărire penală. Actele procesuale sunt manifestări de voinţă a organelor judiciare şi ale părţilor de care depinde desfăşurarea procesului penal până la punerea în executare a hotărârii penale definitive. etc. propunerea de administrare de noi probe etc. ascultarea unui martor.: începerea urmăririi penale. cercetarea la faţa locului.: clasarea.: introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată. încetarea urmării penale. Ex. declaraţia de participare a persoanei vătămate ca parte civilă în procesul penal. trimiterea în judecată. efectuarea unei percheziţii. declararea apelului.: înmânarea citaţiei. punerea în mişcare a acţiunii penale. Actele procedurale sunt mijloacele juridice prin care se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din actele procesuale. Ex. luarea măsurilor preventive sau a măsurilor asigurătorii.

57 În Codul de procedură penală nu sunt definite actele procesuale şi procedurale. Art. Înmânarea citaţiei se face de către agenţii procedurali adică de persoane anume însărcinate din cadrul organelor de urmărire penală/instanţei sau persoane din cadrul serviciului poştal.). interpret. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.citaţia este un act procedural scris şi individual prin care se realizează chemarea persoanelor citate în faţa organelor judiciare. Neprezentarea unei persoane citate poate determina aducerea ei silit pe baza unui mandat de aducere şi poate fi amendată cu amendă judiciară. 175 alin. Conţinutul citaţiei . Pentru asigurarea prezenţei părţilor şi a altor persoane în proces. Prezentarea părţilor la proces este de regulă facultativă. 176 Cod procedură penală citaţia trebuie să cuprindă : . neprezentarea nu atrage decât efectuarea actului în absenţa lor. Citarea Realizarea procesului penal este o activitate complexă care se desfăşoară cu participarea organelor judiciare. În cazul citării actul procesual îl reprezintă dispoziţia de citare. expert. a apărătorului şi a altor persoane. etc. iar actul procedural este citaţia însoţită de procedura de înştiinţare a persoanei citate (învinuit/inculpat. martor. a părţilor. organele judiciare folosesc instituţia citării. 1 Cod procedură penală „chemarea unei persoane în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citare scrisă”. Art.

calitatea acestuia şi indicarea obiectului cauzei. 180 Cod procedură penală.58 1) denumirea organelor de urmărire penală/instanţa care emite citaţia. locul de înfăţişare şi invitaţia celui citat să se prezinte la locul şi data indicate cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare. Locul de citare . Dacă învinuitul sau inculpatul nu mai locuieşte la adresa indicată sau aflată de organele judiciare el va fi citat la noua adresă numai dacă a încunoştinţat organele de urmărire penală/instanţa de schimbarea intervenită. 5) semnătura celui ce o emite. 179 şi art. 2) numele. 3) adresa celui citat. 177 cod procedură penală Învinuitul sau inculpatul se citează la locul unde locuieşte. 4) ora. Învinuitul/inculpatul cu ocazia ascultării poate indica un alt loc unde să se facă citarea. ziua.Art. Dacă adresa unde locuieşte învinuitul/inculpatul nu este cunoscută va fi citat la locul său de muncă prin biroul personal. data emiterii şi numărul dosarului. prenumele celui citat. fiind în culpă procesuală de a nu fi înştiinţat instanţa de noua adresă. . luna. sediul. Adresa unde locuieşte efectiv învinuit/inculpat poate fi aflată pe baza declaraţiei acestora sau în urma investigaţiilor organelor de urmărire penală sau a agentului procedural în condiţiile art. anul. Dacă nu se poate afla noua adresă inculpatul este citat la adresa indicată de el chiar dacă a părăsit localitatea fără a şti unde se află.

se face de către agenţi anume desemnaţi sau prin serviciul poştal.personal celui citat care semnează dovada de primire ce se înaintează organului emitent. . Unităţile prev. . Avizul de primire a scrisorii recomandate. Înmânarea citaţiei . iar în cazul neidentificării sediului citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Dacă învinuitul/inculpatul locuieşte în străinătate citarea acestuia se face prin scrisoare recomandată afară de cazul când prin lege se dispune astfel. Bolnavii aflaţi în spital (casă de sănătate) se citează prin administraţia unităţii sanitare în care sunt internaţi. Dacă persoana citată nu vrea sau nu poate să semneze dovada de primire. Militarii încazarmaţi se citează la unitatea din care fac parte prin comandantul acestuia. Dacă locul săvârşirii infracţiunii este multiplu citaţia se afişează la sediul primăriei în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală. de art. semnat de destinatar ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare. nici locul unde lucrează inculpatul acesta se citează la sediul consiliului local în raza căruia s-a săvârşit infracţiunea. agentul procedural lasă citaţia celui citat şi face menţiunea despre aceasta într-un proces-verbal.59 Dacă nu se cunoaşte nici locul unde locuieşte. 145 Cod penal şi alte persoane juridice se citează la sediul acestora. Deţinuţii se citează la locul de deţinere prin administraţia acestuia.

Dacă aceştia nu primesc citaţia. nu doresc să semneze ori nu pot semna. Dacă scrisoarea recomandată prin care se citează învinuitul/inculpatul care locuieşte în străinătate nu poate fi primită din cauza refuzului ori a oricărui alt motiv sau dacă statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor sau citaţia se afişează la uşa parchetului ori instanţă după caz. 145 Cod penal sau altei persoane juridice se predă la registratura sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei. prin administraţia locului de deţinere. 179 Cod procedură penală prevede posibilitatea ca citaţia să fie înmânată şi altor persoane decât cele citate. a spitalului unităţii militare aceste organe au obligaţia să înmâneze de îndată citaţia persoanei citate sub luare de dovadă. nici soţul. Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente (hotel) şi nu este găsit acasă nici cel în cauză. rudă apropiată. citaţia se afişează pe uşa locuinţei făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal. Art. portarului sau persoanei care îl înlocuieşte. Când persoanele indicate să primească citaţia nu pot fi găsite. agentul procedural este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată şi abia după aceea o afişează pe uşa locuinţei şi se încheie proces verbal. Citaţia destinată unei unităţi dintre cele prev. .60 Dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia. de art. Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani ori unei persoane lipsite de discernământ. agentul procedural o afişează pe uşa locuinţei acestuia şi încheie proces-verbal. agentul predă citaţia administratorului. Când persoana este citată prin serviciul personal.

actele procedurale care au avut loc ori care urmează să aibă loc. Comunicarea actelor de procedură – este mijlocul prin care sunt aduse la cunoştinţă persoanelor care participă la desfăşurarea procesului penal. dosarului. 183 – 184 Cod procedură penală. ori despre data la care urmează să se producă. Ex.prin transmiterea unei copii de pe actul procedural care s-a produs.61 Art. . Dacă persoana citată nu s-a prezentat şi prezenţa ei este obligatorie (sau necesară) organul judiciar are posibilitatea legală de a folosi mandatul de aducere. numele. Dovada de primire a citaţiei trebuie să cuprindă : nr. denumirea organului de urmărire penală/instanţei. care a emis citaţia. Secţiunea a II-a . 180 Cod procedură penală – reglementează situaţia schimbării adresei celui citat – agentul procedural va afişa citaţia pe uşa locuinţei arătate în citaţie. data pentru care este citată. calitatea şi semnătura celui ce înmânează citaţia.inculpatului arestat i se comunică copia actului de sesizare a instanţei. numele prenumele.Mandatul de aducere . Dacă imobilul nu mai există şi în urma investigaţiilor nu se poate afla noua adresă citaţia se va înapoia organului judiciar care a emis-o. .reglementat de art. Citaţia reprezintă mijlocul de invitare căruia celui citat trebuie să-i dea curs fără altă constrângere. .părţilor care au lipsit atât la pronunţare cât şi la comunicare li se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii. data înmânării citaţiei. calitatea persoanei citate.: . prenumele.

Dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boală. data şi locul întocmirii. Aceste persoane nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât strict pe perioada audierii lor de îndată. Ordonanţa procurorului trebuie să fie motivată şi să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente : 1.. . Dacă persoana respectivă nu este găsită la adresa indicată – se fac cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat se încheie proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute şi se înaintează organului de urmărire penală/instanţă.este mijlocul (actul procesual) prin care se ordonă aducerea unei persoane în faţa organului judiciar. Dacă învinuitul/inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă va fi constrâns la aceasta. Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere înainte de a fi chemat prin citaţie. dacă organul judiciar constată motivat că este în interesul rezolvării cauzei aceasta. În infracţiunile flagrante inculpatul (care este arestat) şi martorii sunt aduşi la judecată cu mandat (nu sunt citaţi). . .se execută prin organul de poliţie.nerespectarea dispoziţiilor legale privind mandatul de aducere poate atrage sancţiunea cu amendă judiciară.62 . comandantul poliţiei ori a garnizoanei. cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta prin proces verbal care se înaintează de îndată organului de urmărire penală/instanţă. etc.

Spre deosebire de ordonanţă. în cazul percheziţiei. 6. numele. temeiul legal. 5) semnătura celui care a întocmit-o. semnătura celui care a întocmit-o. : ordonanţa de suspendare a urmăririi penale cuprinde cauzele care au determinat dispunerea suspendării şi măsurile luate în vederea însănătoşirii învinuitului/inculpatului. prenumele persoanei care a întocmit-o.63 2.. Uneori ordonanţa cuprinde menţiuni speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri. 5. calitatea celui ce o întocmeşte. obiectul actului sau măsurii procesuale. 2) numele. cauza la care se referă. Ex. . pentru rezoluţie legea nu prevede ce trebuie să cuprindă : Nu pot lipsi din rezoluţie : 1) data întocmirii.: în cazul începerii urmăririi penale când organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu. 2) sunt obligate să consemneze în procese-verbale actele de urmărire penală (ex. cercetării la faţa locului). 4) motivele de fapt şi de drept. prenumele. 4. 3) dispoziţia. 3. Pe lângă cele două înscrisuri procedurale (ordonanţă şi rezoluţie) organul de urmărire penală mai poate dispune şi prin : 1) proces-verbal ex.

Dacă legea prevede în mod expres că un act sau o măsură procesuală trebuie încuviinţată. în cazul autorizării actului sau a măsurii de către instanţa de judecată. Organul de cercetare penală va propune prin referate motivate procurorului sesizarea instanţei de judecată pentru a se lua anumite măsuri de competenţa exclusivă a acesteia. Ex.).Modurile generale de sesizare a organului de urmărire penală I. Tot astfel.64 Atunci când organul de cercetare penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri face propuneri motivate în cuprinsul unui referat (atunci când actele sau măsurile sunt de competenţa exclusivă a procurorului – ex. Secţiunea a III-a . : arestarea preventivă. percheziţia domiciliară etc. Efectuarea actelor de urmărire penală în incinta unei unităţi din cele la care se referă art. efectuarea de interceptări şi înregistrări audio-video..: punerea în mişcare a acţiunii penale. 145 Cod penal se poate realiza numai cu consimţământul conducerii respective sau cu autorizaţia procurorului. exhumarea în vederea constatării cauzelor morţii) un exemplar al ordonanţei sau al actului procesual rămâne la procuror. . clasarea etc. PLÂNGEREA este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. În cazul infracţiunii flagrante consimţământul sau autorizaţia nu sunt necesare. autorizată sau confirmată de procuror (ex.

Persoanele care pot face plângere : 1) .în scris – trebuie semnată de petiţionar. lipsa semnăturii nu va putea împiedica organul de urmărire penală să ţină seamă de ea (denunţ anonim.numele. Forma plângerii : .prin mandatar – mandatul trebuie să fie special iar procura rămâne ataşată plângerii. . de art. 3) . . de către copilul major pentru părinţi.descrierea faptei care formează obiectul plângerii.să sesizeze de îndată organul de urmărire penală. 4) prin reprezentanţi legali.oral – situaţie în care se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte. . Plângerea este facultativă. prenumele. curator). sesizare din oficiu). Dacă unitatea păgubită este una din cele prev.indicarea făptuitorului dacă este cunoscut. . . tutore.indicarea mijloacelor de probă. calitatea şi domiciliul petiţionarului. pentru persoane lipsite de capacitate de exerciţiu (minorul care nu a împlinit 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie). .persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea. 2) . . trebuie să se refere la fapte reale.să prezinte situaţii explicative cu privire la întinderea pagubei.personal de către cel ce i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune. Plângerea întocmită de o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă (14-18 ani) va fi încuviinţată de către persoane prevăzute de legea civilă (părinte. 145 Cod penal aceasta are următoarele obligaţii : .prin substituiţi procesuali (unul din soţi pentru celălalt soţ.65 Conţinut .

170 Cod procedură penală (pentru infracţiuni contra siguranţei statului). Are loc sesizarea din oficiu în următoarele situaţii : . pe altă cale decât plângere sau denunţ că s-a săvârşit o infracţiune.să se constituie parte civilă. II) DENUNŢUL – art. . 1 Cod procedură penală este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.poate fi făcut în scris – este necesară semnătura.trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.se aduce la cunoştinţa organului de urmărire penală săvârşirea unei infracţiuni în dauna altor persoane. organul de urmărire penală se poate sesiza din oficiu sau oral – se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut . . 223 alin.să prezinte date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită. . poate fi făcut chiar de persoana care a săvârşit infracţiunea/autodenunţ (poate fi considerată o circumstanţă atenuantă). .poate fi făcut de o unitate prejudiciată care nu are personalitate juridică. Sesizarea din oficiu – constă în posibilitatea (drepturi şi obligaţii) organul de urmărire penală de a se autosesiza ori de câte ori se află. .este obligatoriu în condiţiile art. dacă nu este semnat este considerată o informare în baza căreia.este facultativ. după o prealabilă verificare.poate fi făcut de orice persoană inclusiv de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrictivă. . .66 . .

procuror.direct instanţa de judecată (art. judecător şi controlor financiar la Camera de conturi judeţeană sau contra uneia din persoanele arătate în art. art. art. 1 Cod penal. 1 Cod penal. 2) denunţuri anonime. . art. . 206 Cod penal).sunt investigaţii prealabile. Secţiunea a IV-a – Modurile speciale de sesizare a organelor de urmărire penală 1.67 1) infracţiuni flagrante. 18 Cod penal. art. art. 5) cercetarea altor fapte. militar. . notar public. c Cod procedură penală. 181 Cod penal. când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător. . art.organului competent să efectueze urmărirea penală. 193 Cod penal.organului de cercetare penală sau procurorului (art. 3) prin mijloace de informare în masă. Consideraţii practice privind actele premergătoare . plângerea prealabilă În funcţie de natura infracţiunii sau de calitatea subiectului activ al infracţiunii plângerea prealabilă se poate adresa următoarelor categorii de organe : . 4) zvon public. 184 alin. 192 alin. 195 Cod penal. 6) constatarea unor infracţiuni de către alte organe decât cele de urmărire penală.se efectuează în vederea începerii urmăririi penale. 205. 196 Cod penal). 29 pct. art. art. 3 Cod penal. 184 alin.

legitimarea unor persoane necunoscute etc. Consideraţii practice privind procedura prezentării materialului de urmărire penală – este activitatea desfăşurată de organele de urmărire penală la sfârşitul urmăririi penale prin care probele sunt aduse la cunoştinţă învinuitului/inculpatului în vederea cunoaşterii de către acesta a întregului material probator şi pentru a i se da posibilitatea de a combate probele în ocupare prin noi cereri sau declaraţii suplimentare.materialul de urmărire penală se prezintă inculpatului după ce acţiunea penală a fost pusă în mişcare şi au fost efectuate toate actele de urmărire penală necesare.au o natură juridică proprie care le apropie de actele de procedură.activităţi desfăşurate conform regulilor de procedură penală (cercetare la faţa locului. ridicarea de obiecte sau înscrisuri). . percheziţia.presupun activităţi care nu au elemente comune cu regulile procesual penale (ex.respectarea principiului operativităţii. .investigatori sub acoperire – cu autorizarea motivată a procurorului (pentru infracţiunile : siguranţa naţională. . efectuarea de razii. .). trafic de persoane. filajul unor persoane suspecte.se consemnează într-un proces-verbal care poate constitui mijloc de probă. .durata actelor premergătoare . falsificare monede/valori). .68 . . trafic de stupefiante şi arme.formarea convingerii . spălare de bani. constatări medico-legale. .se efectuează până la momentul când organele judiciare au suficiente informaţii în baza cărora să poată dispună începerea urmăririi penale.

prezentarea materialului de urmărire penală se efectuează de : . Condiţii pentru prezentarea materialului de urmărire penală : 1) – cercetarea penală să fie terminată. b) i se vor citi lucrările din dosar dacă nu poate să citească. 2) să-i asigure învinuitului/inculpatului posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de materialul prin următoarele modalităţi : a) inculpatul va studia dosarul filă cu filă. 3) de a-l întreba pe învinuit/inculpat după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare. 3 Cod procedură penală. Obligaţii ale organului de urmărire penală 1) să pună în vedere învinuitului/inculpatului că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală arătându-i-se încadrarea juridică a faptei. .organul de cercetare penală când infracţiunea este de competenţa acestuia şi acţiunea penală a fost pusă în mişcare.procuror dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare sau dacă a fost pusă în mişcare există unul din cazurile prev. 2) – învinuitul/inculpatul să fie prezent pentru a putea lua contact cu organul de urmărire penală. c) inculpatul care nu cunoaşte limba română i se va traduce materialul de urmărire penală.69 . 209 alin. de art. . 3) – să existe suficient material probator în cauză care să facă posibilă trimiterea în judecată a inculpatului.

materialul de urmărire penală se prezintă individual încheindu-se separat proces-verbal de prezentare a materialului pentru fiecare inculpat. Apărătorul învinuitului/inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. de art. 2 Cod procedură penală în ipoteza în care asistenţa juridică este obligatorie. Rechizitoriul modalitate practică de sesizare a instanţei de judecată Rechizitoriul va cuprinde datele expres prevăzute de art. răspunsurile învinuitului/inculpatului. Dacă se impune schimbarea încadrării juridice se procedează la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală numai dacă este cazul ca inculpatul să fie trimis în judecată. nu se mai prezintă materialul de urmărire penală ci se dispune scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal. Dacă sunt mai mulţi inculpaţi. 263 Cod procedură penală. 197 alin. neasigurarea prezenţei avocatului la prezentarea materialului de urmărire penală atrage nulitatea absolută prev. 10 Cod procedură penală. de art.70 4) de a întocmi un proces-verbal în care se va consemna îndeplinirea obligaţiilor de către organul de urmărire penală precum şi declaraţiile suplimentare. . cererile noi. Dacă există vreunul din cazurile prev. Dacă s-au formulat cereri noi organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor.

vechea reglementare prevedea că „rechizitoriul întocmit de conducătorul parchetului împreună cu dosarul cauzei se înaintat procurorului ierarhic superior care avea obligaţia ca în termen de 24 ore de la darea sau confirmarea rechizitoriului să înainteze instanţei competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere”. Art. iar când urmărirea este făcută de acesta. În cauzele cu arestaţi. de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. 3 – Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau.U. 60/2006. 4 – Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat. verificarea se face de procurorul ierarhic superior. după caz. 356/2006 (vechea reglementare prevedea că „rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzător instanţei să judece cauza în fond era supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanţe”).71 Art. verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. iar când urmărirea penală este efectuată de acesta. verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive. 264 a fost abrogat prin OUG. 264 alin. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanţei competente.G. 5 al art. Alin. împreună cu dosarul cauzei şi cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. 2 a fost abrogat prin Legea nr. Alin. . rechizitoriul este verificat de procurorul – şef de secţie. 264 Cod procedură penală alin. 3 şi 4 a fost modificat prin O. 60/2006 astfel: Alin. nr.

numele. semnătura.data şi locul întocmirii. prenumele. . . Restituirea sau trimiterea cauzei în vederea completării sau refacerii urmăririi penale.indicarea faptelor ori împrejurărilor ce urmează a fi constatate. Dacă urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror rechizitoriul va mai cuprinde datele suplimentare prev.72 Dacă procurorul consideră că se impune trimiterea în judecată a inculpatului în stare de privare de libertate va înainta instanţei odată cu rechizitoriul şi propunerea de arestare preventivă. de art. .prin ordonanţă. obiectul. 260 Cod procedură penală.indicarea actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate în vederea completării ori refacerii.sesizarea instanţei de judecată competente să judece cauza în primă instanţă.dispune prin ordonanţă.cauza la care se referă. Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă urmărirea penală priveşte mai mulţi inculpaţi sau mai multe fapte şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite. . . Efectele rechizitoriului : . Suspendarea urmăririi penale – dacă procurorul constată că învinuitul/inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la procesul penal. calitatea celui care o întocmeşte. .desesizarea organului de urmărire penală. . . Ordonanţa va cuprinde: .

luând parte numai membrii completului în faţa căruia s-au purtat dezbaterile (art. astfel încât unanimitatea nu poate fi întrunită. 306 Cod procedură penală deliberarea. Soluţia exprimată prin hotărârea judecătorească este rezultatul deliberării. se fac de îndată după încheierea dezbaterilor şi. Deliberarea – aspecte practice privind deliberarea în Camera de consiliu. cu majoritate. preşedintele spunându-şi ultimul părerea (art. numai pentru motive temeinice. dacă aceasta nu poate fi întrunită. 343 alin. pot fi amânate cel mult 15 zile. Hotărârea se ia cu unanimitate sau. Potrivit art. Când completul de judecată este format din doi judecători şi aceştia nu se pun de acord. Deliberarea are loc în secret. Atunci când din deliberare rezultă mai mult decât două păreri. Fiecare membru al completului de judecată îşi spune părerea asupra chestiunilor care au fost dezbătute şi asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa. judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă. prin întrunirea completului de judecată. . în camera de consiliu. ca şi pronunţarea hotărârii. 307 Cod procedură penală).indicarea mijloacelor de probă ce urmează a fi folosite. 4 şi 5 Cod procedură penală). Hotărârea – aspecte practice privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării. Opinia separată trebuie întotdeauna motivată.73 . judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.

părţile nu se citează. când se va redacta hotărârea.reprezintă garanţia că rezultatul judecăţii (cuprins în dispozitivul hotărârii) este expresia deliberării. se face în şedinţă publică. . 92/1992. în sensul că : Întocmirea minutei este obligatorie şi în cazurile în care judecătorul sau instanţa dispune asupra măsurilor preventive. Minuta se întocmeşte în 2 exemplare originale. 2 şi 3 au fost introduse prin Legea 356/2006. Practic. de către preşedintele completului de judecată asistat de grefier. 309 alin. atât şi sub aspectul conţinutului. Pronunţarea hotărârii – aspecte de ordin practic Imediat după deliberare are loc pronunţarea hotărârii. Potrivit art. 309 Cod procedură penală). semnată de toţi membrii completului de judecată şi care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii (art. Art. 310 Cod procedură penală. republicată. cât şi al judecătorilor care au participat la deliberare. conform art. din care unul se ataşează la dosarul cauzei iar celălalt se depune spre conservare la dosarul de minute al instanţei. Minuta – consideraţii de ordin practic în procesul penal .74 Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută. hotărârile instanţelor judecătoreşti se pronunţă în numele legii şi se execută în numele preşedintelui României. 9 din Legea nr. care. La pronunţare. în dispozitiv se va reproduce minuta întocmită cu ocazia deliberării.

de art. cât şi aspecte premergătoare ori incidente soluţionării cauzei. Felul hotărârilor judecătoreşti – aspecte teoretice şi practice Hotărârea judecătorească reprezintă cel mai important act procesual. Redactarea hotărârii – aspecte de ordin practic Redactarea hotărârii trebuie efectuată în cel mult 20 de zile de la pronunţare (art. în funcţie de gradul de jurisdicţie la care s-a pronunţat hotărârea şi de natura problemelor rezolvate hotărârile judecătoreşti sunt clasificate în trei categorii : .75 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind pronunţarea hotărârii în şedinţă publică atrage sancţiunea nulităţii absolute prev. de preşedintele instanţei. 311 Cod procedură penală. de fapt. În toate aceste cazuri se face menţiune despre cauza care a determinat împiedicarea. 2 Cod procedură penală). având în vedere că prin acest act instanţa soluţionează atât fondul cauzei. În caz de împiedicare a unuia dintre membrii completului de judecată de a semna. care va constitui dispozitivul hotărârii. minuta. 197 alin. Ceea ce se pronunţă în şedinţă publică este. întrucât hotărârea nu este încă redactată. Potrivit art.sentinţe. 2 Cod procedură penală. . Sentinţele şi deciziile se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de grefier. 310 alin. Când împiedicarea priveşte pe grefier. hotărârea se semnează de grefierul şef. hotărârea se semnează în locul său de preşedintele completului sau. dacă şi acesta este împiedicat.

numele şi prenumele judecătorilor.). recursului în anulare.trebuie să cuprindă. procurorului şi grefierului. Încheierea de şedinţă – aspecte de ordin teoretic şi practic . La termenul la care nu se pronunţă o sentinţă sau o decizie. Încheierile sunt toate celelalte hotărâri date de instanţe în cursul judecăţii. dispunerea efectuării unei expertize. Sentinţele sunt hotărâri judecătoreşti prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza. . 302 alin.76 . 305 Cod procedură penală). .numele şi prenumele părţilor. precum şi hotărârile pronunţate de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei.încheieri. 305 alin. următoarele menţiuni : . 2 Cod procedură penală. recursului. desfăşurarea şedinţei de judecată se consemnează într-o încheiere (art. 1 Cod penal. apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată. potrivit art. înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive. luna.menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică.decizii. dispunerea aplicării unui sechestru. instanţa se pronunţă prin încheiere motivată asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii (spre exemplu : luarea. anul şi denumirea instanţei. suspendarea judecăţii. .ziua. recursului în interesul legii. admiterea sau respingerea propunerilor de probe etc. Potrivit art. Deciziile sunt hotărârile prin care instanţa se pronunţă asupra apelului. . precum .

măsurile luate în cursul şedinţei. cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii.înscrisurile care s-au citit în şedinţă. grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. . de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces.concluziile procurorului şi ale părţilor. Încheierea de şedinţă se întocmeşte de către grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier. Pentru întocmirea încheierii. . 304 Cod . procedură penală.enunţarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta. potrivit art. . . .77 şi ale celor care au lipsit.cererile de orice natură formulate de procuror. în cursul şedinţei de judecată.

2 a) Părţile în procesul penal b) Făptuitorul c) Învinuitul d) Inculpatul e) Partea vătămată TESTUL NR. 5 a) Actele procesuale şi procedurale comune b) Mandatul de aducere c) Modurile generale de sesizare a organului de urmărire penală d) Modurile speciale de sesizare a organelor de urmărire penală . 3 a) Valoarea probatorie a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului.78 TESTE DE EVALUARE TESTUL NR. b) Oficialitatea procesului penal (principiul obligativităţii). d) Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor e) Procedee speciale de ascultare a părţilor şi a martorilor TESTUL NR. 1 a) Principiile fundamentale ale procesului penal român – Noţiuni introductive. c) Declaraţiile martorilor. 4 a) Dispoziţii speciale pentru minori b) Arestarea preventivă a minorului TESTUL NR. părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente. b) Declaraţiile părţii vătămate. c) Principiul aflării adevărului d) Principiul garantării libertăţii persoanei e) Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal TESTUL NR.

I. Regia Autonomă. 1999. Bucureşti. Siegfried Kahone. Sinteze de teorie.79 BIBLIOGRAFIE 1) Codul de procedură penală actualizat. 2007. Nicoleta Iliescu.Vintilă Dongoroz. Practică judiciară”. 7) Gheorghe Mateuţ „Procedură penală. 1946.Nicolae Volonciu „Tratat de procedură penală”. Partea specială”. Cluj. Rodica Stănoiu „Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român”. 1999. Partea specială”. Editura Paideia. Constantin Bulai. 1975. Tipografia Naţională. Bibliografie minimală de studiu pentru studenţi 1. Bucureşti. 1999. I. vol. vol. Editura Global Lex. Bucureşti. vol. Monitorul Oficial. Editura Global Lex. II. Siegfried Kahone. Partea generală. Sinteze de teorie. Constantin Bulai. Antoniu George. 1975. Editura Paideia. Partea specială vol.Ion Neagu „Drept procesual penal. vol. Nicoleta Iliescu. II. 2. 5) Ion Neagu „Drept procesual penal. Bucureşti. vol. Partea generală. vol. 1995. I. 3. Partea generală. Rodica Stănoiu „Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român”. 4) Ion Neagu „Drept procesual penal. Iaşi. Editura Academiei. Editura Academiei. 1987. Partea generală. 3) Nicolae Volonciu „Tratat de procedură penală”. T. Practică judiciară”. Partea specială vol. 4. 2) Vintilă Dongoroz.Codul de procedură penală actualizat. Partea generală. . Bucureşti. Theodoru. I. Vasile Dobrinoiu. Bucureşti. I. Editura Lumina Lex. 9) Vasile Papadopol. Editura Global Lex. Mihai Apetrei „Codul de procedură penală adnotat”. Antoniu George.Plăeşu „Drept procesual penal. 8) Grigore Gr. vol. 2007. Bucureşti. Bucureşti. 6) Traian Pop „Drept procesual penal”. Tratat”. Bucureşti. I. 2001. I. 10)„Culegere de jurisprudenţă penală şi procesual penală a Tribunalului Bucureşti pe anul 1998”. Editura Albastră. 2001. Bucureşti.

..19 Secţiunea I-a .Părţile în procesul penal..…..Declaraţiile martorilor…………………………….Declaraţiile părţii vătămate.…..…...31 Secţiunea a V-a .Procedee speciale de ascultare a părţilor şi a martorilor……………………………………………………38 .29 Secţiunea a III-a ..25 Secţiunea I-a .Mijloacele de probă în procesul penal……………………………………………………………………. Abordare teoretică şi practică în procesul penal…….Consideraţii de ordin practic……………………………19 Secţiunea a II-a .Valoarea probatorie a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului……………………………………….25 Secţiunea a II-a .…………………………….1 CAPITOLUL I .Organele judiciare şi părţile în procesul penal………………………………………………………….….……….3 Secţiunea a II-a – Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practică..…. Oficialitatea procesului penal (principiul obligativităţii)…………………………………. părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente………………………………….80 CUPRINS CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE…………………………………….Aspecte de ordin teoretic şi practic în procesul penal……………………………………………………….Principiile fundamentale ale procesului penal român………………………………………………………………..5 CAPITOLUL II .3 Secţiunea I – Noţiuni introductive……………………………………….20 CAPITOLUL III .…30 Secţiunea a IV-a ..

Actele procesuale şi procedurale comune……….….………53 Secţiunea a II-a – Arestarea preventivă a minorului………………..64 Secţiunea a IV-a – Modurile speciale de sesizare a organelor de urmărire penală………………………………………….53 Secţiunea I-a – Dispoziţii speciale pentru minori………………..Modurile generale de sesizare a organului de urmărire penală………………………………………….………………………78 Bibliografie………………………………………………………………..…45 CAPITOLUL IV – Măsurile preventive din perspectivă practică…………………………………………………………………….67 Teste de evaluare………………………………….56 Secţiunea a II-a ..Mandatul de aducere…………………………………61 Secţiunea a III-a .…56 Secţiunea I – Consideraţii de ordin practic…………………………….81 Secţiunea a VI-a .Interceptările şi înregistrările audio sau video şi fotografiile………………………………………….54 CAPITOLUL V .79 .

82 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful