P. 1
79753692 Geogra Turism in Ro

79753692 Geogra Turism in Ro

5.0

|Views: 279|Likes:
Published by Maria Natalia Cata

More info:

Published by: Maria Natalia Cata on Jul 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/16/2014

pdf

text

original

NICOLAE CIANGA

ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI

NICOLAE CIANGA

ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI

Referenp §tiinti£ci:

PRESA UNIVERSITARA CLUJEANA 2006

Prof. univ. dr. Pompei Cocean Conf. univ. dr. §tefan Dezsi

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
CIANGA, NICOLAE

Romania : geografia turismului / Nicolae Cianga. - ClujNapoca : Presa Universitara Clujeana, 2006

Bibliogr. ISBN (10) 973-610-490-7; ISBN (13) 978-973-610-490-9 911.3:338.48(498)+796.5(498) (075.8)

© 2006 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrala sau partial a a textului, prin orice mijloace, fara acordul autorului, este interzisa §i se pedepsefte conform legii.

Tehnoredactare computerizata: Liliana Tomulet CartograGerca: Sanda Toma
Universitatea "Babe§-Bolyaiw Presa Universitara ClujeanA Director: Codrufa Sacelean Str. Republicii nr.24 400015 Cluj-Napoca, ROMANIA Tel./fax: (+40)264-597.401 E-mail: presa_universitara@easynet.ro http://www.puc.ubbcluj.ro/

CUPRINS

CUPRINS....................................................................3

1.1. Perioada romatta...........................................................13

pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)...............25

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic 29

2.Etapa interbelica...............................................................33

3.Etapa contemporanS.........................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC.......................................36 1. Potentialul turistic natural...................................37

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania 48
contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera hrana principals (ghinda §i jirul).............................98 2. Patrimoniul turistic antropic..............................103

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129
2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului.130 2.2. Baza materiala cu caracter general.......158 V. CIRCULATIA TURISTICA..............................166 1. Aspecte generate......................................166 2. Caracteristicile circulatiei turistice............168

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE..........................181

(TIPURI §1 FORME DE TURISM)..................................181

1. Aspecte generate............................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei..............................203

3. Regiunea turistica vestica...............................................204
;oo.........................................................................205 4.Regiunea turistica estica............................205 5.Regiunea turistica sudicS...........................205

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY................207

BIBLIOGRAFIE................................................................213

12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i EnciclopedicS, Bucure§ti.....................................213

13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti............................213
57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea, Editura Ceres, Bucure§ti................................216 58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS Clujeana, Cluj Napoca...................................216 60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1.. . .216 62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti.216 63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania, Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti.216 64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile Goldi§", University Press, Arad......................216 65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti..........216 66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura SportTurism, Bucure§ti..........................................216 67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj napoca...........................................................216

1.1. Potentialul turistic cu valoare peisagistica al reliefului (potenfialul morfoturistic) * Touristic Potential with a Landscape Value of the Relief
CUPRINS.......................................................................................3

1.1. Perioada romatta...............................................................................13

pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)...................25

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic ...................................................................................................29

2.Etapa interbelica...................................................................................33

3.Etapa contemporanS.............................................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC..........................................................36 1. Potentialul turistic natural......................................................37

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48
contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera hrana principals (ghinda §i jirul)..............................98 2. Patrimoniul turistic antropic.................................................103

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate....................................................................................129

2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului.........................................................................130 2.2. Baza materiala cu caracter general...........................158 V. CIRCULATIA TURISTICA.................................................166 1. Aspecte generate.........................................................166 2. Caracteristicile circulatiei turistice...............................168

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE.....................181

(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181

1. Aspecte generate...............................................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei.........203

3. Regiunea turistica vestica..................................................................204
;oo............................................................................................205 4.Regiunea turistica estica...............................................205 5.Regiunea turistica sudicS..............................................205

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207

BIBLIOGRAFIE...................................................................................213

12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i EnciclopedicS, Bucure§ti.........................................................213

13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti..............213

57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea, Editura Ceres, Bucure§ti..................................216 58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS Clujeana, Cluj Napoca..................................216 60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1..........216 62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti...........................................................................216 63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania, Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti. .........................................................................................216 64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile Goldi§", University Press, Arad............216 65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti.................216 66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura Sport- Turism, Bucure§ti.......................................216 67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj napoca...................................216

1.3.3.2.Reteaua hidrografica *
CUPRINS.......................................................................................3

1.1. Perioada romatta...............................................................................13

pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)..................................25

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic29

2.Etapa interbelica...................................................................................33

3.Etapa contemporanS.............................................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC..........................................................36 1. Potentialul turistic natural......................................................37

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48
contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera hrana principals (ghinda §i jirul).................................................98 2. Patrimoniul turistic antropic.................................................103

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129
2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului.130 2.2. Baza materiala cu caracter general...........................158 V. CIRCULATIA TURISTICA.................................................166 1. Aspecte generate.........................................................166 2. Caracteristicile circulatiei turistice...............................168

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE.............................................181

(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181

1. Aspecte generate...............................................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei.........203

3. Regiunea turistica vestica..................................................................204
;oo............................................................................................205 4.Regiunea turistica estica...............................................205 5.Regiunea turistica sudicS..............................................205

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207

BIBLIOGRAFIE...................................................................................213

12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i EnciclopedicS, Bucure§ti.........................................................213

13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti................................................213
57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea, Editura Ceres, Bucure§ti...................................................216 58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS Clujeana, Cluj Napoca.......................................................216 60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1........................216 62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti...............216 63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania, Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti...................216 64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile Goldi§", University Press, Arad.........................................216 65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti.............................216 66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura SportTurism, Bucure§ti..............................................................216 67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj napoca..............................................................................216

II

PREFATA

Turismul, ca fcnomen, forma de valorificare liltr-o maniera a parte a resurselor naturalc §i patrimoniului antropic, a devenil in secolul trccut. ramurS economics cu impact major asupra lumii contemporane. El a parcurs toate aceste etape de esenffi dinamica $1 calitativiL marcand puternic evolutia roraaniei moderne §i contemporanc. Ansamblul conditiilor naturale contextul social-economic §i istoric in care a evoluat Romania s-au constituit ca premise cu o favorabilitate diferenpata in dezvollarea acestui fenomen complex. Se remarca astfel intrarea treptatA in ana de in teres a celor mai multe componentc ale cadrului natural fi antropic, de o mare diversitate, cu o puternica particularizare in cadrui categonilor man a modalitatilor de valorificare turisticS (componenta hidrominerala. resursele peisagistice apartinand spatiului montan carpatic. litoralu) Marn Negre. Delta Dun&rii, dar patrimoniul cultural-is tone. Acestea au condus la constituirea in timp a unui complex de amenajiri turistice de un volum crescand, cu o complexitate tot mai mare §i acopennd treptat cea mai mare parte a t&rii. In cadrui sSu $i legat de resurse turistice care s-au impus ca dominante, prin valenfe turistice $i utilizare, s-a dczvoltat un adev&rat sistem balnco-tunstic, care prin cele cateva zeci de statiuni au dat vor da cu certitudme in conlmuare o personalitate distinct^ turismului romanesc. Toatf aceastS evolu|ie a avut loc in conditii istorice §i sociale de o mare complexitate: de la o dezvoltare aparent disjunct^, In arealul celor trei provincii istorice (ca entit&fj statale distincte ca apartenenfi, dar cu putenucc lcg&turi) din prima jum&tate a secolului XIX; la tendinfe ultenoare vftdite de apropiere corelare, mai ales a modalitailor de valorificare turisticS a spatiului montan carpatic; pentru ca perioada interbelici sS marcheze cu adevftrat dezvollarea turismului modern, unificat, coerent, integral turismului european $i prezentand acelea$i caracteristici in amenajare, pre cum $1 trecerea de la faza elitistf c&tre unpactul de masS, ca punct de plecare cfttre tendmta apoi mamfestarea globaliz&ni in turismul postbelic.

II

In ultima jama Late de sccol, Romania ca apartenentS la o lume ce s-a condus dupft alle legi social-economice fi politice impose, a ftcut eforturi pentru a mentxne deschis sistemul sftu lunstic in contextul continu&rii unei tradial vecht, soculare in domeniu, $1 mai ales in impUcarea ft parttciparea la sdumbul universal de valori A reujii doar partial §i pe un timp lumtat, corespuxizftior unui scurt interval de cre§tere economico-sociali, care inu a putut nega contradicjia dintre dezvoltare dirijatS-impusa §i legile imuabile ale economiei §i ale viefii sociale in general. Valorificarea turistica prin amenajare intensa de factura cantitativa, mai ales, cu impact puternic in stimularea circulatiei turistice interne §i interna^ionale in deceniile VII §i VIII ale secolului trecut, s-a dovedit ulterior de factura iluzorie, nefiind sustinuta de un fundament social- economic coerent. Reintegrarea in circuitul firesc de valori universal recunoscute, va necesita §i in domeniul turismului, eforturi sus^inute §i de durat2L, cu canalizarea energiilor interne in primul rand, stimulate de investitii strSine, cu schimbare de mentalitate §i avand la baza orincipii §i legi menite sa stimuleze §i sa sprijine materializarea unui nou edificiu turistic care sa preia §i sa asimileze realizarile (deloc neglijabile) de pana acum, toate bazate §i pe o buna cunoa§tere teoretica §i practice de factura complexa, inclusiv sau mai ales geografica. Poten^ialul turistic, ca premisa fundamentala\ amenajarea turistica (in contextul dezvoltarii generale) ca factor decisiv in valorificarea acestuia; cre§terea calitafii vietii, printre care §i a venitului ca element permisiv in stimularea circulatiei turistice, toate vor putea contura in urmatoarele decenii o nouS geografie a turismului in Romania, integrat turismului european §i universal. Romania. Geografia Turismului a fost introdusa in programa de inv&tamant din anul 1992, pentru Colegiul de Geoinformare §i Prospectare turistic^ (devenit ulterior Colegiul de Geografia Turismului) iar apoi, ca §i curs optional, pentru specializarea Geografie. Publicarea materialului de fa|a a fost prevazuta in programul de desfa§urare a Grantului 193, finantat prin Banca Mondiala. AUTORUL I. ISTORICUL VALORIFICARII TURISTICE A POTENTIALULUI NATURAL §1 ANTROP1C

II

Se poate remarca un indelungat proces istoric, in cadrui caruia se remarcS o succesiune de etape de valorificare in modalitati diferite a componentelor cadrului natural §i antropic.
1. Principalele etape de dezvoltare ale turismului

1.1. Perioada romatta Dupa cucerirea Daciei §i instituirea provinciei Dacia-Felix, cu nivel de organizare §i dezvoltare comparabil cu al altor provincii romane, dupa 130 (d. Ch.) exists dovezi certe de utilizare a apelor termale in scopuri balnearcurative §i agrementale. In acest sens au fost edificate adevarate amenajiri cu un surprinzStor nivel de dotare, in cateva areale cu ape termale, cunoscute anterior §i al caror profil functional s-a pastrat cu intermitente pana astazi. Din acest punct de vedere se remarcS amenajarile din partea sud-vesticS a tarii, aflate in „inima" provinciei romane Dacia-Felix: Baile Herculane, numita Ad aqua Herculi Sacras - Ad Mediam; Geoagiu-Bai - antica Germisara - in cadrui careia perimetrul amenajat pentru terme purta numele de Thermae Dodonae; Calan - Aque. intre acestea Baile Herculane se remarcau prin diversitatea §i vastitatea amenajarilor, putand fi comparate cu sta^iuni termale existente la vremea respectiva in Imperiul Roman, Tivoli, langa Roma, Capri, amenajarile din sudul Frantei, cele din provincia Pannonia - Aquinincum - capitala provinciei (din actualul perimetru al Budapestei) sau din provincia Asia Minor - Capadocia. Baile Herculane se impuneau prin amenajari complexe, demonstrand, prin vestigiile descoperite ulterior, o inalta §tiintS a captarii apelor termale, sisteme ingenioase de transport a acestora prin conducte de olane, terme (bai luxoase), sisteme de incalzire a dotarilor in care se aplica metoda hipocaustului (incalzire cu aer cald prin podea), vestigii de temple grandioase, cum este eel al lui Hercule, patronul sta{iunii. In afara de acestea se impun, insa, dovezile epigrafice - tabulele votive, care erau exteriorizari prin texte incizate in aceste tabule prin care cei ce veneau aici i§i exprimau multumirile pentru efectul apelor termale, considerate la vremea respective ca daruri ale zeilor sanatatii, precum Aesculap, Hygea. Aceste tabule descoperite in a doua jumState a sec. al XVIII-lea, in timpul expansiunii habsburgice catre sud, au fost colectate, studiate §i depuse la Muzeul de Antichitati din Viena, gratie efortului istoricului Theodor Momssen, unul dintre cei mai reprezentativi cercet&tori ai Romei Antice §i Istoriei romane. Textele §i mai ales cei care

II

aduceau multumiri pe aceasta cale demonstreazi cateva aspecte interesante. Demn de remarcat este textul de pe tabula votiva nr. 1, existenta in muzeul mai sus amintit, care confine urmatorul text: „Aesculapio et Hygiae pro salute Juniae Cyrilae quo a longa infirmitate virtute aquorum numinis sui revocaverunt TBA, Pius votum solvit libeus merito" ceea ce, in traducere libera, ar insemna: „Zeilor Aesculap §i Hygea, pentru s&natatea Juliei Cyrila, pentru......, de o lungS suferin{&, prin virtutea apelor, ale puterilor divine, a fost vindecata, Titus B. A. (sotul), fagaduinta facuta a implinit, cu bucurie, dupa merit" (Berlescu Elena, 1982). §i alte texte de pe tabulele votive demonstreaza cateva adevaruri indubitabile: apele termale erau cunoscute §i utilizate in scopuri terapeutice; persoanele care inchinau aceste tabule, reprezentau func^ionari superiori (guvernatori ai Daciei, comandanfi de legiuni, dar §i personalitati militare, administrative din alte provincii romane). Acestea demonstreaza statutul de sta^iune „internationalaM, dar §i nivelul dotarilor cunoscute fiind exigentele patricienilor romani pentru lux al re§edintelor. In cazul celorlalte doua sta^iuni termale se pastreazS vestigiile termelor romane. De§i nu la fel de certe, exista dovezi ca pana in 271 d. Hr., au mai fost utilizate in acelea§i scopuri apele termale de la Moneasa, cele sarate de la Ocna Mure§ (Salinae) sau Sovata, precum §i apele carbogazoase de la Borsec. Dupa aceasta scurta perioada de valorificare prodigioasa a unei surse naturale - apele termale §i minerale - unneaza o perioada lunga de 1500 de ani, in care nivelul civilizajiei §i culturii, din perioada post-romani, prefeudalS §i feudali, a coborat mult sub ceea ce lmperiul Roman realizase. Abia in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea sunt redescoperite (Baile Herculane, Moneasa, Baile Episcopiei) §i utilizate, prin amenajari, apele hidrotermale. 1.2. Perioada dintre sec. al XVIII-lea -1850 Aceasta se suprapune peste inceputul cristalizarii rela^iilor capitaliste in principatele istorice, favorizate de inaintarea domina{iei habsburgice catre sud §i declinul Imperiului Otoman. Acest fapt duce la intrarea in circuit, in arealul carpatic, intercarpatic §i pericarpatic a unor surse hidrominerale §i termale, ca urmare a realizarii primelor stabilimente ~ sanatorii. Acest fenomcn este stimulat de impiicarea in cercetarea resurselor hidromineraie, pe parcursul sec. al XVIII-lea §i inceputul sec. al XlX-lea, a unor cunoscuti medici: Lucas Vagner, Ignat Plusch, Fr. Niyla§, Lucas Stege (austrieci §i unguri), precum §i M. Zota, C. Davila, Alex. Saabner - Tuduri (medici §i

II

chimi§ti romani), Ludovic Mrazec (geolog). Ace§tia efectueaza analize hidrochimice asupra apelor minerale §i termale, precum cele de la Baile Herculane, Borsec, Vatra Dornei, Baltate§ti, Borca, Bro§teni, Covasna, Valcele, Bazna, Moneasa, Buzia§, Baile Episcopiei (actuala stafiune 1 Mai Bihor). Rezultatele publicate §i efectele balneare astfel cunoscute au condus la realizarea primelor amenajari la Baile Herculane §i Borsec in ultima parte a sec. al XVIII-lea, Slanic Moldova - 1804, Baltate§ti, Vatra Dornei, etc. Erau cunoscute in aceea§i perioada §i alte izvoare hidromineraie §i termale, utilizate empiric (astfel, din corespondenta unor persoane oficiale, la sfar§itul sec. al XVI-lea, rezulta tocmai acest lucru, cu referire la apele minerale de la Covasna sau Borsec). 1.3. Perioada 1850-1918 Aria de cunoa§tere a surselor hidromineraie §i termale se extinde asupra intregului areal carpatic, intercarpatic §i pericarpatic. Ca urmare, pe langa nucleele de statiuni balneare amintite anterior, se mai dezvolta §i alte amenajari similare, precum la Baile Tu§nad, Sovata, Malna§ Bai, Toplita, Baile Hebe - viitoarea Sangeorz Bai. La acestea se adauga statiunile de pe Valea Oltului: Govora, Olane^ti, Calimane§ti, precum §i cateva statiuni cu ape teraiale din partea vestica a tarii. Pana in 1918 existau 20 de statiuni, valorificand la scara locala sau regionala apele minerale §i termale. Statiunile balneoclimaterice dezvoltate pana la aceasta perioada au evoluat prin amenajari de cazare, amenajari balneare §i de agrement, astfel incat s- au deta$at de cele care s-au dezvoltat mai tarziu. Astfel, s-a impus prin stil §i importanta amenajarilor, Baile Herculane (statiune importanta, an cadrui lmperiului Austro-Ungar vizitata §i de imparatul Franz lozef), precum §i statiunea Slanic Moldova, „Perla Moldovei", care s-a impus prin cateva componente de avangarda, novatoare pentru perioada respectiva (centrala electrica proprie, retea centralizata de aprovizionare cu apa §i canalizare, un inhalator - pulverizator, cu ajutorul caruia se permitea efectuarea unui tratament numit astazi cu aerosoli, dezvoltarea sta^iunii dupa un plan de sistematizare prestabilit, cu o capacitate de primire de aproape 2000 de locuri, in preajma primului razboi mondial. Ca o recunoa§tere a valorii terapeutice a apelor minerale din o serie de statiuni balneoclimaterice, au fost acordate medalii de aur acestora, cu ocazia participarii la expozitii universale §i Internationale: pentru apele de la Slanic Moldova, in 1883 §i 1889, cu ocazia expozifiilor universale de la Viena, §i in 1990, la expozijia universale de la Paris; pentru apele de la

II

Covasna, in 1852 la Trieste, iar pentru apele minerale de la Borsec, la expozifiile de la Berlin (1876) §i Paris (1878). Dupa 1870, un alt domeniu care intra sub incidenta activitatilor turistice, este domeniul montan. In mod sporadic, masive montane din Carpati au constituit destinatii pentru oameni de cultura romani sau personality in trecere. Ace§tia au lasat descrieri a unor regiuni montane, precum Ceahlfiul, Bucegi §i altele. Dupa 1870 exista preocupari concrete in domeniul realizarii de amenajari specifice in spatiul montan. Aceasta tending se leaga §i de realizarea primelor cai ferate transcarpatice. Semnalul eel mai edificator pentru dezvoltarea turismului montan il constituie, in 1875, hotararea de stabilire a re§edin{ei regale de vara la Sinaia, in apropierea manastirii Sinaia (construita §i ctitorita de Mihai Cantacuzino in 1670). Alegerea acesteia a fost susjinuta de mai multe argumentei situarea pe eel mai scurt drum intre Romania §i regiunea de la nord de Carpati; inceperea edificarii cSii ferate peste pasul Predeal; impunerea optiunii, prin existenta uneia dintre cele mai reprezentative, sub aspect peisagistic, unitaji montane - Munfii Bucegi. A inceput construirea castelului Pele§, ca §i re§edinta de vara, in jurul acestuia s-au realizat alte re§edin|e ale elitei politice financiare §i funciare romane§ti. Toate acestea au condus la amenajarea rapida §i densa, fapt ce a facut ca in 1885, Sinaia s& capete statutul de ora§ §i totodata sa devina prima statiune climaterica montana din Carpati. Aceasta, prin component, amenajari §i obiective (vezi Cazinou) s-a ridicat la nivelul standardelor europene ale unor statiuni din Alpi §i alte regiuni montane. Ca urmare a deschiderii circulatiei feroviare §i rutiere peste pasul Predeal, au inceput sfi.se realizeze amenajari in Bu§teni §i in Predeal. De asemenea, in 1893, capfita statut de statiune §i Paitini§, in Muntii Candrel. Odata cu aceasta tendinta, incep sa se realizeze §i amenajari turistice in regiunea montana propriu-zisa. Astfel, au fost realizate primele cabane, numite §i refugii alpine sau case de adapost, cum a fost: Pe§tera pe valea Ialomi|ei, casa de adapost Omu, in Bucegi, construita §i deschisa circuitului in ultimul deceniu al sec. al XlX-lea, Dochia, in Ceahiau, construita in 1904, §i altele. In paralel sunt realizate primele cai de acces, poteci devenite ulterior poteci turistice marcate, ce au preluat adeseori trasee montane pastorale, precum §i drumuri alpine, cum este eel intre Sinaia §i platoul Bucegilor. Amenajari similare au mai fost realizate §i in Muntii Semenic. Intrarea regiunii montane in sfera turismului §i astfel diversificarea formelor de practicare ale acestuia s-a datorat, mai ales, infiintarii a numeroase societati turistice, care §i-au adus un aport important la aceasta: Clubul Alpin al Banatului, infiin{at in 1876, la Caransebe§, apoi Societatea Carpatica Banateana, 1880, §i mai ales a Societatii Carpatine Ardelene,
' A

II

infiintata tot in 1880, cu sediul la Sibiu, vestita S.K.V. (Siebenburgischen Karpathenverein) care s-a implicat in amenajarile §i dezvoltarea turismului montan din Fagara§, Candrel (vezi stajiunea Paitini§), §urean; societatea carpatina in 1895, cu sediul la Sinaia sau Societatea Turi?tilor Romani, in 1900. Toate acestea §i-au creat filiale judetene §i zonale. Sediile principale ale acestor societati §i asociatii prefigurau deja viitoarele centre de greutate ale turismului montan: Prahova-Bucegi, Muntii Barsei; Fagara§-Candrel; Muntii Banatului. Tot in aceasta perioada incepe sa se dezvolte §i turismul maritim. In ultimul deceniu al sec. al XlX-lea sunt construite primele sanatorii de cura, utilizand climatul marin, dar §i apa lacurilor sarate, la Techirghiol §i la ceea ce se va numi viitoarea statiune Eforie. Litoralul Marii Negre incepe sa prezinte atracjie la inceputul secolului XX, astfel incat in 1904, la nord de Constanta, la Mamaia, se ridica primele capacitati de primire, pe grindul de nisip dintre Siutghiol §i mare, prefigurand ceea ce va deveni statiunea de mai tarziu. Primul razboi mondial aduce §i imense pagube materiale. Acesta a afectat §i amenajarile balneoturistice de pana atunci, mai ales cele care s-au situat pe liniile de penetratie ale armatelor austro-ungare §i pe linia frontului, cum a fost stajiunea Slanic Moldova, in cea mai mare parte distrusa in 1917. 1.4. Perioada interbelica Este caracterizatS printr-o dezvoltare unitara §i a activitatilor turistice, ca urmare a Unirii de la 1 Decembrie 1918, cand s-a constituit
. ' , A

statul national unitar roman. Inca de la inceputul deceniului III s-au despus eforturi sus^inute pentru inlaturarea umiarilor razboiului. Apoi se dezvolta noi statiuni care completeaza osatura de baza a statiunilor tradi^ionale, infiintate §i dezvoltate in sec. al XVIII-lea. Acestea sunt mici §i au rezultat in urma investitiilor particulare sau apartinand unor societati infiintate de comunitatile locale. Caracteristice sunt in regiunea carpatica Zizin, CovasnaVoine§ti, Ca§in-Iacobeni, Malna§, Turia, Jigodin, Vlahija, Corund, Toplita, Solca, Valea Vinului, Breb, §uligu, , Ocna Mure§ in Depresiunea Transilvaniei, Oglinzi, Sarata Monteoru, Pucioasa, Vulcana Bai, Ocnele Man Bala in Subcarpafi §i altele. In acela§i timp renasc statiunile Baile Geoagiu sau Vafa de Jos. In zona litorala, amenajarile se extind la sud de Constanta, mai ales la Eforie, precum §i pe tarmul interior al lacului
A
m

A

'

.

*

A

II

Techirghiol, in cadrui sta^iunii cu acela§i nume. In zona montana propriuzisa, aiaturi de amenajarile din statiuni a cabanelor din perioada

II

anterioara, apar noi statiuni climaterice montane, precum Lacul Ro§u, 1931, Colibifa, Cheia, Timi§, Sambata, Stana de Vale (fig. 1). Io ^(knajogal^v 5d ^
D6r«fci CfifECfS.

.QBbufa

1 D«r« *<

? Sin aia * ftN fl

OOuiinu rtf •Boino

084 lo

OsdciA

iucWstT

PMMfe ■UnlCkiia)
IC •»•««» I

Fig. 1 Evolufia ediflcarii statiunilor balneo-turistice din Romania: 1. statiunile din antichitatea romana; 2. statiunile balneoclimaterice din a doua jumatate a secolului al XVIIl-lea, pana la jum&tatea secolului al XlXlea; 3. statiunile din perioada 1850-1914; 4. statiunile din perioada interbelicS; 5. statiunile dezvoltate in ultimii 50 de ani; 6. statiunile balneoclimaterice; 7. statiunile climaterice montane; 8. statiunile maritime; 9. cai de comunicatie rutiere; 10. limitele intre principalele regiuni geografice

Turismul balnear este favorizat de initiative benefice ale cercetarii balneare, impulsionate de masuri administrativ-legislative, dar §i {inand de cercetare §tiintifica §i invatamant superior medical. Astfel, anul 1924 marcheazS inceputul invat&mantului balneologic, datorat prof. A. Teohari, care dup5 un deceniu publica, in 1934, concomitent la Bucure§ti §i Paris, Tratatul de terapeutica. De asemenea, s-a infiintat Societatea de Hidrologie §i Climatologie, care a stimulat puternic cercetarea balneologies in Romania, in

II

1931 ia fiinta, in cadrui invatSmantului medical, prima CatedrS de Balneologie §i Fizioterapie la Cluj, sub indrumarea profesorului M Sturza, iar la Bucurejti, prima Catedra de Balneologie §i Dietetics. In

II

aceea§i perioada, in cadrui Facultatii de Medicina din Ia§i, se fac cercetari de balneologie asupra statiunilor Vatra Dornei, Slanic Moldova. Un alt aspect remarcabil pentru turismul din perioada interbelica este introducerea in circuitul turistic a monumentelor cultural-istorice religioase din zona Neamfului, Bucovina, Muscel, Valcea sau eel din Transilvania. Se dezvolta astfel turismul cultural, care stimuleaza realizarea de baze turistice de primire in ora§e de munte §i de contact cu muntele, aflate in unele din zonele amintite §i care au fost decretate ora§e de viligeatura. Exemple tipice sunt Piatra NeamJ, Campulung Moldovenesc, Campulung Muscel. Un moment important in dezvoltarea turismului interbelic §i chiar a turismului din a doua parte a secolului trecut este infiintarea O.N.T. in 29 februarie 1936, primul organism de stat menit sS coordoneze intreaga mi§care turistica. Prin aceasta statul se implica direct, pentru prima data, in coordonarea la nivel national a activit5{ii turistice, qu tot mai puternica rezonantS. O.N.T. va conduce propaganda turisticS, va contribui la organizarea de baze turistice in statiuni §i in zona montana. Datorita implicarii acestuia se vor crea structurile organizatorice care i§i vor aduce contribujia la reglementarea turismului individual sau de grup. AlSturi de asociajii turistice, precum Touring Clubul Roman (cu a sa publicatie s&ptamanala „Jurnal saptamanal") O.N.T. se va implica in dotarea altor masive montane cu cabane, va contribui la realizarea de drumuri de acces in Piatra Mare, Postavaru, Fagara§, Rodna, Ceahlau, Muntii Banatului, Muntii Apuseni. Regional, i§i aduc contributia in acela§i sens, asociatiile turistice infiintate in perioada anterioara. Astfel, s-au construit cabane: Poiana Bra§ov (1925), Piatra Mare (1927), Rarau (1932) §i altele. 1.5. Perioada contemporana. Aceasta include intreg intervalul de timp de dupa 1945 pana in zilele noastre. Intre 1945 - 1948 este o perioadS de regres total, in condi{iile socialeconomice §i politice concrete postbelice. Aceasta se caracterizeaza prin mentinerea bazei materiale intr-o stare de conservare precara. Aceasta are o solicitare tot mai redusa, ca urmare a reculului vietii social-economice, a marilor framantari §i transformari din perioada respectiva §i implantarea unor relafii social-economice §i politice impuse din afara. Efectul direct este scSderea catastrofala a nivelului de trai, cre§terea inflatiei, toate acestea §i pe un fond de condijii naturale nefavorabile (seceta din 1946-1947). Anul 1948 este un moment crucial din viafa economico-sociala. Are loc nationalizarea mijloacelor de productie, deci §i a bazei materiale turistice. Aceasta este

II

preluata de stat §i transferata ca utilizare unor organisme cu caracter social, precum sindicatele sau Ministerul Muncii. Efectul acestei situa^ii este catastrofal, pentru cele cateva zeci de statiuni mici, proprietate familiaia sau a unor comunitaji locale care, in cativa ani, se aurodesfiin{eaza. Ca urmare a acestui fapt, unele dintre acestea au dispSrut definitiv, Breb-Maramure§, Corund-Harghita, Zizin-Bra§ov, etc.). Altele au inceput sa se refaca abia dupa 15 ani, odata cu revirimentul de dupa 1965. Un efect particular, pe fondul general de pauperitate, il constituie totu§i implicarea statului in favorizarea unor paturi sociale defavorizate, carora li se acorda facilitati cu caracter material pentru a avea acces la unele sta$iuni. Se poate remarca o a§a-numita perioada de turism „sindicalist", cand incepe sa se individualizeze turismul de masa. In toata perioada urmatoare, pana in 1960, se manifesta o stagnare a situafiei economice, manifestata §i in dotarile pentru turism. Totu§i, se constata un inceput de remediere a acestei situa^ii. Una dintre aceste tendinfe este na§terea stafiunii Poiana Bra§ov, determinata de desf5§urarea Universiadei de iarna. Dupa 1960, pe un fond de dezvoltare economica §i un inceput de deschidere catre Occident, incep investitive din zona litoralului romanesc. Acestea sunt centrate pe statiunile Mamaia, Eforie, Mangalia. Dupa 1965, eforturile se concentreaza pe stafiunea Eforie Nord. Actiunea de amenajare a litoralului se deplaseaza, dupa 1968, in partea sudica a litoralului romanesc, in zona Mangalia, unde au fost edificate statiunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, in aceea§i perioada sunt analizate §i doua statiuni destinate populatiei tinere, §i anume Navodari, pentru populatia §colara §i Costine§ti, pentru studenti. Daca pana in 1965 §i partial dupa aceea, eforturile in realizarea amenajarilor turistice au fost concentrate asupra litoralului Marii Negre, dupa 1965 se remarca o diversificare in contextul extinderii acestora §i asupra altor categorii de obiective turistice §i a altor regiuni ale tarii. in primul rand, statiunile balneoclimaterice traditionale §i cele climaterice montane sunt dotate cu unitati hoteliere §i hotelier-balneare, mare parte fiind echivalente cu confort I (corespunzator astazi celui cu 2 stele). Ca urmare a acestei tendinte, cea mai mare parte din statiunile balneoturistice consacrate sunt dotate cu unitati §i complexe de unitati hoteliere: Vatra Dornei, Sangeorz-Bai, Baile Tu§nad, Slanic Moldova, Covasna, Baile Herculane, Geoagiu-Bai, Moneasa, Baile Felix, 1 Mai, respectiv Sinaia, Predeal, Bu§teni, Paitini§, Complex Semenic. Se remarca in cazul a doua statiuni balneoturistice implantari masive, hoteliere, care domina net statiunile, atat sub aspect tipologic, c§t §i ca implicare in ansamblul fizionomic. Este vorba de statiunea Covasna,

II

reprezentanta tipica a balneoturismului carpatic, dezvoltata efectiv in aceasta perioada, precum §i Poiana Bra§ov, devenita cea mai importanta statiune climaterica montana din Carpati §i care, §i prin alte amenajari (pentru sporturile de iarna), a devenit poate singura competitive, comparativ cu statiuni similare din Europa. Ca urmare a acelea§i tendinte se remarca dezvoltarea unor noi statiuni, de dimensiuni mai mici, care valorifica apele minerale §i termale: Amara §i Lacul Sarat in Campia Romana, Calacea, Timi§, 1 Mai §i Marghita, in jud. Bihor, Boghi§ §i Bizu§a, in judetul Salaj, Ocna §ugatag, in Maramure§, etc. Se remarca in acela§i timp, edificarea unor noi statiuni climaterice montane, precum Bor§a, Dur&u, Izvoru Mure§ului, Parau Rece §i complexe mai mici, precum Mogo§a-§uior, Piatra Fantanele, Balea Lac, Soveja, Ranca (Muntii Parang), Straja (Muntii Valcan), Bai§oara (Muntii Apuseni) care vor constitui nuclee pentru viitoarele statiuni climaterice montane §i pentru sporturile de iarna. Un factor de impact cu activitatea turistica il formeaza complexele hidroenergetice, mai ales cele din regiunea montana, care au introdus, prin baraje §i lacuri de acumulare, o diversificare a peisajului montan, cu deosebire, dar §i a celui din zona colinara §i de campie. In cazul amenajarilor de mari dimensiuni, in urma incheierii lucrarilor, au ramas amenajari de §antier care, in unele cazuri, au putut fi adaptate §i transformate in complexe turistice §i statiuni. Este cazul Complexului turistic Beli§-Fantanele, pe Some§ul Cald sau al statiunii Voineasa, pe Lotru. Cele mai multe din arealele cu lacuri de acumulare din Carpati au amenajari turistice mai mult sau mai pu|in complexe: Caline§ti- Oa§, Izvoru Muntelui, Poiana Uzului, Maneci-Ungureni, Vidraru, pe Arge§, lacurile de pe Olt, din sectoral defileului Turnu Ro§u-Cozia, lacurile de pe Sebe§;Valiug §i Trei Ape, in Muntii Banatului, Le§u, pe Iada (afluent al Cri§ului Repede), iar in perspective se va realiza, poate, cea mai ampla §i complexa amenajare turistica pentru un lac de acumulare, cea de pe malul romanesc al lacului Portile de Fier de pe Dunare. Tot dupa 1965 a fost initiat un vast program de dotare a celor mai multe ora§e cu unitati hoteliere. Se remarca in acest sens in special capitala tarii, unde a fost realizat in perioada respectiva §i singurul hotel apartinand unui lant international, Intercontinental, precum §i in ora§ele de peste 100 de locuitori. Practic, toate ora§ele peste 25 000 locuitori au o unitate hoteliera mai mare sau mai mica, realizata in aceasta perioada. Sub aspectul diversitatii amenajarilor turistice, apar noi forme de cazare, legate de marile artere rutiere de importanta internationala, precum §i in apropierea statiunilor importante §i ora§elor. Acestea, campingul §i

II

motelul, ca unitati noi de cazare sunt strans legate de proliferarea transportului automobilistic caracterizat printr-o mare mobilitate §i favorizat de modemizarea la scara a tarii (asfaltare) a principalelor trasee rutiere, in special a celor transcarpatice, legand provinciile istorice §i permitand traversarea in toate sensurile a regiunii montane, catre principalele regiuni de polarizare turistica. Intre acestea se remarca tronsoane rutiere de mare altitudine, unele initiate inca din perioada interbelicS, cum este Transalpina, ce une§te localitatile Novaci §i Sebe§, peste Muntii Parang, prin Pasul Urdele, §i mai ales Transfagara§anul, ce une§te Depresiunea Transilvaniei cu sudul tarii, peste Fagara§, la 2000 m altitudine. La acestea se mai adauga drumuri de „centura montana" care scurteaza distan^ele catre anumite destinajii §i se remarca prin regiunile pitore§ti strabatute: drumul dintre Durau §i Izvoru Muntelui, in CeahlSu, drumul dintre Chiril, in bazinul Bistritei §i Campulung Moldovenesc, in bazinul Moldovei, peste Rarau, drumul dintre Ra§nov §i Poiana Bra§ov, care permite accesul la aceasta §i din alte sensuri, drumul ce leaga Depresiunea Beiu§ cu stafiunea Stana de Vale. Tot dupa 1960 se inregistreaza o noua etapa §i modalitate de acces in regiunea montana, prin construirea mijloacelor de transport mecanic (pe cablu). Primul astfel de obiectiv - un telescaun - a fost realizat in 1942 intre Vaiiug §i Semenic. Dupa 1965 au fost construite in mai multe masive montane §i legate de statiuni mai multe mijloace de transport mecanic, grupate cu deosebire in Bucegi, Muntii Bai, Postavaru, Fagara§, dar ?i in partea nordica a tarii, in Rodna, Gutai, Muntii Caiimani, Bargau, Ceahiau etc. Pe plan organizatoric se inregistreaza, de asemenea, unele inovatii sub aspect institutional §i a legaturii cu functionarea sistemului, care au avut o anumita perioada un efect pozitiv. Astfel, in 1955, se reinfiinteaza O.N.T. Carpati, care va contribui in mare masura la introducerea §i cunoa§terea potentialului turistic §i amenajarii acestuia in circuitul european. De asemenea, in 1971, se infiinteaza Ministerul Turismului, care a avut ca sarcina aplicarea unei conceptii unitare in ceea ce prive§te amenajarea zonei turistice §i implicarea in individualizarea, tipologizarea, dimensionarea §i amplasarea unitatilor turistice §i a componentelor de mai mare amploare, precum statiunile. Tot acest ansamblu a facut din turism o adevarata ramura economica. Intre 1980 - 1990 se manifesta foarte accentuat un proces continuu de degradare a vietii social-economice a tarii. Acesta se reflecta §i in privinta bazei materiale a turismului, care nu se mai extinde, iar cea existenta inregistreaza un fenomen continuu de degradare. Aceasta tendinta se accentueaza §i dupa 1990.
A

II

Dupa 1990, intreaga societate romaneasca a fost profund marcata, in toate compartimentele sale, de evolutia conditiilor social-economice §i politice cu o tendinta accentuate de cadere libera. Aceasta etapa avand multe aspecte asemanatoare cu cea imediat dupa 1948 - dar de sens invers - §i-a pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998). Baza de cazare a fost afectata sub aspect cantitativ, al calitatii, cat §i din punct de vedere tipologic. A scazut drastic capacitatea de cazare clasica utilizabila, mai ales ca urmare a uzurii fizice §i morale manifestata contrastant inca inainte de 1990, cu deosebire in cazul vilelor - case de odihna §i tratament (ale caror capacitati utilizabile s-au redus cu 70,8 %) §i cabanele (minus 68,0 %). Aceste doua categorii de cazare specifice statiunilor balneoturistice §i regiunii montane propriu-zise sunt cele mai vechi §i in cea mai mare parte nu mai corespund standardelor de conform actuale. Reintroducerea lor in circuit prin modernizare §i readaptare implica costuri adeseori mai mari decat in cazul edificarii unor dotari noi, pe vechile amplasamente. Exista statiuni in care categoria de cazare, vila, §i-a incetat temporat activitatea (Sangeorz Bai) sau §i-a redus-o drastic (Borsec). Aceea§i tendinta au manifestat-o §i celelalte categorii de cazare, dar cu scaderi mai atenuate. In acela§i timp se manifesta, chiar daca timid, unele tendinte pozitive: aparitia unor noi forme de cazare, precum bungalow-ul, a unor baze de cazare de tip motel integrate unor moderne statii de benzina care au §i service; aparitia unor forme de cazare specifice turismului rural (cum sunt cele din zona Bran-Moeciu, Bucovina sau Depresiunea Maramure§); edificarea in numar foarte mare a re§edintelor secundare. Pe de alta parte se remarca lucrarile de renovare a unor unitati hoteliere cu traditie, din cadrui
A

1

f7

bazei de cazare din marile centre urbane §i statiunile balneoturistice consacrate (ex. Bucure§ti, Bra§ov, Sinaia). Potentialul de comunicatie a manifestat. de asemenea, tendinte
»

contradictorii. Intr-o prima faza, mai ales in intrvalul 1990-1992, se inregistreaza o degradare generala ingrijoratoare a infrastructurii feroviare §i rutiere §i a calitatii serviciilor ce tin de acestea. In compensate, se manifesta dupa 1994 unele tendinte pozitive. Cu toate cS se simte o acuta lipsa de fonduri, au fost totu§i demarate componentele unui amplu program de modernizare §i integrare a sistemului rutier cu caracter major al tarii noastre, cu reteaua europeana de autostrazi.

A

t

7

7

)

II

Poate fi considerata tot o tendinta pozitiva, in cadrui transporturilor feroviare importul §i apoi productia autohtona de vagoane, precum §i introducerea trenurilor de tip intercity. Circulatia turistica este un senzor specific al tendintelor actuale ale turismului. Astfel, s-a diminuat drastic circulatia turistica interna, in antiteza, a crescut exploziv turismul international emitent, cu deosebire in intervalul 1990 - 1992, pentru ca ulterior acesta sa se mentina la cote rezonabile, indiscutabil mult superioare celei de pana in 1990 §i chiar in conditiile restrictiilor de vize impuse de catre tarile U.E.O. Comparativ, se inregistreaza o cre§tere moderate a turismului international receptor, spre Romania, unde principala contribute o aveau tot tarile vecine, intre {arile europene-occidentale remarcandu-se Germania §i, in mod traditional, Israelul (mai ales cu destinatie Covasna). Initiative legislative privind privatizarea, initiative cu caracter organizatoric §i investifional. Inceputul privatizarii se concretizeaza prin aparitia de mici intreprinderi particulare cu profil turistic. Procesul a fost declan§at inca din 1990, prin Legea nr. 54/1990 privind organizarea §i desfa§urarea unor activiteti economice pe baza liberei initiative. Dar o lege a turismului nu a fost elaborate inca. Un model pentru aceasta ar putea fi legea Turismului din 1936, o lege foarte moderna pentru vremea aceea, care ar putea servi ca baza, la adaptarile §i reactualizarile de rigoare, necesare conditiilor actuale ale turismului intern §i international. Pana la aparitia unei legi atotcuprinzatoare au fost promulgate legi cu implicare paitiale in turism, cum este cea cu privire la dezvoltarea turismului rural in zona montana, cu prevederi precise asupra dezvoltSrii unor unitati turistice particulare, de mica marime (intre 3 - 2 0 paturi) cu diferentierea pe patru categorii, in functie de calitatea §i diversitatea serviciilor oferite. Unitatile turistice familiale vor putea beneficia de facilitati §i scutiri de taxe, impozite pe profit, timp de 20 de ani, apoi de drepturi de concesionare, pe 49 de ani, pentru terenuri amenajabile in scopuri turistice, in zona montana, la peste 1200 m. Sunt in curs de introducere unele reglementari precise cu privire la regimul constructiilor, in statiunile balneoturistice (indiferent de tip sau de apartenenta), care sa exclude aparitia fenomenului de dezvoltare haotica, cum s-a intamplat pane acum in numeroase situatii. Au aperut, de asemenea, firme turistice particulare de intermediere a excursiilor sau sejurului. In prezent existe dispute cu privire la statutul de functionare a statiunilor balneoclimaterice, intre Ministerul Turismului §i Ministerul Senetetii. Ultimul opteaze ca aceste statiuni sa aibe un profil strict balnear, f5ra a realiza disfunctionalitetile (mai ales extrasezon), ce ar decurge din
A

II

impunerea unui profil exclusiv, monofunctional. Solutia cea mai viabile ar fi orientarea cetre polifunctionalitatea statiunilor care le-ar imprima viabilitate §i continuitate functionaie pe tot parcursul anului. In prezent, cea mai mare parte a firmelor turistice sunt organizate pe principiul societetilor comerciale pe actiuni, cu toate ce, in mod paradoxal, acestea nu au trecut efectiv la emiterea de actiuni. Functionarea lor se face totu§i sub conducerea Adunerii Generate a Actionarilor (A.G.A.). Adoptarea noii forme are un caracter tranzitoriu pane la crearea conditiilor privatizerii complete. In prezent intreg patrimoniul turistic a fost impertit in doue perti inegale (ca §i eel al celorlalte intreprinderi economice): 30 % in gestiunea S.I.F., iar restul de 70 % a ramas in gestiunea F.P.S. (Fondul Propriet&tu de Stat) privatizat astazi in mare parte. Acest compromis prelungit nu este benefic dezvoltirii turismului. In aceste conditii au fost lansate §i programe de cercetare ftiinfifica, amenajare §i valorificare turistica, in regim de protecfie diferentiata a rezervatiilor biosfere (Pietrosul Rodnei), in consonant cu Legea turismului rural montan. A fost demarata, de asemenea, in 1992, cu rezultate deja remarcabile, refacerea unor situri urbane §i objective istorice de mare rezonanla (precum bisericile - cetafi s&se§ti §i cetatile tarane§ti), cu ajutor financiar extern, mai ales german. Se remarca in acest sens activitatile de restaurare intreprinse la Sibiu §i mai ales la Sighi§oara. Multe dintre cetatile fortificate au fost de asemenea refacute. Dintre acestea, biserica cetate de la Biertan, complet transformata, a devenit in fiecare septembrie locul de intalnire a sa§ilor de pretutindeni. Patrunderea capitalului strain este inca nesemnificativa fata de necesitatile acestui important sector. Functioneaza astazi cateva zeci de societati mixte, de tip joint ventures, cu sediul in Romania, dar aportul de capital strain nu a depa§it 100 milioane USD. Lipsa de interes a firmelor straine, mai ales a concernelor internationale ce patroneaza marile lanfuri hoteliere internationale (exceptie face lantul Maryott §i, mai recent, Hilton) are motivatii multiple de natura legislativ-stimulativa §i de garantare a investitiilor.Totu^i se comstata, dupa anul 2000, o insiatentS mai mare a acestora: astfel hotelui Athenee Pallace este preluat de lantul hotelier international Hilton,, hotelui Mara din Sinaia de catre Holydai Inn, Hotel Nord de cStre lantul Ibiss, care 1-a adus prin modfernzare la confort de trei stele, iar lantul Best Western §i-aq creat unitati hoteliere propri de patru stele precum unitatea den Gura Humorului. De remarcat este realizarea primului lant hotelier autohton- Continental cu locatii in Bucure§ti, Timi^oara, Oradea, Tg. Mure§ etc.
A A
a

II

Cu toate aceste conditii nefavorabile §i pe fondul promulgarii Legii turismului se remarca unele tendinte noi care, chiar dacS prezinta imperfectiuni §i disfunctii, permit aparitia §i proliferarea unor noi forme de turism, pe fondul edificSrii de noi tipuri de amenajSri turistice. Ca urmare, se impune tot mai mult initiativa particular^, in cazul edificarii vilelor de vacanfa ~ re$edin(e secundare. De§i in cele mai multe din cazuri apartenentii nu respecta dispozitiile legale legate de planuri de amenajare zonalfi §i locala, acest tip de amenajare a proliferat rapid §i s-a orientat c&tre regiuni de atractie tunstica sporita, mai ales regiunea montana, iar in cadrui acesteia statiunile balneoturistice, zonele limitrofe lacurilor de acumulare §i nu in ultimul rand a$ez&ri rurale cu potential natural. Un alt aspect semnificativ il constituie dezvoltarea turismului rural, prin intermediul gospodariilor familiale, inscrise intr-un circuit patronat de asociatii de profil de tip A.N.T.R.E.C., O.V.R. sau a unor asociatii la nivel local. Un numar de cateva mii de gospodarii s-au integrat acestei mi§cari. Ele au primit certificate de omologare §i mare parte din acestea ofera un pachet de servicii mai mult sau mai pujin diversificate, perfectibil. Acestea au fost incluse in cataloage de informal, existand frecvent posibilitatea de contactare §i contractare prin intermediul societatilor turistice autohtone sau straine. Acest tip de turism a proliferat cu deosebire in zona montana, in a§ezari rurale neafectate pana in 1990 de socializarea agriculturii (zonele necooperativizate) §i in care locuitorii nu au par&sit a§ezarile in favoarea ora§elor, structurile de populatie sunt favorabile (populatia tanara §i matura reprezintfi o pondere ridicata) §i se impune categoria de persoane cu initiative in domeniu. Cea mai mare parte a gospodariilor integrate turismului rural se gasesc in regiunea montana, ajungand la cateva zeci intr- o localitate §i cumuland adeseori chiar peste 100 de locuri / localitate: in jud. Maramure§, localitatile Vadu Izei, Barsana, Ieud, Sali§tea de Sus; in jud. Bistrita Nasaud, localitatile Lunca Ilvei, Colibita, Rodna; in jud. Suceava, localitatea Vama; in jud. Neamt, Varatec, Vanatori-Neamt; in jud. Harghita, localitatea Praid, in jud. Covasna, localitatile Balvanyio§, Covasna, Malna§; in jud. Bra§ov, localitatile Bran, Sambata, Moeciu; in jud. Arge§, Rucar, Dragoslavele; in jud. Sibiu, localitatile Sibiel §i Gura Raului; in jud. Hunedoara, localitatile Hateg, Santamaria-Orlea; in jud. Alba, localitatile Remetea, Arie§eni, Garda, Albac; in jud. Cluj, Beli§-Fantanele, Bai§oara, Sancrai-Bologa etc. Procesele de transformare, de profunzime in turism sunt in continuare incetinite de factori conjuncturali de naturn diversa. Scaderea generaia a activitatii economice a determinat o diminuare drastica a nivelului de trai (cu aparitia amenintatoare a fenomenului de §omaj), pentru cea mai mare parte a

II

populatiei §i deci, o scadere a puterii de cumparare. Se remarca, de asemenea, degradarea continua a calitatii serviciilor in turism §i reducerii componentelor pachetelor de servicii. In aceste conditii §ocheaza cre§terea aberanta a preturilor, mai ales la cazare. Se remarca, de asemenea, o scadere alarmanta a sigurantei fizice a turistului §i a bunurilor sale. Depa§irea fazei de tranzitie se va putea concretiza prin eliminarea tuturor acestor factori defavorizanti, cu efect direct §i concret in cre§terea in volum a activitatii turistice. 2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania
..
t

A

...

Ace§tia au fost de naturS multiplS, dar asemSnStori sub aspect tipologic §i al implicarii efective cu cei care au contribuit la na§terea, individualizarea §i dezvoltarea turismului european. 2.1. Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic Acesta este factorul fundamental ce a determinat initierea valorificarii turistice a unor componente a acestora §i se constituie ca §i oferta turistica primarS (in acceptiunea economics a termenului). Acest factor bipolar care se caracterizeazS prin originalitate, adeseori unicitate, s-a impus pe parcursul a doua secole in modalitatile de amenajare a componentelor acestuia §i la dezvoltarea unei palete largi de tipuri §i forme de turism. 2.2. Factorii social-istorici fi economici Factorul social-istoric s-a impus in contextul evolufiei concrete a provinciilor istorice, sub forma unor principate distincte initial, unite partial la mijlocul sec. al XlX-lea §i integrate intr-un Sistem National Unic, dupS 1918. Acestea au parcurs, incepand din sec. al XVIII-lea etapele de stingere a rela^iilor feudale §i inceputul cristalizSrii unor relajii noi, capitaliste. Chiar dacS fenomenul a fost decalat cu o jumState de secol (Moldova §i Jara RomaneascS, comparativ cu Transilvania) §i s-au gSsit sub tutele §i administratii diferite (Imperiul Otoman, respectiv Imperiul Habsburgic §i apoi Austro-Ungar) se poate constata o parcurgere a acestor etape, care pe un fond de relativS stabilitate, determina o cre§tere economics evidentS. Se §tie cS turismul in formele sale s-a legat in toate etapele de dezvoltare de perioadele de prosperitate economics §i stabilitate social-politicS. AcumulSrile realizate au putut fi, in timp, canalizate §i spre dezvoltarea unor componente in curs de edificare §i impunere pe plan general. Tocmai aceastS tendinta a condus, in a

II

doua jumState a sec. al XVIII-lea §i in continuare, la valorificarea unor componente ale cadrului natural, in spe{S, a resurselor hidromineraie, utilizate ca factor terapeutic. AceastS tendintS a fost determinatS, in Transilvania, de actiuni concertate, coordonate de institutii ale Imperiului, la care se adaugS initiative regionale §i locale, care au utilizat rezultatele unor cercetSri cu impact la vremea respectivS in domeniul hidrobalneologiei. in cazul Moldovei §i Tarii Romane§ti §i apoi a Principatelor Unite, initiative in amenajare au avut boieri, pe mo§iile carora au fost descoperite surse hidrominerale §i care s-au implicat in amenajarea acestora. Este cazul statiunii Slanic Moldova, care a fost initiate de serdarul Mihalache Spiridon sau al statiunii B&ltate§ti, dezvoltata de catre familia Cantacuzino. Evolufia in continuare a turismului balnear a fost stimulate de cercetarile efectuate asupra calitajilor terapeutice a apelor minerale sau termale, iar implicarea in amenajare a fost mult mai diversa, la aceasta implicandu-se institutii de sanatate (precum Eforia spitalelor sau institutii religioase, cum a fost Episcopia Bihorului). Se adaugS implicarea unor initiative particulare, ca in cazul statiunii Bazna sau unele comunitati §i autoritati locale, precum cea a sa§ilor, pentru Ocna Sibiu etc. Cre§terea economica §i dezvoltarea activitatilor neagricole au determinat acumulari care au permis unei categorii mai largi sociale sa beneficieze de serviciul acestor stadium, facandu-le rentabile §i determinand cre§terea §i complexitatea acestora. in timp, cre§terea numarului de salariafi §i introducerea la mijlocului deceniului IV al sec. XX a acordarii concediului de odihna platit, a determinat trecerea treptata a turismului practicat in variante complexe (balneoclimateric, montan de agrement, maritim, cultural) de la o activitate cu implicare a unei categorii sociale restranse (o elitS) la un turism de masa. Aceasta tendinta s-a manifestat inca din perioada interbelica §i a capatat un accent deosebit in ultima jumatate a secolului trecut. 2.3. Factorulpolitic El este un component foarte important, deoarece turismul, ca activitate benevola §i neproductivi, este eel mai fin senzor al stabilitatii unor state sau regiuni de destinatie. Marile conflagratii sau chiar conflicte regionale au condus la regresul, stoparea §i chiar disparitia cererii turistice pentru acestea. Piaja turistica se orienteaza catre oferte in care, pe langa o amenajare turistica competitive, asigura §i siguranta fizica pentru categoriile solicitante. Acest aspect este foarte bine reflectat §i in turismul romanesc.

II

Astfel, s-a manifestat perioada de ascensiune a turismului in perioada interbelica. Apoi, dupa 1960, prin deschiderea catre Occident, cre§tere economica, o legislatie favorabila, intensitatea turismului, in contextul amenajSrilor §i al turismului international receptor de cStre Romania, s-a manifestat puternic in deceniile VII §i VIII ale secolului trecut. A existat o oferta turistica secundari (baza materials turisticS) la preturi modice, dublatS de servicii ce s-au impus printr-o relativS competitivitate §i complexitate. Sau remarcat pachete de servicii, incluzand cunoa§terea principalelor regiuni turistice ale tarii, altele decat cele de destinatie principals. Dupa aceasta perioada, acela§i factor, dar de factura contrarie, a determinat reducerea treptatS a cererii turistice internationale, in contextul restricfiilor de viza, a impunerilor minimale pentru disponibil valutar §i a existentei unor programe sumare, integrate sistemului din ce in ce mai opresiv cu care se confrunta intreaga populatie a tarii (ex. programul zilnic al unitatilor turistice de agrement, care respecta acela§i orar intre orele 10 §i 21). Acest fapt a dus la izolarea Romaniei, atat pe plan general, cat §i sub aspect turistic, ceea ce a facut ca ea sa piardS piete turistice ce deveniserS traditionale §i benefice pentru bugetul tarii (mai ales Germania sau tSrile nordice) §i devierea fluxurilor turistice internationale catre t&i care, chiar dacS apaitineau aceluia§i sistem, §i-au adaptat rapid legislatia §i organizarea activitatilor la economia de piatS. Romania va trebui sa facS eforturi sustinute pentru a redobandi mScar credibilitatea turistica din deceniile VII §i VIII. 2.4. Factoriipsihologici Au un rol important in canalizarea §i necesitatea efectuarii de deplasari in scopuri turistice cu o motivate diversa. Ace§tia se impun in contextul presiunii exercitate constant de mediul citadin, devenit din ce in ce mai stresant, rupt de contextul natural §i determinat de schimbSrile ambientale. Acestea se manifests diferentiat, in functie de categorii de varstS, de sex, de nivel de pregStire §i de apartenentS socio-profesionalS. Ei tin §i adeseori de extravagantS, de un anumit nivel de receptivitate pentru un fond recreativ ce sensibilizeazS diferit categoriile amintite. Implicarea acestora se leagS §i de un anumit nivel de pregStire, de traditie, de apartenentS la un anumit grup social, de dorinta de cunoa§tere, dar §i de o anumitS mods, de un spirit de imitate, de motivatii intime, toate diferentiindu-se in contextul structural geo-demografic. Exists optiuni pentru anumite forme de turism practicate, in care, de exemplu, sexul masculin exceleazS (turismul montan sau turismul de escaladS - alpinismul) §i care tin tocmai de ascendentul psihologic.

II

II. EVOLUJIA §1 TENDINTELE CERCETARII §1 INVATAMANTULUI SUPERIOR DE GEOGRAFIA TURISMULUI IN ROMANIA Pe fondul cercetarii turismului, ca activitate economica, al definixii no^iunilor legate de acesta §i a legaturilor cu Geografia, a introducerii sale ca obiect de studiu in universitaji §i apoi adoptarea oficiala la Congresul International de la Var§ovia din 1934 a titulaturii de Geografia Turismului, se poate constata o intensificare a cercetarilor in acest domeniu, pe plan european, in America de Nord, Japonia, cu o problematic** din ce in ce mai complex^ §i in care sunt implicati un numar tot mai mare de geografi. S-au cristalizat, in cateva decenii, adevarate §coli de cercetare geografica asupra turismului, printre care se impun §coala francezS, britanica, germana, americanS, §colile poloneza §i rusa, precum §i §coala romaneasca, chiar dacS nu s-a remarcat in mod deosebit pe plan extern. In functie de tematica abordatS, metodologia de cercetare §i mai ales intensitatea participarii geografilor romani la investigatia fenomenului turistic, in toata complexitatea sa, se poate realiza o etapizare a cirei faze marcheazS, fiecare in parte §i toate in ansamblu, un tablou sugestiv al specificului cercetarii autohtone, dar §i integrarea preocuparilor acestora in elucidarea problemelor majore legate de obiect, metodologie, cunoa§tere §i interpretare, posibilita|:i de organizare, dezvoltare §i valorificare.
1. Etapa inceputurilor cercetarilor

Este reprezentata de doi promotori. In anul 1821, V. Pop publics prima lucrare romaneascS de balneologie ,J)espre apele minerale de la Arpdtac, Bodoc CovasnaDupa aproape un secol Al. Saabner - Tuduri publica in dubla edijie, in 1900 §i 1906, lucrarea ,>Apele minerale statiunile climaterice din Romania" ce cuprindea numeroase aspecte geografice legate de topografie, climatologie, flora, fauna. Cunoa§terea geografic-turistica va fi stimulata la sfar§itul sec. al XlXlea §i a primelor decenii ale sec. XX de activitatea unor prestigioase societati turistice: Bra§ov - 1873, Caransebe§ - 1876, Sibiu - 1880, Sinaia - 1895 §i apoi a Touring Clubul Roman. Membrii activi ai acestora, printre care geografi §i geologi de prestigiu (Simion Mehedinti, Ludovic Mrazec, Constantin Munteanu Murgoci, Mihai Haret, Bucura Dumbrava vor contribui, prin carti, materiale publicate in revisteie acestor societati, la cunoa§terea sub aspect turistic, a numeroase regiuni §i obiective.

II

2. Etapa interbelica

PrezintS un progres efectiv in cercetarea fenomenului turistic, ca urmare a dezvoltSrii acestuia §i pe un fond economic dinamic. Cu toate cS cea mai mare parte a lucrSrilor publicate au caracter informativ-descriptiv, se remarcS paleta diversS a tematicii abordat §i volumul crescand al materialelor aparute (Cianga N., 1995). O categorie distinctS are ca subiect prezentarea celor mai importante (din punct de vedere peisagistic) unitati montane: Muntii Bucegi §i Retezat (Mihai Haret), Muntii Apuseni (Valeriu Pu§cariu §i de remarcat Robert Ficheaux), Muntii Moldovei (Nicolae Macarovici). Sunt apoi descrise vaile carpatice reprezentative: Olt (Valea lui Pu§cariu), Bistrita (N. Pop). Elementele de culture materials §i spirituals, obiceiuri sau ocupatii traditionale sunt de asemenea descrise de T. Morariu, Mara N. Popp, Valeriu Pu§cariu §i din nou Robert Ficheaux. Un loc aparte il constituie cunoa§terea resurselor hidromineraie §i modul de valorificare in cadrui statiunilor balneare §i balneo-climaterice. Se deta§eaza din acest punct de vedere ^Romania balneara turistica'9, aparata in 1932, avand ca autori pe E. Teposu §i Valeriu Pu§cariu. Aceasta poate fi considerata ca o lucrare de referinta §i model de analizS pentru literatura interbelica §i chiar pentru lucrarile ulterioare de acest profil. Nu sunt lipsite de interes nici lucrarile de popularizare cu valoare informativS efectiva, dar §i sub aspect literar, cum sunt: „Cartea Munfilor" a Bucurei Dumbrava §i seria „Prin muntii no$tri" scrisa de I. Simionescu.
3. Etapa contemporanS

Cuprinde deceniile postbelice §i este marcata de evolutia generals social-economicS, cu efecte concrete asupra cercetSrii §i invStSmantului superior geografice, care capStS un statut de sine stStStor. Geografia Turismului va avea o pozitie semnificativS in cadrui Geografiei §i in cadrui Geografiei Umane i§i precizeazS domeniile de investigate, care se diversifies §i se aprofundeazS. Turismul devine un obiect de studiu in cadrui unei §tiinte geografice distincte, care cautS sa-§i precizeze personalitatea. 3.1. Cercetarea ftiinfifica
A

a) In acest context se initiazS abordarea aspectelor teoretice privind obiectul Geografiei Turismului, care este aprofundat intr-o manierS tot mai

II

moderns (N. Al. RSdulescu, 1946, CI. GiurcSneanu, 1956, I. §andru, 1966, Carmen Petrescu, 1970). b) Pe un fond cumulativ se produce, intre 1960 - 1970, un salt calitativ, concretizat prin aparitia succesivS in reviste geografice a numeroase contributii valoroase inbrSti§and o problematics variatS: domeniile §i locul Geografiei Turismului in cadnil Geografiei (I. §andru, 1966, M. lancu, 1966); modele de cercetare geograficS-turisticS asupra unei regiuni reprezentative (C. Swizewschi, Al. Ungureanu, V. Nimigeanu, 1966); aplicarea metodelor cantitative §i cuantificarea unor indicatori, precum indicele de mobilitate, potential turistic §i mai ales fluxurile turistice (I. §andru, 1970; G. Niculescu, 1. lordan, 1972; V. GlSvan, I. Istrate, 1976). Este pusS §i problema rolului Geografiei Turismului in invStSmant, precum §i modalitStile de perfectionare ai celor implicati in activitSti turistice (Carmen Petrescu, 1970, 1972). Turismul romanesc nu este cercetat izolat, ci este inclus in turismul european §i mondial (§. Dragomirescu, Gloria Crahmaliuc, 1969; Carmen Petrescu, 1971; CiangS N., 1998, Cocean P. §.a. 2002. c) O subetapS distinctS o constituie intervalul dintre 1968 - 1978 cand au loc manifestSri §tiintifice de amploare nationals, cele patru Colocvii de Geografia Turismului (primele douS cu participare internationals), 1968, 1970, 1974, 1977. ComunicSrile sustinute la Colocviile 1, 2 ?i 4 au fost publicate in volume distincte. Articolele publicate au dezbStut intreaga problematics de Geografia Turismului. Multe din acestea au avut caracter interdisciplinar, rod al colaborSrii geografilor cu economi§ti, urbani§ti, sociologi, medici, proiectanti, arhitecti. Practic, a fost implicatS intreaga mi§care geograficS universitarS §i.de cercetare §i constituie sub aspect organizatoric o colaborare beneficS intre Institutul de Geografie, Bucure§ti, departamentele universitare de geografie §i I.E.C.I.T. Bucure§ti, cu largi rezonante la vremea respectivS. De altfel, in intervalul amintit se produce un impact real intre cercetarea turisticS, de toate profilele cu efortul economic de amenajare turisticS a teritoriului national, care s-a realizat intr-un ritm $i, de ce sS nu recunoa§tem, la ni§te parametrii neatin§i nici inainte, nici dupS aceea. AceastS orientare a cercetSrii a fost urmatS, dupS cele patru Colocvii nationale, de simpozioane cu o tents specifics ce au incercat §i reu§it aprofundarea cercetSrilor in anumite domenii §i tot cu implicare multidisciplinarS a valorilor §tiintifice nationale: „Turismul balnear", 1976; „Zonarea turistica", 1976; „Turismul montan", 1977. Rezultatul celor trei simpozioane au fost valorificate foarte prompt prin aparitia volumelor respective de comunicSri, in foarte scurt timp. in felul acesta au fost puse la dispozitia celor interesati materiale valoroase continuSrii cercetSrilor.

II

d) Pe parcursul a unui deceniu §i jumState au fost elaborate §i publicate, in colectia „Judetele patriei", sub egida Editurii Academiei, monografiile judetelor in care un capitol distinct il constituie eel de analizS a potentialului turistic §i valorificSrii acestuia. e) Aspecte de Geografia turismului sunt prezentate, de asemenea, in doua aparitii de referintS in literatura geograficS, „patronate" tot de Academie §i Editura Academiei. Acestea sunt: „Atlasul Romaniei, in care o fasciculi distinctS de harti este dedicate turismului, precum §i Geografia Turismului, in patru volume, in care turismul este analizat detaliat in cadrui volumului II, Geografia Umana §i Economics, precum §i in abordSrile regionale realizate in volumele III §i IV. f) In ultimele decenii, literatura geograficS s-a imbogatit §i cu aparitii editoriale prestigioase care abordeaza aspecte de interes aparte precum Bioclima Romaniei §i a statiunilor balneoclimaterice (Elena Teodoreanu, 1983), componente morfologice cu valoare peisagisticS deosebita, vSile in chei sau pe§terile §i potentialul lor turistic (M. Grigore, 1987; P. Cocean, 1988, 1995), precum §i numeroase ghiduri turistice din colectia „Munti no$tri", monografii turistice ale judetelor, ale unor regiuni naturale sau vai, la care geografii §i~au adus o contribute substantiate. h) Trebuie de asemenea remarcatS aparitia in premiers, in limba engleza. la Cracovia, a primei Monografii turistice a Carpatilor Romane§ti, la care §i-au adus contributia geografi §i sociologi de la cele trei centre universitare reprezentative: Cluj, Ia§i, Bucure§ti, in anul 1988. i) Toate revistele universitare geografice au cuprins §i cuprind frecvent contribute geografice din domeniul Geografiei Turismului. j) O categorie aparte o repezintS tezele de doctor at, cu subiecte de Geografia Turismului sau in care turismul reprezintS o components din
m

A

ansamblul lucrSni, sustinute dupS 1975. In cadrui acestora s-a concretizat o metodologie elaboratS in analiza complexS din punct de vedere geograficturistic a unor unitSti naturale: Mont Blanc - Chamonix (Carmen Petrescu, 1975), Muntii Apuseni (Cocean P., 1980), partea de vest a tarii (Truti S., 1985), Muntii Banatului (Olaru M., 1985), Carpatii Orientali (CiangS, N., 1991). Toate acestea au fost ulterior publicate in edituri de prestigiu, reprezentand modele de analizS in Geografia Turismului. 3.2. Invafamantul superior geografie
A

II

InvStSmantul superior geografie se diversifies prin introducerea in cadrui acestuia §i a unei noi discipline, §i anume Geografia Turismului. Aceasta a fost initial disciplinS facultativS, devenitS mai apoi optionalS, pentru ca dupS 1990 aceasta sa devinS disciplinS obligatorie - de bazS. Mai mult, se remarca dezvoltarea in cadrui §tiintelor geografice a unei specialitati distincte de Geografia Turismului, inclusS in nomenclatorul specializarilor universitare. Initial, au fost realizate colegii de turism cu o durata de trei ani, Geografia clujeana avand primatul in aceasta privinta, ea dezvoltandu-§i colegii de profil in teritoriu (Gheorgheni, Sighetu Marmatiei, Zal3u, Bistrita). Urmand aceasta orientare, Facultatea de Geografie din Bucure§ti §i-a infiintat la randul sau colegii de turism la Predeal §i Caiimane§ti. O etapa calitativ superioara este cea prin care s-au infiintat specializari de Geografia Turismului de lunga durata, in cadrui facultatilor §i departamentelor de geografie de la Bucure§ti, Suceava, Oradea, Timi§oara, A.S.E. Bucurejti sau chiar facultati de Geografia Turismului, apartinand invatamantului particular (Sibiu). Ca urmare, pe parcurs au fost elaborate cursuri de specialitate care sintetizeaza rezultatele cercetarii de Geografia Turismului din tara §i strainatate, legate de obiect, metode de cercetare, factori de dezvoltare a turismului, modalitati de valorificare, tipologie §i regionare turistica. In acest sens se impun contributiile unor cadre didactice §i colective de cadre didactice a caror cursuri au fost multiplicate sau mai recent publicate in edituri de prestigiu: Grigore M., 1974; Swizewschi C., Oancea D., 1976; Susan Aurelia, 1980; Mac I., 1992; Raboca N., Cianga N., Maier A., 1992, 1996, 1999; Cocean P., 1992, 1997,2002, Candea Melinda, Erdely G., Simon Tamara 2000, 2003, Glavan V., 2000, 2003, Cianga N., 2002, 2003,Dinu Mihaela 2004, Ielenic, M.,Comanescu Laura 2006, Muntele, I., Iatu C.,2003, 2004, Pacurar Al., 1999, 2004. III. POTENJIALUL TURISTIC Aceasta categorie turistica, avand doua componente, se constituie ca un factor fundamental de dezvoltare a turismului. Prezenta acesteia este determinants in dezvoltarea sau inexistenta turismului. Cuprinde totalitatea factorilor de atractie aparfinand cadrului natural §i antropic valorificati prin intermediul amenajSrilor turistice §i care genereazS fluxuri turistice cu arii de provenientS interne sau internationale ce se deplaseazS cStre arii de destinatie imde „consumS", intr-o manierS aparte, turisticS, produsul turistic, rezultat din potential §i amenajarea acestuia.

II

1. Potentialul turistic natural
S

Este unui dintre cele douS pSiti ale potentialului turistic, cuprinzand cadrui natural §i componentele acestuia, dintr-un teritoriu. Ansamblul cadrului natural sau elemente apartinStoare acestuia sunt capabile de a exercita atractie asupra unui segment de turi§ti efectivi sau potentiali. Prin deplasarea la destinatii turistice, se realizeazS un mod particular de valorificare, iar prin acestea, ansamblul devine o premisS fundamentals pentru dezvoltarea turismului. Efectul activitStilor turistice, determinat de componentele cadrului natural este multiplu. In primul rand acestea pot contribui la diminuarea, panS la disparitia, a unor activitSti ce aveau efecte poluante sau chiar distinctive (exploatSri de materiale de constructie, exploatarea unor minereuri metalifere sau radioactive, exploatSri forestiere, activitSti industriale, precum cele producStoare de lianti sau de metale neferoase). Pe de altS parte, turismul contribuie la „neoantropizare" regiunilor mai slab populate in arealul montan, unde prezenta omului se facea simtitS doar sezonier, activitStile pastorale (RSdulescu N. Al., 1946). De asemenea, polarizarea de fluxuri turistice catre regiuni predominant rurale, fie cS sunt in domeniul montan, fie in eel colinar §i de campie, contribuie la resuscitarea §i stimularea unor activitSti traditionale pe cale de disparitie, precum §i la valorificarea unor produse specifice economiei rurale. ActivitStile turistice in contextul cadrului natural, prin amenajSrile determinate contribuie la modificarea peisajului, in sensul antropizSrii acestuia. In functie de dominanta uneia sau alteia dintre componentele cadrului natural §i valorificarea diferentiatS a acestora, se realizeazS amenajSri turistice diferentiate, ca volum, fizionomie §i functionalitate, conducand la definirea anumitor personalitSti geografic-turistice a acestora. De exemplu, in depresiunile intramontane, apele minerale au condus la dezvoltarea unui tip de amenajSri complexe, statiunile balneoclimaterice §i la un tip de turism specific, turismul balneoclimateric. Acela§i lucru se poate remarca pentru zona litorala, unde valorificarea complexa a factorilor naturali (climat marin, apa mSrii, litoralul, apele sarate §i namolurile sapropelice din limanele marine) au condus, de asemenea, la o amenajare sub forma statiunilor litorale. In muntii inalti, peisajele diferentiate in funcjie de litologie §i de impactul cu factorii moderatori exogeni au condus, de asemenea, la amenajari adaptate acestora §i la practicarea unor forme de turism specifice.
t m

A

m

II

1.1. Potentialul turistic cu valoare peisagistica a reliefului (potentialul morfo-turistic) Acesta se impune prin valence predominant peisagistice, varietatea sa este strans legata de structura, litologie, tectonica, impactul cu factorii modelatori. Mai ales in regiunea montana se impune contrastul de care se leaga o varietate de forme de relief. Acestea au o personalitate distincta, contribuind fiecare in parte la diversificarea paletei atractive cu impact peisagistic, de la formele de ansamblu, la microforme de relief. 1.1.1. Potentialul turistic al reliefului glaciar. Relieful glaciar este rezultatul activitatii getarilor cuaternari, mai ales din ultimele doua glaciatiuni, Riss, Wurm, care au actionat prin intermediul ghetarilor de circ §i vale in regiunile cele mai inalte din Carpati Meridionali §i Carpatii Orientali. Prin actiunea lor modelatoare au creat forme specifice, cu fizionomii variate. Aceste nuante, pe fondul general de actiune a eroziunii ghetarilor, numita exarajie, se diferentiaza, la randul lor, in functie de substratul litologie, afectat ulterior in postglaciar §i detaliat de procesee de eroziune periglaciara. a) Parole cele mai inalte, varfurile, adeseori de fonnS piramidala, de peste 2000 m din Carpati Meridionali §i Muntii Rodnei §i Calimani, in Carpati Orientali au ramas §i in Pleistocen deasupra ghetarilor de circ,
A

deta§andu-se in partea superioara. In aceasta categorie sunt varfuri precum Pietrosu Rodnei, Ineu, Gargalau, in Muntii Rodna; sau varfurile de peste 2000 de m din Masivul Bucegi, cele din creasta nordicS a Fagara§ului, din Parang §i Retezat, care, detaliate ulterior de procese de dezagregare periglaciara, se constituie astazi ca obiective esentiale §i destinafii pentru turismul pietonal montan, oferind o panoramS larga asupra intregii regiuni montane §i chiar asupra unor par^i intinse din spatiul inter §i extra carpatic. b) Crestele alpine sunt rezultatul procesului de eroziune conjugata in Pleistocen, a ghetarilor de circ de pe ambii versanti. Acestea devin astfel abrupte, cu o spinare ingusta, puternic fragmentata ulterior de procese glaciare §i de nivodenudatie. Componenta cea mai spectaculoasS a crestelor alpine o formeazS custurile, sectoare de creastS foarte inguste in lama de fierSstrSu (purtand denumire §tiintificS consacratS de gipfelfltihr). Din crestele principale se desprind, sub forma de contraforturi, creste secundare, modelate in acela§i fel doar ca, in cazul acestora, au intervenit, pentru detalierea peisajului, §i ghetarii de cuib, suspendati (Geografia Romaniei, vol. 1, 1982). Se remarca creasta principals a Muntilor Rodnei, dezvoltatS de

II

la est la vest, lungS de 30 km, cuprinzand in aliniament varfuri de peste 2000 m, culminand la extremitati cu Varfurile Pietrosu Rodnei, iar la est Ineu, 2280. In Muntii FSgSra§, creasta nordicS, principals ce se desfa§oarS tot pe directia est-vest, pe o lungime de 60 km, prezintS un caracter asemSnStor cu cea din Muntii Rodnei, doar cS crestele secundare de tip contrafort sunt mult mai numeroase, mai fragmentate — spectaculoase, demonstrand intensitatea mult mai mare a glacia{iei. Procesele periglaciare ulterioare au accentuat fragmentarea atat a crestei principale cat §i a celor secundare, iar sectoarele de custurS, mult mai numeroase, prezintS in arealul acestora, forme de relief dominante, precum Turnurile Podragului, Turnurile ArpS§elului, Paltinu, Acele Cleopatrei, Strunga Dracului. In masivul secundar sud-estic Iezerul se impun sectoare de custurS, prezentand o fragmentare maximS in Col^ii Cremenei §i Coljii lui Andrei. In Masivul Parang se deta§eazS creasta principals, lungS de 10 km, desfa§uratS intre Parangul Mare, §i Varful Mohoru unde sunt intalnite forme de relief asemSnStoare, apartinand complexului creasta principals - custuri secundare de tip contrafort. In Muntii Retezat, creasta principals, lungS de 18 km se desfa§oarS intre Varful Zlata in vest §i LazSrului, in est. In acest sector, creasta glaciarS prezintS frecvente sectoare de custurS, mai ales in jural varfurilor Peleaga §i PSpu§a. In toate cazurile amintite, modelarea glaciarS §i postglaciarS (pe un fond de neotectonism puternic, manifestat mai ales in Carpajii Meridionali) sa realizat pe roci metamorfice. In Muntii Bucegi, calcarele §i conglomeratele au condus, datoritS reacjiei specifice, la fenomenul de dezagragare, la forme asemSnStoare, dar mai putin conservate. Ele sunt prezente, mai ales in sectoral nordic, in bazinele superioare ale vSilor MSlSie§ti §i TigSne§ti: hornurile MS15ie§ti §i TigSne§ti, coloane, precum Braul Caprelor, Poarta din TigSne§ti, toate cu o valoare peisagisticS deosebitS. c) Circurile glaciare dau o notS dominants morfologiei glaciare ca §i extensiune spatialS §i complexitate morfologicS, de§i reprezintS matricea negativS; Acestea pot fi considerate ca §i o components de bazS a peisajului glaciar montan. Se remarcS prin vastitate, complexitate §i diversitate. Principalele caracteristici sunt: abrupturi care diferentiazS crestele de talvegul cursurilor superioare. In versantul circurilor majore complexe se disting §i circuri suspendate sau de cuib, care adeseori adSpostesc lacuri glaciare de mai mici dimensiuni. Complexul de circuri glaciare suspendate pot constitui obar§ii ale unui curs superior de apS permanent, marcat frecvent de rupturi de pantS. La baza circului glaciar exists acumulSri mari de
A A A

II

grohoti§uri, iar in punctul de minima altitudine relativS a circurilor, de cele mai multe ori s-au creat conditiile pentru acumulari lacustre glaciare, de dimensiuni mari (hectare) §i cu adancimi de la cativa metri pana la maximul de 29 m, cat are lacul (ZSnoaga din Muntii Retezat). - Circurile glaciare complexe au extensiuni mari, incluzand in complexul lor morfologic 2 - 4 circuri suspendate (de cuib), precum §i ni§e nivale postglaciare. Versanti acestor circuri au la bazS mari trene de grohoti§. MSrimea circurilor este legatS de cantitatea de gheatS acumulatS, de puterea de subsapare a ghetarului, de panta, precum §i de succesiunea de roci cu o rezistenja mai mare sau mai mica la actiunea de eroziune (gelivitatea rocilor). Dimensiunea maxima a circurilor glaciare poate depS§i in diametru 500 m. In categoria circurilor glaciare complexe, avand in components elementele morfologice amintite, se remarca pe versantul nordic al Muntilor Rodnei, BuhSescu §i Repedea; in Muntii FSgSra§, circurile din partea superioarS a vSilor Capra, Buda, Topolog, eel de pe raui Doamnei, toate pe versantul sudic, precum §i circul BSlea, pe versantul nordic. In Muntii Parang, cele mai reprezentative circuri complexe sunt la obar§iile vailor Lotru, Jiet §i afluenji: circul Mija, Sloveiu, Rosiile, Gauri, Galcescu, Iezerul. In Muntii Retezat se impune eel mai reprezentativ circ complex Bucura, avand in components circuri suspendate, ce adSpostesc lacuri glaciare (TSul AgStat, TSul Portii, Ana, Lia, Florica, Viorica), toate debu§and in eel mai intins lac glaciar din Carpati, Bucura, obar§ie a vSii LSpu§nicului. AsemanStor cu acesta este §i circul glaciar complex Peleaga. - Circurile glaciare simple au fost create de ghefari de mai mici dimensiuni. Au formS semicircularS §i sunt de regulS amplasate in vSile cu expozitie sudicS §i sud-vesticS, sau se constituie ca „loje" suspendate pe versantii marilor circuri complexe. De§i se impun mai pufin in peisaj, i§i aduc contributia la completarea ambientei de ansamblu glaciare, formats din varfuri, creste, circuri complexe. Astfel de circuri simple sunt frecvente in Muntii Rodnei, in jural varfului Ineu (pe vSile Lala, Gagi, Bila), continuand spre vest cu succesiunea de circuri simple de pe vSile Putredu, Bistricioru, Izvorul Cailor, Negoescu, Puzdele, Repedea. In Muntii Bucegi, chiar daca nu sunt foarte bine conservate, exists in partea de nord a acestora circuri simple pe vSile MSlSe§ti §i TigSne§ti, dar §i in partea vesticS, in bazinul Ialomitei, pe cursul superior al vaii §ugSrilor. In Muntii Parang, cele mai multe circuri simple se intalnesc in bazinul superior al vSii Lotrului: Muntinul, Urdele, Ple§coaia, dar §i in bazinul Oltetului, Galbenul.
A A A

II

In Retezat, circurile glaciare simple s-au dezvoltat §i conservat in vSile ZSnoaga, ZSnoguta, Rade§u, SISveiu, iar pe versantul nordic, pe vSile Stani§oara, Pietrele, Valea Rea, Gale§u. In spafiul circurilor apar microforme sub forma unor trepte, praguri, berbeci glaciari, roci mutonate §i morene.
a

In evolutia initials a complexelor glaciare montane a existat singular sau, in mai multe cazuri, componenta de diferentiere (rupturS) intre sectorul glaciar de circ §i eel de vale - limba ghetarului. Acesta s-a individualizat sub forma unui prag, abrupt, care a delimitat cele doua componente de baza. Acest prag, determinat de prezenta unor pachete de roci rezistente la eroziunea ghetarului, se individualizeazS astSzi printr-o componenta distinctS, de origine morfohidrograficS, marcatS de cascade, fScand trecerea intre sectorul superior al reliefului glaciar §i eel inferior glacio-fluvial, sub aspectul altitudinal. Tipice din acest punct de vedere stmt praguri §i cascade, precum Izvorul Cai lor din Muntii Rodnei sau Cascada Balea din Muntii FSgSra§, sau Loloaia ]n Retezat. d) Vaile glaciare sunt rezultatul traseului terminal al ghetarilor, prelungiri ale masei glaciare din circuri. Lungimea acestora oscileazS intre 2 §i 8 km. Sunt frecvent intalnite in Muntii Rodna din Carpatii Orientali, FSg3ra§, Parang, Retezat, dar §i Bucegi, din Carpatii Meridionali. Aceste sectoare au un profil longitudinal foarte accidentat, in care cele douS-trei trepte sunt separate de praguri glacio-structurale ce pot avea amplitudini de mai multe zeci de m. Aceste praguri, ca §i componente morfologice, se impun in peisajul terminal morfoglaciar prin contraste ce marcheazS continuitatea succesivS pe trepte de altitudine a evolutiei proceselor glaciare. Componenta finals este reprezentatS de morene glaciare terminate, ca §i acumulSri de dimensiuni diferite, ce marcheazS extensiunea maximS a ghetarilor de vale, in conditiile in care acestea prezintS o conservare relativS, in urma evolutiei postglaciare.
A

In cazul unor masive cu altitudini mai reduse, poate fi urmSritS peisagistic modelarea postglaciarS, care a transformat, in unele masive, vechea topografie pleistocenS, precum in Muntii Maramure§, §ureanu, Tarcu, in care formele glaciare tipice sunt mult mai putin reprezentate. 1.1.2. Potenfialul turistic peisagistic al reliefului vulcanic. Acesta se remarca printr-o varietate de forme specifice, rezultate in urma erupfiilor neogene, asupra cSrora au actionat diferenjiat pana la nivel de detaliu factorii modelatori de natura exogenS. In partea de nord, in Munfii Oagului, de§i cu altitudini reduse, se impun neck-urile vulcanice, sub forma unor mSguri sau clSi insulare de 600 700 m inaltime. Acestea sunt despSrtite de vSi epirogenetice ce au creat

II

scurte defilee in roci vulcanice, ca cele de pe vaile Tur §i Talna. in Munfii Gutai, in partea lor superioara, s-au pSstrat resturi din vechiul aparat vulcanic, distrus prin explozie de ultimele eruptii §i detaliat ulterior prin eroziune. Din acesta, s-a pastrat Creasta Coco§ului, dezvoltata pe andezite, un dyck vulcanic, ca o lama de eruptiv modelata ulterior. In partea de nordvest §i sud, Masivul Gutai este marginit de abrupturi puternice, avand la baza mase de grohoti§. De asemenea, tot in jumatatea inferioara s-au format bazinete depresionare, dezvoltate in acumulari de piroclastite, precum eel de la Poiana Izvoare, pe Valea Runcu sau Poiana lui §tefan, de la obar§ia Marei. in cuvertura de lave vulcanice, vaile s-au adancit, formand sectoare de chei precum cele ale Tatarului, pe Mara, Runcului, pe Rune (afluent al Marei), cheile SSpantei, Firizei. In talvegul vailor din sectoarele cheilor s-au format, in rupturi de pante, §i cascade, Covatar, Mire§, Valea Neagra. Mult mai pregnant se evidentiazS 111 peisaj relieful vulcanic aparjinand lantului Calimani - Gurghiu - Harghita. Acestea prezintS in partea superioara cratere clar conturate, sub forma unor caldeire, fragmentate, de mari dimensiuni, puse in evidentS de aliniamente circulare de varfuri inalte, resturi ale craterelor inijiale. Se impune din acest punct de vedere caldeira Caiimanilor cu un diametru de 10 km, marcata de varfurile Pietrele Ro§ii, Tamau, Ra^iti?, Voievodeasa, Calimani Izvor, Calimani Cerbu. Aceasta caldeira a fost drenata catre nord de Valea Haita. Intregul versant nordic se prezintS in ansamblu ca un amfiteatru coborand in trepte. Pe marginea vechiului crater au fost modelate in roci vulcanice sectoare cu pereti verticali, ca cele de la Fata Gardului; coloane grupate §i modelate in aglomerate vulcanice, precum Complexul 12 Apostoli; creste dantelate §i coloane, precum cele de la Pietrele Ro§ii §i Tihu. La sud de Mure§, in Gurghiu, se succed masivele vulcanice Fancel BStrana, cu o caldeirS uria§S, avand un diametru de 13 km, partial conservatS. Acestea sunt continuate spre sud cu conurile Saca, cu un crater bine pSstrat, §oimu§, Ciumani. Craterele initiale ale acestora au fost strSpunse de cursurile superioare ale unor rauri, prin eroziune regresivS, care au sSpat in interiorul lor vSi adanci §i abrupte. Pe versantii exteriori ai craterelor s-a individualizat o retea hidrograficS radiarS , cu vSi de tip barancco (W. Schreiber, 1994). in Munfii Harghita se remarcS, de
asemenea, succesiunea pe aceea§i direc^ie nord-sud a 10 conuri vulcanice principale. Dintre ele, conul Harghita are un crater bine conservat, drenat spre sud de Valea Varghi§, conul Luci, in al caldeira s-a instalat tinovul (mla§tina oligotrofS) cu acela§i nume. In partea de sud-est se g5se§te terminatia extreme a Muntilor Harghita, Masivul Ciomadu Mare, care are doua cratere gemene, in unul din acestea fiind cantonat Lacul Sf. Ana, singurul lac de crater din Romania, iar in celalalt se gase§te tinovul Moho§. In contact direct cu relieful de conuri vulcanice, se gase§te platoul vulcanic din partea vesticS, coborand in trepte catre Depresiunea Transilvaniei,

Cctrui

II

cu extensiune maxima la poalele Muntilor Gurghiu §i Harghita, prezent de asemenea §i la periferia Muntilor Calimani. Acesta este foarte neted, cu v&i adancite in piroclastite, care au sapat mici depresiuni, precum Chirui sau Capalni^a, in platoul vulcanic al Muntilor Harghita, unde sunt prezente §i importante zacaminte de ape minerale carbogazoase. In partea sudica a Munfilor Apuseni, in Mun{ii Metaliferi, este prezent relieful vulcanic de varsta neogenS, sub forma unor varfuri conice ascufite, maguri, ca cele de la Savar§in, Corabia, Va{a, Cazane§ti, formate din magmatite laramice. De§i cu altitudini pu{in peste 1000 m, edificiile vulcanice sunt impun&toare. La cele amintite anterior se pot adauga magurile Ciungani, Barza, Sacaramb, Caraciu, continuand spre est cu Zlatna, Ro§ia Montana. §i aici exista platouri formate din curgeri de lave §i piroclastite. In partea estica, se remarca ivirile bazaltoide, solidiflcate in coloane prismatice sub forma unor neck-uri bazaltoite, cum sunt cele doua Detunate, dintre care Detunata Goaia este monument al naturii. O situafia particulara, din punct de vedere peisagistic, o prezinta masivele sedimentaro-vulcanice, pe care se dezvolta un relief specific dominat de corpuri subvulcanice in forma de cupola, ca in cazul Tible§ului sau de maguri cu altitudinile cele mai mari din Muntii Bargau (Heniu Mare, Magura Calului). Aceste maguri au in jur suprafete cvasistructurale dezvoltate in gresii, in care s-a adancit puternic reteaua hidrografica, creand sectoare de chei spectaculoase, precum Cheile Colibi^ei. Situatia este mai complexa atunci cand, pe langa rocile vulcanice §i sedimentare, se intalnesc §i structuri metamorfice foarte vechi. In aceasta situatie sunt Muntii Maramure§ului, unde relieful este caracterizat prin forme greoaie, abrupturi structurale sau chiar cupole vulcanice, precum Toroioaga, de 1930 m altitudine. 1.1.3. Potentialul turistic peisagistic al reliefului, pe calcare §i conglomerate. Acesta ocupa o pozitie remarcabila, in cadrul poten^ialului turistic morfologic, definit de o mare varietate de forme, care au rezultat fie printr-un puternic proces de eroziune diferen^iata, corelata cu un tectonism

accentuat, fie prin actiunea chimicS a apelor incSrcate cu C02 asupra calcarelor. a) In primul caz, a rezultat o varietate de forme de relief pozitive, pe calcare §i mai ales pe conglomerate. Arealul montan, avand aceasta alcatuire geologicS, este intalnit in toate cele trei regiuni carpatice, dar cu extensiuni diferite. - In Carpati Orientali, calcarele §i conglomerated sunt prezente intro fa§ie median^ discontinuS, incepand din partea de nord §i nord-vest a Munfilor Rodnei, continuand cu masivele RarSu, CeahlSu, HS§ma§u-Mare Mun{ii Bicazului, Ciuca§-ZSgan, Muntii Barsei, Per§anii Nordici, la care se pot adSuga, in acest caz, §i Muntii Bucegi, avand aceea§i geneza, evolufie §i prezentand forme de relief asemanatoare unitafilor montane enumerate anterior. Acestea se caracterizeazS, in general, prin extinderi areale relativ reduse (sute de km ), sub aspect geologico-tectonic, ele sunt sinclinale suspendate, bine delimitate de regiunile inconjurStoare. VSile adanci, ce perimetreazS aceste masive, accentueazS contrastele morfologice, §i deta§eazS aceste masive de unitatile montane vecine. In partea inaltS, majoritatea masivelor amintite prezintS platouri structurale de mare extensiune, precum Platoul Ocola§elor, in CeahlSu sau Platoul Bucegilor. In cadrui acestor platouri, cu suprafete relativ plane, sau la
A

II

marginea lor, apar ca puternice contraste morfologice, forme structurale de mari dimensiuni: in CeahlSu (Toaca, Lespezi, Polita cu Crini, Piatra LatS); in RarSu (Pietrele Doamnei, Piatra Zimbrului, Popii RarSului); in HS§ma§u Mare (Piatra SinguraticS); in Ciuca§-ZSgan (Turnu lui Goliat, Turnu de AramS). Un loc aparte in cadrui platourilor il reprezintS forme rezultate din procese de eroziune diferen(iata, interpretate uneori §i ca monumente megalitice: Sfinxul §i Babele, in Bucegi, apoi TigSile §i Sfinxul din apropierea pasului Bratocea, in Ciuca§. La periferia platourilor se individualizeazS relieful de coloane, cu infati§Sri variate, specifice adeseori unui relief ruiniform: Panaghia, CSciula Dorobantului, Detunata, Piatra cu ApS, CISile lui Miron (in CeahlSu); piramidele de pe culmea JigSne§ti, cele de la Obar§ia (in Bucegi). Tot in partea inaltS se deta§eaza §i sectoare de creste zimfate, pe conglomerate cum este Muchia Cheii, in ZSgan. La periferia tuturor masivelor se individualizeazS puternice abrupturi, in cadrui cSrora relieful ruiniform, rezultat din dezagregarea fizicS a conglomeratelor este de o varietate deosebitS. La baza acestor abrupturi, s-au format trene imense de grohoti§, care avanseazS cStre partea superioarS §i care sunt treptat fixate de vegetafia forestierS, care avanseazS in acela§i sens. Se remarcS prin contrastele de relief §i prin formele de detaliu existente in cadrui acestora, abruptul de sub Ocola§u Mare, in CeahlSu, eel din partea esticS, cStre Valea Garcinului in Ciuca§, PrSpastia Ur§ilor, in Piatra Mare. Dintre toate acestea, eel mai reprezentativ este abruptul prahovean estic al Muntilor Bucegilor, cu sectoare spectaculoase la est de Babele §i eel de la izvoarele vSii Jepilor. De altfel, in partea estica a Bucegilor se inregistreaza §i cea mai mare diferenta de nivel pe verticals din Romania, de peste 1000 m, care se gase§te sub varful Cojtila. Versantul estic al Muntilor Bucegilor, prin caracteristicile sale, este domeniul eel mai important pentru practicarea turismului sportiv de escalada - alpinismul. In arealul abrupturilor, relieful ruiniform este reprezentat de turnuri, piramide, hornuri §i pereti verticali, prispe inguste (polite) intalnite cu deosebire in Ceahlau §i Bucegi. Cel mai reprezentativ masiv calcaros din regiunea carpatica este Piatra Craiului, ce se impune din punct de vedere peisagistic, prin individualizarea unei creste lungi, de peste 25 km, cu altitudine in jur de 2000 m, care se desfa§oara de la nord-est la sud-vest. Aceasta creasta zimtatS, puternic fragmentata §i ingusta, este flancata de versanti abrupti, prezentand frecvent relief ruiniform de tip horn (Hornul inchis, Hornurile Grindului), vSi de tip horoabS (vai seci), cu un profil longitudinal puternic lnclinat, cu sectoare ale acestora subterane, cu tuburi de presiune §i dizolvare. La contactul cu unitatile invecinate, mai joase, s-au dezvoltat unele trene de grohoti§, in curs de stabilizare, cum este marele grohoti§ de pe peretele vestic. Tot in zonele

II

periferice, vaile au adancit sectoare de chei, pe Dambovita superioarS sau pe unii afluenti ai Barsei (Prapastiile ZSrne§tilor). In Carpatii Meridionali, un relief asemanator, ca forme, se intalne§te in sud-estul Muntilor Fagara§, in Masivul Iezer, dar mai ales in partea de sudest a grupei Parang, in Muntii Capatanei, in cadrui masivului apartinStor Buila-Vanturarita. In cadrui acestuia, creasta de§i la altitudine de 1500 - 1600 m este puternic degradata, cu versanti abrupti §i cu prezenta homurilor, dar, fenomen interesant, §i cu dezvoltarea reliefului exocarstic de lapiezuri §i doline in panta. In Carpatii Occidentali, in Muntii Banatului, arealele calcaroase conglomeratice, sunt marcate de prezenta unor creste inguste, in sectorul cazanelor §i in Muntii Dognecea, precum §i a platourilor, cum sunt cele de la Iablacea, Bradet, CSrbunari, Ciucaru Mare. In cadrui Muntilor Apuseni, Muntii TrascSului este exemplul tipic cu relief pe calcare, prezent in toata varietatea sa de forme; masive izolate (Rachi§, Plea§a Rametului, Piatra Grohoti§ului), creste inguste, (precum in sectorul Coltii TrascSului, Prisaca, Piatra Cetii, Piatra Craivii), platouri calcaroase, ca cele din Masivul Petre§ti, Bedeleu, Remeti, CiumSrna, Scarita-Belioara. Platouri calcaroase se mai intalnesc §i in partea de vest a Muntilor Apuseni: Va§cSu, in Codru Moma, Ro§ia-Zece Hotare, in PSdurea Craiului, Scari§oara-Ocoale in sudul Munjilor Bihor, favorabile pentru dezvoltarea carstului in toate formele sale de manifestare,
A A __ A

A

In ansamblul regiunii montane, in sectoare cu aparitii insulare calcaroase, se remarca forme de dezagregare fizicS, concretizate in abrupturi de eroziune, creste periglaciare, arcade, poduri suspendate sau stanci izolate, de tipul clipelor calcaroase, cum sunt cele de la Pojorata (Adam §i Eva) din bazinul Moldovei sau Pietrele Ampoitei, din Muntii Metaliferi,Pietrele Albe in sudul Vladesei-din Apuseni. b) O a doua categorie morfologica, dezvoltata pe calcare, este cea rezultata din actiunea de dizolvare a calcarelor de catre apa din precipitatii, incarcata cu CO2. Formele rezultate reprezinta, de fapt, „matricea negativa", deoarece ele se suprapun atat la suprafata, cat §i in subteran, peste goluri de materie de dimensiuni §i forme variate. Rezultatul acestei actiuni consta in relieful carstic, cu cele doua componente ale sale, exocarstul, cu un impact peisagistic mult mai redus §i prezentand importanta cu deosebire pentru cercetarea §tiintifica §i endocarstul, care reprezinta una dintre componentele morfopeisagistice cu impact maxim in dezvoltarea turismului.

II

Relieful exocarstic, de§i mai putin evident in peisaj, se impune nu atat prin dimensiunea componentelor sale, cat mai ales prin implicarea peisajului specific in regiuni calcaroase, cu altitudini medii §i mici. Prezenta formelor exocarstice se leaga, cu deosebire, de platourile calcaroase joase, plane sau cu panta redusa, unde apele din precipitatii, incarcate cu CO2 pot stationa temporar, implicandu-se in ac|iunea de dizolvare sau se scurg, nu foarte rapid, prin infiltrare in subteran, unde i§i continue actiunea de dizolvare. Exocarstul este reprezentat intr-o varietate de forme, de la cele mai pufin extinse, lapiezurile de disolutie, pana la asociatii de lapiezuri sau campuri de lapiezuri foarte raspandite in Apuseni, mai ales in Muntii Bihor, Trascau, Codru Moma, Padurea Craiului, apoi in Muntii Banatului, in Muntii Mehedinti §i Valcani (in platourile Runcu §i Carbimari), precum §i in nordvestul Muntilor §ureanu (in platoul Luncani). Dolinele §i asociatiile de doline se dezvolta exclusiv pe platouri calcaroase §i se prezinta sub forma unor microdepresiuni, circulare sau alungite, cu diametre intre 200 - 300 m, adancimi de 30 - 50 m. Sunt prezente in Muntii Apuseni, in Padurea Craiului (Ima§u Batranului), Codru Moma (in Platoul Va§cau la Camp Moti, Dumbravita de Codru); in Bihor (Padi§, Scari§oara, Ocoale). Aceasta forma exocarstica este prezenta §i in platoul Luncani din masivul §ureanu (la Ponoraci), in Podi§ul Mehedinti (la Cerbonoaia). Interesante sub aspect peisagistic sunt aliniamentele de doline ce prezinta, in partea inferioara a fiecaruia, sorburi, prin care apa din precipitatii sau topirea zapezilor se scurge subteran. Aliniamentele de doline marcheaza frecvent traseele cursurilor §i a golurilor subterane. Extensiunea maxima in cazul reliefului exocarstic o reprezinta poliile rar intalnite in regiunile calcaroase montane sau de podi§. Semnificativa este prezenta unei forme intermediare hibride, de doline - polii, prezente in Podi§ul Mehedinti, cum sunt cele de la Balta, Ponoare, Zaton. Poliile clasice (microdepresiuni carstice) au lungimi variate, de la
A

cateva sute de metri pana la 1 km, latimi variabile, intre 200 - 600 m. In partea de inflexiune negativa maxima §i acesta au sifoane de scurgere a apei in subteran. Frecvent, apa patrunsa in sisteme subterane apare la zi la distanja de kilometri, fie sub forma izbucurilor sau a izvoarelor carstice, frecvente in Apuseni (Calugari, Bujor, Izbandi§, Toplitei, Bratca, Galbena, Bulbuci, Cotetu Dobre§tilor, Radeasa) in Muntii Aninei (Mini§) sau in Podi§ul Mehedinti. Exemplu clasic §i poate unic de polie autentica este cea de la Ponor, din Muntii Apuseni, fiind o depresiune de contact litologie, rezultata prin carstificare. Primavara, dupa topirea zapezilor sau in perioade cu precipitatii abundente, in cadrui acesteia se formeaza un lac temporar,

II

datorita capacitatii de evacuare in subteran, mai mica decat aportul de apa. Acest lac este drenat ulterior. - Carstul subteran sau endocarstul reprezinta forma maxima de manifestare a fenomenului de dizolvare chimicS a calcarului. Acesta este conditionat genetic §i evolutiv de structura §i componenta litologica calcaroasS, de tectonics, de grosimea pachetelor de calcar carstificabil, de variatia in timp a activitatii factorilor modelatori. Toate acestea conduc la individualizarea unor goluri subterane, purtand numele genetic de pe§tera. Aceasta sintetizeaza efectul complexitatii factorilor implicati amintiti anterior. Pe§tera poate fi considerate eel mai complex §i spectaculos component al reliefului carstic, care se impune printr-un peisaj specific, compus din forme §i microforme. Pe§tera este o cavitate sau un sistem de cavitati legate intre ele, cu lungimi variabile de la cateva zeci de m pana la zeci de km, cu o diversitate fizionomicS ce se succede §i variaza de la sector la sector, cu densitati diferite. Din acest ultim punct de vedere, Muntii Apuseni se situeaza pe primul loc, cu o medie de doua pe§teri pe km . Puterea de atractie a peisajelor subterane consta in prezenta, in cadrui lor, a unor elemente specifice, care se pot combina, contribuind la cre§terea puterii lor de polarizare. In functie de dominanta unora dintre aceste forme, cu valoare peisagistica, se poate face o clasificare a pe§terilor (Cocean P., 1984, 1995). Pe§terile care se remarca prin bogatia de speleoteme (concretiuni calcaroase), stalactite, stalagmite, coloane, domuri, draperii, curgeri parietale, guru-ri, sunt considerate cele mai atractive din punct de vedere al turismului speologic. Aceste forme sunt rezultatul, in timp, al depunerii carbonatului de calciu, provenit din apele de infiltrare (picurare sau prelingere). Dimensiunea §i forma speleotemelor sunt foarte diferite. Dintre pe§terile care se remarca, din acest punct de vedere, pot fi amintite: Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cau, Pe§tera Fagului, Pe§tera de la Scari§oara (aici existand, in sala ghetarului, §i speleoteme din ghiafa), Pe§tera Vadu Cri§ului, Pe§tera ZSpodie, Pe§tera Pojaru Polifei, Pe§tera Cioaca cu Brebenei, Pe§tera Altarului, toate in Muntii Apuseni; pe§terile Topolnifa, in Podi§ul Mehedinti, Comarnic, in Muntii Aninei, pe§terile Cioclovina §i §ura Mare, din Muntii §ureanu- platoul Luncani; pe§tera Munticelu, din arealul Cheilor Bicazului. Pe§terile se impun adeseori §i prin monumentalitatea lor, respectiv prin prezenta in golul subteran a unor goluri-sSli, inalte de peste 100 m, a unor sectoare cu hornuri, cursuri de apa subterane, cu debite mari §i cascade (sifoane, terase de eroziune). In aceasta categorie se impune complexul carstic CetStile Ponorului - Padi§, Pe§tera Vantului, Pe§tera Meziad, Pe§tera

II

Neagra (toate in Muntii Apuseni) sau Pe§tera Izvoru TSu§oarelor din Muntii Rodna. Tot ca §i criteriu dimensional, poate fi consideratS lungimea totals a galeriilor pe§terilor. Se remarca, din acest punct de vedere, Pe§tera Vantului, cea mai lungS de aproape 50 km de galerii prospectate §i cartate, urrnata in succesiune descrescanda de Pe§tera din Valea Firii, cu peste 35 km, Pe§tera Hodobana, in jur de 30 km, (toate in Muntii Apuseni), Pe§tera Topolnifa din Podi§ul Mehedinti. O alta categorie, o reprezinta pe?terile care adapostesc in cadrui acestora ghefari fosili. Numarul lor este mult mai restrans. Un exemplu clasic il reprezinta Pe§tra Ghetarul de la Scari§oara, care adaposte§te in sala de la intrare eel mai mare ghetar fosil din tara, cu un volum de 75 000 m 3. Prezenta acestui ghetar se leaga de un sistem particular de ventilate in golul subteran §i legatura cu avenul de acces. in sala ghetarului sunt prezente, alaturi de masa propriu-zisi a acestuia §i stalagmite §i stalactite din gheata. Volumul de gheata existent a variat in functie de ciclurile climatice seculare, iar proliferarea speleotemelor de gheata, ca §i numar §i dimensiune, este strans legata de oscilatiile climatice anotimpuale (temperatura §i umiditate) din golul subteran. Alte pe§teri care adapostesc ghetari de mai mici dimensiuni sunt: Pe§tera Ghetarului la Focul Viu, Avenul din Bortig, Pe§tera cu ghetarGroapa de la Barsa, Ghetarul de la Vartop. O alta categorie de pe§teri sunt cele in care se conservS vestigii paleontologice, schelete de ur§i de pe§tera (Ursus speleus). in aceastS categorie se impune Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cSu, cea mai cunoscutS, deoarece este §i singura amenajatS dupS standarde internationale, pe§tera MSgura, pe§tera Zmeilor de la Onceasa, pe§tera Coiba Mare, in cateva pe§teri au fost descoperite urmele de locuire ale omului preistoric, precum Pe§tera Ciur-Izbuc, cu peste 200 urme plantare umane; cu vestigii ale unei posibile scrieri foarte vechi, descoperite intr-una din pe§terile din versantul stang al defileului Dunarii. In arealul localitafii Cuciulat, in pe§tera cu acela§i nume din judetul Salaj, s-a descoperit desenat in ocru, un cai foarte bine realizat artistic.
Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania

Cele mai numeroase pe§teri sunt concentrate in regiunea carpatica, cu o maxima raspandire in Muntii Apuseni. In Carpatii Orientali, relieful endocarstic ocupS un loc secundar, atat comparativ cu forme similare din celelalte regiuni carpatice, cat §i fata de
A

II

celelalte componente ale patrimoniului turistic natural al reliefului. De§i foarte intin§i, ca suprafata, in Carpatii Orientali exists doar 29 de cavit&ti subterane, din care o mici parte prezentand valente turistice §i doar cateva depa§ind 1000 m lungime. Astfel, in Munfii Rodna se impune Pe§tera de la Izvorul TSu§oarelor, cea mai lungS din Carpatii Orientali (cu peste 15 km de galerii exploarate). Este o pe§tera de origine tectonica, prezentand §i cea mai mare denivelare dintre toate pe§terile din tara, peste 400 m. Tot in Muntii Rodnej se mai gasesc pe§teri destul de lungi, relativ greu accesibil §i cu un peisaj subteran mai putin diversificat: Pe§tera Jgheabul lui Zalion, 2500 m, Pe§tera lui Maglei de 4000 m lungime, Grota Zanelor, de 4000 m, Pe§tera Izvorul Albastru al Izei. In partea sudicS, in Per§anii de Nord, in bazinul Varghi§ului, sunt concentrate peste 100 de pe§teri, dintre care Pe§tera Mare de la Mere§ti depa§e§te 100 m. §i in acest caz golurile subterane sunt sarace in concretiuni. Singura pe§tera din Carpatii Orientali, care face exceptie de la aceasta regula, este Pe§tera Munticelu, bogat concretionata, chiar dacS a fost in parte vandalizata.
A

- Carpatii Meridionali sunt mai bine reprezentati prin relief
.• A

endocarstic decat Carpatii Orientali. In partea esticS, in grupa Bucegi - Piatra Craiiului, endocarstul este prezent in bazinele Ialomitei §i Dambovitei. De asemenea, in Bucegi se gase§te cea mai inalta pe§terS in calcare conglomerate din Carpati, la 2300 m altitudine, pe§tera Buc§oiu, lunga de aproape 1000 m. In Grupa Parang, golurile subterane, puternic concretionate, sunt prezente cu deosebire in partea sudica a acestuia, mai ales in Muntii Capatanii. Cele mai reprezentative sunt pe§terile Polovraci, in bazinul Oltetului §i Pe§tera Muierii, in bazinul Gilortului (pe Valea Galbenu), prima pe§terS care a fost electrificata. In partea de nord-vest a grupei Parang, in Muntii §ureanu, in arealul platoului Luncani, s-au dezvoltat un sistem complex endocarstic, format din pe§teri mici §i mijlocii, dezvoltate pe 1 — 3 nivele, foarte bogat concrefionate: Pe§tera Palariei, Pe§tera Tecuri, Pe§tera Boliei, dar mai ales pe§terile §ura Mare sau complexul endocarstic Cioclovina Ponoraci, toate depS§ind 5000 m lungime. La vest de Jiu, in Munfii Valcan §i Mehedinti, se concentreazS peste 270 de goluri subterane, intre care se impune Pe§tera Clo§ani de pe valea Runcu din Muntiil Mehedinfi, bogat concretionata sau pe§terile colmatate Pocruia, Liliecilor, Fu§teica. In Munfii Cernei, in arealul stafiunii Baile Herculane, apa termalS §i vaporii fierbinfi au permis concretionarea in
A
f

A

II

golurile de mici dimensiuni, pe peretii acestora, cu cristale de gips, sulf sau holotrich (Pe§tera Haiducilor). In Poai§ul Mehedinfi, legati organic de munfii cu acela§i nume, formati in foarte mare masura din calcare, exists o mare concentrare de pe§teri pe o suprafafS restransS, unde se concentreaza 23 de pe§teri, avene §i se gSsesc §i resturi ale unor cursuri subterane de apa, transformate ulterior in chei - poduri naturale, precum Podul de la Ponoare. Aici se gSse§te una din cele mai lungi pe§teri din farS - Topolnita - lungS de peste 20 km, urmata de pe§teri precum Bulba sau Curecea, trecand de 2000 m lungime. Pe§terile Topolnita , Bulba, Izvarna, sau Martel au cursuri de apa subterane ce le imprimS un caracter activ in evolufie. Aproape toate pe§terile din podi§ul Mehedinfi sunt foarte bine concrefionate.
A

Muntii Banatului adapostesc peste 90 de pe§teri, in cadrui cSrora predominS pe§terile mici §i mijlocii panS la 500 m. Cele mai lungi pe§teri, depSfind 2000 m, sunt Comarnic, peste 4000 m, Bohui, 3500 m, Ponicova (in cheile raului cu acela§i nume §i a cSrei intrare este inundatS de apele lacului de acumulare de la Porfile de Fier) in apropierea confluenfei cu DunSrea in defileu. In cadrui acestora, mai ales Pe§tera Comarnic, se remarcS prin galerii cu ansambluri concrefionate, foarte diverse ca formS, prin baraje stalagmitice, dispuse in scarS, in spatele cSrora s-au format lacuri subterane, succesiv legate prin cursuri subterane. Pe§tera Bohui are la randul sSu un curs subteran care debu§eazS prin intrarea acesteia §i se varsS intr-un lac carstic (Ochiul Beiului), printr-o cascadS. Munfii Apuseni sunt cei mai reprezentativi din punct de vedere al zestrei endocarstice. Se considers cS aici se gSsesc peste 2500 pe§teri, multe dintre ele fiind insS doar simple cavitSfi de mici dimensiuni, farS un peisaj endocarstic deosebit. Ca urmare, doar un numSr de cateva zeci de pe§teri prezintS un interes turistic potenfial. Dintre acestea ar putea fi selectate un numar de 1 0 - 1 2 , care prin caracteristicile lor, ar putea deveni prin amenajarea accesului §i vizitSrii, obiective turistice de importanfS majors, atat pentru turismul intern, cat §i pentru eel international (exceptie de la aceasta ar face pe§terile protejate monumente ale naturii, cu regim partial de vizitare sau cu interdic{ie totals). In Munfii Padurea Craiului, cea mai reprezentativS este Pe§tera Vantului, explorata §i cunoscuta in timp astfel: in 1981 fusese explorata pe 30 600 m, in 1995 lungimea galeriilor cunoscute se intindea pe 42 500 m, pentru ca in 1999 aceasta pe§terS sa fie cunoscuta pe 52 000 m. In afara de spafialitate, pe§tera se remarca §i prin valente peisagistice, decurgand dintr-o
A

II

morfologie variata: sali de mari dimensiuni, speleoteme variate, prezenta meandrelor. In acela§i masiv se intalnesc alte pe§teri, dintre care amenajatS partial pentru vizitare este pe§tera Vadu Cri§ului, variat concretionata cu un curs de apa activ (emergent^), care la ie§irea din pe§terS se varsS in Cri§ul Repede printr-o cascada de 20 m; Pe§tera GSlS§eni, Pe§tera Bonchi, Pe§tera cu Apa, Pe§tera Izbandi§, Pe§tera Ciur-Izbuc sau Pe§tera Meziad, intens vizitatS pana in anii '70 ai secolului trecut §i din aceastS cauzS afectata de distrugerea parfialS a speleotemelor. In Muntii Bihor se concentreaza cea mai mare parte din zestrea
A A

speologicS a Muntilor Apuseni. In cadrui acestora, se disting cateva areale cu mare concentrare de pe§teri. - Zona CetSfilor Ponorului §i a Platoului Padi§ este consideratS zona cu eel mai ridicat potential turistic speologic al Apusenilor. In cadrui acesteia, se disting urmatoarele subzone: subzona Cetatilor Ponorului, subzona Padi§ §i subzona Groapa de la Barsa. Subzona CetStilor Ponorului cuprinde valea Cet&tilor, cu cele trei mari doline, foarte adanci §i cu perefi abrupfi; Pe§tera CetStile Ponorului, ce incepe de pe portalul ultimei doline in care Valea CetSfilor intrS in subteran. UrmeazS un curs subteran de patru km, cu un gol avand in unele sectoare peste 100 m inSltime. Cursul subteran traverseazS Munfele Bortig. Pe parcursul acestuia se inregistreazS 14 lacuri. Ie§irea se face prin Izbucul Galbenei, continuat in aval cu un sector grandios de chei, Cheile Galbenii, avand in versanti numeroase pe§teri. In aceea§i subzonS se mai intalnesc ca §i obiective de interes cumulat, ^tiinfific §i turistic, Ponoarele §i Avenele din Lumea PierdutS (Ingemanata, Avenul Negru).Tot aici este §i pe§tera Focu Viu cu un ghefar fosil de aproximativ 2500 m.c., din care se remarcS uria§a stalacmitS de ghiafS. Subzona Padi§ se prezinta ca un platou intins, cu un mare numar de pe§teri de mai mici dimensiuni, 13 ponoare §i polia de la Ponor (singura autenticS din tarS). Subzona Groapa de la Barsa se intinde intr-un bazin depresionar de 2,5 km . Potentialul sSu speoturistic este dat de un complex subteran de pe§teri, dintre care unele legate prin sisteme subterane (Pe§tera ZSpodie, Pe§tera Neagra, Pe§tera Ghetarului de la Barsa, command un ghetar fosil), cuprinzand formatiuni concretionare foarte variate, lacuri §i cursuri subterane, cascade, sifoane accesibile sau inaccesibile, care fac legatura intre pe§teri. - In partea vesticS se remarca Pe§tera Ur§ilor de la Chi§c&u, descoperita in 1975. Prospectata rapid §i constatandu-se valoarea ansamblului
■ ..■. • A
A

II

peisagistic subteran, a fost realizat un proiect de amenajare foarte judicios, pe baza ciruia s-a facut amenajarea moderns a pe§terii, pentru yizitare (singura la nivel international din tara). Acest fapt a permis ca incS din 1981 pe§tera sa fie vizitata de un numar foarte mare de turi§ti (300 000 persoane). Amortizarea cheltuielilor pentru amenajare s-a realizat intr-un an §i jumatate, dupa care s-au inregistrat efecte financiare benefice pentru institufia implicata. In amenajarea Pe§terii Ur§ilor de la Chi§cau, au concurat mai multe argumente. Este o pe§tera cu o lungime relativ mica, §i avand toate atu-urile care creaza zestrea turistica a unei pe§teri: prezenfa speleotemelor, sub toate formele acestora; saii grandioase; descoperirea unor vestigii paleontologice ale ursului de pe§terS (Ursul Speleus). Caracteristicile naturale ale pe§terii au permis o amenajare, pentru vizitare, care sa satisfaca toate exigentele, inclusiv ale ecologilor. S-au realizat, in primul rand, sub forma de tuneluri, accesul §i evacuarea, in mod artificial, astfel incat grupurile de vizitatori sa nu se interfereze. Traseul proiectat urmare§te toate sectoarele pe§terii, oferind totodata protecfia pentru principalele obiective vizitate. Iluminarea, initial cu reflectoare care emanau o cantitate de caidura destul de mare, a fost inlocuita cu „iluminare rece", care se intrerupea secvential in momentul in care grupul depa§ea sectorul vizitabil. Grupul de ghizi are o pregatire care le permite adaptarea prezentarii pe§terii la nivelul de pregatire a grupului din momentul respectiv. Pe de alta parte, accesul la pe§tera, care se situeaza catre periferia vestica a Munfilor Bihor, a fost modernizat §i strabate o succesiune de a§ezari rurale din Tara Beiu§ului, cu un potential turistic antropic original. Sunt, de asemenea, oportune §i amenajarile din imediata apropiere a pe§terii, cu baza de cazare, pastravarie §i posibilita^i de valorificare a unor produse traditionale din zona, rezultand din prelucrarea
A
m

A

lemnului a produselor textile sau din rocile existente in zona. Intreg complexul amenajat poate fi inclus intr-un circuit mai mare din bazinul superior al Cri§ului Negru, in cadrui caruia sa fie inclusa §i valea Sigi§telului, a carui sector de chei cuprinde cea mai mare concentrare de pe§teri din tara, 140, dintre care cea mai reprezentativa este Pe§tera Magura de peste 4000 m lungime. - In partea sudica a Munfilor Bihor se remarca, de asemenea, o concentrare de obiective turistice de natura speologica, cu o valoare turistica deosebita. Se impune din acest punct de vedere in primul rand Pe§tera Ghefaru de la Scari§oara, unicat prin ghetatul fosil de 75 000 m , prin speleotemele de gheata din Sala Ghetarului, de accesul prin intermediul avenului adanc de cafiva zeci de m, sectorul de rezervatie cu un peisaj
A

II

subteran foarte variat. Cavernamentul Pe§terii Ghetarul de la Scari§oara, despSrtit printr-un perete concrefionar de Pe§tera Pojaru Politei a condus, de altfel, la crearea unui microclimat specific de pe§tera, ce a permis na§terea §i conservarea ghetarului. Pe§tera Pojaru Politei, una dintre cele mai concretionate din fara este, de altfel, interzisa accesului publicului, fiind
A

decretata monument al naturii. In acela§i bazin din partea sudica, Garda SeacS, se mai gase§te §i Pe§tera Poarta lui Ionele, precum §i cateva avenuri cum sunt Avenul de la Zgura§ti §i Avenul din §esuri. Tot in sectorul sudic se remarca arealul Casa de Piatra, cu catunul cu acela§i nume, posibil a deveni un viitor centra pentru turismul rural. Aici exista §i pe§terile Coiba Mare §i Coiba Mica, Pe§tera de la Vartop, cu un mic ghetar §i cateva izbucuri, precum Coteful Dobre§tilor sau Izbucul Coibei Mari. In partea esticS a Muntilor Bihor, in Bazinul Some§ului Cald, care in sectoral sau superior a devenit, in timp, din cursul subteran curs la zi, se intalnesc numeroase pe§teri precum Pe§tera din Valea Firii, a doua ca lungime din tarS, Pe§tera Altarului, una dintre cele mai complex §i variat concretionate din Romania, Pe§tera Zmeilor de la Onceasa, Pe§tera Popii, Pejtera de la Ic Ponor (catunul cu acela§i nume oferS, de asemenea, posibilitafi de dezvoltare ale turismului rural §i este „asaltat" de re§edinte secundare, vile de vacant).
A

A

t

In sud-vestul Muntilor Apuseni, in Masivul Trascaului, prezenfa calcarelor a permis §i dezvoltarea endocarstului, de§i acesta nu este atat de reprezentativ. Totu§i, se intalnesc pe§teri de extensiune medie, cum este Huda lui PaparS sau pe§teri mai mici, dezvoltate in versanfii Cheilor Turzii. c) Prezenfa calcarelor, adeseori puternic tectonizate, a condus la dezvoltarea in talvegul vSilor din sectoral montan la formarea unor rapturi de panta, in arealul carora s-a individualizat un fenomen morfohidrologic, cascadele. Acestea, in funcfie de cadere (diferenfa de nivel) §i de debitul apelor, se prezinta ca obiective de atractie efectiva in ansamblul morfologic
a

dominat de relieful pe calcare. In Munfii Rodna se impune Cascada Cailor, in trepte, cu o diferenfa de nivel de 152 m (intre 1245 m §i 1093 m), dezvoltata intr-un sector calcaros de pe paraul Izvorul Cailor. La aceasta se adauga §i Cascada Negoescu. In Ceahiau, in partea sa nord-vestica, se gase§te Cascada Duruitoarea, cu amplitudine de peste 30 m, pe paraul Rupturi, cascadele mai mici de la Izvoru Muntelui, de asemenea, cascadele de pe Bistra Mare §i Bistra Mica, afluenfi din Ceahlau ai Bicazului.

II

in Piatra Mare, pe versantul vestic, pe afluenfii de pe dreapta ai Timi§ului, exista sisteme de cascade in trepte, precum 7 Scari §i Tamina. Abrupturile ce marginesc Platoul Bucegilor sunt strabStute de afluenfi scurti §i foarte abrupti. In profilul lor longitudinal, §i in cadrui acestora exista frecvente rupturi de panta, unde se formeaza cascade: Vanturi§, pe valea Izvoru Dorului, Urlatoarea, pe afluentul cu acela§i nume, apoi cascade pe Valea Cerbului, pe Valea Jepilor, pe Valea Pele§. Pentru Munfii Banatului se evidentiaza Cascada Bohui, la ie§irea din pe§tera cu acela§i nume. In Munfii Apuseni, numarul cascadelor este mult mai mare: Iadolina §i Saritoarea Iedufului de pe Valea Iadei; Varciorog, pe un afluent al Arie§ului, cascada Boghi, de pe afluentul cu acela§i nume al Cri§ului Pietros; cascada Vadu Cri§ului, la ie§irea din cursul subtaran §i confluenfa cu Cri§ul Repede; cascada Rachifele de pe Valea Stanciului, afluent al raului Henf. 1.1.4. Potentialul turistic al vailor carpatice — componenta specifica a peisajului montan. Refeaua hidrografica majora carpatica s-a definitivat, in cuarternar. Nivelele de baza determinate de mi§carile neotectonice, ce au avut o anumita succesiune, au determinat §i generat modelarea ulterioarS a reliefului. Refeaua hidrografica majora se remarca mai ales prin sectoarele de vai transversale ce taie succesiv structuri geologice de varsta §i consistent^ diferite. Strapungerile in pachete de roci dure au condus la na§terea unor tronsoane spectaculoase, cu lungimi variabile, cu o fizionomie complexa, avand sectoare inguste - de chei - alternate cu arii depresionare largite, formate din roci mai pufin rezistente. 1.1.4.1. Cheile reprezinta sectoare specifice de vale ingusta, puternic adancita, cu lungimi variabile intre cateva sute de metri pana la mai mulfi km. Acestea s-au format mai ales in calcare §i mai pufin in alte structuri, vulcanice sau metamorfice. Se leaga de structuri variate, de la cele monoclinale cutate, discordante sau faliate. Intre caracteristicile principale se impun versanfii abrupti, cu perefi surplombafi, cu prezenfa marmitelor laterale suspendate, ce marcheazS nivelele succesive ale v&ilor; cu relief fragmentat, adeseori prezentand forme ruiniforme. Din punct de vedere genetic, cele mai multe sectoare de chei s-au format pe structuri monoclinale sau cutate, prin adancirea puternicS in pachete groase de roci. Ele pot fi de origine epigenetica, prin adancirea cursului ce traverseazS axul unui anticlinal. StrSpungerea poate fi §i succesiva, pe aliniamentul unei serii de culmi, care in cursul ulterior al raului vor da succesiuni de chei. Cheile se pot forma §i prin adancirea puterniciS in
A i f A

II

versanti, prin prabu§irea tavanului unor pe§teri, astfel incat raurile sau sectoarele de rau subterane apar treptat la zi, curgand un timp pe sub poduri naturale, sau arcade, resturi ale tavanului unor pe§teri. In foarte multe din cazuri, raurile ie§ite la zi prezinta in peretii laterali un numar mare de pe§teri suspendate, care reflects fazele de adancire ale raului. Exemple clasice sunt pe cursul superior al Some§ului Cald, in cheile Radesei, pe Valea Sibi§telului §i altele. Repartifia geografica a cheilor a) Cheile din Carpatii Orientali
A

In partea nordica a muntilor vulcanici se intalnesc frecvent sectoare de chei dezvoltate in andezite bazaltoide, cu pereji abrupti, §i prezentand adeseori inf£ti§area de defilee in miniaturS: Cheile Tatarului, pe Mara, accesibile dinspre statiunea Izvoare §i dinspre Depresiunea Maramure§; Cheile Runcului, pe Valea Runcu, dezvoltate in arealul platoului andezitic. In Bazinul Bistrijei se intalnesc frecvent sectoare de chei, numeroase
A

pe cursul sau principal, altele pe afluenti ai acestuia. In cursul superior Bistri|a Aurie - care delimiteaza Muntii Suhard de Obcina Mestecani§, cu un traseu deosebit de spectaculos, se intalnesc §ase sectoare de ingustare: Cheile §esuri, intre Rotunda §i Tibau, Cheile dintre Bistrifa Carlibabei §i Valea Stanei, Cheile dintre Valea Stanei - Botos, Cheile dintre Iacobeni si Argestru. In aval de Vatra Dornei s-au dezvoltat Cheile Zugrenilor, adancite in porfiroide lungi de 4 km, cu lafimi de 150 - 200 m §i versanti abrupti de 2 300 m. In profilul longitudinal al vaii, apar virtejuri, repezi§uri, bulboane, ochiuri de apa adanci de 12-15 m. Pe versanti se intalnesc frecvent stanei cu forme ciudate, cum sunt Coltii Acri, Piatra lui Osman, Rapa Scara, Stanca Coifului, Abruptul Mogolin. Pe afluentii Bistritei s-au dezvoltat adeseori sectoare de chei care sunt reprezentative pentru morfologia calcaroasa din Carpati. In aceasta categorie intra cu deosebire Cheile Bicazului dintre Lacu Ro§u §i Bicaz Chei, lungi de 8 km, practic cele mai cunoscute din fara, aflate pe un traseu rutier transcarpatic modernizat §i deci foarte accesibile. Au sectoral de maxima ingustare in sectoral Gatul Iadului, unde pot fi intalnite toate caracteristicile „clasice" ale cheilor (pereji abrupt de 300 - 350 m, sectoare frecvent surplombate, marmite suspendate, police cu exemplare de arbori). in sectoral cheilor, Bicazul prime§te numero§i afluenti, care, la randul lor, in apropierea confluen{ei, au de asemenea chei impunatoare (Cheile
A __ _ A

II

Bicajelului, Cheile Lapo§ului, Cupa§, §ugau), unele late de 3 - 4 m §i cu pereji inal^i de 400 m. In partea nordica, pe Valea Moldovei, dupa seetoarele de ingustare de la Pojorata, Piatra Strajii, Stramtura Ro§ie, se impun cateva sectoare scurte de chei, de pe afluenfii acesteia proveniti din Munfii Rarau: Cheile Izvorul Alb (sau Piatra Buhei), Cheile Moara Dracului. In sectorul Curburii Carpafilor Orientali, sectoare inguste de chei se intalnesc, in bazinul Putnei, pe afluentul de dreapta, Ti§ifa, cu chei adancite in gresii; pe Basca Mare §i Basca Mica, afluenfi ai Buzaului; Cheile Taminei §i Cheile 7 Scari, puternic adancite in calcarele de pe versantul vestic al Masivului Piatra Mare, foarte adanci, inguste, numeroase rupturi de panta §i praguri; Cheile de pe Valea Cheifei §i de pe Valea Stanii, afluenfi ai Teleajenului (in masivul Ciuca§ - Zagan); Cheile Ra§novului, in sudul Masivului Postavaru, pe Valea Cheii, adancite in calcare jurasice, lungi de 400 m §i flancate de Muchia Cheii; cheile Varghi§ului, in Per§anii Nordici (Grigore M., 1987).
A

b) Cheile din Carpafii Meridionali In sectorul superior al Ialomifei, vale de acces catre Munfii Bucegi, se remarca o succesiune de sectoare de chei, de dimensiuni variabile, reprezentative pentru aceasta vale: Cheile Ur§ilor (200 m lungime), Pe§terii, Tatatu Mic, Tataru Mare, Zanoaga Mica, Orzei, Dobre§tilor. In cadrui acestora sunt prezente toate atributele acestei categorii de relief: profile transversale inguste, rupturi de panta, sectoare surplombate, tuburi de presiune. In arealul Munfilor Piatra Craiului, se impun Cheile Dambovicioarei, lungi de 8 km §i Cheile Zarne§tilor (sau Prapastiile Zarne§tilor). Pe versantul sudic al Fagara§ului, in aval de Vidraru, s-au dezvoltat in §isturi cristaline, Cheile Arge§ului, lungi de 2,5 km, cu perefi de sute de metri inaifime. Valoarea lor turistica este marita de prezenfa, in cadrui acestora sau in apropiere a barajului §i lacului de la Vidraru, a §oselei spectaculoase, suspendate pe versantul drept cu tuneluri §i viaducte, precum §i a vestigiilor Cetatii Poenari, construita de Vlad TePe§> aflata intr-o pozifie dominanta §i accesibila dinspre chei, pe partea stanga a acestora, printr-un traseu cu mai multe sute de trepte. Tot in Munfii Fagara§, pe Valea Capra (afluent al Arge§ului), s-a dezvoltat un sector de chei, sub Colfii Caprei. in grupa Parang, in partea sudica a acesteia, in Munfii Capafanii, au fost adancite sectoare de chei care cuprind §i pe§teri cunoscute pentru potenfialul lor subteran. in cadrui acestora sunt Cheile Oltefului, in amonte de
A

II

localitatea Polovraci, lungi de 3,5 km §i care au, in partea din aval, Pe§tera Polovraci, lunga de peste 9 km. De asemenea, in versanti acestor chei, au fost descoperite §i cercetate alte 46 de pe§teri de mici dimensiuni. Cheile Paraului Galben, afluent al Gilortului, in sud-vestul Munfilor Parang, este un sector epigenetic, lung de 6 km, cu o vale salbaticS, foarte ingusta, albie cu profil longitudinal cuprinzand praguri, cascade. In partea din aval a acesteia se g&se§te Pe§tera Muierii, lungi de peste 3500 m (prima electrificata din tarS), iar in versanti cheilor se gasesc 26 de pe§teri. In partea vestica a Munfilor Parang se gasesc Cheile Jiefului (ale Jiului de est) lungi de peste 8 km, iar in nord, in Muntii Cibinului, Cheile Cibinului, lungi de 2 km, adancite in §isturi cristaline, perefi abrupti §i cu vale ingusta de 10 - 15 m. In grupa Retezat-Godeanu, in partea sudica a acestora, in Munfii Valcan, se gasesc Cheile Runcului, pe valea Sohodolului , iar in sud-vestul Munfilor Retezat sunt sunt Cheile Butii, foarte adanci, scurte (200 m), avand in versanti pe§teri §i avenuri. In Muntii Cemei, in cadrui defileului Cernei, se g£se§te sectorul (de origine tectonica) al Cheilor Corcoaiei, in amonte de stafiunea Baile Herculane. c) Cheile din Carpatii Occidentali Muntii Banatului, de§i mai jo§i, in arealele calcaroase prezinta frecvente sectoare de vai in chei: Cheile Timi§ului, care se remarca mai ales cu sectorul Cheilor de Sus, in aval de acumularea Trei Ape; Cheile Mini§ului, in partea centrala a Munfilor Aninei, cu trei sectoare de ingustare maxima in aval de Izbucu Mini§ului §i Baba Stana (in arealul sau gasindu-se 54 de pe§teri §i 29 de avenuri); cheile Bohuiului, in aval de lacul carstic (cu 15 pe§teri §i avenuri foarte adanci - Avenul Bohuiului de 145 m adancime; Cheile Garli§tei, afluent de pe stanga Vaii Cara§ului (lungi de 9 km, 33 de pe§teri §i 4 avenuri); Cheile Barzavei (lungi de 16 km §i avand 9 pe§teri). Muntii Apuseni se remarca prin mulfimea sectoarelor de chei, atat pe cursurile principale, cat mai ales pe afluenfi. Munfii Trasc&ului pot fi considerate ca detinatori in arealul lor a celor mai numeroase sectoare de
A

chei din Muntii Apuseni §i chiar din Carpafi. In partea sud-vestica, la contactul cu Munfii Metaliferi, prezenta calcarelor a condus la formarea unui foarte mare num&r de sectoare de chei, pe Valea Geoagiu §i pe afluenfii acesteia: Cheile Ardeului, Cheile Bal§ei (Madei), Cheile Bacaiei, Cheile Cibului, toate aflate in apropierea stafiunii Baile Geoagiu, contribuind la diversificarea activitatilor acesteia. Inspre nord, in Bazinul Ampoiului, se

II

gasesc Cheile Ampoitei §i Cheile Fene§ului. Spre nord, in Muntii TrascSu, se succed, pe tofi afluentii de pe dreapta Mure§ului, numeroase sectoare de chei: Cheile Galdei, cu sectorul ingust Intregalde, unde se gase§te cea mai joasa statiune din Europa, a florii de coif (Leonthopodium Alpinum), Cheile Galdifei, Cheile Geoagiului, Cheile Geogelului, Cheile Ramefului (puternic adancite, cu marmite laterale pe versanti, cu surpiombe, 47 de pe§teri in treimea inferioarS a cheilor), la intrarea careia exista cea mai veche mSnastire cu bisericS din Transilvania. Alte sectoare de chei din Muntii TrascSu sunt Cheile Ro§iei, Cheile Rupturii, Cheile Tec§e§tilor. La nord de Arie§, in Culmea Petre§ti, sunt binecunoscutele chei ale Turzii, pe Valea HS§date, aflate in apropierea unor principale ora§e (Cluj-Napoca, Turda), $i accesibile dinspre §osele importante (E60). In apropiere se gasesc Cheile Turului, mai greu accesibile §i afectate de prezenta expIoatSrii de calcare de la SSndule§ti. Catre vest se succed alte sectoare de chei: Cheile Borze§tilor, Pociovali§tei, VSli§oara, Runcu, Po§aga, pe afluenfi ai Arie§ului, proveniti §i din Muntele Mare (Cocean P., 1988). Munfii Apuseni se remarca de asemenea prin prezenfa a numeroase sectoare de chei, in Munfii Bihorului: Cheile Ordancu§ii, afluent de pe stanga a vSii Gardei Seci; Cheile Sighi§telului, afluent al Cri§ului Negru, vale tipic carstica, care a fost initial un curs subteran ajuns la zi, prin prSbu§irea parfialS §i apoi totals a tavanului pe§terii inifiale, se remarca printr-un peisaj particular in Carpafi, cu perefi verticali, vale foarte ingusta §i cea mai mare concentrare de pe§teri in versanfii cheilor; Cheile Cri§ului Pietros, afluent al Cri§ului Negru, Cheile Galbenei, lungi de 2 km, afluent de pe stanga a Cri§ului Negru, cu un peisaj spectaculos, ce incepe de la ivirea Vaii Ponorului, in Izbucu Galbenei. Se remarcS prin versanfi de sute de m, prin forma de canion, prin cele 51 de pe§teri din versanfi §i un sector practic inaccesibil al acesteia (Cheile Jgheabului). Tot in Munfii Bihor se remarcS cheile din Bazinul Boga, afluent al Cri§ului Pietros (Cheile Boga, Cheile Bulbuci, Cheile din Valea 0§elu). in partea nordicS, in Munfii Padurea Craiului, se gasesc cele mai lungi chei din fara, Cheile Ro§iei, Cheile Vimei, de 20 km, iar spre est, la limita cu Munfii Vladeasa, sunt Cheile Vaii Iada. in partea sud-vesticS, intre Munfii Gilau §i Muntele Mare, pe Iara, afluent al Arie§ului, s-au dezvoltat cheile cu acela§i nume, lungi de 6 km. 1.1.4.2. Potenfialul turistic al marilor vai transversale - defileele. Aceste sectoare de vai au trasaturi morfologice complexe, sunt puternic adancite §i se desfa§oarS pe lungimi mai mari decat cheile. Din punct de vedere peisagistic, se remarca alternanfa sectoarelor de vale ingusta (pana la stadiul cheilor) pana la porfiuni largite, de tipul bazinetelor de origine
A

II

tectono-erozivS. Sub aspect genetic, ele sunt antecedente in cea mai mare parte, dar pot avea §i caracter epigenetic. Originea antecedents se leagS de menfinerea cursului anterior inSlfSrii tectonice, iar adancimea in pachetele de roci poate fi initiatS intr-un orizont de roci friabile, pentru ca apoi sS fie traversate de roci mai dure, sau invers. In Carpatii Orientali se remarca defileul Bistritei Ardelene, format intr-un complex litologie vulcano-sedimentar (roci andezitice §i aglomerate vulcanice, precum §i gresii). Lungimea defileului depS§e§te 8 km, iar versantii inalti in aval de mica depresiune Colibita (ocupata in prezent de lacul de acumulare cu acela§i nume), prezinta caractere tipice sectoarelor de chei, cu ingustare accentuatS, perefi abrupti §i cascade in talveg. In bazinul Bistritei se remarca doua sectoare de vale transversals, cu caracter de defileu, §i anume in sectorul aval de Vatra Dornei pana la ie§irea din cheile Zugrenilor §i in sectorul Straja-Pangarati, adancit in gresii de Tarcau. Cursul superior al Mure§ului se impune prin defileul Toplifa-Deda, ce delimiteazS Munfii Calimani de Munfii Gurghiului, lung de 30 km, §i adancit in andezite §i aglomerate vulcanice. Sectoarele de ingustare sunt despSrtite de bazinete depresionare, precum cele de la Lunca Bradului §i Stancel. Pe Oltul Superior, la ie§irea dinspre sud a Depresiunii Ciuc, Oltul taie Defileul de la Tu§nad, lung de 5 km, intre masivele Pili§ca §i Ciomadu Mare, adancit in andezite. Prezenta celor doua masive, a defileului §i a zacamintelor hidromineraie au concurat la dezvoltarea unei statiuni balneoturistice cu valenfe complexe - Baile Tu§nad. Defileul Raco§ marcheazS trecerea de la Depresiunea Bra§ov catre Depresiunea submontanS a Transilvaniei, marcand §i finalul cursului superior al Oltului. In cuprinsul acestuia este prezent §i un obiectiv morfologico-peisagistic, determinat de intarirea pe verticals, sub forma columnarS, de origine bazaltoidS - Coloanele de bazalt de la Raco§. In curbura externa se impun Defileul BuzSului, situat intre Munfii Siriu §i Podu Calului, cu versanfi inclinafi §i accidentafi §i avand §i sectoare de chei tipice, sapate in gresiile de Siriu. Defileul Vaii Prahovei este situat la sud de Predeal §i face limita intre doua regiuni carpatice majore (Carpatii Orientali §i Carpafii Meridionali) §i desparte Munfii Bucegi de Garbova. In cadrui acestora se remarcS Depresiunea Sinaia, iar in aval de aceasta se impune sectorul de maxima ingustare de la Posada, taiat in marno-calcare §i gresii de Sinaia, cu versanfi abrupti, albia minora a Prahovei, cu praguri §i repezi§uri, cu §oseaua Europa 60 modemizata §i suspendata la mare inaltime
A ____
A A . . . .
m m

A

II

pe versantul stang al Prahovei. Aceasta este de altfel calea de acces principals, prin cale feratS §i §osea, cea mai intens circulatS, facand legStura intre sudul tSrii cu Transilvania, dar §i cu cea mai complex amenajatS regiune turisticS montanS din Romania. Carpafii Meridionaliy caracterizafi prin masivitate §i altitudine, sunt totu§i fragmentafi §i strSbStufi total sau partial de cateva defilee cu o morfologie §i fizionomie complexS. Defileul Oltului este cea mai importantS vale transversals carpaticS. Se desfa§oara intre Turnu Ro§u §i Cozia, pe o lungime de 58 km. PrezintS la extremitSfi doua sectoare de ingustare, despSrtite de o depresiune tipic intracarpaticS. In partea nordicS se gSse§te sectorul ingust de defileu dintre Boita §i Caineni, de 17 km. La extremitatea sudicS este sectorul de ingustare al Coziei, lung de 16 km, intre Muntii Capatanii §i Cozia. Intre cele doua se situeazS Depresiunea Tara Lovi§tei, puternic antropizatS. StrSpungerea §i adancirea vaii Oltului in sectorul carpatic a realizat un contrast morfopeisagistic deosebit, cu albie ingusta, de cateva sute de metri, cu perefi abrupt, de 400 - 500 m §i cu amenajari hidroenergetice in sectorul defielului. Ca §i in cazul Cheilor Bicazului, defileul este strSbStut de o §osea modernizatS, de importanta internationals E68 (parte din viitoarea autostrada §i magistrals europeanS 4) §i o cale feratS. Importanta turistica a defileului §i zonei limitrofe este dublatS §i de prezenta a numeroase obiective turistice cultural-istorice (in nord cele legate de zona Sibiului §i Turnu Ro§u, iar in sud MSnSstirea Cozia §i castrul roman Arutella). Importanta este, de asemenea, amenajarea complexS balneoturisticS din Subcarpafii Valcii, cuprinzand patru statiuni de importanta nationals, totalizand aproape 20 000 locuri. In partea vesticS, Jiul a realizat, de asemenea, o strSpungere de mari dimensiuni intre Valceu §i Parang, pe o lungime de 33 km. s-a format astfel una dintre cele mai spectaculoase sectoare de vSi carpatice, Defileul Lainici sau Bumbe§ti Livezeni, adancit in formafiuni metamorfice §i granite vechi. In Munfii Cemei, pe cursul inferior al vSii Cernei, s-a dezvoltat defileul cu acela§i nume, lung de 40 km, adancit in calcare §i formafiuni cristaline, ca urmare a nivelului de bazS impus de DunSre in perioada formSrii Defileului. Se remarca printr-o succesiune de ingustSri, cum sunt Cheile Corcoaiei, tSiate in calcare, in amonte de BSile Herculane, alternand cu sectoare depresionare (Depresiunea Cerna). In aval de aceasta, s-au format alte douS sectoare de ingustare, printre care se remarcS Cheile Ogaju Ursului.
A

II

Carpatii Occidentali prezintS, pe sectoarele montane ale raurilor, cateva defilee: Defileul Cri§ului Repede, intre Bologa §i Vadu Cri§ului, cu porfiuni de ISrgiri §i ingustSri, precum eel de la Vadu Cri§ului §i avSnd in versanfi pe§teri de mare extindere: Pe§tera Vantului, la §uncuiu§, Pe§tera Vadu Cri§ului, Pe§tera cu ApS, Pe§tera de la Casa Zmeului. in partea sudvesticS, Defileul Arie§ului desparte Muntele Mare de Munfii TrascSului, intre Po§aga, in amonte §i Moldovene§ti, in aval. Se mai remarcS, in Munfii Apuseni, Defileul de pe Cri§ul Negru, iar in cadrului Jugului Intracarpatic, Defileul §ome§ului, cu douS sectoare de ingustare la extremitSfi (Turbufa - Jibou §i TicSu). Defileul Dunarii de la Porfile de fier se desfa§oarS intre Bazia§ §i Gura VSii. Este una dintre cele mai reprezentative strSpungeri montane din

||

Europa. S-a dezvoltat intre Muntii Banatului (Loevei §i AlmSj), Mehedinti §i Baleanii Nordiei (Dalnianska Planina). Este format dintr-o succesiune de compartimente, ingustSri §i depresiuni care sunt ocupate astazi, in mare parte in treimea inferioara, de lacul de acumulare: sectorul de ingustare dintre Valea Nerei §i Valea Rila, urmat de Depresiunea Moldova Veche; ingustarea Pescari-Alibeg, continuata de Depresiunea Dubova; ingustarea BerzascaGubeni continuata cu depresiunea dintre Gubeni §i Plavi§evita. Urmeaza unui dintre cele mai impunatoare sectoare ale defileului, sectorul Cazanelor, cu vale ingustS de tip canion, adancite in calcare jurasice §i triasice. Acesta este format din Cazanele Mari, cu versanti abrupti, cu afluenti care prezintS la vSrsare sectoare de chei inguste, cu pe§teri in versant (Cheile Ponicovei §i Pe§tera de la Gura Ponicovei), urinate de Cazanele Mici, intre Ogradena §i Or§ova. Defileul DunSrii se incheie cu Porfile de Fier, lungi de 5 km, eel mai lung defileu din regiunea carpatica. La ie§irea din aval se gSse§te barajul de la Portile de Fier cu cele doua centrale §i cele doua ecluze, care ridicS apele DunSrii, pe o suprafafS lacustrS cu 30 m, deasupra nivelului initial al Dunarii. Diversitatea peisagisticS initials, a nivelului Dunarii, a fost accentuatS §i mai mult odatS cu consltruirea barajului §i aparitia lacului de acumulare. La acestea se adaugS a§ezSrile de pe ambii versanti, intre care ora§ul Or§ova a trebuit mutat mai sus pe locul satului Jupa. De asemenea in sectorul defileului exists §i vestigii istorice, precum restul din podul construit de Apolodor din Damasc, apoi Tabula Traiana §i urme din §oseaua romana de pe malul drept,

\i

II

inaltata ca urmare a formarii lacului, precum §i infrastructura rutierS modernizatS §i adaptatS noilor conditii. 1.1.5. Relieful pe gresii este caracteristic muntilor cu altitudini pana la 1600 - 1700 m, cu culmi prelungite, platouri intinse, varfuri greoaie,
A

specifice fli§ului carpatic. In cadrui acestuia sunt intalnite §i abrupturi structurale, cum este abruptul de sub Varful Bocarnea, in Munfii Siriu sau versanti abrupti din Muntii Vrancei, din bazinul Ti§itei, afluent al vaii Putna. Sunt prezente, de asemenea, vai adancite, in gresii, cum sunt Cheile Straja, in Valea Sucevei, Cheile Lucava, in bazinul Moldovei, Cheile Ti§itei, in bazinul Putnei. Pe unele rauri ce strabat structuri grezoase, apar §i cascade de mai mici dimensiuni: Uzului, Nasolea Mare §i Nasolea Mica, pe Valea Uzului, sau Cascada Putnei, pe Putna. 1.1.6. Relieful carstic pe sare este foarte variat, dar, de regula, individualizat prin microforme, datorita faptului ca sarea este una dintre cele mai dizolvabile roci, iar durata formelor sculptate prin dizolvare este foarte redusa. Se formeaza forme carstohaline, precum lapiezuri, ni§e, doline, avene, poduri, arcade §i chiar pe§teri. Acestea sunt intalnite in Subcarpafii Curburii, la Slanic Lopatari, ManzSle§ti sau in Subcarpafii Transilvaniei, la
A

#

Praid-Sovata. Intre acestea se remarca cateva fenomene foarte rare, precum Pe§tera in Sare de la Manzaie§ti, a doua ca lungime din Europa sau Muntele de Sare, cu o grota subterana ce adapostea un lac sarat, de la Slanic, monument al naturii, care insfi s-a surpat in urma cu cafiva ani. 1.1.7. Relieful litoral se leaga de iesirea la Marea Neagra, pe o lungime de 245 km. In cadrui litoralului, se disting 3 sectoare. In nord, un sector jos, deltaic, caracterizat prin gurile de varsare ale Chiliei, Sulinei §i Sf. Gheorghe, prin prezenta unor plaje intinse de nisip, la Sulina (la sudul bratului), sau la Sf. Gheorghe, cea mai intinsa plaja nisipoasS din tara (in partea de nord a bratului), la care se adauga suprafefe mla§tinoase §i insula nisipoasa Sacalin. Sectorul de litoral cu lagune se intinde pana la Capul Midia. Este caracterizat prin prezenta grindurilor sau cordoanelor litorale de nisip intinse, care inchid partial lagunele fa{a de Marea Neagra (gurile Portita §i Periboina pentru Complexul Lagunar Razim-Sinoe) sau total (cordonul de nisip de la Mamaia, ce delimiteazS Siutghiol de Marea Neagra). Sectorul Cap Midia-Vama Veche este un sector de litoral inalt, cu faleza, intrerupt de sectoare joase, cu grinduri de nisip-plaje, ce inchid limanele maritime Techirghiol sau Mangalia.

II

Peisajul litoral, aparent monoton, prezinta o varietate de microforme, ce-§i aduc contributia la diversitatea litoralului, oferind posibilitatea unor amenajari adaptate de obiective turistice. Litoralul este prelungit submers cu un fund putin adanc, nisipos sau stancos, ce favorizeaza dezvoltarea unei faune marine variate. 1.2. Potentialul turistic climatic fi bioclimatic Clima §i elementele componente, influentate de pozitia tarii pe Glob §i Continent, care impun principalele atribute de clima temperata §i continentaia sunt nuantate de configuratia majora a reliefului de cele trei trepte (campie, deal, munte), dar §i de configuratia de detaliu, expozitia versantilor, inclinarea, forma §i orientarea culmilor. La acestea se adauga inveli§ul vegetal, in special vegetafia forestiera. Toate acestea influenteaza §i detaliaza clima, care acjioneaza la randul sau asupra organismului uman. De factorii climatici, cu impact bioclimatic (temperatura, precipitatii, umiditate, vanturi, durata de straiucire, compozifia atmosferei, radiafii solare) depinde pretabilitatea unei regiuni sau statiuni turistice la cura, la activitati de recreere, la practicarea unor sporturi de sezon, etc. De impactul organism bioclima depinde modul de tratare sau prevenire a unor afectiuni prin aero sau helioterapie. Anumite caracteristici bilclimatice sunt specifice pentru fiecare etaj sau nuanfS climatica, iar in formele de terapie climatica se implied in principal, trei factori: termic, dinamic (vantul), hidric (umezeala aerului). 1.2.1. Indicii bioclimatici. In aeroterapie, ca forma de curS prin contact direct al organismului cu elementele amintite, se realizeazS bai de aer sau plimbSri in aer liber. Pentru aceasta, sunt necesare anumite conditii in care factorul termic §i aeroionizarea se impun. Prin factorul termic, in cazul terapiei climatice, se intelege temperatura echivalent efectiva - T°E.E., care redS organismului o anumita senzafie termica, sub influenza simultanS a umiditStii §i mi§cSrii aerului (Teodoreanu Elena, 1984). Foarte important pentru reacfia organismului la factorul termic, in anumite conditii de umezeala §i vant, este confortul termic. Acesta se leaga de proprietatea organismului de a-§i menfine termperatura constants chiar in limite largi ale temperaturii mediului, exterior organismului. AceastS menfinere (homeotermia) se face prin cedare de cSldurS sau prin acumulare in functie de temperatura mediului in momentul respectiv. S-a constatat ca intr-o zona foarte ingustS a scalei termice a atmosferei, un organism sSnatos in repaos §i u§or imbracat, nici nu pierde, nici nu acumuleaza cSldurS. Acest interval, numit zona neutra sau indiferentS termic, creaza organismului senzatia de

II

.

__ A _

A

__ _

A

confort termic §i este cuprins intre 16,8 - 20,6 T\E.E. In acest caz, T .E.E. nu este egala cu temperatura mSsurata (cuantificatS) a mediului extern, ci este un indice echivalat §i legat de senzatia termica resimfitS de organism in anumite conditii de incSlzire, de umiditate §i curenti de aer. Sub 16,8 T .E.E. se inregistreaza inconfort prin racire, iar peste 20,6 T .E.E. se manifesta inconfort termic prin incalzire. In relatia temperatura - umezealS, atat la temperaturi ridicate, cat §i la temperaturi foarte scazute §i cand umezeala relativa este mare, confortul termic este scazut. In relafia temperaturS - circulatia atmosfericS - vant, la temperaturi scSzute, vantul diminueazS §i mai mult confortul termic §i amplifies senzatia de frig, iar la temperaturi ridicate, vantul reduce temperatura, crescand senzatia de confort termic. In conditiile de adapost, pragul de confort se modifica, osciland intre 17,5 §i 24 T°.E.E. Analizand raportul temperaturS - umezeala - vant, in luna iulie, la ora 13, pe o perioada mai lunga de ani, s-a ajuns la urmatoarele constatari: eel mai mare numSr de zile cu confort termic (medie multianualS) s-a inregistrat in zona de dealuri la altitudini cuprinse intre 300 - 700 m, peste 10 zile. In regiunea de campie, numSrul de zile cu confort termic scade sub 10. La peste 1500 m, in regiunea de munfi mijlocii §i inalfi, un om imbracat u§or §i in repaos, nu mai resimte senzatia de confort termic. Totu§i, in conditii locale specifice, de versanti puternic insoriti §i la adapost de vant, se inregistreaza totu§i, in luna iulie, una, doua zile de confort termic (flg.2). Numarul mediu de zile cu disconfort termic, prin incalzire, depa§e§te 15 zile in sudul Campiei Romane §i in sud-est, in Baragan. Disconfortul este §i mai accentuat, in conditii de microclimat urban, mai ales in capitala tarii, Bucure§ti, §i se datoreaza supraincalzirii, ca urmare a acumularii caldurii in cladiri §i suprafete asfaltate. Pe litoralul Marii Negre, numarul de zile cu disconfort termic prin incalzire este mai mic de 10. La altitudini de 500 — 600 m, acest indicator ajunge la 5, iar la peste 900 m altitudine, nu se inregistreaza zile cu disconfort termic prin incalzire.
A
m

A

II

Fig. 2. Zonarea altitudinala a confortului termic — nr. zile in luna iulie (dupa Teodoreanu Elena, 1984)

Numarul mediu de zile cu disconfort termic prin racire ajunge la cinci zile pana la 500 m altitudine; 10 zile intre 500 - 1000 m altitudine, 15 zile intre 1000 §i 1500 m §i 25 zile intre 1500 §i 1800 m. La peste 1800 m altitudine, intreaga luna iulie se caracterizeaz& prin disconfort termic prin r&cire.

Vantul se implica in modificarea indicelui de confort termic. Astfel, s- a constatat ca la viteze mai mari de 3,5 m / s, organismul uman resimte disconfort, chiar daca T.E.E. se situeaza intre limitele de confort. Ca urmare a acestui efect, s-a estimat numarul de zile cu confort §i disconfort, prin racire sau incSlzire in condifii de adSpost de vant. Astfel, numarul de zile cu confort scade la jumatate in Campia Romana §i valea Dunarii, deoarece vara, manifestarea acestuia se reduce la minimum. Pe plajS, in conditii de adapost de vant, numarul de zile cu confort termic cre§te, ajungand la 14 zile la Sulina fata de 7 zile, cat se inregistreaza in conditii de oscila^ie atmosferice. Zilele cu confort termic apar incepand din aprilie, in regiunea de campie, in luna mai, in regiunea litoralului §i a dealurilor joase, in luna iunie septembrie, panS la 1500 m altitudine. Maximul de zile cu confort este in lunile iulie §i august. Toamna, confortul termic inceteaza in octombrie in campie, iar in regiunea literals, in noiembrie.

II

Stresul bioclimatic este format din doua componente: stresul cutanat §i stresul pulmonar. Cei doi indici de stres sunt legati tot de cele trei elemente climatice, temperatura umiditate vant, in cadrul cSrora §i intre anumite limite, organismul prezintS o stare de echilibru biologic. Dincolo de aceste valori, factorii meteorologici devin stimulenti sau chiar stresanti, impunand intrarea in ac^iune a mecanismelor biologice de termoreglare §i autoapSrare. - Stresul cutanat se referS la senzatia de caldura sau frig pe care le resimte organismul in procesul termoreglarii la nivelul pielii. Vara, se declan§eaza termoliza, prin care organismul reduce posibilitatile de incalzire. Reactia este eliminarea de apa prin transpiratie.r Stresul este hipotonic. Iarna, stresul apare prin solicitarea termogenezei pentru evitarea pierderii de caldura, manifestat prin frisoane, iar stresul climatic este hipertonic. Din punct de vedere biologic, frigul §i mi§carea aerului au afect excitant §i solicita termogeneza. Ca urmare, in aceste conditii, functiile organismului sunt stimulate, impunand vitalizarea acestuia, iar efectul este de stres hipertonic. Spre deosebire de situatia prezentatS, vara, in conditii de caldura §i calm atmosferic, zilele sunt sedative sau deprimante, conducand la stres hipotonic. - Stresul pulmonar este dependent de schimbul respiratoriu, prin absorbtie de O2 §i eliminare de CO2. Atunci cand cantitatea de vapori de apa din atmosfera depa§e§te o anumita limits se ajunge la stres pulmonar, datorita vaporilor de apa ce influenteaza mucoasele cailor respiratorii. Legat de prezenta vaporilor de apa in atmosfera, cand aerul este sarac in vapori de apS, mai pujin de 7,4 mlb., se manifests inconfort deshidratant, mai ales iarna. Cand aerul este saturat cu vapori de apS, avand presiune peste 11,7 mlb., se manifests un inconfort hidratant (vara). Variatia acestui stres este mai redusS cu altitudine comparativ cu stresul cutanat. Cele mai mici valori sunt intalnite tot in zona de deal §i munti jo§i panS la 1300 - 1400 m. In privinta indicelui de stres cutanat, acesta are valori sub 30 panS la

II

altitudinea amintita, depa§ind valoarea de 40 la peste 2000 m. Zona litorala este de asemenea foarte stresanta sub aspeetul schimburilor respiratorii, indieele de stres pulmonar depafind 40, in conditii de umiditate absolute de 12,5 mlb §i umiditate relativa de 80 %. Stresul bioclimatic este rezultatul insumarii celor douS componente, cutanat §i pulmonar, §i cuantifica influenza globala a climatului asupra organismului, asaltat simultan la nivelul pielii §i plamanilor. Cel mai mic indice de stres bioclimatic, sub 40, se inregistreaza intre 300 §i 1000 m altitudine. Litoralul Marii Negre este destul de stresant, cu valori ale indicelui cuprins intre 55 - 75, iar in zona montana, la Vf. Omu ajunge la 80. Din punct de vedere al stresului bioclimatic, regiunea cea mai relaxants, ca §i in cazul confortului termic este cea a Subcarpatilor sudici, cu indice de stres bioclimatic injur de 30.

^UJHAPO CA
IHi^OARA

Fig. 3 Repartitia altitudinala a stresului bioclimatic. (dupa

Teodoreanu Elena, 1984)

II

- Indicele climato-turistic este un alt indicator bioclimatic calculat pentru Romania de Farca§ I. §i colab. (1968, 1970) utilizand formula S + T — 5D propusa de R. Klausse §i A. Gerault / =-------------------. in care I = indicele climato-turistic; S = durata de stralucire a soarelui in ore; T = temperatura medie; D — durata precipitatiilor in timpul zilei in ore (daca se ia in considerare ca o or& de ploaie poate fi echivalatS cu 5 ore cu soare) Utilizand datele a catorva zeci de statii meteorologice, amplasate in toata tara, de la altitudinile joase pana la statia meteo Omu din Bucegi a fost calculat acest indice, a carui valori oscileaza, potrivit autorilor, intre 0 §i 90, oferind posibilitatea de estimare a duratei §i intervalelor optime, sub aspect climatic, de desfa§urare a activitafilor turistice. Graficul de corelatie al indicelui climato-turistic ofera o curbs descresc&toare, de la valori maxime inregistrate in regiunea de campie din partea de sud §i vest a tarii, caracteristice lunii iulie, decalate pentru zona montana in august la valori minime specifice lunilor ianuarie, respectiv februarie. Conform acestui indicator, intervalul de timp favorabil turismului pentru regiunea de campie §i zona litorala este cuprins intre sfar§itul lui aprilie, pana in octombrie, acesta reducandu-se cu altitudinea pana la trei, maximum patru luni, intre iulie - septembrie, in regiunea montanS. Sezonul rece este compensat ca §i posibilitate de practicare a unor forme specifice, de prezenta stratului de zapada, avand anumita grosime, stabilitate §i durata. In regiunea montana, oscilatia indicelui climato-turistic este mult mai nuantatS, acesta putand ajunge chiar la valori negative, iarna la peste 2000 m. In cadrui regiunii montane au putut fi sesizate diferentieri intre partea de nord §i nord-vest, partea de sud, dar §i partea de est §i sud-est. Durata intervalului cu valori pozitive ale indicelui climato-turistic in zona montana oscileaza intre 180 — 200 zile pana la 1000 m altitudine, scade sub 120 zile intre 1000 §i 2000 m. 1.2.2. Aeroionizarea ca factor fizioterapeutic. Aceasta exercita o polarizare a efectelor concentrate asupra diferitelor tesuturi, organe sisteme functionale §i asupra intregului organism ca entitate. Felul acestor efecte este in functie de predominan^a ionilor pozitivi sau negativi. Cunoa§terea aeroionizarii in statiunile balneoturistice §i in celelalte locality poate contribui la definirea condi^iilor optime de viata din cadrui acestora. UrmSrirea ionizarii §i a regimului sau poate constitui o metode indirecta de studiere a zonelor poluate. Ca urmare a acestui fapt, se pot delimita perimetre de protec^ie sanitarS pentru regiunile §i zonele de importanta balneoclimaterica.
A A

II

De asemenea, cunoa§terea caracteristicilor aeroionizarii poate contribui la dezvoltarea §i amenajarea statiunilor. Dintre compu§ii gazo§i ai atmosferei, O2 are cea mai pronuntata tendinta de a forma ioni, in condijiile actiunii unui agent ionizant asupra atomilor §i moleculelor. Ca urmare a acestui fapt, sunt indepartafi unui sau mai mutyi electroni, care vor conduce la na§terea unor ioni monoatomici sau monomoleculari, negativi sau pozitivi. Ionii iau na§tere astfel prin ata§area unui electron cu incSrcSturS negativa de o particulS neutrS electric (Elena Teodoreanu, 1984). In continuare, fiecare ion i§i asociaza molecule neutre. Se ajunge la „producerea" de ioni neutri, ioni u$ori, ioni mici. Printre agentii ionizanti sunt §i emanatiile radioactive ale elementelor radioactive din sol. Acestea actioneaza in atmosfera inferioarS §i pot determina o ionizare cu intensitati diferite. Cel mai important agent ionizant radioactiv este radonul. Un alt agent ionizant este §i radiatia cosmica, care actioneaza in special deasupra mSrilor §i oceanelor. La peste 40 km in atmosferS, tot ca factori ionizanti actioneaza alte componente ale radiatiei cosmice, §i anume radiajiile ultraviolete §i radiatiile X ale soarelui. La nivelul solului sunt prezenfi alfi factori ionizanti cu un caracter secundar. Astfel, prin efectul Lenard sau baroelectric apar sarcini electrice la ruperea picaturilor de apa din ploaie. Tot aproape de sol se manifests §i fenomentul Blanchard, ca urmare a spargerii bulelor peliculare de aer, in contact cu suprafafa apei. In acela§i domeniu, este prezent §i fenomenul de evaporate ionica a apei. La generarea ionilor mai contribuie §i alte fenomene naturale, precum erupfiile vulcanice, furtuni de praf, viscole, descarcari electrice, reac{ii chimice ale unor produse industriale. Preponderen^a ionilor pozitivi, rezultata din ac^iunea acestora, a fost gasita ca principal factor rSspunzator pentru numeroase reac^ii nefavorabile ale organismului uman. Astfel, vanturile caracterizate prin ionizarea pozitivi a atmosferei, precum Phoenul in Elvejia §i Tirol sau §haravul din Orientul Apropiat provoacS o senzatie de obosealS, depresie psihicS, anxietate, greutate in respiratie, toate datorate faptului ci transports mari mase de aer continand ioni pozitivi. In contrast cu acesta se manifests senzafii plScute, o imbunStSfire a tonusului muscular $i alte efecte benefice in cadrui statiunilor balneoclimaterice care au in apropiere cascade sau in perioadele imediat urmStoare dupS ploaie §i furtuni cu descSrcSri electrice, cand dominS ionizarea negativS. Prezenta ionilor negativi in statiunile montane influenteazS pozitiv asupra evolutiei unor afectiuni precum astmul bron§ic, reumatism,

II

hipertensiune, nevroze, surmenaj. In Romania nivelul ionizSrii aerului variazS intre 650 - 2200 ioni pozitivi - negativi / cm3. Cele mai multe statiuni, peste 80 %, au valori medii a concentrSrii ionilor, in jur de 1400 ioni / cm . Se constats cS in statiunile din regiunea de munte §i zona deluroasS limitrofS exists o ionizare mult mai ridicatS decat in cazul celor din regiunea de campie §i litoral marin. Cea mai mare concentrare de ioni din atmosferS a fost constatata la Baile Herculane, de§i aceasta se gase§te doar la 160 m altitudine. Este un caz particular §i determinat de prezenta elementelor radioactive dm roci §i de a apelor termale.In zona litoralS a Marii negre, cu o fa§ie ingusta de 20 - 30 km, concentrarea de ioni pozitivi - negativi este mai scSzutS, datoritS in special solului dezvoltat pe roci sedimentare §i a apei marii. Pe ansamblu se constats o u§oara predominanta a ionilor pozitivi, totu§i exists in citeva cazuri §i situatia dominantei ionilor negativi, constatatS in unele areale la BSile Govora, Bu§teni, Sinaia. Se constats §i situatia de unipolaritate-egalitate ca pondere intre cele douS categorii de ioni la BSile Tu§nad, CSlimSne§ti-CSciulata, Moneasa. Ca urmare a studiilor de specialitate realizate, s-a constatat o corelatie invers proportionals intre umezeala aerului §i intensitatea ionizSrii, precum §i un raport direct proportional cu cre§terea vitezei vantului. 1.2.3. Cateva aspecte legate de climatoterapie. Clima §i componentele acesteia pot deveni mijloace terapeurice prin care se urmare§te §i se poate realiza ameliorarea stSrii de sSnState a organismului uman. AceastS formS de terapie se poate aplica in douS conditii §i anume in conditiile mediului de viatS din localitatea de re§edintS §i in alte conditii climatice, mai mult sau mai putin diferite de cele in care trSiesc §i activeazS cei ce practicS climatoterapia. In primul caz, terpaia poartS numele de meteoroterapie. Este mai putin solicitantS pentru organismul uman §i se recomandS pentru copii, varstnici §i alte categorii de persoane ce suportS §i se adapteazS mai greu la conditii climatice diferite de cele cu care sunt obi§nuiti. In al doilea caz, se realizeazS climatoterapia propriu-zisS, care se aplicS in alte conditii naturale §i este recomandatS pentru a stimula sau diminua activitStile sistemului neuro-endocrin-vegetativ.
A .

Complexul de factori climatici caracteristici anumitor statiuni sau areale cu valente bioclimatice favorabile, actioneazS asupra sistemelor §i functiilor organice §i concurs in general la mentinerea nemodificatS a

II

proceselor vitale la nivelul celulelor. Lx>cul climatoterapiei, intre celelalte mijloace de tratament, este redat de douS categorii ce se implicS, §i anume mediul intern (organismul uman) §i adaptarea acestuia la mediul climatic (mediul extern). Legat de mediul intern, este cunoscut faptul cS organismul uman are proprietatea de a-§i mentine constants temperatura internS §i concentratia de O2 in sange, chiar in conditii de variatie a temperaturii, umezelii, intensitStii radiatiei solare, presiunii atmosferice. Constanta mediului intern poartS denumirea de homeostazie intemS §i este rezultatul unui proces indelungat in care reactiile de raspuns ale organismului s-au modelat §i modulat continuu. Climatoterapia urm5re§te tocmai readaptarea la mediul climatic care s-a pierdut din motive constitutional, de varsta (la copii sau virstnici) sau datorita unor imbolnaviri ce au determinat organismul sa reacfioneze slab sau, dimpotrivS, exagerat, la reactiile climatice. Pierderea capacitafii de raspuns adecvata la variabile climatice s-a putut datora §i unor masuri de protectie exageratS prin conditii artificiale imaginate §i create de om, pentru a-§i p&stra confortul din jurul s5u. Aceasta tending poarta numele de sindrom de domes ticatie. In categoriile umane afectate de acest sindrom sunt incluse persoane adulte sau b&trani care se feresc de aer, ploaie, curenfi de aer §i nu realizeaza de ce rScesc sau au frecvent stari gripale. Tot aici pot fi cuprin§i §i copiii care sufera intr-o anumita perioada de amigdalite, faringite, bron§ite, care nu se amelioreazS prin antibiotice. Aceste categorii umane §i-au pierdut capacitatea de adaptare — aclimatizare la variatii obi§nuite climatice §i au r&mas fara capacitate de apSrare la infectii. Lor le sunt diminuate posibilitatile de ap&rare, mai ales in cazul ced&rii caldurii proprii a organismului. Climatoterapia nu poate rezolva toate aceste disfunctii, dar corect aplicatS, ofera §anse de readaptare a omului la mediul sau natural, climatic §i il poate ajuta sS lupte impotriva agentilor patogeni. Acesta este, de fapt, substratul fiziologic al climatoterapiei.
A

In Romania, cercet&rile §tiintifice asupra climatoterapiei au inceput relativ tarziu, iar initiatorul acestora a fost Al. Saabner-Tuduri, care a realizat primele observatii climato-terapeutice in zona litorala. Mai tarziu observafiile au fost extinse §i in zona montana, in cadrui statiunilor Vatra Dornei, Sinaia, Bu§teni, Cheia sau in a§a numitele localitati de vilegiatura, cum erau considerate in perioada interbelicS Soveja, Azuga, Valenii de Munte, Piatra Neamk Campulung Moldovenesc. Ca urmare a acestor investigatii, la care s-au adaugat ulterior §i contributia altor speciali§ti, se infiinteaza primul serviciu medical al statiunilor balneare cu sediul la Constanta in 1898. Acest fapt a condus la infiintarea unor stabilimente de cura, precum eel de la Techirghiol §i care a

II

constituit nucleul viitoarei statiuni. Ca urmare a importantei acordate climatoterapiei marine, au fost realizate §i alte sanatorii in zona litoral la Eforie, mai apoi la Agigea §i ulterior la Mangalia, in cadrui carora s-au reu§it tratamente eficace ale unor afectiuni, precum tuberculoza (aceasta inainte de descoperirea §i utilizarea antibioticelor) sau a rahitismului. Cercetarile efectuate au condus la descoperirea mecanismelor de actiune prin curS marine §i a indicator §i contraindicatiilor bailor de soare. Aceste cuno§tinte sunt valabile §i aplicate §i astazi.

70

mmatotcrapia. in general (mriai cohmri sau montanS). este ast&n con*** 4a ca un amenec foarte bun de factori de mediu obi$miiti. noranik favorer drte Iipsa frecventi a unor stftri nefavmrabile de vreme. Pe parcumil UjBtri- ; JU, conditiile climatice favorabilc $i~au adus o contribute iwpaw i i la infiintirea fi dezvoltarea statiunilor balneoclimaterice, acolo unde 4 tQDtifa factorului an tropic este redusi la maximum (Itpsi de poiuare a apm Mdui |i solului. Itpti de activitSti industrial In apropiere, evitarea lunm ten greu fi a poluSrii sonore, evitarea de deversari de produse rtvu; ta activitSti industnale. agricole sau menajere. 4 Efectul biologic ml climei. In areale cu amenajSri turistice cu caraar aktifteoclimateric poate fi estimat prin analiza grupului de factori ctim.n; rasare *e implicit influenflnd sistemele $i functiile organice CComplexul de factori dimatiei cm acfiune termica. tn cadrui aoesto KkictioneazS asupra organismului uman temperatura. umezeala, itttetw aa circulatiei aerului, radiatia soIarS termicS, toate gSsindu-se intr-o intern' mionare reciprocft Starea termica a aerului influenfeazi receptorii tcrrrm nxtanati. In functic dc temperatura aerului, organismul uman va prim-mrplui de clldurt. clnd temperatura aerului dcpa$e$te 2H ~ 30°, iar T I aae mai mare de 20,6*' Dimpotnvfi. organismul se va rftci la ttnm M cub 20° C, care ar corespunde cu 16,8 T.E1: Rrept urmare. in ttUmi tf de 20 - 28 C, temperatura aerulua tau 16,8 - 20,6 T E E , , orgasm 44 uman nici nu pieide nici nu acurmilciyi cSldurft. g&smdu-se intr-o stare* dchihbru termic confort lermic ( Complexul de factori climatici at acpurte biologic^ fotoehimtcd fi it mtgicd fn cadrui acestora, sunt cupri&se radiatia tuminoasi p ultras II tn primul CM radiatia tummoast este perceputS la nivelul ct lui wetinei iat impulsul 1 aminos se transmite pe cli nervoase la cental hipotalamus Ca urmare. va fi stimulate functional hipofiza, litmm caecum fi acuvitatea glandelor gem tale Cu cat activitaiea radiatiilor lumar; | f va fi mai intensi, vor fl stimulate glandele cu atevtfie interns, cu etec*fc mortionil biologic purt&nd numele de efectele Beooit, Misjooett, Metefi medicii cart au studiat efectul radiatiei lumtiioase UMlistm tfioUtfft uUrsvioisU (U.V.) ase efcctc locale coecrttizaic in | M|MI direct* a pteki, ftrl produccie impali a untyriSilMi, aMsci did i U V A cu luugunc dc undi cupruuA intre 3200 fi 4000 A° La tfia Romanics radiatia U V A oat oea mai isirml intre Radiatia U.V B, cu lungime de undi cuprmsi mtrc 2970 p 3200 entrem nurnn actinic sau solar, la supraiat* piel'ii tnpwc la foare ft dupA 2 - 24 h dc lateiijir Is (bncfic de imrmtiaiea p

68

unui proces indelungat in care reactiile de raspuns ale organismului s-au modelat §i modulat continuu. Climatoterapia urmare§te tocmai readaptarea la mediul climatic care s-a pierdut din motive constitutionals, de varsta (la copii sau virstnici) sau datorita unor imbolnaviri ce au determinat organismul sa reactioneze slab sau, dimpotriva, exagerat, la reactiile climatice. Pierderea capacitatii de raspuns adecvata la variable climatice s-a putut datora §i unor masuri de protectie exagerata prin conditii artificiale imaginate §i create de om, pentru a-§i pSstra confortul din jurul sau. Aceasta tendintS poarta numele de sindrom de domesticatie. In categoriile umane afectate de acest sindrom sunt incluse persoane adulte sau batrani care se feresc de aer, ploaie, curenfi de aer §i nu realizeaza de ce racesc sau au frecvent stari gripale. Tot aici pot fi cuprin§i §i copiii care sufera intr-o anumita perioada de amigdalite, faringite, bron§ite, care nu se amelioreazS prin antibiotice. Aceste categorii umane §iau pierdut capacitatea de adaptare - aclimatizare la variafii obi§nuite climatice §i au ramas fara capacitate de apSrare la infectii. Lor le sunt diminuate posibilitatile de apSrare, mai ales in cazul cedarii caldurii proprii a organismului. Climatoterapia nu poate rezolva toate aceste disfunctii, dar corect aplicata, ofera §anse de readaptare a omului la mediul sau natural, climatic §i il poate ajuta sa lupte impotriva agenfilor patogeni. Acesta este, de fapt, substratul fiziologic al climatoterapiei. In Romania, cercetarile §tiintifice asupra climatoterapiei au inceput relativ tarziu, iar initiatorul acestora a fost Al. Saabner-Tuduri, care a realizat primele observatii climato-terapeutice in zona litorala. Mai tarziu observable au fost extinse §i in zona montana, in cadrul statiunilor Vatra Dornei, Sinaia, Bu§teni, Cheia sau in a§a numitele localitati de vilegiatura, cum erau considerate in perioada interbelica Soveja, Azuga, Vaienii de Munte, Piatra Neamt, Campulung Moldovenesc. Ca urmare a acestor investigate, la care s-au adaugat ulterior §i contributia altor speciali§ti, se infiinteaza primul serviciu medical al statiunilor balneare cu sediul la Constanta in 1898. Acest fapt a condus la infiintarea unor stabilimente de cura, precum eel de la Techirghiol §i care a constituit nucleul viitoarei statiuni. Ca urmare a importantei acordate climatoterapiei marine, au fost realizate §i alte sanatorii in zona litoral la Eforie, mai apoi la Agigea §i ulterior la Mangalia, in cadrul carora s-au reu§it tratamente eficace ale unor afectiuni, precum tuberculoza (aceasta inainte de descoperirea §i utilizarea antibioticelor) sau a rahitismului. Cercetarile efectuate au condus la descoperirea mecanismelor de ac^iune prin cura marina §i a indicatiilor §i contraindicatiilor bailor de soare. Aceste cuno^tinte sunt valabile aplicate §i astazi. Climatoterapia, in general (marina, colinara sau montana), este astazi considerata ca un amestec foarte bun de factori de mediu obi$nuiti, normali, favorizati de lipsa frecventa a unor stari nefavorabile de vreme. Pe parcursul unui secol, conditiile climatice favorabile §i-au adus o contribute importanta la infiintarea §i dezvoltarea statiunilor balneoclimaterice, acolo unde influenta factorului antropic este redusa la maximum (lipsS de poiuare a apei, aerului §i solului, lipsa de activitati industriale in apropiere, evitarea transportului greu §i a poluarii sonore, evitarea de deversari de produse rezultate din activitati industriale, agricole sau menajere. 1.2.4. Efectul biologic al climei, in areale cu amenajari turistice cu caracter balneoclimateric poate fi estimat prin analiza grupului de factori climatici care se implied, influentand sistemele §i functiile organice.
A

a) Complexul de factori climatici cu acfiune termica. In cadrui acestora, actioneaza asupra organismului uman temperatura, umezeala, intensitatea circulatiei aerului, radiatia solara termica, toate gasindu-se intr-o interconditionare reciproca. Starea termica a aerului influenteaza receptorii termici cutanati. In functie de temperatura aerului, organismul uman va primi un surplus de caldura, cand temperatura aerului depa§e§te 28 - 30 , iar T.E.E. este mai mare de 20,6°. Dimpotriva, organismul se va raci la temperaturi sub

69

20° C, care ar corespunde cu 16,8 T.E.E. Drept urmare, in intervalul de 20 28° C, temperatura aerului sau 16,8 — 20,6 T.E.E., organismul uman nici nu pierde nici nu acumuleaza caldura, gasindu-se intr-o stare de echilibru termic - confort termic. b) Complexul de factori climatici cu actiune biologica, fotochimica
a

fi imunologica. In cadrui acestora, sunt cuprinse radiatia luminoasS §i ultravioleta. in primul caz radiatia luminoasa este perceputa la nivelul celulelor retinei iar impulsul luminos se transmite pe cai nervoase la centrii optici din hipotalamus. Ca urmare, va fi stimulata functional hipofiza, tiroida, precum §i activitatea glandelor genitale. Cu cat activitatea radiatiilor luminoase va fi mai intensa, vor fi stimulate glandele cu secretie interna, cu efect proportional biologic, purtand numele de efectele Benoit, Missonett, Melun, dupa medicii care au studiat efectul radiatiei luminoase. Radiatia solara ultravioleta (U.V.) are efecte locale concretizate in pigmentarea directa a pielii, fara producere initiala a eritremului, atunci cand actioneaza U.V.A. cu lungime de unda cuprinsa intre 3200 §i 4000 A0. La latitudinea Romaniei, radiatia U.V.A. este cea mai intensa intre 9 §i 930 dimineata. Radiatia U.V.B., cu lungime de unda cuprinsa intre 2970 §i 3200 A produc eritrem numit actinic sau solar, la suprafata pielii expuse la soare. Acesta apare dupa 2 - 24 h de latent, in functie de intensitatea §i durata expunerii. Inchiderea cromatica - culoarea brunfi a pielii se realizeaza dupa expuneri zilnice, succesive, intre 40 - 60 minute. Eritremul §i pigmentarea sunt modoficari biologiee care au un mecanism neuro-endocrin complex. Razele ultraviolete, in general, contribuie la formarea provitaminei D2 transformata in vitaminS D2. Aceasta se formeaza in stratul superficial al pielii, e transportata de piele §i are ca rol asimilarea calciului. Din aceasta cauza, radiatia U.V.B. mai este numita §i radiate U.V. cu actiune antirahitogena. Efectul biologic, generat de expunerea la razele solare, este multiplu: cre§terea concentratiei de anticorpi in sange, scaderea valorii tensiunii arteriale, vasodilatatia cutanata, cre§terea cantitatii de sue gastric. Aceste efecte se obtin prin expunerea la soare, sub 60 min., zilnic §i maximum 10 - 15 zile consecutiv. Supraexpunerea are efect contrar, conduc&nd la scaderea cantitatii de vitaminS D2 §i a anticorpilor din sange.
a

c) Complexul de factori hipobarici. Presiunea atmosfericS, ce scade cu cre§terea altitudinii, contribuie §i la reducerea presiunii partiale a oxigenului din aer. ScSderea respectivS determine modificari de ordin mecanic, prin variajia presiunii §i a distensiei gazelor in cavitSJile osoase din jurul timpanului, conducand la vertij, vajaieli in urechi, manifestate prin hipoacuzie. Scaderea presiunii partiale a oxigenului conduce, de asemenea, la o reducere a gradientului sSu de o parte §i alta a membranei alveolare pulmonare. Ca urmare, hematiile din sange primesc mai putin oxigen. Din cauza scaderii presiunii apar o serie de reactii prin care organismul cautS s& men|ina cantitatea necesarS de oxigen, ca §i condi^ie vitalS a mentinerii functiilor celulelor. In aceste conditii, cu scadere proportionala a presiunii oxigenului cu cre§terea altitudinii, climatoterapia se aplicS doar pana la 2000 m in&lfime, corespunzand unei presiuni atmosferice de 674 mm §i la o presiune parjiala a oxigenului din aer de 184 mm. Pan& la aceste valori, organismul reu§e§te sa faca eforturi corespunzatoare de naturS pulmonar^ §i cardiovasculara pentru ca volumul de O2 necesar celulelor s& nu scada. Acest efort conduce la congestia mucoaselor alveolare, cre§terea vitezei de circulate a sangelui, cre§terea corespunzatoare a frecventei de contractie a cordului, deci a numarului de batai pe minut a inimii. Ca efect climatoterapeutic este stimularea activitatii celulare, cre§terea numarului de hematii din sange. Din aceasta cauzS cura de munte se recomandS la anemici, dar este dSunStoare celor cu afectiuni cardiovasculare §i respiratorii avansate.

70

d) Complexul meteorologic al electricitatii aerului fi a aerosolilor. Ace§ti factori, in actiunea lor, sunt perceputi de caile respiratorii §i au efecte stimulative asupra functiilor organice. Astfel, aerosolii naturali sunt intalniti cam la toate treptele de altitudine: la nivelul marii predomina aerosolii iodurafi §i s&rati; deasupra unor lacuri sarate, de mare extindere (de ex. limanele maritime Techirghiol, Mangalia) se remarca prezenta aerosolilor clorurosodici. Intre 1000 §i 1500 m, in cazul padurilor de conifere se intalnesc aerosoli ra§ino§i (terpenici). Ace§tia au efect decongestionant asupra c&ilor respiratorii. 1.2.5. Bioclimatele din Romania Cu exceptia regiunii montane, la peste 2000 m altitudine §i a regiunilor puternic industrializate, improprii pentru cura balneoclimaterica, restul teritoriului Romaniei poate fi inclus in areale bioclimatice cu calitati terapeutice efective. a) Bioclimatul excitant solicitant de campie-stepa prezintS calitati terapeutice in intervalul mai-septembrie. Principalii factori cu actiune favorabila asupra organismului sunt cei termici §i radiativi. Acest bioclimat se caracterizeaza vara §i ziua prin incalzire puternica, uscaciune a aerului, radiatie solara abundenta. Ca urmare a actiunii lor se declan§eaza in organism procesul termoregulator de termoliza, concretizat prin pierderea de caldura in excedent prin convectie §i eliminarea de lichide din organism prin transpiratie. Efectele acestui bioclimat sunt de natura stimulativ-endocrina, imunologica, antirahitogena, toate legate de radiatia solara. Ca efecte secundare sunt hipotensiunea arteriala, scaderea contractiilor musculare, resorbtia unor inflamatii. Vara, in aceste conditii solicitante, se poate realiza cura de aer §i soare, dar cu prudenta. Bioclimatul stepic este contraindicat pentru persoane cu afectiuni cardiovasculare §i respiratorii avansate, pentru cei cu hiperfunctii endocrine sau nervoase. Acest bioclimat este recomandat §i benefic persoanelor tinere §i adulte, cu afectiuni articulare stabilizate
A

clinic. In aceste conditii bioclimatice functioneaza statiuni balneare (dispun §i de factori terapeutici hidrici) Amara, din jud. Ialomita §i Lacul Sarat, in judetul Braila. b) Bioclimatul excitant-solicitant de litoral marin. De§i este specific tot regiunilor joase, datorita microclimatului cu influenta pontica ce este intalnit pe o fa§ie ingusta de litoral de 20 - 30 km, acesta se caracterizeaza, vara (sezonul estival), prin temperaturi confortabil-racoroase, datorate brizelor marine, care ziua au directie dinspre mare spre uscat. Insorirea este abundenta. Efectul terapeutic se poate manifesta chiar §i in sezonul rece, in intervalul octombrie - aprilie avandu-se in vedere cantitatea mare de aerosoli salmi, chiar in conditiile in care radiatia solara este mult mai mica. Cura bioclimaticS litorala este recomandata persoanelor cu tulburari neuro-endocrine vegetative prin hiperfunctie, datorita faptului ca radiatia solara este mai redusS cantitativ, comparativ cu bioclimatul de stepS. Cura heliomarinS propriu-zisS se face in intervalul mai-septembrie §i are caracter solicitant pentru sistemul nervos vegetativ endocrin. Acest fapt se datorearzS abundentei radiatiei solare, cu efect benefic din punct de vedere imunologic, antirahitic §i de stimulare a activitatilor glandelor endocrine (hipofizS, tiroidS, suprarenale). Complexul de factori climatici marini creeazS o stare reconfortantS pentru organism, in conditiile efectuSrii unei cure heliomarine, graduate. Atunci cand aceasta se aplicS nejudicios, ca timp §i interval de expunere, poate conduce la agravarea stSrii aparatului cardiovascular la persoanele de 50 - 60 de ani. Cura poate fi u§or supradozatS, in conditii confortabil rScoroase de ventilare a aerului, ca urmare a actiunii brizelor
A

marine. In contrast, bombardarea cu stimuli radiativi poate avea efecte negative asupra persoanelor cu afectiuni inflamatorii suficient stabilizate §i

71

este contraindicatS in afectiuni pulmonare evolutive §i in hipertiroidie (Elena Teodoreanu, 1984, op. cit.). in aceste conditii, au fost realizate statiunile din zona litorala a Marii Negre, ce se intind de la NSvodari pana la Complexul de statiuni aparjinand Mangaliei. c) Bioclimatul sedativ, indiferent, de crufare a regiunilor de dealuri §i depresiuni submontane in arealul evidentiat, conditiile bioclimatice, dublate de prezenta frecventS a unor resurse hidromineraie, au facilitat dezvoltarea unui mare numSr de statiuni balneoclimaterice, in cadrui cSrora paleta terapeuticS este accentuate §i de implicarea factorului climatic, in intervalul de altitudine intre 300 - 700 m, factorii climatici, de§i mult mai putin agresivi, nu sunt inerti, sub aspectul efectului asupra organismului umane, avand un caracter moderat in tot cursul anului. Din aceastS cauzS, stimulii specifici acestui bioclimat au un efect mai putin puternic. Ca urmare, organismul nu trebuie sS facS eforturi mari de aclimatizare. Bioclimatul de deal §i depresiuni submontane este considerat ca eel mai indicat pentru cei ce nu suportS contraste climatice, stresul factorilor climatici. Cura in conditiile bioclimatice de dealuri §i depresiuni submontane este recomandatS unor categorii variate: de la persoanele in varsta, cu afectiuni cardiovasculare avansate, la copiii cu stSri de nervozitate sau categorii de persoane convalescents, dupa hepatita acutS sau reumatism poliartritic acut. Este un bioclimat tipic pentru odihnS, indicat §i persoanelor sSnatoase, dar cu stSri de surmenaj sau pentru cei ce nu suportS amplitudini climatice mari (cSldurS excesivS, insorire puternicS, ampliturini termice, umezealS mare a aerului sau curenti umezi de aer). Este un bioclimat lipsit de contraindicatii terapeutice, indiferent de sezon §i se implica in cura, alaturi de celelalte componente balneare (ape minerale, namoluri terapeutice). Expunerea la aer §i soare, dublata de cura externS cu ape minerale trebuie s& se faca progresiv, in functie de starea de confort termic. Stimulate de aceste conditii bioclimatice, s-a dezvoltat aliniamentul de statiuni din zona subcarpatica, pornind de la Baftate§ti, Oglinzi, Targu Ocna, Sarata Monteoru, Sl&nic Prahova, Pucioasa, statiunile de pe Valea Oltului (Calimane§ti - CSciulata, Baile Govora, Baile 01ane§ti) sau cele de la contactul Dealurilor Vestice cu Campia Vestica (Buzia§, Lipova, Tinea). d) Bioclimatul tonic stimulent de munte este un climat solicitant pentru functiile neurovegetativ-endocrine, care coordoneaza §i determina
A

aclimatizarea organismului la conditii de mediu specifice. In cadrui acestui bioclimat se remarcS efectul biologic al scaderii presiunii partiale a oxigenului din aer, comparativ cu scaderea presiunii atmosferice. Implicarea este cu atat mai puternica cu cat create altitudinea. La acestea se mai adauga §i radiatia solara de tip U.V.B., cu caracter eritrenogen, prezenta tot anul. Bioclimatul montan este tot mai solicitant cu cre§terea altitudinii §i cu cre§terea proprotionala a radiatiei solare ultraviolete. Particularitatile de ansamblu ale bioclimatului stimulent de munte depind de micro §i topoclimatele locale, ce se nuanteaza in functie de diversitatea formelor de relief (culmi, vai, versanti), de inclinarea §i orientarea acestora din urmS. De asemenea aerul muntilor, la peste 1000 m altitudine, este in cea mai mare parte lipsit de poluanti, atat datorita dinamicii atmosferei, dar §i ca urmare a actiunii bactericide §i chimice a radiatiei solare ultraviolete. Cura de munte este indicata in anemii, convalescente, stari neurovegetative (in sensul de hiperfunctii), in insomnii. PanS la 1000 m acest bioclimat se recomandS celor cu deficiente de aclimatizare ale sistemului cardiovascular, cat §i eel respirator. Aceasta este §i explicatia amplasarii majoritatii statiunilor climaterice montane la 800 ~ 900 m, corespunzand unui bioclimat sedativ de crutare, cu tenta de tonic stimulent. La peste 1000 m, se impune efectul cumulativ al presiunii in scadere, a reducerii presiunii oxigenului, paralel cu abundenta radiatiei solare ultraviolete. Toate aceste conditii au efecte terapeutice in hipertiroidie, in tratarea astmului bron§ic alergic sau in cura

72

unor afectiuni pulmonare evolutive (era principala modalitate de ameliorare a afectiunilor T.B.C., pana la aparitia antibioticelor. Cura de munte, ca urmare a capacitatii mari de rScire a aerului, cu cre§terea altitudinii, e cura de racire §i este recomandata persoanelor sanatoase cu receptivitate termica §i asupra carora i§i face efectul expunerea la aer §i soare, in functie de starea de confort termic. di) Zona muntilor inalti, la peste 1900 - 2000 m, din punct de vedere climatic, se caracterizeazS prin ienii aspre, veri reci, cu aer relativ uscat, nebulozitate accentuata, durata de strSlucire a soarelui relativ redusS, precipitatii in general abundente, circulatia atmosfericS activS, strat de zSpadS gros §i persistent, ceajS §i viscol iarna. Confortul termic este inexistent, iar stresul bioclimatic are valori maxime. in aceste conditii, climatoterapia este contraindicatS, altitudinea de 2000 m fiind considerate limita superioara a bioclimatului cu caracter terapeutic. Peste aceasta altitudine, solicitarea organismului este foarte mare §i poate fi suportatS doar de persoane tinere $i sSnStoase, ce pot sa realizeze in conditii de cSlire §i antrenare, drumetii montane §i sejururi in regiunea inalt&, practicarea sporturilor de iarnS. d2) Muntii mijlocii §i mici, desfa§urati intre 800 - 1900 - 2000 m, au extensiune spatialS mult mai mare §i dezvoltare pe verticals. In cadrui acestora se disting doua situatii specifice, cu efecte particulare §i nuantare a bioclimatului. - in cadrui acestui etaj se remarcS un bioclimat al formelor de relief pozitive, reprezentate de culmi, platouri, culoare intramontane, versanti cu diferite expozitii. Este un climat mai putia aspru decat eel al muntilor inalti. Totu§i, se mentine rece §i umed, cu nebulozitate destul de pronuntatS, cu perioade mai mari de insorire, datoritS duratei proportionate de strSlucire a soarelui. Circulatia atmosfericS este activS §i canalizata. Iernile sunt frumoase, insorite, cu strat bogat §i persistent de zSpadS. Verile sunt rScoroase, cu ploi abundente, alternand cu perioade de timp frumos. Sub aspect bioclimatic, se impun §i anotimpurile de tranzitie: primSverile sunt reci, ploioase, iar toamnele sunt relativ stabile, moderate termic, in care luna septembrie este consideratS propice pentru drumetiile montane. Sub aspect bioclimatic, confortul termic incepe sS se inregistreze sub 1400 m, iar pe versantii cu expozitie sudicS §i adSpostiti de vant, acesta se manifests chiar peste aceastS altitudine. Confortul termic este prezent din iunie panS la inceputul toamnei, manifestandu-se la ora pranzului. Acesta i§i face simtitS prezenta §i in diminetile cu calm atmosferic. Din punct de vedere al ionizSrii, la limita inferioarS a acestui etaj, se manifests prezenta relativ consistentS a ionilor, in special ai celor negativi, ceea ce face sS creascS valoarea terapeuticS a zonei. Toate aceste caracteristici se situeaza in limitele bioclimatului stimulent de munte, cu indicatii largi de executare a climatoterapiei in mod diferentiat. Caracterul solicitant al bioclimatului cre§te cu altitudinea §i se recomandS persoanelor tinere, farS tare de sSnState. Asocierea tratamentului in acest etaj bioclimatic se leagS de antrenarea calirea organismului, iar paleta de afectiuni tratabile este foarte larga, de la anemii, nevroze, eonvaleseente, boli endocrine sau afectiuni pulmonare evolutive. In cadrui acestui bioclimat, s-au dezvoltat cele mai multe statiuni climaterice montane §i pentru sporturile de iarna din regiunea carpatica: Bor§a, Mogo§a (jud. Maramure§), Durau (jud. Neamt), Lacu Ro§u (jud. Harghita), Soveja (jud. Vrancea), Cheia, Sinaia, Bu§teni, Azuga (jud. Prahova), Predeal, Poiana Bra§ov, Paraul Rece (jud. Bra§ov), Paltini§ (jud. Sibiu), Ranca (jud- Goij) Straja (jud. Hunedoara), Bai§oara, Beli§-Fantanele (jud. Cluj), Arie§eni (jud. Alba), Stana de Vale (jud. Bihor). - Bioclimatul formelor negative este legat de depresiunile intramontane, vaile inguste sau mai mari din zona muntilor mici §i mijlocii.

73

Acest bioclimat se aseamanS cu eel dezvoltat pe forme pozitive, dar cu diferen(ieri de substanta, legate de circulatia atmosferica.
A

In aceste conditii, bioclimatul formelor negative este influentat de conditiile de adapost fata de circulatia generala, cu efecte diferentiate, mai ales in anotimpurile extreme, in conditii locale specifice de adapost, aerul rece, iarna sau noaptea, aluneca §i stagneaza pe fundul depresiunilor §i vailor, conducand la inversiuni termice. Ca urmare, in depresiunile intramontane, extinse, prezente cu deosebire in Carpatii Orientali, iarna se inregistreaza free vent temperaturi mai mici de - 20 - 30° C, determinate de acumularea de aer rece §i stagnarea acestuia mai multe zile. In schimb, vara §i ziua, in conditii de circulate atmosferica redusa, se produce o incalzire puternica a substratului §i de aici o incalzire a atmosferei. Datorita acestui fapt, se inregistreaza temperaturi mult mai ridicate decat in cazul formelor pozitive de la aceea§i altitudine, expuse unei continue ventilatii. Din punct de vedere bioclimatic, principalii indici ai acestuia sufera in depresiuni o serie de modificari. Astfel vara, confortul termic cre§te, ca urmare a inregistrarii de termperaturi ridicate, pe fondul diminuarii circulatiei atmosferice. Baile de aer sunt asemanatoare cu cele din zonele deschise, dar din punct de vedere dinamic, sunt de obicei aerostatice sau moderat dinamice. Stresul bioclimatic are valori relativ mici, mai ales eel cutanat (ca urmare a circulatiei atmosferice reduse). Iarna, datorita temperaturilor scazute, este stresanta, hipertonica. Se constata o incarcare a aerului cu ioni negativi pozitivi, remarcabila fiind prezenta aerosolilor ra§ino§i, datorita faptului ca inversiunile termice conduc §i la o inversiune in etajele de vegetatie forestiera (coniferele ajungand pana in vatra depresiunilor). Conditiile bioclimatice din depresiuni sunt, in general tonice, stimulente, cu caracter u§or relaxant, datoritS adapostului oferit de muntii inconjurStori. Este un bioclimat recomandat persoanelor cu afectiuni cardiovasculare sau pentru cei cu afectiuni reumatismale, in cazul cand statiunile sunt amplasafi pe versantii sudici sau sud-vestici adapostiti. In depresiunile intramontane s-au dezvoltat cele mai importante statiuni balneoclimaterice: Vatra Dornei (jud. Suceava), Sangeorz-Bai (Bistrita Nasaud), Borsec §i Baile Tujnad (jud. Harghita), Covasna, Slanic Moldova (jud. Bacau), etc. e) Microclimatul de salina §i pe§teri S-a constatat, pe baza unor experience directe sau a unor observatii cu caracter empiric, la inceput, ca persoane care lucrau o perioada mai mare in exploatari de sare, in salina, nu sufera de astm bron§ic sau de bron§ite acute. Mai tarziu s-a realizat ca in saline se respira mult mai u§or §i se produceau ameliorSri ale afecfiunilor amintite. In timp, s-a trecut la amenajari care sS permits §ederea persoanelor suferinde, mai mult timp, in subteran, iar efectele au fost remarcabile. In Romania, tratamentul in conditii de microclimat de salina a fost experimentat prima data in 1961 la Praid. Au urmat apoi, intre 1971 - 1972, amenajarea unui sanatoriu subteran la Slanic Prahova, utilizat exclusiv pentru tratament. Cativa ani mai tarziu, o parte a salinei de la Targu Ocna a fost inclusS in circuitul balnear. Factorii terapeutici ce se implica in tratamentul afectiunilor amintite sunt: presiune mare a aerului ce se accentueaa cu adancimea salinei, 743 738 mm coloane de mercur; aeroionizarea cu aerosoli salini §i radioactivitatea aerului; temperaturile constante, osciland in limite reduse, intre 12 - 15° C, umiditatea relativa scazuta, intre 65 - 74 %. Aerul salinelor este puternic ionizat. Astfel, in cadrui salinelor de la Slanic §i Targu Ocna predomina ioni mici, incarcati pozitiv. Dintre aerosoli cu concentrare mare i§i manifesta prezenta aerosolii sara{i, Na CI, Ca, Mg. Aerul din salina este slab sau deloc poluat, de asemenea complet nemi§cat fiind turbionat doar de cei prezenji la tratament in subteran. Efectul benefic postbalnear rezulta din u§urinta cu care se respira, din diminuarea a ceea ce

74

este numita „foame de aer". Crizele de astm bron§ic se reduc ca intensitate sau chiar dispar. Toate aceste efecte biologice pozitive sunt determinate in mare parte §i de actiunea decongestivS produsa de aerosoli asupra mucoasei cailor respiratorii. In afara de lipsa poluantilor se mai remarca §i lipsa alergenilor. In perspective exista posibilitatea de amenajare a altor saline cu cavitaji subterane la Turda, Ocna Dej sau Cacica. 1.3. Potentialul turistic hidrogeografic (al resurselor de apa) Componenta hidrografica are un rol important in stimularea §i dezvoltarea actitivatilor turistice, impunandu-se din acest punct de vedere prin toate formele de stocare a apei (ape subterane, ape de suprafata). Fiecare din acestea au un efect diferit, se impun prin valence diferite in dezvoltarea unor tipuri §i forme de turism: resursele hidromineraie au efecte balneare, refeaua hidrografica se impune prin impactul peisagistic, lacurile in functie de geneza §i de caracteristicile chimice §i fizice ale apei au valoare peisagistica, dar §i balneoturistica. La acestea se adauga §i namolurile terapeutice a cSror geneza este legata de apele minerale, precum §i emana£ile mofetice uscate, care la contactul cu panza freatica, determine formarea uneia dintre cele mai reprezentative tipuri hidrochimice, apele carbogazoase. 1.3.1. Resursele hidromineraie (apele subterane, minerale §i termale) reprezinta componenta hidrica ce a fost pentru prima data valorificata in scopuri balneare §i care a determinat, inca de acum aproape douS milenii, amenajari comparative cu cele realizate in perioada moderna. S-au impus in acest sens apele termale de la BSile Herculane, de la Geoagiu B&i, Calan etc. Utilizarea surselor hidromineraie §i termale §i amenajarile legate de acestea au fost din ce in ce mai complexe, dupa ce in timp le-au fost studiate §i cunoscute caracteristicile hidrochimice §i ca urmare a acestora, impactul asupra unei palete tot mai largi de afectiuni. Modalitatile de utilizare a lor au fost din ce in ce mai variate, in concordant §i cu tehnologia implicata in aceasta valorificare. Sursele hidromineraie, fie cS sunt provenite din aparitii naturale la zi (izvoare), fie ca sunt interceptate §i captate prin foraje, sunt variate ca §i
A

confinut hidrochimic, ca §i temperatura §i debit utilizabil. In aceasta categorie sunt incluse apele confinand un numar mai mare sau mai mic de elemente chimice, dar peste un gram / litru sau alaturi de aceasta caracteristicS remarcandu-se frecvent prezenta a eel putin 0,75 grame de gaze dizolvate la litru (CO2, H2S sau NO2). Ca urmare a acestor caracteristici, paleta surselor hidrochimice este foarte variatS §i in functie de caracteristicile acestora, ele stmt clasificate pe tipuri §i subtipuri, legate §i de cantitatea de saruri continuta pe unitatea de capacitate (1). Astfel sunt ape cu mineralizare redusa, in jur de 1 g /1, ape cu mineralizare medie, intre 1 §i 15 g /1, ape concentrate hidrochimic, intre 15 §i 35 g /1, ape foarte concentrate, 35 - 150 g / 1 §i ape de mare concentrate, peste 150 g /1, in ultimele doua categorii fiind incluse apele sSrate ale lacurilor cantonate in zacSminte de sare §i foste saline (Pricajan A., 1985). Romania se caracterizeaza prin prezenta tuturor categoriilor de surse hidrominerale, cu impunerea catorva dintre acestea, cu deosebire cele carbogazoase bicarbonatate, cele sarate §i termale, toate recunoscute de O.M.S. Pe de alta parte, repartifia teritoriala a apelor acoperS, practic, intreg teritoriul tarii, cu un accent deosebit pe regiunea carpatica (cu o mentiune speciala pentru Carpatii Orientali), regiunea pericarpatica externa, Depresiunea Transilvaniei §i partea vesticS a farii. Se remarcS, ca §i tipuri dominante, apele minerale atermale, aparjinand tipuri lor carbogazos, bicarbonatat, feruginos, alcalin, clorurato-sodic, iodurat, radioactiv, arsenical. In functie de combinative dintre tipurile dominante, apar subtipuri ale celor dintai, ceea ce conduce la diversificarea, practic nelimitata, a paletei terapeutice.
A

75

In cura externa, ca formS predominant^ de utilizare terapeuticS, apele minerale sunt utilizate in tratarea §i ameliorarea a numeroase afectiuni. Astfel, pentru cele ale aparatului locomotor, se utilizeaza apele oligominerale - clorosodice - termale, pentru afectiuni reumatismale, cele amintite anterior, la care se adauga apele minerale iodurate. In cazul afectiunilor cardiovasculare, cele mai utilizate sunt apele carbogazoase. Pentru tulburarile neurologice periferice §i afectiuni ale cailor respiratorii sunt apele minerale iodurate, sulfatate, etc. In cura interna sunt tratabile numeroase afectiuni ale aparatului digestiv, cu ape alcaline, feruginoase, sulfatate; pentru afectiuni ale rinichilor §i cailor biliare, apele oligominerale §i carbogazoase. Pentru boli metabolice, ape alcaline, alcalino-feroase, radioactive; pentru nevralgii §i nevrite, ape radioactive, pentru afectiuni cardiovasculare, apele carbogazoase, la fel ca §i pentru afectiuni digestive. Geneza §i aparitia surselor hidrominerale se leagS cu deosebire de regiunea montana §i, mai ales (pentru apele carbogazoase bicarbonatate) de aureolele mofetice din Carpatii Orientali. Repartifia geografica localizarea principalelor tipuri hidrochimice din Romania a) Apele carbogazoase, din punct de vedere al genezei §i caracteristicilor hidrochimice, sunt rezultatul activitatii postvulcanice de emanatie a CO2. Acest tip hidrochimic, care are cea mai mare extensiune spatialS, §i cu concentrare deosebita in Carpatii Orientali §i la contactul cu Depresiunea Transilvaniei, precum §i in partea vesticS a tarii, este impus de cele peste 3000 de aparitii. Principalele zacaminte au fost valorificate inca de la sfar§itul sec. al. XVIII-lea §i au determinat in timp individualizarea unor statiuni balneoclimaterice cu valente recunoscute: Vatra Dornei, Borsec, Baile Tu§nad, Covasna (in Carpati Orientali) Lipova, Buzia§, Tinea (la contactul Dealurilor Vestice cu Campia Vestica) sau a unor localitati cu potential balnear local, partial utilizat sau constituind zacaminte utilizabile in perspective. A§a sunt Bixad Oa§, Bilbor, Sancraieni, Bodoc, Malnaj Bai, Zizin, etc. Tipul predominant hidrochimic carbogazos este completat cu componenta bicarbonatata, clorurato-sodicS sau feruginoasa, aceste ape cu mineralizare compexa fiind legate in cea mai mare parte tot de aureola mofetica din Carpatii Orientali, iar spectral hidrochimic complex fiind dat de capacitatea sporita a apelor minerale carbogazoase de a dizolva sarurile existente in orizontul freatic (fig. 4).

76

Fig. 4 Repartitia principalelor tipuri de ape minerale din Romania.

(prelucrare dupa Pricajan A., 1985)

- Astfel apele alcaline §i alcalino-feruginoase continand CO2, sunt de asemenea concentrate in z&c&minte din Carpatii Orientali, incluse Aureolei Mofetice: Sangeorz Bai, Malna§, Bixad Oa§, Valcele (jud. Covasna), Tinea (in Dealurile Vestice). - Apele minerale feruginoase, de asemenea cu caracter carbogazos sunt intalnite in afara de zacamintele intalnite §i la Slanic Moldova, Biboiteni, Lipova, in Dealurile Vestice. b) Apele sarate sau clorosodice sunt cele care confin mai mult de 1 g. / 1 NaCl. De regula, acestea sunt cu concentrate mult mai mare, dep5§ind 15 g / 1 §i chiar incadrandu-se frecvent in categoria apelor cu foarte mare concentrare in NaCl, peste 150 g / 1. Aceasta tr&saturii este legata de marea solubilitate a NaCl in apa. Acest tip hidrochimic este prezent in doua ipostaze, §i anume sub forma de izvoare sarate, puternic concentrate, care apar in areale cu prezenta sarii sau a masivelor de sare din regiunea subcarpaticS, precum B51t&te§ti, Oglinzi, Targu Ocna, Slanic Prahova, Ocnele Mari, Govora, Bazna, Some§eni etc. A doua categorie este legata de apele s&rate din lacurile s&rate cu mare concentrare de NaCl, care se intalnesc in Subcarpat, la SlSnic Prahova §i Ocnele Mari; in Depresiunea Transilvaniei, la Sovata, Ocna Sibiu, Ocna Mure§, Turda, Cojocna, Ocna Dej. O categorie in cadrui acestui tip sunt apele clorosodice hipotone, cu concentrate intre 1 §i 15 g / 1, legate tot de zonele cu diapirism §i utilizate predominant mai ales in cura internS sau sub forma de inhalati, pulverizati (aerosoli) §i in aceasta situatie sunt apele de la Sangeorz Bai, Slanic Moldova, Calimane§ti-Caciulata, Baile 01ane§ti, Buzia§ §i altele (fig. nr....) c) Apele sulfuroase sunt legate de prezenta zacamintelor de gips sau a sulfurilor, in Carpati Orientali sau a conglomeratelor din Subcarpatii Sudici. Mineralizarea este relativ redusa §i sunt utilizate sub forma de cura interna in tratarea unor afectiuni precum cele ale vezicii biliare, colite sau diabet zaharat. Sub forma de inhalati, ele pot fi folosite §i pentru ameliorarea starilor inflamatorii respiratorii §i la fluidizarea mucoasei cailor respiratorii. Adeseori, apele sulfuroase contn §i H2S, fapt ce diversified paleta de afectiuni tratabile, precum boli de piele, afectuni reumatismale degenerative sau ale sistemului nervos periferic. Acestui tip hidrochimic ii apaitin ape minerale frecvent intalnite in Subcarpatii sudici: Pucioasa, 01ane§ti, Calimane§ti, Baile Govora, in Podi§ul Moldovei, la Niculina, langa Ia§i, in vestul Carpatilor Meridionali, la Baile Herculane sau la Mangalia. d) Apele sulfatate se leaga de acela§i substrat, cu deosebirea ca este prezent radicalul SO4. Sunt relativ rare §i utilizate in mod neorganizat

77

(Ivanda, in Banat, Breazu, langa Ia§i). Sunt utilizate in special in tratarea afectunilor hepatobiliare §i intestinale. e) Apele alcaline fi alcaline teroase. Structura lor este legata de prezenta bicarbonatilor de NaCa §i Mg, care se implica in tratarea afectiunilor tubului digestiv sau a tulburarilor metabolice gastrice. Sunt prezente atat in Carpati Orientali (Slanic Moldova, Malna§, Bixad, Vatra Dornei, Valcele) sau Dealurile Vestice (Tinea, Lipova). Aceasta categorie de ape este utilizata sub formS de inhalati sub forma de pulverizant, in tratarea unor afectuni ORL §i bronhopulmonare. f) Apele minerale iodurate se gasesc cu deosebire in regiunea subcarpatica, iar iodul confinut in cantitate de minimum 1 mg /1 se implied in tratarea afecfiunilor endocrine §i metabolice. Prezenta lor contribuie la diversificarea profilului balnear a unor statiuni, precum Baltate§ti, Baile 01ane§ti, Calimane§ti - Caciulata, iar in Depresiunea Transilvaniei, la Bazna, Praid. Adeseori, intr-un areal restrans, in functie de litologia regiunii, de dinamica apelor freatice, de prezenta CO2 se constata, a§a cum se poate remarca din cele prezentate anterior, existenta a mai multor tipuri hidrochimice, in cadrui aceluia§i z&camant (areal restrans), fiecare cu mai multe subtipuri. Acest fapt contribuie la diversificarea profilului balnear al statiunilor, ceea ce conduce la solicitarea acestora de catre categorii umane cu variate afectiuni. Ca urmare, aceasta situate determina o cerere marita §i diversa, concretizata in grad de ocupare a amenajarilor de cazare §i a unitatilor balneare. g) Apele termominerale sunt intalnite cu deosebire la contactul dintre Dealurile Vestice §i Campia Vestica, in Campia Vestica, §i insular, in regiunea carpatica. Termalismul se leaga in primul caz de tectonica accentuata §i un gradient geotermal, rezultand din aceasta, iar in al doilea caz de efectul remanent al activitatilor vulcanice neogene. Apele termale existente se impart in trei categorii distincte: hipotermale, pana la 31°C, mezotermale, intre 31° §i 38° §i hipertermale, peste 38°, ajungandu-se chiar la peste 70° in unele cazuri.
A

In Campia Vestica exista un aliniament de la sud spre nord, in cadrui caruia se intalnesc frecvent ape mezotermale §i mai ales hipertermale: Calacea, Timi§oara, Oradea, Carei, Satu Mare. La contactul intre Dealurile Vestice cu Campia Vestica, aliniamentul hidrotermal este marcat de zacamintele care au determinat dezvoltarea in timp a unor statiuni cunoscute, precum Baile Felix, 1 Mai sau a unor amenajari de importanta locala, mai mult cu caracter agremental, cum sunt: Marghita, Boghi§ Zalnoc,Zauani, Mese§eni, Tinea, Ta§nad. In Muntii Apuseni, in partea sa sudica, se intalnesc zacaminte mezotermale, care au contribuit la dezvoltarea statiunilor profilate pe balneatiune cu apa termala de la Geoagiu Bai, Vata de Jos. In vestul Carpatilor Meridionali sunt cunoscute inca din antichitate apele termale amenajate pentru valorificare inca din antichitatea romana, precum Baile Herculane sau CSlan. In Carpatii Orientali, hidrotermalismul este legat de vulcanismul neogen. Ca urmare, exista ape mezotermale la Toplita, la Baile Tu§nad, unde pe langa apele mezotermale, intr-un foraj a fost interceptat un zScamant de adancime cu ape de peste 64 C. In partea sudiea se intalnesc ape mezotermale in arealul fostei Bai Siriu. In Subcaprafii Getici, mezotermalismul a fost probat, la Caciulata, Baile Govora, Baile 01ane§ti, Cozia, Bivolari, in citeva foraje ce au interceptat panze termale de adancime. Legat de prezenta apelor minerale carbogazoase, este §i utilizarea acestora ca ape de consum curent sau ape de masa. Acestea au determinat inca de la inceputul sec. al XlX-lea, dezvoltarea unei activitati cu efect benefic, respectiv captarea unor surse hidromineraie carbogazoase, cu calitati
A

a

A

78

deosebite, imbutelierea acestora §i valorificarea lor, atat in tara §i frecvent peste hotare. Aceasta activitate a stimulat §i dezvoltarea industriei sticlei, a glajeriilor, care ofereau posibilitatea de imbuteliere. Comercializarea apelor minerale carbogazoase a inceput sa se faca in mod regulat la Borsec din 1804. In prezent aceasta apa este considerate pe piata interna §i externa o marea de referinta intre apele minerale din Romania. Activitatea de valorificare prin imbuteliere, cu sui§urile §i cobora§urile acesteia, a inregistrat o extindere §i cre§tere generaia, atat sub aspectul cantitatii imbuteliate §i comercializate, cat §i a zacamintelor ce au intrat sub aceasta incidenta: Borsec, Sancraieni-Ciuc, Ca§in-Iacobeni, §aru Dornei, Poiana Negri, Biborteni, Malna§, Stanceni. De§i nu sunt de origine hidrica, emanatiile gazoase (mofetice) se implica direct §i indirect in diversificarea paletei hidrochimice a apelor minerale, pe de o parte, sau prin efectele propriu-zise pe care le au acestea in tratarea unor afectiuni cardiovasculare, mai ales periferice. Carpatii Orientali, respectiv aureolele mofetice Oa§ Gutai - Toroioaga §i Caiiman - Harghita sunt cei mai reprezentativi prin prezenta acestor emanatii, fie de CO2, care sunt dominante, fie de emanatii sulfataliene (ca in cazul arealului Balvanio§). Sub aspectul structurii chimice, CO2 poate ajunge la o concentrate de aproape 100 %. Emanatiile mofetice de la Covasna sunt cele mai pure din Europa, 99 %. La acestea se adauga emanatiile de la Santimbru-Ciuc sau Harghita Bai, unde concentratia este de 94 %. Emanatiile mofetice de la Baile Tu§nad au un continut chimic mai divers, predominant azotos, la care se adauga CO2. Alte localita^i cu emanatii mofetice mai putin reprezentative sunt Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Buzia§. Toate statiunile amintite au instalatii de captare, in cadrui carora se realizeaza cura mofetica cu efecte
A

tk

miraculoase asupra circulatiei periferice (capilare). In localitatea Covasna, gazul carbonic este §i imbuteliat. Carpatii Orientali formeaza regiunea geografica unica din punct de vedere al concentrarii zacamintelor hidromineraie, al diversitatii hidrochimice a apelor minerale legate de litologia locale §i de asemenea concentreaza eel mai mare numar de statiuni balneoclimaterice, valorificSnd aceastS resursS naturals. Datorita acestui fapt consideram utila prezentarea in detaliu a acestei regiuni din punct de vedere a resurselor hidromineraie. Din analiza detaliatS a varietatii apelor minerale din Carpatii Orientali rezulta existenta a §apte tipuri hidrochimice de baza: bicarbonatatecarbogazoase, feruginoase, carbonatate, sulfuroase, sulfatate, clorurate §i o grupare de cateva tipuri mai putin numeroase, dar cu valence terapeutice deosebite (vitriolice, arsenicale, radioactive, termale). Aceste tipuri se detaliaza in 32 de subtipuri cu ponderi difrite in cadrui tipului hidrochimic, cat §i ca raspandire spatiala (fig. ). - Din cele aproximativ 400 de surse sau grupari de surse (cu acela§i hidrochimism), frecvente pentru multe din statiunile balneoclimaterice, 138 apartin tipului hidrochimic dominant, bicarbonatat-carbogazos (34,7 %), rezultat direct al fenomenelor postvulcanice, de emanate a CO2 §i care apartin tipului hidrochimic dominant, bicarbonatat-carbogazos (34,7 %), rezultat direct al fenomenelor postvulcanice, de emanate a CO2 §i care caracterizeaza aureola mofetica Oa§-Gutai-Toroioaga §i Caliman-Harghita, cu extensiune de la Bixad-Sapanta, pana la Zizin, in partea sudica §i Slanic Moldova in est. Prin dizolvarea §i a altor substance (Ca, Mg, Na, CI, Fe) rezulta opt subtipuri hidrochimice subsidiare, dintre care patru continand CO2, deci cu im caracter carbogazos accentuat (Fig. 5). Predomina apele minerale bicarbonatate calcice magneziene cu CO2, cele bicarbonatate sodice clacice magneziene §i cele bicarbonatate clorurate cu CO2.

79

- Urmeaza ca pondere apele minerale feruginoase, cu 91 surse (§i grupari de surse), reprezentand 22,9 % din totalul apelor minerale concentrate, de asemenea, in perimetrul aureolei mofetice. Cuprinde §ase subtipuri, in cadrui carora predomina apele feruginoase bicarbonatate cu 4.3%
ZZ9°/o

3A.7°/ o

CO2 §i cele feruginoase cu CO2.
i------> Bicarbonate

Feruginoase CZ3 Ca rbonatate mmDSulfatate ESB Sulfuroase CSa Clorurate » lAitft tipuri hidrochimice

13,8 °/o

3.8% 2,2%

18.2°/©

Fig. 5. Ponderea principalelor tipuri hidrochimice din Carpafii Orientali

Aceste doua tipuri hidrochimice ce grupeazS cea mai mare parte a surselor de ape minerale din Carpatii Orientali (66,7 %) constituie principalul factor terapeutic utilizat in cura interna §i externa §i, de asemenea, ca apa minerala de consum curent. - Catre est, in zona fli§ului, se evidenjiaza apele sulfuroase (73 de surse §i 18,3 % pondere) §i cele sulfatate (17 surse §i 4,3 % pondere). In primul caz se deta§eaza apele sulfuroase oligominerale §i sulfuroase sarate bicarbonatate, iar in al doilea, apele sulfatate calcice magneziene. - La contactul cu unitatea subcarpatica apar apele minerale clorurate (55 de surse, 13,8 %). In cadrui acestora, o serie de surse contin CO2, ca efect al emanatiilor mofetice din extremitatea sudica a aureolei (Slanic Moldova), altele sunt sarate iodurate bromurate, cu ridicata valoare terapeutica. - Ponderi reduse au apele minerale carbonatate §i sulfatate cu 3,8 % §i respectiv 4,3 %. - Intr-o categorie aparte sunt grupate cateva tipuri hidrochimice care de§i reprezentate, fiecare doar prin cateva surse, prezinta o mare important prin calitatile lor curative, date fie de elementele chimice rare pe care le contin (arseniu - apele minerale arsenicale de la §aru Dornei, Dorna Candreni, apele arsenicale - C02 de la Covasna, cele de la Ca§in-Repat, Borsec, Turia; apele minerale vitriolice de la Slanic Moldova; apele minerale, continand fluor, de la Bilbor, Borsec, Baile Tu§nad; ape minerale continand iod, Covasna Balvanio§, Bodoc; ape minerale bromurate, Covasna, Malna§, Sangeorz Bai, BSile Tu§nad). Unele ape minerale confin, intr-o doza redusa, elemente radioactive ce le confer^ calitati particulare (ca cele de la Sangeorz Bai). Radioactivitatea apelor minerale se datoreazS emanatiilor de radon din rocile vulcanice §i se exprimS in unitati Mache. In Carpatii Orientali se intalnesc izvoare foarte slab radioactive (pana la 500 pCI la Dane§ti, Madara§, Sancraieni, Lueta, Miercurea Ciuc, Biborteni, Malna§, Covasna, Vatra Dornei, BSile §uga§, BSile Ozunca, Toplita, Iacobeni; ape minerale moderat-radioactiv (1000 - 5000 pCI), la Borsec - izvorul Pierre Curie §i cu radioactivitate deosebita (peste 10 000 pCI) la Sangeorz Bai §i BSile Tu§nad.
A

80

De§i nu este caracteristic Carpatilor Orientali, termalismul este prezent in apele minerale de la Cavnic, Topita, Racu, Vlahita, Corund, Praid §i mai ales BSile Tu§nad. Apele termale sunt prezente, de la cele mezotermale la cele hipertermale (la BSile Tu§nad ajungand la 64°C §i mineralizare de 12 ori mai mare ca a apelor de la BSile Felix) diversificand §i mai mult profilul balnear al unor statiuni, prin tratarea afectiunilor locomotorii. Cea mai mare parte din sursele hidromineraie cartate sunt incS neutilizate din cauza debitelor mici sau a pozitiei periferice fatS de principalele cSi de comunicatie. Aceasta ar necesita mari investitii pentru amenajare. Pe de altS parte, prospec{iunile hidrogeologice efectuate atat in arealele „traditionale" cu ape minerale, cat §i in cele mai putin cunoscute, au mSrit considerabil rezervele de ape minerale valorificabile in actualele statiuni balneoclimaterice sau in stabile de imbuteliere §i ofera, in perspectivS, posibilitatea intrSrii in circuitul turistic balnear al altor noi obiective (fig. 6). Se poate remarca o concentrare deosebitS a surselor hidromineraie in trei arii hidrogeologice: aureola mofeticS, fli§ul carpatic §i contactul carpatic cu zona salifera subcarpaticS. Din marea multime a surselor hidromineraie existente au fost selectate, spre prezentare, doar acelea cu utilizare balnearS comercialS §i cele care, datoritS calita^ilor terapeutice §i organoleptice sau a debitelor, urmeazS sS fie valorificate. Sursele hidromineraie cu un chimism specific, aparfinand unor tipuri dominante se intalnesc din zonele depresionare panS la altitudini de peste 1000 m, ca in Harghita §i CeahlSu. a) Aureola mofetica a eruptivului neogen cuprinde domeniul multilor vulcanici §i al depresiunilor limitrofe (Covasna-Zizin), iar in est panS la SISnic Moldova. Cuprinde, de asemenea, o parte din zona cristalino- mezozoicS §i formatiunile de fli§. In acest areal sunt cuprinse cea mai mare parte a surselor hidromineraie bicarbonatate, feruginoase, chiar clorurate, pe un fond general carbogazos.

81

- In partea nordica se deta§eaza subunitatea aureolei mofetice Oa§- GutaiToroioaga, cu surse utilizate, in mai mica masura, in scopuri blaneare, doar in cateva statiuni de importanta locala. - In depresiunea Oa§ sunt ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, sulfuroase la Tarna Mare, Bixad, Certeze, Negre§ti Oa§, Valea Mariei. 14 Nr. surse - Depresiunea submontana Baia Mare dispune de ape minerale 0 bicarbonatate, clorosodie, carbogazoase la Firiza, Chiuzbaia, Baia Sprie, Valea Borcutului, Baile Usturoi, Baile Dane§ti, Baile Carbunari (Pricajan A., 1985). - Depresiunea Maramure§, cu ape minerale clorosodice, bromoiodurate, bicarbonatate, sulfatate, bicarbonatete-carbogazoase, sulfuroase, localizate la Sapan^a, Breb, Once§ti, Barsana, Slatioara, Poiana Glodului, Botiza, Vi§eu de Sus, Valea Vinului.
A ■•

HCO3C1 HCO3 NaCl HCO3C& M0

$liS0fcH CQs

OUgoinine raleS

NaCl* Sty

- In Muntii Maramure§ §i Rodna, cu ape minerale bicarbonatate, carbogazoase, calcice, acestea sunt frecvente la §uligu, pe Valea Vaserului, pe Valea 7a§lei, Lostun, Bor§a (izvorul Fantana §i Vini§orRepedea).

Fig. 6 Distributia cantitativS (numar de surse) a principaleor tipuri hidrochimice din Carpatii Orientali.

82

• Cca mai mare extensiune spatiala o are aureola mofetica CalimanHarghita. Aici se concentreaza principalele zacSminte hidrominerale din tarii, cu debite cumulative impresionante §i hidrochimism variat, ceea ce a contribuit la dezvoltarea a numeroase stafiuni balneoclimaterice, unele dintre acestea consacrate pe plan international. - In partea nordicS se deta§eaz& apele minerale din bazinul Some§ului Mare cu acumularile de la Sangeorz Bai (bicarbonatate, sodice, clorurate, calcice, slab bromurate-iodurate, radioactive), Parva, Maieru,
A

Anie§, §ant, apoi Poiana Ilvei, llva Mare, Magura Ilvei. In depresiunea Dorna sunt 37 de surse hidrominerale la Vatra Dornei, §aru Dornei, Co§na, Poiana Cojnei, Dorna Candreni, Poiana Negri, Poiana Stampei, Neagra §arului. La acestea se adauga sursele din bazinul Bistricioarei: la Borsec cu IS iviri naturale, la care se adauga cinci foraje, Bilbor cu IS iviri, Tulghe§ cu cinci iviri. - Lima Mure§ului cuprinde un num&r mai mic de surse: Remetea, Ciumani, Vo§lobeni. • Linia Oltului este caracterizatS prin cea mai mare concentrare de surse hidrominerale, predominant carbogazoase-bicarbonatate, orientate pe trei aliniamente: eel estic, la vest de Munfii Bodoc, intre ArmS§eni §i LSzare?ti, cu sursele de la Arma§eni, Ciuc-Sangoerz, Bancu, Sanmartin, Ciocmani, Cozmeni, pe paraiele Tu$nad §i Hipatac; aliniamentul central din lunca Oltului cu SancrSieni; eel vestic cu Pucioasa, Santimbru. - In detielul Oltului se deta§eaza concentrarea de la Tu§nad Sat, utilizatS cu deosebire pentru imbuteliere §i mai ales cea de la Baile Tu§nad. La acestea se adaugS sursele inc& nevalorificate de pe vaile Tisa §i Dracului (cu ape carbogazoase, feruginoase), cu debite foarte mari. In continuare, la contactul cu depresiunea Bra§ov sunt ivirile din bazinul v5ii Turia; de la Ozunca, Malna§, Bodoc, §uga§, Valcele. - In partea cstica a aureolei mofetice se remarca cateva zacaminte importante: Ca§in-Iacobeni (cu trei linii de izvoare, mai important fiind Repat), SlSnic Moldova (cu 16 iviri avand caracter bicarbonatat, clorurat, slab sulfuros, cu urme de iod §i brom), Poian §i mai ales Covasna. Aceasta din urma are un marc numar de iviri, de o varietate hidrochimice unicS, dezvoltate in lungul a doua linii de fracturS: Valea Hanco-Balta Dracului §i Covasna-Ca^in. - In extremitatea occidentals a aureolei mofeticc sc g&sesc ivirile clorosodice-carbogazoase de la Praid, cele carbogazoase bicarbonatate, clorosodice feruginoase de la Homorod, Varghi§, Biborteni, Vlahita b) In zona flifului cu conditii favorabile de acumulare se intalnesc surse hidrominerale cu debite variabile care apartin celor trei tipuri dominante: carbonatate (Izvoru Nechitu), clorurate, in zona fli$ului exterior, la contactul cu Subcarpatii (Putna, Straja, Valea Moldovitei, ComSne§ti, Darcnane$ti) §i in plin fli§ (la Piping, Ghime§-Palanca, Valea Uzului, AsSu); sulfatate-sulfuroase la Bro§teni, Borca, Valea Boului, Moldova-Sulita, Sinaia, Siriu. c) Catre exterior, in Subcarpati, apele minerale au un caracter clorosodic, sulfatat, sulfiiros §i sunt cantonate la Oglinzi, Baltate§ti, Garcina, Piatra Neamf, Moine§ti, Targu Ocna, Slinic, Telega. Arealul de maxima densitate a surselor hidromineraie din aureola mofetica, cu debite mari §i hidrochimism predominant bicarbonatat carbogazos se suprapune, in linii mari judetului Harghita, nordului judefului Covasna §i pSrfii

83

sud-vestice a judetului Bacau. Aceste surse pot fi grupate pe patru aliniamente principale: - aliniamentul I ce include ivirile de la Covasna, Ca§in-Iacobeni, cu ramificatie pana la Slanic Moldova §i inchidere la sud de Valea Uzului; - aliniamentul II cu ivirile din partea vesticS a munfilor Bodoc §i Ciuc §i din zona cristalino-mezozoiea a muntilor Currnatura §i Giurgeu: Turia-Balvanio§, Baile Tu§nad, Tu§nad Sat, Cozmeni, Ciocmani, Ciuc, Sangeorgiu, Arma§eni, Lunca de Sus, To§orog, Tulghe§, Borsec, Bilbor; - aliniamentul III ingloband izvoarele minerale de pe Oltul §i Mure§ul superior: Vo§lobeni, Joseni, Remetea. Topli^a; - aliniamentul IV ce porne§te din judetul Covasna cu Valcele, Malna§, Bodoc, Ozinca §i continua din sud-vestul §i vestul judetului Harghita la Lueta, BSile Chirui, Sellers, CSpSlnifa, BSile Homorod, Corund, Praid. Din multitudinea de surse hidromineraie existente in Carpatii Orientali, doar o parte sunt in prezent valorificate (prin curS balnearS sau imbuteliere), cele ce corespund, din punct de vedere hidrochimic §i al debitului. Captarea acestor zScSminte a cSutat sS respecte normele de protecjie a stratelor acvifere, in acest sens existand o indelungatS experientS asupra modalitatilor §i tehnicilor de exploatare. Prin aceasta se urmSre§te o exploatare eficientS §i de lungS duratS, care sS permits regenerarea treptatS a apelor minerale din zScSmantul respectiv §i conservarea calitStii lor terapeutice.
/V

In continuare, se va proceda la prezentarea principalelor zScSminte hidromineraie. Cea mai mare parte dintre acestea se incadreazS spatial aureolei mofetice, unde s-au dezvoltat §i principalele statiuni balneoclimaterice, dar §i in zona fli§ului §i in contactul cu Subcarpatii (Pricajan A. y 1985). Aceste zScSminte vor fi eviden^iate dupS criteriul apartenentei la una din cele trei arii amintite. - Zacamantul Valea Mariei, in Depresiunea Oa§ a fost exploatat din 1860 §i utilizat panS in 1944, prin 11 surse hidromineraie, cand a fost distrus. Astazi sunt valorificate doar doua surse (avand §i caracter hidrotermal) ce alimenteazS un bazin. - Zacamantul Sangeorz Bai ale carui ape sunt cunoscute de aproape doua secole este intens utilizat din perioada interbelica, pentru calitatile terapeutice deosebite (printre care §i radioactivitatea cu Rn). Debitele sunt constant mari §i satisfac actuala capacitate a bazei de tratament. Ofera, de asemenea excedente valori iicabile prin imbuteliere. Debitul total al surselor ajunge la 129,6 m / 24 h. - Zacamantul Borsec cu 12 surse (izvoare §i foraje) hidromineraie bicarbonatate, calcice, sodice, carbogazoase §i un debit cumulat foarte mare de 9,35 L/s din izvoare §i 12,5 1/s din sonde, asigura funcfionarea bazei de tratament §i a celei mai mari statii de imbuteliere a apelor minerale din tara. - Zacamantul Baile Tu§nad alimenteaza cu ape minerale baza de tratament a statiuni i §i are un debit total de 7,18 l/s utilizat pana in prezent doar in propose de 25 % (1,782 l/s). Din debitul utilizat, 0,282 l/s este folosit in cura interna (10 %) iar 1,5 l/s (90 %) pentru cura externa. Pe langa sursele mezotermale cunoscute (cu temperaturi de 20 - 30 C) a fost descoperit, intr-un foraj, langa lacul Ciuca§, un zacamant cu ape termale de 64°C (cu ape clorosodice-carbogazoase), cu debit artezian de 7 l/s, utilizat atat in cura externa, cat §i in bazinele de agrement.

84

- Zacamantul Balvaniof se inscrie in aureola mofetica, cu caracter solfatarian, intr-o zona cu anomalie geotermica (10-15° pentru 100 m adancime). Apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, slab sulfatate, captate in opt izvoare sunt utilizate in cadrui statiunii. - Zacamantul Covasna prezinta cea mai variata paleta hidrochimica a apelor minerale, datorita apartenentei la doua structuri de baza, cretacica §i phocen-cuaternara, inglobate aureolei mofetice. Debitul captat §i valorificat in intregime este de 7,9 l/s. - Zacamantul Vdlcele are ape minerale bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, utilizate atat in balneatiune, cat §i prin imbuteliere. Sunt in functiune trei izvoare §i sonde de unde se obfin 2,46 l/s. - Zacamantul Slanic Moldova, cu 16 surse avand caracter clorurat, bicarbonatat, sodic, carbogazos, slab sulfuros, cu continut de iod §i brom este utilizat atat in cura balnearS, cat §i pentru imbuteliere (pentru apa minerals medicinalS). - In zona fli§ului se remarcS zacamantul Sinaia, cu ape bicarbonatate, sulfuroase, bromurate, calcice, amplasat pe versantul estic al VSii Prahovei, pe Valea Cainelui, cu douS surse ce cumuleaza un debit de 2,4 l/s. - La contactul cu zona pericarpaticS, legat de substantele minerale din subasment, se formeazS ape minerale clorosodice concentrate, sulfatate, sodice, cum este cazul zac&mintelor de la Baltate§ti, Oglinzi, Targu Ocna, valorificate balnear. - Alaturi de acestea, se mai gasesc numeroase zScSminte hidromineraie, cu debite mult mai mici, utilizate pe plan local, in scopuri balneare sau de agrement (bazine cu ape minerale). In Depresiunea Ciuc sunt minizScSmintele de la: Miercurea Ciuc, Racu, BSile Harghita (trei izvoare), BSile MSdSra§, BSile DSne§ti (trei izvoare), BSile Madicsa (Carta), Jigodin, Valea IntunecoasS, Bancu, Sanmartin, Cicani, Cozmeni, Lazare§ti, Pucioasa-Santimbru, totalizand un debit de 1 1/5; in partea vesticS a muntilor vulcanici la Praid, Corund, BSile Homorod, BSile Chirui cu 1,3 l/s. Se estimeazS la 813 000 1/24 h debitul zScSmintelor apartinand statiunilor locale din judetul Harghita. De§i nu are un efect direct asupra activitSti balneare din statiuni, imbutelierea apelor minerale prezintS o importantS economico-socialS deosebitS pentru tara noastrS, atat pentru asigurarea unei cantitSji suficiente §i de calitate de apS minerals de consum curent pe plan intern, intr-o perspectivS nu prea indepSrtatS putandu-se obtine §i mari cantitati excedentare pentru export, cat §i pentru posibilitatea de a se efectua prescript^ balneare la domiciliu (mai ales curS internS). Activitatea de valorificare a apelor minerale prin imbuteliere este veche, de aproape douS secole, incepand aproape in acela§i timp cu intrarea in functiune a primelor stabilimente balneare in Carpatii Orientali, la Borsec. InifiatS la sfar§itul secolului XVIII, la Borsec, in forme rudimentare, activitatea de imbuteliere a avut o cre§tere continuS. S-a desfa§urat in paralel cu activitatea balnearS. Concomitent cu introducerea in circuitul balnear a noi zScSminte hidromineraie, o parte din apa acestora a fost imbuteliatS avand la bazS tehnici de captare §i stocare tot mai adecvate. Acestea au evoluat de la vechile captSri empirice din secolul XIX, panS la captSrile moderne cu sondaje, protejarea zScSmintelor §i realizarea condifiilor de stocare temporarS, farS pierderea calitSfilor §i a continutului de CO2, precum §i eliminarea factorilor potenfiali de
a A ___ ___

85

poiuare a orizonturilor acvifere. DacS in perioada interbelicS a avut loc o cre§tere explozivS a numSrului de zScSminte, cu debite limitate, a cSror apS era imbuteliatS, astSzi numSrul acestora s-a redus in favoarea cre§terii capacitStii de imbuteliere, pentru zScSmintele cu debit substantial. AstSzi exploatarea §i imbutelierea apelor minerale de masS se face de cStre APEMIN. S-a generalizat introducerea ambalajelor de tip PET, din plastic, reciclabile. ' Acest fapt impune intrarea in exploatare a noi zScSminte hidromineraie prospectate §i cercetate, considerate panS in prezent rezerve, cu atat mai mult cu cat cantitatea potential utilizabilS depa§e§te de cateva zeci de ori actualele capacitati de imbuteliere. Este adevSrat cS doar o parte
Caracteristicile principalelor z&caminte hidromineraie*

86

Nr. crt. ZdcSmantul

Tip de surs& Izv. foraj
«

Tabel nr. 1 Mineraliz. mg/l Confinut

co2
8046-9286 8359 250-4000 3500-4800 860-8972 4717 1728-4905 633,6 1108,0 92,1-93,3 1874,2 2250 2941 1230,0

Debit cumul l/s 0,0 1,5 6,9 15,0 3,0 0,6 7,0

Utiiiz. Terap.agrem. Terap.imbutel.
cc

Temp, ape term.

1.
2.

Valea Mariei Sangeorz Bai Vatra Dornei §aru Dornei Dorna Candreni Co§na Poiana Negri

3.
4. 5. 6. 7.

«

a

Imbutel.
«

Foraj
tt tt

«<

-

cc

8. 9. 10. 11. 12. 13.

Bilbor Borsec To§orog Stanceni Sancraieni B5ile Tu§nad

Izv. Izv. foraj foraj
(<

2800-4600 1000-4000 1700-1800 1300-1500 3048 3495-8278

cc

Izv. foraj

10002500 10121596 1300,0 1400 1665,0 15051948

0,5 22,0 0,6 0,8 3,5 7,2

Rezerva Terap. imbutel. Imbutel. Imbutel
tt

j-

-

-

Terap., agremen t Imbutel. Terap. imbutel. Imbutel. Imbutel Terap
c c

28-61°C (foraj)
-

14. 15. 16. 17. 18. 23. 19.24. 20.25. 26. 21. 27. 22. 28.

Tu§nad Sat Malna§ Bodoc Ca§in Balvanio§ Biborjeni Poian Vfilcele Targu Varghi§ Secuiesc Vlahita Covasna Odorheiu Zizin Secuiesc Sl&nic Moldova

889-1896 «< 1011424,0 Sf 1200-1600 10001400 izvor 203-5361 2200,0 5131- 10331 553-1875 foraj 4975-5514 700-1900 foraj 6816 2500izvor 3400-3600 \Q\2- 1865 2700 tt 1 1965-3525 792-2840 ~ Izvor- foraj
H

1127-6001 509-6781

4,9 0,4 0,5 0,2 0,9 7,9 0,3 2,5 1,4 2,0

-

-

Imbutel Terap. Imbutel. Terap. Imbutel. agremen t Terapeut Terap. imbutel. Agreme nt Imbutel. Terapeut Imbutel.

-

Izv. foraj
C C

u
tt

1,5 872- 1200,0 10,2 10002500 6431 0,5 1300- 1900 756-15 463 0,7 1322165 641,0 10,8 25155Adaptare dupa Pricajan A., 1985. 2491

1500-3500 633-17377

f-

-

29. 30.

BSile Herculane Calimane§t iCaciulata 01ane§ti Govora Sacelu (Gj.) Moneasa

it

1000-8500 436-17 778

-

60,0 12,5

it

Terap. agrem Terap.

47-62°C 33-39uC (foraje)

31. 32. 33. 34.

it

C C

629018840 1800-7500 2800-4600 234-256

-

7,2 6,4 5,1 8,3

c c

-

c c

-

c c

-.

c c

c c

Terap. agremen t
c c

32UC

35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46.

Va{a de Jos Geoagiu B2u Calan Bohot Tinea Lipova Buzia§ Some^eni B5i{a Bazna B. Felix- 1 Mai CMacea

c c

1083-1218 1061,21363,3 1000-2000 4775,8 8578 3114,5 5684-7169 190014500 2132,0 68 374 700- 1009 800- 1100

p"

4,0 25,0 2,5 0,4 6,0 0,8-1,0 13,5 2,3

38-39,5 23,0- 32,0 25-29uC
-

c c

-r

c c

Izvor
c c

c c

Izv. foraj
c c

2173,4 2235,5 2005,9 1977- 2545

Imbutel. Terap. Terap. imbutel.
c c

i-

c c

-

c c

Terap. agrem
c c

-

Izvor Izvor foraj Foraje
c c

-

-

1,1 2,2 60 3,5

-

Terap. Terap. agrem
c c

-

-

27-49°C 39-42°C

87

din aceste surse indeplinesc conditiile de imbuteliere, legat mai ales de stabilitatea calit&tilor organoleptice §i curative pe o perioadS lungS de timp. in cele ce urmeaza va fi prezentata o situate sintetica cu privire la caracteristicile principalelor zacaminte hidromineraie din Romania. 1.3.2. Namolurile terapeutice (peloidele) se constituie ca factor terapeutic utilizat in tratamentul afecfiunilor circulatorii periferice, in stimularea unor funcfii endocrine sau a secrefiilor enzimatice. Principiile active din namoluri sunt de natura mecanica, fizica §i chimica. Namolurile sunt legate genetic §i spatial, in cea mai mare parte, de prezenta mla§tinilor de turba din depresiunile intramontane, mai ales, de existenja acumularilor lacustre cu salinitate concentrate §i in functie de acestea se diferentiaza hidrochimic §i ca efecte. Prima utilizare in scop terapeutic a nSmolurilor a fost facuta in 1880 la Vatra Dornei. Initial, acesta provenea dintr-o mla§tina de turba, Colicelul, pentru ca apoi sa se treaca la utilizarea namolului de turba de la Poiana Stampei. Ulterior, intra in circuitul balnear namolul de turba de la Borsec §i mai apoi eel recoltat de pe fundul unor lacuri sarate de la Sovata, Amara, Lacul Sarat Techirghiol, etc. Exista, sub aspect genetic §i din punct de vedere al efectelor terapeutice, doua categorii de namoluri. Namolul de turba cu ape minerale este intalnit in aproape toate depresiunile intramontane, mai ales cele din Carpatii Orientali: Depresiunea Dornelor, Depresiunea Borsec, Depresiunea Ciuc §i in continuare, in lungul Oltului, in Golful Sfantu Gheorghe al Depresiunii Bra§ov. Din punct de vedere hidrochimic, se impun namolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Vatra Dornei, Depresiunea Borsec, apoi namolurile de la Malna§, Covasna; namolurile sulfatate de la BSile Tu§nad, Turia, Madara§, Raco§u de Jos; namolul con^inand ape bicarbonatate §i radioactive, la Sangeorz-Bai. A doua categorie o formeaza namolurile sapropelice. Acestea se formeaza pe fundul lacurilor sarate §i provin din descompunerea anaeroba a resturilor biogene. Sunt prezente §i in foarte multe cazuri valorificate namolurile sapropelice la Co§tiui, in Maramure§, Sovata (lacurile Ursu §i Negru), Ocna Sibiului, Slanic, Ocnele Mari, toate in regiunea subcarpatica §i a depresiunilor submontane transilvane, legate de prezenta sarii; precum §i la Amara, Lacul Sarat; sau in limanele marine Techirghiol, Agigea, Mangalia. Acestea sunt utilizate in tratarea afectiunilor locomotorii, fie sub forma impachetarilor §i a bailor de namol sau pentru ob{inerea unor factori medicamento§i de extract, cum este Pel Amar, obfinut din namolul sapropelic din Lacul Amara §i avand un efect sporit asupra acelora§i afectiuni. 1.3.3. Apele de suprafafa, prin cele doua componente, lacurile §i refeaua hidrografica, se impun in mod complex §i diferentiat in sporirea valentelor turistice a regiunilor geografice in care se aflS. 1.3.3.1. Suprafefele lacustre se gasesc de la nivelul marii pana la 2000 m altitudine. Din punct de vedere genetic, ele sunt de origine naturals sau antropica.
A

a) In categoria lacurilor naturale se incadreazS cele mai multe tipuri genetice, avand drept urmare §i diversificarea paletei peisagistice introduse in cadrui natural. Cele care produc un impact puternic in peisajul montan inalt il formeaza lacurile glaciare. Acestea au in cea mai mare parte valence peisagistice, fiind perfect integrate ansamblurilor morfologice glaciare ce cuprind creste, circuri, morene §i lacuri glaciare. Se caracterizeazS prin extensiuni areale

88

reduse, de la 10 ha (Lacul Bucura) pana la cateva sute de m sau adancimi de la maximum 29 m (Lacul ZSnoaga) pana la cateva zeci de cm. In functie de adancime §i extensiune, volumul apelor este variabil, iar geneza acestora este pluvi-nivala §i din freaticul grohoti§urilor de la baza circurilor. De regula, apa este nepoluata, cu un grad ridicat de transparent^. Lacurile glaciare se impun in crearea unei ambiante specifice. Ele se concentreaza in principal in patru masive montane afectate mai ales in Wurm de glaciafia cuaternarS.
A

In Carpatii Orientali, Masivul Rodnei este eel ce concentreaza un numar de peste 20 de lacuri glaciare, din care doar 10 se impun prin pozitie, dimensiune §i calitati fizico-chimice ale apelor continute: Lala Mare, de peste 4 hectare, Buhaiescu, Iezerele Pietrosului, Repedea. In afarS de acestea, mai exista lacuri de origine glacio-nivalS sau nivo-glaciarS, mai pu|in importante in peisaj, cum este Lacul Retiti§ din Munfii Calimani, Lacul Vulturilor in Munfii Siriu (amplasat intr-o ni§S de nivatie). Carpatii Meridionali adapostesc in jur de 170 lacuri glaciare. Cele mai multe sunt concentrate in Mun|ii Retezat, in jur de 80, aici gasindu-se eel mai intins (Bucura) §i eel mai adanc lac glaciar din Carpati, Zanoaga. Sunt lacuri de circ §i de vale glaciarS. Cea mai reprezentativa concentrare de lacuri glaciare se gase§te in circul glaciar complex Bucura, unde pe langa lacul cu acela§i nume din partea inferioarii, exists §i numeroase lacuri amplasate in circurile suspendate, precum TSul AgStat, TSul Portii, Lacul Lia, Ana, Viorica, Florica, realizandu-se, poate, eel mai reprezentativ complex peisagistic glaciar morfolacustru din Carpati. In afarS de acestea, exista alte numeroase lacuri, §i anume TSul Negru, care este eel mai inalt din Retezat; un alt complex de lacuri asociate il formeaza ZSnoaga, ZSnoguta, Judele, TSul RSsucit, TSul Ascuns. Pe versantul nordic al Retezatului se remarcS, dintre lacuri, Gale§ul, de asemenea suita de lacuri mai mici de pe Valea Stani§oara sau cele de pe Valea Rea. In Muntii FSgSra§, se conserva un numar de peste 30 de lacuri glaciare, intre care eel mai important este Balea de pe versantul nordic, Tntins pe aproape 5 ha §i adanc de peste 11 m, la care se adaugS lacurile de pe Valea Capra sau lacurile Podragu Mare, Urlea. in grupa Parang, se gase§te un numSr mai redus de lacuri, cum sunt Galcescu, Ro?iile, Mandra, Tau inghe(at, iar in partea de nord-vest, in §ureanu, se gSse§te Iezerul §ureanul, care are o geneza complexa glaciarS de nivatie §i tasare. in Mun{ii Bucegi, de§i glaciafia s-a manifestat cu aceea$i intensitate, datoriti substratului calcaros conglomeratic, lacurile glaciare formate cu certitudine in perioada postglaciarS au fost drenat ( precum cele de pe Valea §ugSrilor). O categorie de lacuri reprezentatS printr-un singur exemplar este cea a lacurilor de crater. Acest unicat este Lacul Sfanta Ana, format in craterul Ciomatul Marc, cu o forma aproape circulars, intins pe aproape 20 ha §i avand o adancime maxima de 7 m. Se gSse§te in apropierea statiunii BSile Tufnad, reprezentand unui dintre obiectivele turistice importante din hinterlandul acesteia. ReprezintS o micS zonS endoreicS, iar durabilitatea existentei acestei, se leaga, pe de o parte de patul sSu impermeabil pe de altS parte de mentinerea unui bilant hidric echilibrat. In apropiere, spre est, exists o mla§tina oligotrofa Moho§, fostS in trecut de asemenea lac de crater, amplasatS in craterul geamSn al celui care
A

89

adSposte§te Lacul Sfanta Ana §i care a fost deschisS prin eroziune §i drenatS de Paraul Ro$u. O altS categorie de lacuri rare o reprezintS lacurile de baraj natural, care prin infSti§area lor, prin extensiune, ambianta inconjurStoare §i prin pozitie, au stimulat circulatia turisticS §i au favorizat, in unele cazuri, dezvoltarea unor statiuni climaterice montane. De regula, acestea au o viata scurtS, datorita strapungerii frecvente, prin eroziune, a barajelor naturale formate prin alunecare. Cei mai reprezentativ din toate considerentele amintite anterior, dar §i eel mai bine conservat 51 cu perspective certe de „supravietuire" este Lacul Ro§u, format in 1837, care a contribuit in mod esential la formarea statiunii cu acela§i nume, aflata pe una dintre cele mai importante drumuri transcarpatice, intre Gheorgheni §i Bicaz. Principalele atu-uri sunt amplasarea sa in amonte de Cheile Bicazului, impermeabilitatea barajului natural care-i confera perenitate, dezvoltarea pe mai mult de 12 ha, cuprinzand doua ramuri in lungul Paraului Oilor §i a Bicazului propriu-zis §1 adancimea de peste 10 m. Nota de inedit este data de trunchiurile pSdurii de molid, scufundate in apele lacului, care s-au conservat prin imbibarea partii scufundate cu saruri minerale, precum §i prezenta in apropiere a masivului calcaros Suhard. In afara de Lacul Ro§u, in aceea§i categorie genetica mai sunt §i alte cateva suprafete lacustre, mai putin reprezentative fie prin pozitie, dar §i din punct de vedere al accesului dificil la acestea. Astfel, este Lacul Bolatau, pe un afluent al Uzului, cu o tendinta de colmatare mult mai mare sau Lacul Vindereu, din Muntii Maramure§. - De§i mai putine ca numar, §i avand o via|a mult mai scurta, sunt lacurile pe calcare sau lacurile carstice, unele existente doar primavara in polii, precum Polia Ponor din zona Padi§ - Muntii Apuseni, sau in doline, altele cu o viata mai lunga §i care se remarca prin ambianta generala, la a carei diversitate i§i aduc contributia: Lacul Ighiu din Muntii Trascau, Lacul Vara§oaia din Muntii Bihor, lacurile Zaton §i Ponor din Podi§ul Mehedinti, precum §i Lacul Ochiul Beului, in care debu§eaza apele provenite din pe§tera Bohui. - Lacurile sarate reprezinta una dintre cele mai importante categorii lacustre implicate in mod hotarator in turismul balnear. Cele mai reprezentative din acest punct de vedere se gasesc in regiunea subcarpatica §i in regiunea marginala a Depresiunii Transilvaniei, precum §i in Depresiunea Maramure§. Cea mai mare parte dintre ele au origine antropica, fiind legate de exploatarile de sare, la suprafata sau in subteran. Microdepresiunile in care ulterior s-a cantonat apa din precipitatii au rezultat fie prin tasarea materialului de deasupra ocnelor, fie prin surparea peretilor exploatarilor de sare la zi. AceastS categorie de lacuri se impune prin doua caracteristici esentiale §i anume marea concentrare in sare depa§ind frecvent 200 g la litru §i printr-un fenomen fizic, §i anume heliotermia. Lacurile sarate au deci origine antropica,in cea mai mare parte ( una din exceptiile notabile fiind Lacul Ursu-Sovata) §i sunt legate areal de exploatarile de sare, avand adeseori o vechime din antichitate §i pana aproape de zilele noastre, de asemenea au adancimi mari, osciland de la mai mul{i metri pana la zeci de metri. in Depresiunea Maramure§, lacurile sarate sunt concentrate in partea sa vestica, §i anume in arealul localitafii Ocna §ugatag (Lacul Pipiriga de Jos §i de Mijloc, Lacul Mihai, Lacul Var§ing), contribuind esential la dezvoltarea statiunii cu acela§i nume, precum §i la Co§tiui (Lacul Ro§u, Taul fara Fund).

90

In regiunea marginala a Depresiunii Transilvaniei se remarca concentrarea de lacuri sarate de la Sovata, care a contribuit la dezvoltarea celei mai importante statiuni balneare, cu un profil aparte, valorificand atat apele sarate concentrate, namolul sapropelic, dar §i fenomenul de heliotermie, manifestat eel mai caracteristic in cazul Lacului Ursu. Acesta s- a format la sfar§itul sec. al XlX-lea, prin crearea unei depresiuni rezultate ca urmare a prabu§irii din arealul masivului de sare Sovata. Are o suprafata de 4,8 ha, adancime maxima de 18 m. Salinitatea sa depa§e§te 200 g la litru. Fenomenul de heliotermie constatat la putin timp dupa formare se datoreaza unui complex de factori, pe de o parte un echilibru hidric, o stabilitate a salinitStii in profil vertical, care oscileaza intre cateva zeci de grame la suprafaja §i peste 200 grame de la 2 m pana la fundul lacului. Al treilea factor il constituie pelicula subjire de apa dulce de la suprafata lacului, formats ca urmare a aportului de apa provenitS de la paraiele Auriu §i Toplita §i care are loc de lentils in focalizarea cSldurii provenite de la soare §i care totodatS impiedicS pierderile de temperatura in atmosferS ale stratului foarte cald de apa ce se gSse§te sub aceasta pelicula. Ca urmare a acestui complex de factori favorabili, temperatura apei create de la suprafata, unde inregistreaza in zilele calde de vara 23-25°, pentru ca la adancimi de 1,5-2 m sa se inregistreze temperaturi foarte ridicate (70°C in 1898, 61°C in 1902, 33°C in 1965), pentru a se mentine la temperaturi de 20 - 25° la 5-6 m adancime, in cea mai mare parte a anului. Fenomenul de heliotermie poate fi influentat negativ ca §i intensitate a manifestarii, fie datorita aportului mare de apa dulce, pe de o parte, fie ca urmare a tulburarii stabilitatii stratificarii, datorita unei utilizari prea intense (in sezonul estival, datorita unui numar foarte mare de persoane). O alta concentrare de lacuri sarate se gSse§te la Ocna Sibiu unde se impun lacurile Horea, Clo§ca, Cri§an, Brancoveanu, caracterizate prin suprafata restransS, dar la adancimi foarte mari, uneori depa§ind chiar 100 m. Acestea au contribuit la dezvoltarea inca de la inceputul sec. al XIX a statiunii balneare cu acela§i nume, care este in acela§i timp §i o statiune de sfar§it de sSptamanS pentru municipiul Sibiu. In partea vesticS a Depresiunii Transilvaniei, pe un aliniament de la sud la nord se succed de asemenea cateva areale de lacuri sSrate a caror geneza este legata tot de exploatSri de sare abandonate: Ocna Mure§ (Lacul Ferdinand), Turda (cu Lacul Roman, Lacul DurgSu, Lacul Privighetorii), Cojocna (Lacul Mare), Ocna Dej, care au contribuit in timp la dezvoltarea unor statiuni balneare de importantS locals sau statiuni agrementale de sfar§it de sSptSmanS. In regiunea subcarpatica, cea mai reprezentativa concentrare de lacuri sSrate o reprezintS SISnic Prahova, unde se gasesc §apte astfel de acumulari cu apa foarte concentratS in sare. Intre acestea se remarca Baia Baciului, eel mai intins, apoi lacul subteran sarat din Grota Miresei, singurul de acest fel avand o suprafata de peste 1000 m §i cu adancime de peste 30 m, cantonat intr-o fostS exploatare subterana de tip clopot in interiorul Muntelui de Sare. Din pacate, acest monument al naturii, ca urmare a procesului de eroziune §i dizolvare, a condus la drenarea laterals a acestuia. Lacuri sarate de o importanta mai micS mai sunt la Telega sau Sarata Buzau. In partea vesticS se mai intalnesc lacuri sSrate in arealul localitatii Ocnele Mari (Candea Melinda §i colab., 2000).
t

A

%

...

A

91

Lacurile sSrate din regiunea de campie, in estul Campiei Romane in Baragan, s-au dezvoltat pe depozite loessoide. Cantitatea de saruri provinc din spalarea §i dizolvarea sarurilor continute de catre acestea. Lacurile sunt cantonate in depresiunile - crovuri, iar conservarea lor depinde de existenta in patul cuvetei a unui strat impermeabil argilos. Mineralizarea acestor lacuri este mult mai redusS decat cea a lacurilor formate pe zacaminte de sare, osciland in limita a cStorva zeci de grame la litru. Salinitatea se leagS de existenta unui climat arid, unde evaporatia determinS o circulate pe verticals (prin capilaritate) §i depunerea sSrurilor la suprafata acestor crovuri ocupate apoi de acumulSri lacustre. Suprafetele acestor lacuri sunt mari de la cateva zeci panS la mai mult de 100 ha, iar adancimile oscileazS intre 0,5 §i 2 m, nivelul lacurilor fiind legat de oscilatiile climatice §i regimul hidric. Factorii terapeutici in cazul acestor lacuri constau tot din concentratia in sSruri (cu o paletS mult mai variatS decat a lacurilor sSrate anterior analizate) precum §i din formarea nSmolului curativ cu caracter sapropelic. Numeroase astfel de lacuri sunt incS neutilizate, ele constituind obiective potenfiale valorificabile potential in perspectivS. Dintre acestea se remarcS, prin amenajSri cu o vechime de mai multe decenii Lacul Amara din apropiere de Slobozia, avand o concentrare mare de sulfati de Na, Ca §i Mg, care dau gustul specific al apei §i care au condus la formarea acelui nSmol terapeutic sapropelic, valorificat atat prin curS directs externS, cat §i prin realizarea unui medicament - extract naturist Pel Amar. Statiunea func| ioneaza prin amenajSrile realizate dupS 1950. Lacul SSrat, la sud de BrSila, ocupS un vechi curs al DunSrii (Belciug) §i se remarcS prin conjinutul foarte ridicat de peste 200 g la litru de sSruri §i existenta unuei mari cantitSti de nSmol sapropelic. In categoria lacurilor cu valoare terapeuticS mai pot fi incluse Balta AlbS, predominant cloruro-sodic, a cSrei apS §i nSmol terapeutic au fost utilizate local §i intermitent, in aceea$i situate fiind §i lacurile Fundata sau C&ineni. - In sfar§it, a treia categorie de lacuri sSrate o reprezintS limanele maritime, conservate §i izolate de apa mSrii prin existenta cordoanelor de nisip. Intre acestea se impul Lacul Techirghiol, cu o supra fa tS de peste 1100 ha §i adancimi depS§ind 9 m, avand o concentrate in sSruri de peste 70 g la litru. Apele sale §i namolul terapeutic de naturS peloidicS au constituit factori pentru realizarea incS de la sfar§itul secolului XIX a unor a§ezSminte de curS care, in timp, au condus la formarea statiunilor Eforie Nord, Eforie Sud §i Techirghiol. CalitStile hidrochimicc care au consacrat Lacul Techirghiol au condus la evolutia triunghiului de statiuni litorale s-au degradat in deccniile fapte - noufl ale secolului trecut, datorita indulcirii apei, ca urmare a aportului de api dulce provenit din irigatii, care au determinat totodatS ridicarea nivelului lacului. Acest fapt a determinat scaderea atractivitStii in scopuri balneare. dupa 1990 fi ca urmare degradarea bazelor de tratament de la Techirghiol §i mai ales Eforie, care au fost partial inundate (Candea Melinda. $.a., 2000). Alte limanuri maritime, cu un grad variabil de concentrare a sSruri lor mai sunt: Mangalia, Costinefti, Agigea, Nuntafi, Tatlageac Trebuie mentionat faptul cS in arealul Lacului Mangalia sunt prezente §i izvoare minerale sulfatate cu caracter mezotcrmal.
R

- In categoria mare a lacurilor naturale se impun, prin implicarea in diversitatca peisajului natural stepic, limanele fluviatile, unele amplasate in

92

imprejurimile capitalei Bucurefti (Lacul CSld6ru§ani, Snagov, Comana) care sunt importante pentru activitati agrementale de pescuit sportiv §i odihnS la sfar§it de s&pt&manS sau limanele fluviatile de la DunSre, precum Mostiftea, Oltina, Garlita. In Dobrogea, in partea sa de nord-est, legat direct de Delta DunSrii se aflS complexul lagunar Razim, cea mai intinsS suprafata lacustra din tarS (4IS km2), fost golf al MSrii Negre in antichitate §i impSrtit de cordoane litorale in componentele Razim, Golovifa, Smeica, Sinoe. Acest complex partial izolat de mare printr-un grind nisipos litoral cu mare extensiune in lungime este in legSturS cu marea prin care comunicS prin schimb de ape, prin Portifa fi Periboina. Reprezinta rezerva de potential de amenajare in perspectivS pentru jumStatea nordicS a litoralului romanesc, avand un grind nisipos de marc extensiune, posibil amenajabil §i cu o plajS foarte tntinsS §i fluid de asemenea stimulat intr-o eventuala dezvoltare a unui turism complex de prezenta unor vestigii antice (cetatea Histria) sau feudale timpurii (cetatea genovezS Heracleea), sau cetatea turca Enisala. Acest complex prezintS §i importanta piscicolS economics, pe de o parte, dar §i importanta pentru turismul sportiv piscicol, pe malul acestuia existand una dintre cele mai reprezentative afezfiri piscicole ruso-lipovene§ti din Dobrogea (Jurilovca). Tot in zona htoralS, mai exists acumulSri lacustre naturale, lagune maritime (Siutghiol) sau limane mici, precum TSbScSna sau Belona. aflate in imediata apropiere a unor statiuni (Mamaia, Eforie Nord) sau orafe (Constanta) fi care sunt importante din punct de vedere agremental fi al pescuitului sportiv. - Delta Dunarii reprezinta eel mai complex sistem fluvio-lacustru din Romania, integral organic peisajului deltaic. Lacurile reprezinta o parte consistentS din arealul deltaic, sunt in numSr de cateva sute, au extensium foarte mari, sunt pu{m adanci §i au conturun putin mdividualizate dm cauza prczentei vegetafiei stuficole fi a suprafetelor in care prezenta apei este temporarS sau intermitentS in func|ie de oscilatia nivelului apelor Dunarii. Cele mai reprezentative sunt Fortuna, Matifa, Gorgova, Ro§u Puiu, Merheiu, Lumina, etc. Constituie destinatii pentru trasee turistice §i prezinta interes peisagistic, piscicol, dar $i pentru prezenta speciilor de pasSri acvatice aflate in numar mare (mai ales pelicani §i lebede). b) Lacurile de origine antropica sau lacuri de acumulare (lacuri de baraj) formeaza o categorie care a aparut in special dupa 1960 §i care a devenit o components organicS in peisajul montan §i colinar al tarii. Acestea sunt numeroase, formeaza frecvent succesiuni (salbe) de lacuri ]n sistem cascadS, in care cele mai impunStoare complexe lac - baraj au fost edificate in partea din amonte a principalelor rauri, urmand cStre aval un numar variabil de astfel de amenajari de dimensiuni tot mai mici. Realizate initial in scopuri pur economice (energetice, aprovizionare cu apa potabilS §i industrials, regularizarea curgerii prin controlul regimului scurgerii raurilor, acestea au devenit o components organicS in peisajul zonei respective, integrandu-se ambiantei §i multiplicand valenfele peisagistice. in perioada realizSrii acestor obiective a fost construitS §i o infrastructure de comunicatie rutierS, care ulterior a fost modernizatS §i adaptatS noilor necesitSti turistice. De asemenea, din amenajSrile de §antier provenite in perioada constructiei barajelor, prin adaptare ulterioarS, au fost realizate amenajSri turistice de o complexitate diferentiatS, de la simple dotSri, panS la complexe turistice §i chiar statiuni

93

climaterice montane. Practic, toate lacurile de acumulare, in special cele din zona montanS, detin in prezent baze turistice. La acestea se adaugS §i mi§carea stimulatS de initiativa particulars de realizare a sute §i chiar mii de re§edinte secundare, case de vacanta, amplasate predilect pe malurile acestor acumulari. Drept urmare, se poate face o prezentare a principalelor amenajSri unde, pornind de la obiective turistice simple, s-a ajuns, in timp, la dotSri cuprinzand edificii ce pot adSposti sute de persoane: CSline§ti-Oa§, Firiza, Colibita, Izvorul Muntelui (unul dintre primele lacuri dotate cu o bazS turisticS complexS, amplasatS cu deosebire pe malul sSu stang), Poiana Uzului, Gura Siriului, MSneciu, pe Teleajen, Paltinu pe Doftana (toate in Carpatii Orientali), Bolboci pe Ialomita, l^etnmafiu, pe Dambovita, Vidraru (pe Arge§), lacurile de pe Olt, Negovan (pe Sadu), acumulSrile de pe Valea Sebe§ului (Oa§a), Vidra (pe Lotru), Poiana MSrului, acumulSrile din Muntii Banatului (Secu VSliug), acumulSrile Tarnita, Beli§-Fantanele, Floroiu, Le§u, din Muntii Apuseni. Unele din aceste lacuri dispun chiar de statiuni climaterice montane, precum Voineasa §i in perspectivS Vidra, legate de Lacul Vidra, pe Lotru sau complexe turistice, cum sunt Beli§-Fantanele, pe Some§ul Cald ori amenajSrile de la Secu, Crivaia §i Trei Ape din Muntii Banatului. Unul dintre impedimentele datorate specificului functionalitStii acestor lacuri tine de marile oscilatii pe verticals ale nivelului lacurilor, legate fie de uzinare, fie de aportul scazut de ape in perioadele secetoase. Acest fapt conduce frecvent la eliberarea de sub ape a versantilor, adeseori pe zeci de metri diferente de nivel, ISsand temporar o ambiantS dezagreabila, datorata prezentei malului sau a resturilor de materie vegetalS, mai ales trunchiuri de copaci. Pe de alta parte, amplasarea a numeroase re§edinte secundare, edificate adeseori fara respectarea §i integrarea intr-un plan de urbanizare §i care, in cea mai mare parte sunt lipsite de instalatii de canalizare, poate contribui la poluarea apei lacurilor, ca urmare a deversarii apelor reziduale. 1.3.3.2. Reteaua hidrografica se impune in peisaj prin componenta sa, albia minora, in cadrui careia, profilul sau longitudinal este cu atat mai accidentat, in sectorul superior montan, unde are §i o panta accentuata. Aceasta contribuie, in conditii de tectonism accentuat, la dezvoltarea sectoarelor de chei §i defilee §i la aparitia in talveg a rupturilor de panta, materializate prin repezi§uri §i caderi de apa, de amplitudini diferite, formand cataracte sau cascade. Prezenta unui curs de apS modifies de asemenea peisagistic traseul acestuia, atunci cand strabate o regiune de campie arida lipsita de vegetatie arboricola hidrofila, cursurile de apa fiind adevarate aliniamente de vegetatie viguroasa. Pe de alta parte, refeaua hidrografica, formata din rauri sau fluvii, influenteaza in mod hotarator dezvoltarea, estetica §i ambianta ora§elor strabatute. Adeseori, prezenta unui rau influenteaza hotarator proiectele de amenajare §i dezvoltare urbana adaptate acestui factor. Sunt edificatoare ora§ele strabatute sau care sunt flancate de cursuri importante de ape. Este cazul ora§elor din partea vestica a tarii (Timi§oara, Arad, Oradea, Satu Mare), cele din partea centrals (Cluj-Napoca, Targu Mure§, Alba Iulia, Sibiu) sau a ora§elor dunarene de la Drobeta Turnu Severin §i pana la Tulcea. in contrast cu acestea, se remarcS dezavantajul, din acela§i punct de vedere, altor ora§e care sunt lipsite de aportul unor rauri importante (Ia§ul) §i mai ales capitala tSrii, Bucure§ti, unde cursul nesemnificativ al Dambovitei a fost artificializat prin

94

amenajare, astfel incat sS existe o prezentS mai individualizatS a unui curs de suprafatS ce strSbate primul ora§ al tarii. 1.4. Potentialul turistic biogeografic. Inveli§ul biogeografic este format din cele douS componente §i anume componenta vegetalS sau fitogeograficS este strans legatS prin reparti^ie spatialS §i diversitatea in specii de celelalte elemente ale cadrului natural, relieful ce se implies prin altitudine, clima prin etajare §i apele, toate conducand la o dispozitie precisS in altitudine; §i fauna sau componenta zoogeograficS dependents la rindul ei de cele trei componente amintite, precum §i de inveli§ul vegetal. 1.4.1. Inveliful vegetal este foarte divers sub aspectul asocierii componentelor §i conduce la o diversitate peisagistice deosebita. In cadrui acestuia se impune padurea, considerate eel mai complex ecosistem natural, structurat pe verticala. Aceasta are extensiune spatiala maxima in zona montana, cu dezvoltare verticala subaeriana diferita, in functie de varsta, avand un caracter peren §i o fizionomie determinata de componenta in specii. Acest ecosistem este polifunctional. Conduce la nuantarea climatului, franarea proceselor erozionale, diminuarea poluarii, are efect de filtrare §i absorbfie a CO2, de adapost pentru fauna complexa. Toate acestea contribuie la conturarea unei fizionomii silvestre, cu dominante legate de componenta in specii §i de varsta acestora. Se diferentiaza pe verticala, in etaje forestiere, pornind de la etajul stejarului, ce se intinde din zona campiei pana la altitudinea de 500 - 600 m; etajul padurilor de fag, care urea pana la 1200 - 1300 m §i etajul padurilor de conifere, care continue fagul pe verticala §i urea pana la 1600, 1800 rn, interferandu-se cu zona subalpina. Fiecare etaj in parte este format dintr-o diversitate de specii, primele doua de foioase, care le nuanteaza infati§area in fiecare anotimp. La contactul dintre etajele forestiere, se dezvolta fa§ii de contact alcatuite din amestec de specii apartinand ambelor etaje vecine, aceasta conducand la o diversificare fizionomica §i mai mare. In conditii specifice, legate de prezenta depresiunilor intramontane largi, mai ales in Carpatii Orientali, efectul de inversiune termica determine inversiunea etajelor de vegetatie, astfel incat prezenta coniferelor la marginea depresiunilor are efecte benefice din punct de vedere microclimatic §i al ionizarii atmosferei, asupra statiunilor balneoclimaterice din apropiere. Alaturi de speciile autohtone de arbori, se adauge specii provenite din alte regiuni mai calde sau mai reci §i care s-au adaptat conditiilor locale specifice (Fagus taurica, intalnit in Muntii Banatului, fagul balcanic, in jumetatea de sud a Olteniei, pentru etajul fagului sau zambru-Pinus Cembra, intalnit de asemenea in partea sud- vestice, mai ales in Retezat §i Muntii Banatului. Aceaste situatie conduce la conturarea pentru vegetatia forestiere §i la o noue functie, functia turistice, de atractivitate, in afara de celelalte functii, deoarece arealul silvic se constituie ca o oaze de lini§te lipsite de poiuare sau cu poiuare foarte reduse §i care devine o destinatie predilecte pentru cei ce evadeaze mai ales din mediul urban hiperantropizat. Luand in considerare aceste aspecte, se ajunge la concluzia ce pedurea devine, pe de o parte factor de destindere §i recreere, dar §i element de nuantare a microclimatelor. Puterea sa de atractie devine direct proportionate cu componenta in specii cu varsta arboretului, cu masivitatea (extinderea sa

95

spatiale). De acestea depind fizionomia, luminozitatea, precum §i o anumite cromatice diferentiate pe anotimpuri. Cea mai mare parte a padurilor se desfa§oara 111 zona montana §i acestea se integreaza fondului sau patrimoniului turistic national, ca §i componenta de sine st&tatoare. O mare parte din aceste paduri au devenit componente servind exclusiv functia turistica, fiind incluse in nomenclatoarele silvice, ca paduri de agrement, recreere, de protectie sanitara, mai ales cele amplasate in jurul centre lor urbane sau a statiunilor, in unele areale montane de intensa circulate turistica sau in lungul unor artere de circulate majora. Acestea au un regim aparte, nefiind incluse in circuitele economice. Activitatea de defri§are a lor are un caracter strict local §i cu rol de igienizare. !n urma unor activitati de cercetare §i clasificare a fost realizat un sistem national al padurilor de agrement §i recreere ce totaliza aproape 1/3 din suprafata forestiem a tarii. Desigur, legea nr. 18 §i apoi aplicarea acesteia cu referire la revenirea unei mari parti a padurilor la proprietarii initiali, a bulversat §i va bulversa pe o perioada de timp aceasta clasificare, pana in momentul cand comandamente majore, mai ales cele legate de protectia padurii §i a mediului, in general, vor conduce la o bonitare a padurilor §i incadrarea acestora in categorii de utilitate. Va trebui in special stopata exploatarea defectuoasa §i pagubitoare a acesteia. Sistemul de clasificare pe care-l consideram §i astazi valabil imparte padurile din acea categorie specifka in patru categorii: padurile de pe o raza de 40 km in jurul ora§elor peste 100 000 loc.; padurile pe o raza de 20 km in jurul ora§elor cu o populatie de 20 - 100 000 loc.; padurile pe o raza de 15 km in jurul ora§elor cu populatie mai mica de 20 000 loc.; padurile pe o raza de 10 km in jurul statiunilor balneoturistice de interes national §i international; in sfar§it padurile pe o raza de 1 km, in jurul statiunilor locale §i in jurul unor obiective turistice disparate, precum sanatorii, cabane, popasuri turistice, tabere, acestea avand functiile padurii de agrement §i recreere. Arealul carpatic §i judetele predominant montane sunt privilegiate, comparativ cu cele din zona de deal §i campie. Din totalul suprafetelor forestiere carpatice, 37 % ar trebui sa intre in categoria padurilor cu functie de recreere (Patra§coiu N, §.a., 1987). Se remarca din acest punct de vedere concentrarea padurilor cu intinderi peste 10 000 ha in judetele Suceava, Maramure§, Neamt, Mure§, Harghita, Covasna, Bra§ov, Cara§ Severin, Hunedoara. Lor le revine in medie 0,06 - 0,03 ha / pers. apartinand mediului urban din judetul respectiv. Comparativ cu aceasta situate, judetele de campie detin, pe ansamblul lor, cateva sute sau zeci de ha, iar importanta lor se reduce la areale situate in apropierea unor aglomeratii urbane: padurile din jurul capitalei, vestigii ale codrilor Viasiei, palcuri de padure in jurul Craiovei, cele situate la sud de Ia§i sau suprafete restranse de paduri din apropierea ora§elor din campia vestica (Timi§oara, Oradea, Arad, Satu Mare). In functie de arealul forestier din jurul unui ora§, de diferenta de grad de incarcare pe unitatea de suprafata, rezida §i importanta sociala a padurilor. Gradul de incarcare exagerat, mai ales in cazul padurilor din imediata apropiere a unor ora§e, poate deveni factor de rise cu pericol de provocare a unor dezechilibre ecologice. Din studiile de specialitate efectuate, s-a constatat ca este necesar, pentru fiecare persoana ce se deplaseaza, un minim de 150 - 300 m de padure. Pentru calcularea presiunii exercitate de turi§tii de week-end
A

96

asupra unei paduri de agrement se poate aplica formula matematica. P=V/F*e, unde P = presiunea; V = perimetrul padurii in km; F = suprafata padurii in km 2 §i e = densitatea potentials de turi§ti / km2 (Negrutiu Filofteia, 1981). Prin extrapolare, cunoscand suprafetele padurilor de recreere din jurul principalelor ora§e §i estimand numarul turi§tilor ce se deplaseaza la sfar§it de saptamana se poate calcula aceasta presiune, §i in cazul depa§irii indicilor de echilibru, se pot gasi solutii pentru redirectionari a unor fluxuri turistice. Formula amintita §i aplicata. permite astfel sa se calculeze §i coeficientul valorii sociale a padurilor din jurul acestor ora§e mari. Pentru Bra§ov, de exemplu, cu o situatie privilegiata, din punct de vedere a masivelor forestiere aflate in jurul sau, comparativ cu alte ora§e mari, s-a constatat existenta unui raport invers proportional intre distanta fata de ora§, suprafata forestiera §i presiunea exercitata, rezultand coeficienti valorici, sociali diferiti. Calculele efectuate pe areale conventional-concentrice (cinci) cu raze intre 5 §i 25 km (din cinci in cinci km) au evidential faptul ca gradul de solicitare recreativa scade spre exterior, in conformitate cu crejjterea in acela§i sens a suprafetelor forestiere dintre cercuri. Astfel, daca cercul interior, cu o raza de 5 km, are 75 km2, cercul marginal ajunge la 1055 km2. Proportional cu aceasta cre§tere, se constata o diluare, deci o reducere a masei de turi§ti dinspre centra, cu 2000 persoane / km la 190 pers. / km in cercul exterior. Presiunea scade in progresie geometrica in acest sens. Ca urmare a solicitarilor differentiate, care scad astfel, se inregistreaza tendinta centrifuga, iar coeficientul valorii sociale scade in acela§i sens de la 50 spre 6. Pana in anul 1990, presiunea asupra zonei periurbane (corespunzatoare la modul general primului cerc) era foarte mare §i se datora dificultatilor impuse de circulatia auto, ca urmare a restrictiilor de circulate §i benzina. Astazi situajia s-a inversat, inregistrandu-se o presiune crescandS catre cercurile exterioare, mai putin antropizate, cu suprafete mai mari §i cu densitate mai mica de turi§ti, in timp ce presiunea §i densitatea in cercul interior s-a redus mult. Modificarea survine din normalizarea posibilitatilor de mobilitate, cre§terea numarului de autoturisme §i de dorinta de rupere temporal a contactului cu ambianta urbana, care se percepe §i in cercul interior. Se cuvine a fi remarcat §i faptul cS inainte de 1990, deplasarile erau predomiant pietonale, §i avand destinafii mai ales in cercul interior, in timp ce astazi, numarul celor din aceastS categorie s-a redus mult. Masivele forestiere sunt adeseori intrerupte de suprafete cu paji§ti montane secundare, rezultate din defri§ari §i care au devenit poieni. Acestea introduc o nota de diversitate in peisajul silvestru, ii sporesc luminozitatea §i devin destinatii solicitate, daca se gasesc la distance rezonabile fata de un centra urban §i sunt accesibile pentru turismul de sfar§it de saptamana, pietonal. Padurilor de recreere §i de protectie sanitarS le poate spori potentialul atractiv in situatia cand sunt strabatute de cursuri de apa cu profil accidental cu repezi§uri §i cascade. La marginea masivelor forestiere §i in contact direct cu fanatele §i paji§tile naturale, se manifests cunoscutul efect de margine, ca element de atractie, constand din oferirea de conditii variate in zona de lizierS a pSdurii, cu un microclimat specific, §i care permite o deplasare la micS distanta in timpul unei zile de varS, cu efectuarea curei de soare §i de aer in orele de dimineatS §i cele de dupS amiazS §i cu retragerea la marginea pSdurii, in intervalul de

97

maximS insolatie. Efectul de margine oferS posibilitatea alternantei, determnatS de variatiile sensibile de temperaturS, strSlucirea soarelui, umiditatea relativS, diversitatea peisagisticS, comparativ cu zona imediat apropiatS, lipsitS de protectia vegetatiei arboricole (insorire puternicS, contrast de temperaturS). La acestea se adaugS prezenta in imediata apropiere §i in contact nemijlocit a ambiantei pSdurii, cu cea de camp deschis, cu vegetatie ierboasS bogatS. In cadrui celor trei categorii functionale de bazS ale pSdurilor, functia sanitarS se implies ca §i moderator climatic §i igienic, functia recreativS §i de agrement are impact turistic (agremental, cinegetic, piscicol, loc de campare, practicarea unor sporturi), functia esteticS are rol peisagistic §i fundal pentru alte obiective. Practic, pSdurile cu functie recreativS sunt cele mai extinse §i au modalitSti de valorificare turisticS deosebit de variate. Vegetafia alpina se dezvoltS de la limita superioarS a pSdurilor §i pana la varfurile cele mai inalte. Contactul cu pSdurea de conifere se realizeazS printr-un subetaj de tranzitie, eel al tufi§urilor subalpine, cuprinzand specii adaptate conditiilor morfo-climatice: jneapSnul (Pinus mugo), ienupSrul (Iuniperus comunis), afinul (Vaccinium myrtillus), rhododendronul (Rhododendron Kotchi). La limita superioarS se dezvoltS paji§tile alpine, formate din specii ierboase. Inveli§ul ierbaceu atrage, mai ales in perioada maiiulie, prin varietatea de specii, §i cu deosebire prin cromatica din perioada infloririi, completand astfel in mod fericit peisajul morfologic glaciar alpin. Etajul alpin este caracteristic masivelor montane la peste 1600 m la nord §i 1800 m la sud din Carpatii Orientali (Munfii Maramure§ului, Rodnei, Calimani, CeahlSu, Ciuca§) Carpatii Meridionali (Bucegi, FSgSra§, Parang, Retezat-Godeanu, Tarcu). Acesta apare §i in masive mai joase din Carpajii Orientali §i Occidentali, dar sunt cu deosebire paji§ti secundare rezultate din defri§ari vechi. 1.4.2. Potenfialul turistic zoogeografic al faunei. Fauna, ca §i vegetatia, se structureazS altitudinal, contribuind la individualizarea unor biocenoze cu rol determinant in mentinerea echilibrului ecologic §i trofic. Se constats o succesiune de asociatii faunistice, pornind din Delta DunSrii, continuand cu zona de campie, zona colinarS, zona forestierS panS pe culmile cele mai inalte in zona alpinS. Din punct de vedere turistic, intereseazS doar o parte din faunS, importantS sub aspect cinegetic §i piscicol. In prezent, fauna spontanS prezintS interes predominant §tiintific prin rolul pe care il are in cadrui geosferei. Aspectul sportiv - turistic — constS din interesul pentru recorduri §i ca§tigarea unor trofee cinegetice. Se poate mentine un echilibru activ intre cele douS componente, dacS se exercitS un control riguros, atat de cStre organele silvice, cat §i de cele implicate in protectia mediului. - Fauna cinegetica este mobilul practicSrii unei forme de turism mai exclusivist - a celui cinegetic - vanStoarea, practicatS de un numSr redus de interesati excentrici, cu posibilitSti materiale. In cadrui acestei categorii, pot fi incluse specii faunistice terestre, ornitologice (avicole), acvatice. Primele douS categorii pot fi incluse in categoria vanatului cu blanS §i pene. Procurarea de exemplare, trofee s-a realizat intr-un cadru legislativ relativ precis delimitat, uneori riguros, exercitat de organele de specialitate ale Ministerului Mediului, dar mai ales de organele silvice. Principalele domenii cu faunS de interes cinegetic sunt Delta DunSrii, zona de campie, pSdurile din zona colinarS §i montanS. Acestea se deta§eaza prin specii cinegetice caracteristice fiecSreia.

98

Etajul forestier este eel care adSposte§te cea mai mare varietate de specii de interes cinegetic §i anume suide, capreolide, cervidee, mamifere mari de pradS (ursidele). Se remarcS areale de interes cinegetic in cadrui cSrora predominS anumite specii, de la care se pot recolta trofee (coarne, colfi, blSnuri). Astfel, exists areale care oferS conditii propice dezvoltSrii cervideelor: in Carpatii Orientali (Obcinele, Muntii Bistritei, BargSu, Harghita, Vrancea, BuzSu); capreolide (capra neagrS - Rupicapra rupicapra carpatica), in special in zona inaltS a Muntilor Rodna, Bucegi, FSgSra§, Piatra Craiului, Retezat; urside (Ursus Arctos - Rodna, CSlimani, Gurghiu, Harghita, Vrancea, §ureanu); suide (Sus scrofa scrofa) - in toate pSdurile de foioase, mai ales in cele din etajul stejarului, la contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera hrana principals (ghinda §i jirul). PSdurile de conifere §i la contactul cu pSdurile de foioase adapostesc douS specii valoroase de pSsSri: cocoful de munte (Tetrao urogalus) $i cocoful de mesteacSn (Lyrurus tetrix), protejate de lege §i conservat in c&teva areale in Munfii CSlimani §i Cearcanu - Maramure§, unde exista o rezervatie specializatS protejand aceasta specie rara (Cornedei - Ciungii BSlS$inii). In zona stepicS §i silvostepicS este important vanatul cu pene, cuprinzand specii, precum prepelija, potarnichea, fazanul. Intre speciile protejate de specii este dropia. In Delta DunSrii, se gase§te cea mai mare varietate de pSsSri (peste 250 specii), intre care multe pasari de apa, avand ca principals sursS de alimentare pe§tele: specii de ga§te §i rate, egrete, lehede, dar §i pelicanul (Pelecanus onocratalus), specie protejata. Fauna piscicola contribuie la proliferarea turismului cu acela§i nume. Categoria turijtilor ce practica acest sport este mult mai mare, iar fauna acvaticS, prezentand interes, se succede din zona litorala a MSrii Negre, cu specii mSrunte sau sturioni, continuand cu diversitatea piscicola a Deltei, reprezcntatS mai ales de ciprinide, domeniul apelor statatoare din etajul campiei unde predomina crapul §i alte specii, precum §tiuca, somnul, caras, plStica §i continuand in etaje succesive, in domeniul cleanului §i mrenei, in zona colinara, pana in zona montana (corespunzatoare pSdurilor de conifere), dominatS de salmonide, unde se remarcS in primul rand pSstrSvul (Salmo trutha fario). Exista in regiunea carpatica pSstrSvSrii avand atat rol de a pune la dispozifie puiet pentru repopulare, cat §i pentru comercializare ( FSina, Sapan|a, Fiad, Putna , Lacu Ro§u, Lep§a , Ghehn|a,Lunca Calnicului ,Brezoi, GilSu) Exists §i specii protejate, datoritS pericolului disparipei acestora, cum este lostri(a (Salmo hucho), eel mai mare salmonid de pe raurile de munte, incS intalnit in unele sectoare ale Vi§eului, in aval de Vifeul de Jos, pe Bistrifa, in amonte de lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui, dar §i pe Some Jul Cald, regenerate in crescStoria de la GilSu §i repopuland lacurile de acumulare din amonte. In scopul desfa^urarii in bune conditii §i controlata a turismului cinegetic a fost edilicatfi o categorie specifics - cabana de vanStoare. Acestea in numSr de peste 100 sunt diseminate in toate regiunile de interes cinegetic, cu deosebire in regiunea carpaticS, fiind legate pozitional §i functional de celc cateva sute de fonduri de vanStoare, cele mai multe concentrate in judetele Maramure§, Suceava, Neamt. Caras-Severin,
A

A

99

Covasna, Sibiu, BuzSu, Alba. In ultimii zece ani, o parte din acestea au fost aduse la un confort apropundu-se de douS stele, putand primi in conditii optime turi§ti straini - vanatori, contra costurilor de rigoare. Desfa§urarea activitatilor cinegetice are o traditie legislative veche, jumatatea §i cea de a doua parte a sec. al XlX-lea. Cu toate excesele care au avut loc in ultimii zece ani, fondul cinegetic al Romaniei se mentine in continuare valoros, iar prin masuri de protecfie §i de ingrijire a acestuia, el poate fi regenerat in cativa ani. 1.5. Protectia mediului, a componentelor acestuia fi rolul sau in conservarea patrimoniului turistic In cadrui Mediului Geografie, ecosistemul montan complex a fost intens modificat, ca urmare a activitatilor antropice indelungate §i diversificate, datorita cre§terii numarului de locuitori, a cre§terii numarului de a§ezari §i a sporirii necesitatilor pentru terenuri cultivate (acest aspect a afectat mai ales regiunea de campie §i regiunea colinara). Intreaga aceasta succesiune de determinari a condus la intensificarea exploatarilor (cu deosebire a lemnului, ca materie prima pentru necesitati variate) §i valorificarea tuturor resurselor naturale biotice §i minerale. Drept urmare, au fost declan§ate numeroase dezechilibre in cadrui Mediului Geografie, cu reprecursiuni asupra calitatii sale, §i cu riscul disparitiei unor specii de plante §i animale devenite rare §i deci in mod imperativ necesar de a fi protejate. Procesul de despadurire, desfa§urat la nivelul tuturor zonelor geografice, poate fi considerat cea mai profunda interventie asupra mediului naltural §i care a condus la restrangerea dramatica a arealului forestier cu efecte in lant asupra tuturor componentelor. Reactia vizavi de aceasta tendinta s-a materializat in modificarea conditiilor microclimatice §i topoclimatice, modificarea regimului de scurgere a apelor, rarirea, pana la disparitie, a unor specii de plante §i animale. Aceste efecte profunde au determinat §i contrareactie - adoptarea unor masuri concertate §i cuprinse intr-un corp legislativ, a cfiror aplicare are posibilitatea sa conduca la diminuarea presiunii antropice asupra mediilor afectate. Intr-un cadru legislativ coerent §i lansat inca din deceniul 4 al secolului trecut, au fost create instrumentele §i modalita^ile prin care sunt decretate, organizate §i facute efectiv functionale masurile de ocrotire a unor specii de plante §i animale sau ale unor areale de protectie complexa, extinsa asupra unor ecosisteme vegetale, animale sau componente morfo-peisagistice de interes §tiintific dar §i mai general. Au fost realizate rezervatii §i parcuri in cadrui carora actiunile coordonate §i concertate, de durata, cu caracter §tiin{ific §i practic au condus §i dupa o perioada de vid legislativ vor conduce, pe de o parte, la crearea unui concept §tiin{ific privind statutul, functia §i resursele necesare aplicarii, iar pe de alta parte la aplicarea efectiva §i respectarea prevederilor §i necesitatilor protectiei acestora. Inca din deceniul HI al secolului trecut au fost initiate proiecte de delimitare a unor zone care sa fie protejate de orice activitate economics, in acest sens, in anul 1920, a fost ini{iatS §i declaratS prima rezervatie naturals din Romania in Bucegi intr-o subunitate a acestora, Muntele Cocora. DupS 1930, ca urmare a activitatii unor biologi de exceptie, Emil Racovita, Alexandru Borza, a fost elaboratS fi statuatS, in 1935, Legea
A

A

A

100

protectiei mediului. Aceasta prevedea edificarea unor rezervatii intinse, in cadrui cSrora sS se intervinS cu cat mai purine modificSri asupra stSrii inifiale. IncS de la inceput s-a sustinut ca in cadrui vutoarelor man rezervatii naturale sS predomine componenta ftiintificS, cu caracter protectiv. Se stipula, insS, posibilitatea accesului cu caracter recreativ - turistic (care in deceniul IV era putin extins fi includea un numSr restrans de persoane pe ansamblul tarii, fiind perioada de manifestare a turismului cu caracter elitist). Acest acces urma sS fie rezolvat fi organizat special in unele areale periferice, cu extensiuni diferite, unde prezenta turiftilor sS nu aibS efecte semnificative. DupS 1960, aceastS orientare in cazul marilor rezervatii cu caracter complex urmSrefte tot o functionare mixtS a acestora (protectie, valorificare economics limitatS, acces turistic restrictional), cu atat mai mult cu cat la sfarfitul deceniului IX, turismul montan, dupS o perioadS vizibilS de regres, are fanse reale de relansare. In conformitate cu prevedenle non legi a protectiei mediului, se va tine seama in delimitarea zonelor functionale a marilor rezervatii ca sS se mentinS areale de extensiuni
A a •• • « •' • • • A ,,

A

diferite, accesibile diferentiat. In functie de prezenta unor componente de exceptia ale cadrului natural, legat de asociatii de florS §i fauna, de fenomene morfologice tinand de litologie sau de aspecte peisagistice complexe, se preconizeazS o organizare functionalS diferentiatS. Actiunea de protectie a fost (chiar dacS adeseori formal) fi in mod cert va fi extinsS la nivel national fi va avea efecte de duratS in cadrui arealelor protejate. A existat o disputS desfafuratS pe mai bine de o jumState de secol, legatS de incompatibilitatea aparentS intre turism cu toate componentele sale (amenajare, potential de comunicatie, circulate turisticS) fi protectia mediului. Desigur, acest raport, in contextul unui turism cvasi-organizat, s-ar datora presiunii crescande inevitabile cStre arealele cu peisaje geografice in principal montane (forestiere fi alpine), care polarizeazS fluxuri turistice substantial. Accesul masiv fi adeseori necontrolat s-a manifestat fi se manifests in zona montanS. De aceea este necesar ca Legea protectiei mediului sS fie o lege drasticS, cu mSsuri aplicabile fi mai ales aplicate. In conditiile unei organizSri stricte fi a unui control a desfSfurSrii selective a circulatiei turistice, exists posibilitatea de exercitare simultanS a celor douS functii (cu exemple clasice existente in mari parcuri nationale ale lumii, printre care fi priraul pare national infiintat in deceniul VIII al secolului XIX - Parcul Yellowstone din Stancof ii nord-amercani). Pentru ca cele doua activitati, de protejare §i turisticS, sa coabiteze, totul depinde de doua aspecte esentiale, §i anume: organizarea rezervatiei sau parcului care prezinta interes multiplu sa se faca pe criterii functional§tiintifice, conducand la posibilitatea de protejare a unor ansambluri geografice vaste fi dezvoltarea unor activitati turistice profilate, cu forme specifice fi cu acces gradual restrictiv pana la restrictia absolute in arealul rezervatiilor ftiintifice integrate. In cadrui celui de al doilea aspect, baza materials (amenajarile turistice) va trebui adaptata, structurata §i logic amplasata. In cadrui acesteia vor avea pozifii diferite §i principii de edificare nuantata in amplasarea diferitelor componente. Unitati le de cazare vor fi proiectate §i dimensionate in concordanta cu gradul de incarcare suportata de zona. Mijloacele de acces, de asemenea vor trebui selectate, potecile marcate

101

urmarind anumite trasee de versanti, de culmi secundare sau de creasta principal. Mijloacele de transport pe cablu, in mod paradoxal, pot contribui la protej area arealelor, prin evitarea accesului direct pietonal. Toate aceste componente trebuie edificate pe principii ecologice, evitandu-se defri§arile fi cautandu-se sa nu fie afectati versantii cu stabilitate labila sau reteaua hidrografica. Consideram din acest punct de vedere ca a fost o mare gre§eala edificarea drumurilor forestiere pe firul unor afluenti ai raurilor principale. De asemenea, drumurile de acces trebuiau astfel proiectate §i executate, incat sa nu afecteze versantii supufi unor procese de eroziune §i alunecare. Ca urmare a tuturor acestor considerente, exista posibilitatea concreta de dezvoltare a unor rezervatii naturale, extinderea acestora pana la nivelul de parcuri nationale §i se va putea satisface bipolaritatea amintita (protectie fi turism). Ariile protejate depa§esc 10 000 de km2, din care cea mai mare parte se concentreaza in parcuri nationale, la randul lor existente predominant in arealul montan. Prin legea nr. 137 din 1995 au fost decretate un numar de 16 parcuri nationale dintre care trei fac parte din marile rezervatii ale biosferei: Parcul National Retezat, Delta Dunarii fi Rezervatia Pietrosul Rodnei, inca cu cativa ani inainte de aceasta data. Acestora urmeaza sa li se aplice regimul de functionare legat de proiectarea, in scopul protectiei §i valorificarii turistice, a urmatoai'elor zone: zona de rezervatie ftiintificS integrata (sau zonele) cu restrictie a accesului fi a dotarilor turistice; zonele cu profil dominant turistic, organizate pentru practicarea unor forme diverse de turism, zone favorabile pentru amenajari functionale complexe, in care alaturi de turism, practicat relativ intens §i sub forme complexe, pot sS coexiste fi afezari rurale cu activitati economice nepoluante. Cele 16 rezervatii ale biosferei §i parcuri nationale au suprafete cuprinse intre 400 ha (defileul Portilor de Fier) §i peste 580 000 ha (Delta Dunarii). Acestea se desfa§oarS in arealul unui singur judet (Parcul National Muntii Retezat in Hunedoara, Cheile Nerei - Beu§nita, Rezervatia Muntele Semenic Cheile Cara§ului, ambele in judetul Cara§ Severin, Muntele CeahlSu in judetul Neamt, Muntele Cozia in judetul Valcea, GrSdiftea Muncelului - Cioclovina in judetul Hunedoara, Muntii MScinului, judetul Tulcea); pe teritoriul a doua judete (Delta Dunarii in judetul Tulcea, Constanta, Defileul Portile de Fier in judetele Cara§-Severin, Mehedinti, Rezervatia Muntii Rodnei, in judetele Maramure§, Bistrita NSsSud Cheile Bicazului, Lacu Ro§u, in judetele Neamt, Harghita, Muntii Piatra Craiului, in judetele Arge§, Bra§ov); la contactul a trei judete (Parcul Muntele Domogled, Valea Cernei, Parcul National Munfii Apuseni pe teritoriul judetelor Alba, Bihor, Cluj, Muntii Calimani in judetele Mure§, Suceava, Bistrita NasSud); §i chiar desf5§urandu-se la periferia a patru judete (Parcul National Muntii Bucegi, desfa§urat pe teritoriul judetelor Dambovita, Arge§, Pahova, Bra§ov, cu posibilitatea organizSrii in sistem „frange" inteijudetene integrate. In 1935 a fost infiintat primul pare national din Romania - Retezat, pornindu-se initial de la un areal de 10 000 ha, extins ulterior la 30 000 §i
A

ajungand astazi la 54 000 ha. In cadrui acestuia, rezervatia §tiintificS integrata cu excluderea accesului turi§tilor are o pozitie excentricS fata de principalele trasee montane (in bazinul ZlStuiei) §i ca urmare, are §anse sporite de conservare, ceea ce-i confers §i astSzi un statut particular, in cadrui marilor

102

rezervatii complexe din Romania. Rezervatia §tiintificS integral, astfel pozitionatS, §i fiind patronatS de Academia RomanS a intrat deja in con§tiinta masei mari a turi§tilor ca §i spatiu de interdictie §i respectat ca atare. Delta DunSrii, decretatS rezervatie a biosferei din 1991 este cea mai * » extinsS dintre toate. De§i in anii 1970 - 1990, multe dintre arealele sale au fost puternic modificate in tendinta de a li se da o functionalitate economics (culturi intensive de orez sau suprafete piscicole) in ultimul deceniu multora din aceste suprafete le este redatS treptat functia initials de zone umede, in cadrui cSrora biotopurile se refac treptat. In cadrui acesteia, exists insular areale puternic extinse apartinand rezervatiilor integrate, cu interdictia accesului (hasmacul de pe Grindul Letea, pSdurea de pe Grindul Caraorman, Grindul SSrSturile §i altele). Au fost proiectate un numSr de trasee turistice, utilizand transportul pe apS cu nave de mici dimensiuni, astfel alese incat sS poatS fi parcurse areale cu peisaj deltaic specific, farS a afecta mai ales coloniile de pSsSri protejate. Parcul National CeahlSu, in perspectiva organizSrii sale, pe criteriile amintite, va cuprinde peste 23 000 ha, organizate pe trei zone concentrice care se muleazS pe acest masiv muntos de redusS extensiune spatiala §i delimitat precis de unitatile montane inconjuratoare. In cadrui acestuia, in partea centrals inaltS va fi rezervafia gtiiritifica integrata, dezvoltatS pe 4000 ha §i care va cuprinde paduri seculare de amestec (molid, brad, larice), bordura de jnepeni§uri §i golurile subalpine ce includ Platoul Ocola§elor, Varfurile Ocola§u Mare, Ocola§u Mic §i Varful Toaca. Accesul la aceastS zonS se va face pe trasee obligatorii sau prin realizarea in perspectivS a unei telecabine intre DurSu §i Varful Toaca. Se va menfine ca imitate de cazare singulars, Cabana Dochia. A doua zonS circumscrisS primei va fi zona tampon care va cuprinde 55 % din suprafata parcului. In cadrui acesteia se va aplica un regim de valorificare rationalS, turisticS, care sS asigure protectia rezervafiei §tiintifice din partea centrals (Horeanu CI., §.a., 1982). A treia zonS, spre exterior, zona de prepare, va cuprinde §i areale locuite, a§ezSri rurale ce urcS pe vSile afluente ale Bistritei, Bistricioarei §i Izvoru Muntelui. Aici vor putea fi realizate amenajSri turistice complexe, avand ca suport §i bazS de pornire statiunea DurSu §i cabane de versant Fantanele §i Izvoru Muntelui. Edificarea amenajSrilor turistice va fi astfel dimensionatS incat sS mentinS un echilibru activ in cadrui zonei de prepare. Realizarea §i fimctionarea acestui pare national va contribui atat la mentinerea actualelor biotopuri neantropizate sau partial afectate, dar §i la refacerea unor areale cu un nivel de degradare relativ ridicatS. §i in cazul altor rezervatii §i parcuri naturale, organizarea acestora dupS criteriile amintite va putea sS conducS la atenuarea unor dezechilibre determinate de interventii brutale in intimitatea acestora (distrugerea jnepeni§ului de pe versantul nordic al Muntilor Rodnei; decopertarea varfului Negoiu Romanesc din CSlimani, pentru exploatarea sulfului; exploatarea de calcare in carierS de la intrarea in Cheile Bicazului §i altele. Celelalte cateva sute de rezervatii au un caracter mai exclusivist, in sensul protejSrii unor specii rare de plante sau animale, reprezentand interes §tiintific sau cu impact in ambianta locals. Acestea sunt destinatii pentru un numar mai restrans de persoane, cu deosebire pentru grupurile organizate de populatie §colarS.

103

In scopul conservSrii unor specii locale de plante sau a reproducer^ unor biotopuri specifice regiunilor cu climS caldS, au fost realizate marile gradini botanice (Bucure§ti, Cluj, Ia§i, Jibou). De asemenea, pentru protejarea unor areale forestiere viguroase, unde de asemenea au fost aclimatizate specii de arbori proveniti din alte regiuni ale lumii, au fost edificate in timp parcurile dendrologice, precum eel de la Arcalia, Simeria, Mocear-Gurghiu. Exists de asemenea areale forestiere care au inspirat scriitori de geniu care au creat opere literare cu valoare de perenitate (Codrii de Arama, Padurea de Argint, in apropierea manastirii Varatec). Pe de alta parte, anumite specii de plante ocrotite au §i valoare de simbol, inducand la organizarea unor manifestari cu caracter simbolic popular (narcisele - Narcissus stellaris legat de care sunt organizate sarbatori primavara la Poiana Vadului, in Depresiunea Fagara§ §i Negrileasa, in Muntii Apuseni sau liliacul la Ponoare - Mehedinti). 2. Patrimoniul turistic antropic 2.1. Aspecte generate Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes turistic pe masura manifestarii tendintei omului modern de a se cunoa§te pe sine prin cunoa§terea celor mai reprezentative realizari ale umanita^ii, sau cele ale unor comunita^i, din cele mai vechi timpuri pana astazi. Este un reflex firesc, care marcheaza grupuri tot mai man de persoane §i care determina astfel intrarea in circuitul cunoa§terii, prin turism, a unor noi destinatii §i obiective, cSrora li se adauga §i calitatea de atractivitate turistica, care, de§i complementary sau derivata (fa{a de func{ia sau destinatia initiala) poate deveni dominanta §i cu efecte benefice multiple. Intrarea in aria de interes §i apoi in circuitele turistice consacrate a, din ce in ce mai multe destinatii, rezultante in timp ale civilizafiei §i culturii, este marcanta in Romania inca din a doua parte a sec. al XlX-lea, cand a§ezaminte religioase §i unele localitati devin puncte de interes pentru turismul de viligiatura elitist, care se contura §i marca §i prin acest aspect intrarea sigura a (arii in epoca moderna. Fenomenul se accentueazS in perioada interbelica §i mai ales in ultima jumatate a secolului trecut, cu un dublu impact: intrarea in aria de interes a tot mai multor categorii de obiective antropice §i, implicarea unui tot mai mare numar de persoane apartinand la categorii umane variate. Aceasta components importanta a potentialului turistic §i-a adus astfel o contribute esentiala la individualizarea turismului de masa, o alta caracteristica a timpurilor actuate. Atractivitatea turistica a obiectivelor de natura antropica are o conotatie complexa. In primul rand aceasta se impune mai ales prin componentele apartinand timpurilor istorice, prin simbolistica determinand impactul emotional pentru realizari ale trecutului care sunt tot atatea jaloane in formarea civilizatiei romane§ti actuale. In al doilea rand obiectivele in sine reprezinta realizari efective carora caracteristicile lor structurale (dimensiune §i material de constructie utilizat, stil, forma, culoare, ornament) le atribuie calitati precum unicitatea sau originalitatea, ineditul, toate rezultand fie din solutii de edificare sau prezentare, fie acela de amplasare intr-un context natural sau antropic care le evidentiazS valentele.

104

Un atribut deloc neglijabil este §i acela al vechimii, al apartenentei la o anumitS epocS social-istoricS, deoarece este §tiuta o alta trasatura a omului modern, aceea de a gasi adeseori suport moral, in evadarea intr-un trecut considerat, adeseori, ca ideal sau sursS de inspiratie, creatie, ori cunoa§tere. Intregul ansamblu al obiectivelor de naturS antropica alcStuiesc un potential valorificabil turistic in mod diferentiat, ca intensitate sau modalitate §i tine de civilizatia materials, de culturS (de esentS spirituals) realizate in mod treptat in conditii social-istorice diferite, toate dand adevSrata mSsurS a valorilor autentice ale societStii. 2.2. Patrimoniul turistic cultural-istoric Cuprinde mai multe categorii de obiective grupate prin Legea nu. 41 / 1995 in: monumente §i situ-uri arheologice; monumente §i ansambluri de arhitecturS; rezervatii de arhitecturS §i urbanism; clSdiri, monumente §i ansambluri memoriale; monumente de arts plasties §i comemorativS; monumente tehnice; locuri istorice, parcuri §i grSdini (Candea Melinda §i colab., 2000, p. 102). Acestea, la randul lor, se pot diferentia prin pozitii §i amplasament, solutii tehnice, amplasarea intr-un anumit context, social- istoric, destinatie initials, stare de conservare. Urmare a acestor caracteristici, obiectivul se poate impune prin impact istoric, efect estetic, incadrare sau integrare habitualS intr-un sit urban sau rural cu trSsSturi specifice, prin valoare de simbol. Conform acestei clasificSri, exists astSzi in Romania in jur de 22 000 monumente, peste 650 muzee, colectii, case memoriale; peste 450 monumente §i ansambluri arhitectonice foarte valoroase; peste 140 monumente §i situri arheologice. Luand in considerare §i analizand obiectiv toate aceste criterii §i caracteristici, este necesarS realizarea unei analize etapice (pe criteriul istoriccronologic), deoarece trSsSturile §i valentele se regSsesc §i sunt specifice categoriilor de obiective apartinand unei anumite epoci istorice §i concentrate intr-un spatiu geografie determinat. De asemenea impactul emotional §i interesul se leagS de un cumul de caracteristici ce actioneazS asupra componentelor estetice §i cognoscibile ale persoanelor. 2.2.1. Vestigiile arheologice ce tin de preistorie fi de civilizatiile daca fi romana. DatoritS vechimii lor §i a gradului adeseori precar de conservare (datoritS timpului scurs §i a evenimentelor social-istorice) acestea sunt in general mai slab reprezentate pe teritoriul Romaniei din punct de vedere al numSrului. S-au pSstrat, totu§i, vestigii care prezintS mai ales interes jtiinfific, pentru o categorie restransS de speciali§ti §i din care multe piese recoltate sunt ad&postite in muzee de profil. Dar valoarea simbolicS a acestora are impact asupra con§tiin{ei colective. - Urine de locuire preistoricd din Neolitic sunt reprezentate cu deosebire de cultura Cucuteni, cu central in Moldova §i cu numeroase situri apartinand aceleia$i in sud-estul Transilvaniei la Ariu§d. Obiectele conservate sunt reprezentate prin cunoscuta ceramica de Cucuteni, incizata cu motive spirale. Aceleia§i etape preistorice ii apartin §i vestigiile de la Hamangia (Ganditorul), apoi Tarpe§ti, Petre§ti §i Gumelnita. Cultura de tip Cucuteni, cu ceramica-i caracteristica §i cu diferite faze de incizare a acesteia este intrata in patrimoniul istoric cultural universal. Obiectele apartinand acestei culturi

105

constituie componente §i sectii importante ale unor muzee arheologice §i colectii foarte bine apreciate. In Epoca fierului, in ultimul mileniu i. Hr., aceste vestigii sunt mai numeroase §i marcheaza spre sfar§itul ei civilizatia daco-getica, concretizata prin cetafi de pamant la Stance§ti, Baia, Cotnari (Dealul C&t&lina), toate in Moldova, Tinosul, Zimnicea, Radovanu, in partea sudica. Civilizatia geto-dacicd desfa§uratS intre sec. V i. Hr. §i sec. I d. Hr. aparjine Culturii Latene. Vestigiile sunt numeroase, de mari dimensiuni §i reflects nivelul de dezvoltare, stractura §i organizarea sociala, precum §i religia. - Vestigiile cele mai importante sunt concentrate in Transilvania. in Muntii Ora§tiei s-a dezvoltat central politic al Regatului lui Decebal (spre deosebire de Burebista, care avea capitala la Sucidava - Celei, in sudul tarii). Acesta era format dintr-un complex de cetafi intSrite, amplasate in jurul capitalei Sarmizegetusa Regia: Coste§ti, Blidara, Piatra Ro§ie, ce formau o Centura periferica. La acestea se adauga alte cetafi, precum cele de la BSnita, Cugir, CSpalna, Piatra Craivii (Apoulon), care realizau o a doua Centura de cetafi montane. Dimensiunea §i complexitatea acestor obiective 1-au facut pe Floras s& concluzioneze: „Dacii montibus inhaerent". Capitala regatului dac, pe langa functia administrative §i de aparare, mai avea §i importanta functie de centra religios dovedit de prezenta sanctuarelor, altarelor §1 a marelui calendar de andezit. In afara de acest nucleu au mai existat, pe un larg spatiu, numeroase a§ezari intSrite de tip dava, raspandite atat in partea esticS a t£ri\9 langa Piatra Neamt la Batca Doamnei (Petrodava), apoi in partea sudica, Sucidava. De asemenea, cet&fi dacice descoperite la Brad (Sargidava), precum §i in localitati cum ar fi Covasna, Jigodin, Barbo§i, construite in sistemul tipic dacic de combinare in zidurile fortificatiilor, a lemnului, rocii §i pamantului. Pe harta lui Ptolemeu apareau peste 40 de localitati cu apelativul „dava". In afara de a§ezari, au fost descoperite tezaure din aur, care demonstreaza nivelul §i posibilitatile de prelucrare a metalelor, in speta a metalelor pretioase: astfel tezaural de la Stance§ti, Cotnari (cu coiful de parada), apoi eel de la Co{ofene§ti §i nu in ultimul rand tezaurele in monezi de aur, acei Cosoni care sunt intalniji in marile muzee arheologice ale lumii. Vestigii aparfinand civilizafiei fi culturii romane. Dupa cucerirea Daciei §i instalarea stapanirii romane, provincia Dacia Felix s-a dezvoltat dupa modelul instituit de romani in teritoriile ocupate: dezvoltarea unei dense retele de ora§e (evoluand de la stadiul de vila la eel de municipium §i coloniae) §i a§ezari rurale (Vicus), dezvoltate frecvent pe vetrele a§ezarilor dacice preexistente. S-au dezvoltat in primul rand capitala provinciei Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia, amplasata in partea vestica a Depresiunii Hateg, unde au fost construite numeroase temple (Liber Pater, Templul Augustalelor, Templul lui Silvanus), forumuri, precum §i edificii care adSposteau o populatie de peste 15 000 locuitori. Reteaua de ora§e s-a dezvoltat in special in lungul drumului roman ce pornea din Banat (de la Lederata), continuand cu Apulum, Potaissa, Napoca Porolissum, care formau o adevarata axa de dezvoltare a provinciei. Toate acestea dispuneau de construct importante. In doua dintre acestea erau adapostite legiunile a V-a Macedonica la Potaissa §i a Xlll-a, Gemina la Apulum. Centura periferica urbana ce marginea Apusenii servea §i exploatarilor
A ___ ___ A A

106

complexe de metale din cadrui acestora, ei fiind cea mai importanta sursa de aur §i argint din cadrui Imperiului. Aceasta o dovede§te dezvoltarea unui mare numar de a§ezari cu functie predominant miniera, precum Alburnus Major (Ro§ia Montana), Ampelum (Zlatna). Teritoriul provinciei era ap&rat intr-un sistem de castre romane care, odata edificate, deveneau §i nuclee pentru formarea de a§ezari §i polarizare de populatie (coloni§ti romani sau populatie autohtona). Aceste castre erau construc^ii impresionante, cu o fizionomie §i functionalitate tipica, ingloband cantitati mari de materiale. Multe dintre acestea s-au conservat, chiar daca in timp au constituit pentru comunitatile umane de mai tarziu surse de materiale de constractie. Se remarca in primul rand aliniamentul de castre ce apara marele drum imperial: Teregova, Tibiscum, Micia (Vetel), Apulum, Potaissa, Gilau, Bologa urma apoi aliniamentul de castre romane formand Limesul Nordic (Marghita, Porollissum - Moigrad, Bucium, Romana§i, Romita, Ca§ei, Ili§ua, Orheiu Bistritei); Limesul Estic al carui castru extrem era Angustia (Bretcu); Limesul Transalutan, pornind de la Turnu Magurele, continuand cu Bivolari (Arutella), Romula-Malva, continuand prin Defileul Oltului pana in Transilvania (castrele de la Caineni, Boi^a, Racovi|a); Limesul Danubian, pomind de la Dierna-Or§ova, Drobeta §i continuand, initial pe partea stanga a Dunarii cu transfer pe malul drept dupS parasirea Daciei. Cele mai mari castre erau cele care adaposteau cele doua legiuni romane, eel de la Apulum, de peste 30 ha §i eel de la Potaissa, de 23 ha. In afara de aceste vestigii au mai fost descoperite ferme romane - Vila Rustica (Chinteni, Aiton) reprezentative pentru sistemul de organizare §i de exploatare a pSmantului; resturi ale cunoscutului pod roman de la Drobeta, construit de Apolodor din Damasc in anul 105 d. Hr., segmente din drumul roman (Aiton §i Muntii BargSu), care a dovedit sistemul de construct al vestitelor drumuri - Via romanae. Pe langa acestea, un monument care marcheazS un moment important al istoriei daco-romane este eel de la Adamclisi - Trophaeum Traiani, dedicat victoriilor romane ale ImpSratului Traian din Dobrogea §i ridicat in anii 108-109. Vestigii aparfinand civilizafiei fi culturii Greciei antice sunt reprezentate de urmele ora§elor porturi de la Marea Neagra, colonizate in special de ora§ul-stat Milet din Asia Mica, Histria, Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), bine conservate §i dovedind legaturile existente intre coloniile grece§ti de la Pontus Euxin §i populatia geticS din Dobrogea. 2.2.2. Obiectivele istorico-culturale din Evul Mediu Evul Mediu s-a desfa§urat pe aproape un mileniu §i a fost decalat din cauza unor conditii istorice specifice, comparativ cu Europa Centrals §i Occidentals. A fost o perioada framantata, cu o mare labilitate politics §i socials, determinatS pe de o parte de invazia mongolS din 1241, de dezvoltarea feudalS a voievodalelor din Transilvania, Moldova §i Jara RomaneascS §i impactul acestora cu marile puteri in extindere spatiala in momente istorice, in detrimentul voievodatelor romane§ti (Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic). Ca urmare a tuturor acestor condi{ii, la care s-au adSugat componenta religioasS-cre§tinS, adeseori cu tendinis divergentS, au condus la o diversitate a individualizSrii materiale §i a acesteia. 2.2.2.1. Obiective cu caracter strategic din Evul Mediu. Acestea, datoritS conditiilor istorice §i sociale amintite, au avut un rol important in

107

protejarea teritoriului de sub jurisdictia acestora, precum §i au stimulat dezvoltarea in interiorul acestora sau in jurul lor a unor a§ezSri. Intre secolele IV §i XVIII s-au impus din acest punct de vedere cetatile, avand in primul rol de apSrare, dar care in timp, protejand ora§ele feudale, au contribuit la dezvoltarea unor habitate specifice. In functie de vechimea acestora, de factorii care au condus la edificarea lor (puterile centrale voevodale, nobilimea locals sau comunitStile), acestea se diferentiazS ca §i monumentalitate, extensiune §i fizionomie. In primul rand se remarcS cetStile anterioare cuceririi maghiare §i care in prezent sunt marcate de vestigii mai mult sau mai putin conservate, devenite azi §antiere arheologice: Biharia (re§edinta voievodului Menumorud), Dabaca (in Podi§ul Some§an, re§edinta voievodului Gelu) sau Cetatea Coif (re§edinta a cnezilor romani din Hateg). UrmeazS ceta^i mult mai bine conservate, construite incepand din secolul XIII, adeseori pe amplasamentul unor cetaji anterioare, distruse in timpul invaziei tatare: Tauti, Vurp&r, Sibi§el, Deva, Garbova, Turnu Ro$u, Rupea, Feldioara, Colte§ti (Trascau), Bologa, §iria, Ineu, Chioar, Ciceu. Multe dintre acestea sunt intr-o stare de conservare precara, ca martori ai unor timpuri trecute. Din secolul XIV se dezvolta ora§ele cetati cu fortifica{ii periferice, de multe ori cu mai multe randuri de ziduri, care au favorizat dezvoltarea unor activitati manufacturiere §i au stimulat dezvoltarea urbana. in aceasta categorie se impun cu deosebire burgurile feudale edificate de coloni§tii sa§i in Transilvania (Siebenburgen): Bra§ov, Sibiu, Sebe§, Media§, Sighi§oara, Bistrita, Reghin, dar §i alte ora§e intarite cu cetati, cum sunt: Cluj, Targu Mure§, Fagara§, a carei cetate a fost mult timp re§edinta a domnitorilor din Tara Romaneasca etc. Dintre acestea, foarte bine conservata este in primul rand Sighi§oara, una dintre putinele cetati feudale §i astazi locuita §i avand o functionalitate diversa. Este mai veche decat sec. XIII, ini^iata in 1191 §i unde cele 23 de bresle au construit zidul lung, intarit cu 14 turnuri, dintre
a

A

care astazi se conserva doar noua. Intre acestea se remarca in zilele noastre turnul cu ceas ce adaposte§te §i Muzeul de Istorie al ora§ului, casa lui Vlad Dracul precum §i pasajul acoperit de acees in partea superioara a cetatii. Sibiul mai are prezente astazi ziduri incluzand mai multe bastioane, precum al Sfatului, Arhebuzierilor, Olarilor, completate in secolele XIV, XVI; Media§ul cu bastioane le Faurarilor §i Cojocarilor, Sebe§ul cu Tumul Studentululi; Baia Mare, cu Turnul lui §tefan, Tumul Macelarilor. In sec. XVII pe vechi aliniamente de cetati au fost construite cetati stelare in sistem Vauban, mai ales in partea vestica (Timi§oara, Arad, Oradea) precum §i in partea central-sudica a Transilvaniei, la Alba Iulia. Toate acestea sunt bine conservate, construite din caramida, avand mai multe §iruri de fortificatii §i protejand in interior cladiri ale institu^iilor administrative la vremea respectiva. Sistemul de cetati Vauban a reprezentat pe vremea respectiva o inovajie in domeniul fortifica^iilor, menite sa reziste artileriei ce sa impus din ce in ce mai mult la asediul lor. O categorie interesantS de fortificatii o reprezentau cetafile tarane§ti din jumatatea sudica a Depresiunii Transilvaniei §i din Depresiunea Bra§ov §i care aveau menirea de a apara comunitatile germane, sSse§ti de freeventele

108

incursiuni otomane §i tatare§ti din sec. XV-XVII. Se remarca in acest sens cetafile Prejner, Ra§nov, Ghimbav, Calnic, Slimnic, Sasciori In Moldova, fortifica(iile au fost realizate incepand din secolul XIV. Acestea au fost fie cetati voievodale, care au condus la dezvoltarea unor ora§e, precum Suceava, Targu Neamt, fie a avut rol de aparare la granita de est a Moldovei cum sunt cetatile Orhei, Soroca, Tighina, Cetatea Alba. Unele dintre acestea au fost distruse din ordinul sultanilor turci (Suceava, Targu Neamt) in secolul al XVI-lea. In Jara RomaneascS, cetatile au fost realizate in timp pornind de la nord spre sud, §i care coincide cu direcfia de deplasare a capitalelor voievodatului (Campulung, Curtea de Arge§, Targovi§te, Bucure§ti). intre acestea se impun Cetatea Poienari, pe Arge§, Podul Dambovi{ei, Cetateni, menite sa apere hotarul nordic de penetratie maghiara; pentru ca apoi sa se construiasca cetati in lungul Dunarii (Corabia, Tuniu Magurele, Giurgiu, Braila) pentru a preintampina expedifiile otomane. Unele dintre acestea au devenit mai tarziu insa raiale turce§ti (Braila). Castelele intarite au fost construite de voievozi feudali sau ordine religioase, §i aveau menirea de aparare a unor domenii (castelul Hunedoara, care a aparfinut lui Iancu de Hunedoara) sau castelul Bran, intarit de granita §i vama intre Transilvania §i Tara Romaneasca. Acestea din urma au fost construite in sec. XIII de teutoni, fiind ulterior preluat de Regalitatea maghiara §i apoi intrand in jurisdicjia comunitatii sase§ti a Bra§ovului. - Palate fi re§edinte voievodale, nobiliare. Acestea au fost realizate incepand din sec. XVIII §i sc. XIX. Acestea au avut rol frecvent de re§edinte de vara sau au fost parcuri de vanatoare. Se impun prin stil, amploare, precum §i prin obiectele adapostite §i nu in ultimul rand prin parcurile vaste edificate in jurul acestora. Cele mai reprezentative se leaga de mari nobili §i boieri, precum §i de principi care ^i-au impus punctul de vedere in privinta stilului grandorii constructiei, structurii §i functiei acesteia. Unele dintre aceste obiective sunt re§edinte amplasate pe mo§ii, altele se gSsesc in ora§e importante, la periferia capitalelor sau in regiuni cu peisaje geografice §i pozi^ii ce favorizau astfel de edificii. Intr-o prima categorie se remarca castelele de la LSzarea, Bon{ida,Arcalia, Jibou, Crs langa Sighi§oara, sau castelul de la Ruginoasa, apartinand voievodului Unirii Alexandra loan Cuza; apoi pentru a doua situate se remarca castelul Banfi din Cluj-Napoca, Palatul Principilor din Alba Iulia, re§edin{a guvernatoralui Samuel Brackental din Sibiu §i palatul baroc din Oradea (actualul sediu al Muzeului jarii Cri§urilor), casa Zapolya din Sebe§; palatele domne§ti de la Stoene§ti, Potlogi, Mogo§oaia (construite de Constantin Brancoveanu), iar in a treia categorie complexul de palate realizate la sfar§itul secolului XIX §i inceputul secolului XX (Pele§, Peli§or, Foi§or, amplasate la poalele Bucegilor, in apropierea manastirii Sinaia, §i care au contribuit la na§terea §i dezvoltarea statiunii Sinaia. in aceea§i categorie, pot fi incadrate §i curtile domne§ti din vechile capitale feudale (Suceava, Targovi§te-Palatul Doninesc, Curtea de Arge§, Bucure§ti - Curtea Veche).
A
A

109

Se remarca §i castelele care au functia de pavilioane de vanatoare, in sec. XX preluand amenajari mult mai vechi: Savar§in, in jud. Arad, Gurghiu §i Lapu§na, in judetul Mure§. De o factura aparte sunt culele re§edinte boiere§ti din Tara Romaneasca, avand arhitectura patrata, cu curte interioara, avand §i rol de aparare. Cele mai multe sunt concentrate in Podi§ul Getic, mai ales in zona Valcei (culele Maldare§ti, Cernate§ti, Izvoranu) §i Gorjului ( Curti§oara), precum §i alte cateva zeci aflate intr-o stare de conservare precara. Acest tip de constructii mai este intalnit §i la est de Olt, purtand numele de conac (Vacare§ti, Gole§ti). , 2.2.2.2. Obiective culturale religioase Acestea au o mare valoare arhitectonica §i mai ales simbolica, deoarece au reprezentat focarele de cultura §i de conservare a religiei. Construite in diferite epoci, au marcat evolufia social-istorice, ecumenica sau culturala reflectand diferitele tendinte din perioada respectiva, precum §i influente. De§i unele vechi de peste 7 secole, cea mai mare parte dintre acestea sunt bine conservate §i au servit idealurilor unor comunita{i umane apartenente ortodoxismului, cre§tinismului occidental romano-catolic, sau celui apartinand Reformei. Pe langa importanta simbolica, obiectivele religioase reflecta unitar §i evolufia stilurilor in constructiile religioase, acestea suferind numeroase imfluente. Adeseori prin asimilarea unor componente stilistice consacrate §i adaptarea lor la specificul autohton, s-au nascut adevarate stiluri originale. Importanta lor turisticS, ca functie derivata, create in ultimele decenii, pe masura introducerii acestora in circuite nationale §i internationale ale cunoa§terii. La o analiza comparative din punct de vedere al vechimii, a functiilor, dar mai ales a stilurilor in care au fost realizate, se poate face o diferentiere in mai multe categorii de a§ezaminte religioase. Din punctul de vedere al rangului ecleziastic §i al modului de functionare, acestea sunt catedrale, biserici, mSnastiri §i schituri. Biserici foarte vechi din Transilvania, influence in momentul constructiei de stilul romanic au adaugate adeseori influente autohtone. Biserica din Densu§ poate fi considerate una dintre cele mai vechi §i originale edificii religoase creatine din Romania §i din Europa. Materialul utilizat provine dintr-un castru roman din apropiere sau chiar din eel adus de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. DovadS in sprijinul acestei afirmatii sunt blocurile de roce fasonate pe care se gesesc inscriptii romane. Unicitatea sa consta atat din integrarea materialului constructiv preexistent, cat §i al stilului. Astfel, in contraforturile exterioare sunt incluse coloane de templu roman, amvonul este sprijinit de patru stalpi, care provin din altare romane de cult; turla, dreptunghiulara in partea inferioarS, trece treptat in partea de sus in prisma triunghiulara. S-au conservat §i sectiuni de picture murala interioara de influenza bizantina mult mai vechi de sec. XV. AlSturi de aceasta mai exists §i alte obiective religioase foarte vechi §i anume cea de la Carti§oara, in Depresiunea Fagara§ considerate cea mai veche bazilice in stil romanic din Transilvania ridicate din ordinul cistercienilor, urmeazS bazilica in stil romanic de la Herina (jud. Bistrita), biserice turn triplu etajate din sec. XIII. De asemenea catedrala romano-catolice din Alba Iulia veche din sec. XII, considerate eel mai important monument religios in stil romanic din

110

Transilvania, avand adeugate ulterior §i componente gotice (portalul gotic §i frescene din sec. XVI). Acest monument a fost ridicat pe o construc^ie romane, transformate apoi in biserice, posibil in sec. IX. In cadrui acesteia, ca §i elemente ce sporesc valoarea arhitectonice istorice §i artistice, sunt: mormantul lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei §i regent al Ungariei, precum §i uria§a orge cu 2 209 tuburi, instalate in a doua parte a sec. XIX. O categorie aparte de edificii religioase o reprezinta bisericile catedrale in stil gotic, influente a goticului tarziu din sec. XIV pane in sec. XVI din Europa Occidental. Principalele caracteristici ale acestuia se manifeste in toate cazurile: turnurile foarte inalte §i ascufite, navele foarte zvelte, cu tavanele sprijinite de inervatii concentrice, prezenta vitraliilor cu subiecte religioase, lipsa ornamentelor in interior, ceea ce le ofere o ambiante sobra, prezenta contraforturilor de sprijin in partea externe. Dintre acestea se remarce Biserica Neagra din Bra§ov, considerate cea mai mare catedrale gotice din Romania, dispunand de toate caracteristicile stilului §i avand de asemenea o mare orge §i o colectie valoroase de covoare. Acesteia i se adauge bisericile Sfantu Bartolomeu §i mai ales Sfantu Nicolae din §chei, ambele dm secolul al XIH-lea. In Cluj-Napoca se impune biserica Sfantu Mihail construite intre 1349-1480, precum §i biserica gotice fara turn. Alte biserici gotice sunt in Sibiu, Sighi§oara, Targu Mure§, Miercurea Ciuc, §umuleu din apropierea acestei localiteti, Lezarea ,Ditreu . Bisericile din Moldova §i Tara Romaneasce se remarce nu atat prin dimensiuni, cat mai ales prin unitatea compozitiei, prin armonia intre dimensiuni, prin influente, mai ales bizantine, precum §i prin picture murale interioare sau exterioare (fresce murale). Acestea au avut un rol important dupe secolul XV, atat pe plan cultural, cat §i istoric. Multe dintre ele sunt ctitorii voievodale §i in perioada lui §tefan eel Mare au reprezentat tot atatea marceri ale rezboaielor §i victoriilor sale.
A A

in Moldova se impune in primul rand la RSdauJi biserica Bogdana^ ctitoria Mu§atinilor §i necropolS a multora dintre acestea. Este consideratS cea mai veche construct medievalS de zid din Moldova. La Suceava, vechea capitala a Moldovei, in cadrui celor cateva zeci de biserici, se remarcS bisericile MirSuti, Sfantu Gheorghe, Sfantu Dumitru (ultimele douS construite in sec. XVI), Zamca. La Ia§i, ultima capitala a Moldovei, ora§ul cu cele mai multe biserici, se remarcS in primul rand biserica Trei Ierarhi, ctitoritS de Vasile Lupu in sec. XVI, originals prin stil, prin decoratia exterioarS, valoroasS pentru pictura interioarS §i mai ales pentru faptul cS adSposte§te mormintele ctitorului Vasile Lupu §i ale familiei sale, al lui Dimitrie Cantemir §i al voievodului Unirii Alexandru loan Cuza. La acestea se adaugS biserica Golia, Sfantu Nicolae eel Nou, dar §i bisericile fortificate
M1 . A .

avand rol de apSrare a Ia§ului (CetStuia, Galata). In afarS de acestea, mai exists biserici reprezentative, ctitorii voievodale in localitSti mai mici, unele dintre ele fiind cux\i domne§ti: HarlSu, Probota. In sudul tarii au fost construite incepand din sec. XV, in Bucure§ti, numeroase biserici cum sunt Radu VodS, Mihai VodS, Antim, Curtea Veche, Stratopoleos, Sfantu Gheorghe Nou. ConcentrSri de monumente religioase mai exists in fostele capitale Targovi§te, Curtea de Arge§ (Biserica DomneascS), Campulung sau in capitala BSniei - Craiova - §i in alte ora§e.
A ___

In ora§ele Transilvaniei, astfel de monumente exists concentrate in ora§ele din partea vesticS a tarii, Timi§oara, Arad, Oradea (cea mai reprezentativS catedralS barocS din Transilvania) Satu Mare, Alba Iulia, Sibiu, Targu Mure§, Bra§ov (Sfantu Bartolomeu, sau Sf. Nicolae din Schei). De o mare important, mai ales pentru valoarea lor de simbol §i cu deosebire pentru cS serveau colectivitSti numeroase, au fost §i sunt catedralele metropolitane, precum cea romano-catolicS din Alba Iulia, dar §i cele ortodoxe din Cluj, Alba Iulia (Catedrala Intregirii Neamului), construitS intre 1921-1933, construitS in stil bizantin §i pictatS de Camil Ressu, Atanasie Demian §i Catul Bogdan, apoi cele din Cluj-Napoca, Targu Mure§ (toate trei construite in perioada interbelicS), Catedrala din Oradea, cea mai reprezentativS pentru barocul transilvan sau Mitropolia Moldovei, pictatS de Gheorghe TStSrSscu §i mai ales Patriarhia RomanS din Bucure§ti, ambele in stil bizantin. - Manastirile sunt a§ezSri monastice cu organizare §i functii complexe, avand in components pe langS bisericile ctitorite de voievozi §i mari boieri, spa^ii de habitat elementar (chilii, populate tot timpul de monahi, cSlugSri §i cSlugSrite); ateliere manufacturiere §i chiar proprietSti fiinciare. Trebuie evidentiat faptul cS panS la secularizarea averilor mSnSstire§ti din 1864, acestea detineau intinse terenuri agricole §i pSduri care le-au permis sa ducS o bogatS viatS monahalS, sprijinind pe de alta parte §i tipSrirea de carti. Numeroase mSnSstiri au astazi muzee in care sunt prezentate toate aceste realizSri §i de asemenea este relevatS istoria mSnSstirii §i regiunii. Se constats o grupare a mSnSstirilor in anumite areale geografice, aceasta depinzand §i de pozitia geograficS la contactul cu unitajile colinare §i de munte. Cea mai reprezentativS concentrare de mSnSstiri se gSse§te in nordul Moldovei, la contactul Podi§ului Moldovei cu regiunea montana a Carpatilor Orientali. Acestea au fost construite in sec. XV, XVI, in perioada de maximS inflorire a statului feudal Moldova §i prin ansamblurile construite, stilul

bisericilor, picturile murale externe, mai ales, dar §i ca urmare a pSstrSrii unei efervescente culturale au concretizat o autentica rena§tere moldoveneascS. Se remarca in primul rand cele cinci biserici cu picturi (frescS) muralS cu temS religioasS §i anume: Voronet, Humor, Vatra Moldovitei, Sucevita, Arbore, apoi celelalte mSnSstiri, ctitorii voievodale, Putna, ctitoria lui §tefan eel Mare, Ra§ca §i Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lapu§neanu §i Dragomirna, la nord de Suceava. In prima categorie, MSnastirea Voronet se deta§eazS prin stilul arhitectural, dar mai ales prin pictura muralS externa, fiind supranumitS „Capela Sixtina a Orientului,#. Pictura bisericii manastirii se remarca prin compozitie, tematica, prin calitatea executiei (Cocean P., pag. 76, 1997) §i mai ales prin predominanta „Albastrului de Voronef'. Manastirea a fost ctitorita de §tefan eel Mare. Manastirea Humor, ctitorie a logofatului TSnase Bubuioc, nu are turla, iar pictura cu tematica religioasS este dominatS de culoarea ro§u intens. Manastirea Moldovita, ctitoritS de Petru Rare§, se remarca prin acelea§i trasaturi arhitectonice §i artistice, avand §i o puternica incintS intSritS. Manastirea Sucevita reprezinta practic cea mai impozanta a§ezare monahala din cele prezentate pana acum, este ctitoria fratilor Ieremia §i Simion MovilS. Frescele murale, cu tematicS religioasa asemanatoare cu cele anterioare sunt prezentate intr-o maniera mai aparte, iar culoarea dominanta este verdele. Pe langS temele mari reluate in celelalte biserici, se adauga aici o temS originals, „Scara Virtutilor". Zidul de incintS este masiv §i intSrit cu turnuri pStrate §i conice. Biserica Arbore intrege§te complexul mSnSstirilor cu biserici pictate din nordul Moldovei, a fost construitS de Luca Arbore, portarul Sucevei, §i este singura farS incintS intSritS.
a

ry

In extremitatea nordicS este MSnSstirea Putna, construitS §i ctitoritS de §tefan eel Mare. Ea a fost realizatS intre 1466-1469 §i adSposte§te mormantul domnitorului. Biserica este adSpostitS de asemenea cu un zid de incintS. MSn&stirea Dragomirna, construita la inceputul sec. XVII, in timpul Mitropolitului Moldovei, Atanasie Grimca, se remarca prin stilul construcfiei §i mai ales prin zidurile puternice ale incintei. Fiind amplasata in apropiere de Suceava, ea putea oferi adapost pentru locuitorii acesteia, dupS ce cetatea a fost distrust. - In zona Neamfului exista o a doua concentrare de manastiri. Manastirea Neamt este cea mai veche din Moldova, sec. XIV, construita pe timpul lui Alexandra eel Bun. A reprezentat un important centra de cultura feudala moldoveneasca, aici funcfionand o tiparnita §i o §coala de grSmatici. Agapia, construita in prima parte a sec. XVII, a fost pictata in interior, spre sfar§itul anilor '80 ai secolului XIX de Nicolae Grigorescu. Manastirea Varatec a fost construita in secolul XVIII, iar Manastirea Secu dateaza cam din aceea§i perioada. Toate manastirile din zona Neamtului beneficiaza §i de un peisaj geografie deosebit, avand in apropiere Cetatea Neamtului, localitatea Targu Neamt §i a§ez&rile rurale cu vechi traditii raze§e§ti. Acest grap de man&stiri este completat catre zona montana cu alte a§ezaminte monahale, Sihastria, Sihlea, precum §i cele de la Valea Bistritei (Bistrita, Bisericani, Pangarati).

Aliniamentul in manastiri este continuat in zona curburii cu Manastirea Ca§in, Manastirile Soveja, Viforata; Cheia §i Suzana, pe Valea Teleajenului; Manastirea Sinaia, construita la sfar§itul secolului XVII de Mihai Cantacuzino. In apropierea fostei capitale a Tarii Romane§ti, Targovi§te, se gase§te §i MSnastirea Dealului, care se leaga istoric §i de domnia lui Mihai Viteazul.
/ V

A

In Subcarpatii Arge§ului se deta§eazS Manastirea Curtea de Arge§, terminata in 1526 §i ctitorita de Neagoe Basarab. Aceasta se distinge prin stilul arhitectonic specific, cu cele patru turle ,cate doua egale ca marime cele mici cu o canelura oblica originala a§ezate in T, prin faptul ca adaposte§te mormintele primilor regi ai Romaniei, Carol I §i Regina Elisabeta, precum §i ale Regelui Ferdinand §i Regina Maria §i dupa anul 2000 al lui Carol al II-lea. Legenda (mitul) Me§teralui Manole sta la baza unei intregi literaturi §i filozofii legate de spiritul constructiv al poporalui roman, dar §i reversul acestuia. In Subcarpatii Valcei §i Oltului se distinge o alta mare grupare de a§ezaminte monastice, comparativS ca semnificatie pentru Tara Romaneasca ca gruparea de Manastiri din nordul Moldovei. Se deta§eaza aici in primul rand Manastirea Cozia, construita la sfar§itul sec. XIV de catre Mircea eel Batran cu o compozitie arhitecturala interesanta §i cu o pictura interioara conservata, care ca§tiga §i prin pozifia de intrare in Defileul Oltului spre zona montana. Manastirea Hurez poate fi considerata una dintre constructiile religioase reprezentative ale feudalita(ii din Tara RomaneascS, impreunS cu Cozia. A fost ctitorita de Constantin Brancoveanu, fiind considerata ca unul dintre cele mai importante monumente de arta brancoveneasca din Romania. Sub aspectul stilului arhitectonic, se constats o compozitie relativ eterogena, cu o imbinare de stiluri bizantin, renascentist §i baroc, la care se adauga influence locale individualizate in arcadele sustinute de coloane decorate. Pictura originala a fost recent restaurata, inclusiv galeria portretelor. Catapeteasma, realizata din lemn de tei este aurita. Dispune de asemenea §i candele, candelabre §i alte odoare biserice§ti, toate formand un tezaur unic. Are o colecfie bogata de arta bisericeasca §i o biblioteca valoroasa de cateva mii de volume. In tot spa{iul dintre Olt §i Jiu exista cea mai puternica concentrare de a§ezaminte monastice din Romania: Manastirea Turnu, care se aseamana cu Cozia Veche, Manastirea Stani§oara, Manastirea Frasinei, Manastirea Govora, Manastirea Surpatele, Manastirea Bistrita, Manastirea Arnota, ctitorita de Matei Basarab, Manastirea Polovraci §i o multime de schituri. O alta concentrare de manastiri in partea sudica a tarii o formeaza cele din jural Bucure§tiului §i anume Cernica, Pasarea, Snagov, Plumbuita, apoi Caldaru§ani. - In Transilvania, viafa monahaia ortodoxa a evoluat in conditii socialistorice diferite fata de Moldova §i X^ra Romaneasca, din cauza unor lungi perioade de restrictivitate §i chiar momente cand numeroase biserici au fost distrase. S-au mentinut cateva manastiri cu mare impact in ortodoxismul romanesc transilvan: Manastirea Ramet in judetul Alba (sec. XIV), Manastirea Nicula (jud. Cluj), Manastirea Sambata (sec. XVII) ctitorita de Constantin Brancoveanu, Manastirea Rohia din Maramure§, construita in sec. XIX.
A

A

A

- O alta forma de a§ezaminte monahale o reprezentau schiturile, edificii de mici dimensiuni, adapostind cativa monahi §i aflate in pozifii greu accesibile, in special in zona de munte. Multe dintre acestea prezinta atractivitate prin literatura populara ce circuia vizavi de ele (chilia lui Daniil Sihastra, in apropiere de Manastirea Putna); datorita pozitiei, a picturilor realizate §i a unei vieji monahale ascetice (schitul Durau), pictat de Nicolae Tonizza §i ucenicii sai; altele pentru faptul ca aici au facut peniten^a personalitati ale culturii romane§ti (schitul Paitini§, locul unde a locuit §i creat in ultimii ani Constantin Noica). Cele mai multe schituri sunt concentrate in regiunea de contact subcarpatica cu Carpatii: schiturile Cetatuia, Nifor, Dobra$a, in jud. Prahova; schitul Pe§tera de pe valea Ialomifei sau schiturile numeroase de la vest de Olt (Ostrov, Jgheaburi, Iezeru, Pahomie, Patransa). Multe dintre catedrale, biserici §i manastiri, au devenit destinatii cu ocazia unor sarbatori religioase, cu data calendaristica fixa, pentru pelerinaj, a carui amploare cre§te de la an la an. Astfel, sunt manastirile (Agapia, Varatec, Rohia, Sambata, Horezu; Ia§ul cu Mitropolia Sfanta Paraschiva (14 octombrie), bisericile §umuleu de langa Miercurea Ciuc, sau Radna-Lipova, pentru confesiunea catolica. - Bisericile din lemn Acestea reprezinta chintesenfa civilizatiei multimilenare a lemnului, de o inspiratie aparte §i un rafmament estetic elevat. Sunt realizari tehnicoarhitecturale de exceptie, folosind in exclusivitate lemnul. Pe teritoriul Romaniei au fost recenzate un numar de 600 biserici din lemn. Regiunea tipica pentru aceste monumente istorice §i de arhitectura o reprezinta Maramure§ul cu un patrimoniu de cateva zeci de biserici din lemn, in cadrui carora se manifesta influente reale ale goticului tarziu, mai ales individualizat in turle. Acestea au fost edificate incepand din sec. XIV (Ieud, Barsana), constructia lor continuand pana in sec. XVIII. Bisericile din lemn sunt concentrate cu deosebire in Depresiunea Maramure§, dar au fost realizate §i in zona exterioara acestuia, pe versantul sudic al muntilor vulcanici. In Depresiunea Maramure§, cele mai multe biserici sunt in bazinul Izei: Rona, Vadu Izei, Rozavlea, Barsana, §ieu, Botiza, Ieud (cea mai veche biserica de lemn din Maramure§, atestata documentar in 1364), Bogdan Voda (fosta Cuhea, capitala voievodului Bogdan I, devenit domnitorul Moldovei), Dragomire§ti, Sali§tea de Sus, Sarbi, Sat §ugatag; cu deosebire in partea superioara a acesteia, in bazinul Marei: Giule§ti, Harnice§ti, Dese§ti, Bude§ti, Caiine§ti, Brebu. In bazinul Vi§eului, acestea sunt mai purine §i exista la Moisei, Bor§a. Se remarca complexul monastic nou de la Barsana, care poate fi considerat prin originalitatea componenjei acestuia, §i mai ales prin biserica construita in eel mai autentic stil maramure§ean, unui dintre cele mai originale din Romania. Turla bisericii de 56 m situeaza acest monument pe primul loc in tara. Materialul folosit, lemn in exclusivitate, solutiile tehnice de imbinare ale componentelor, pozitia complexului accesibil prin drumul judetean de pe Valea Izei ii va conferi in perspective postura de prim centra monastic din Maramure§ §i o destinatie de pelerinaj de prima importanta. La acesta se adauga complexul monastic Sapanta-Peri a carui biserica depa§e§te, prin inaitime §i stil tot ceea ce s-a realizat pana acum in acest domeniu.
A ___ ___

Pe langa valoarea arhitecturaia, aceste obiective adapostesc §i colectii de icoane, manuscrise foarte rare (Codicele de la Ieud, secolul XIV), picturi pe panza. In partea sudici a muntilor vulcanici se remarca biserica de la §urde§ti, a c&rei turla la 54 m inaltime o situeaza pe locul II intre bisericile de lemn din Romania. In arealul periferic judefului Maramure§, in Lapu§ §i Chioar, exista de asemenea numeroase biserici de lemn, printre care se remarcS Rogoz, Cup§eni, Libotin, SScala§eni, Plopi§, ceva mai recente decat cele din Maramure§, edificate in sec. XVII §i XVIII. Arealul cu biserici din lemn este extins in judetul Salaj cu bisericile de la Fildu de Sus, Creaca, Hida, Purcaref, Ileanda, Zimbor, Sanmihaiu Alma§ului (sec. XVII-XVIII). Acestea nu lipsesc de asemenea din Muntii Apuseni, cu atat mai mult cu cat Tara Motilor este comparativ reprezentativa pentru civilizatia lemnului, cu Maramure§ul. Bisericile de lemn, cu o arhitectura u§or diferita fata de cea din Maramure§, sunt la Vidra, Ponorel, Lup§a, Garda de Sus, precum §i in Beiu$, la Lazuri §i Rieni. Arealul cu biserici de lemn i§i fac manifestata prezenta §i in partea estica a Carpatilor Orientali, la Bilbor, Bro§teni, Targu Ocna, dar $i in partea sudica a tarii, unde sunt in numar de cateva zeci. Aici se remarca cea mai veche biserica de lemn din Tara Romaneasca, la Marita-Funduri, in cadrui comunei Vaideeni, construita in 1532. Bisericile din lemn cele mai reprezentative §i bine conservate vestigii ale civilizatiei carpatice a lemnului, cu o arie de raspandire foarte mare, predominante in Carpati, dar $i in regiunea deluroasa periferica, reprezinta inca o data un factor de continuitate, §i legatura intrinseca. - Bisericile intarite - fortificate (Kirchenburgen) sunt caracteristice mai ales sudului Depresiunii Transilvaniei (Podi§ul Tarnavelor, Depresiunii Sibiului, Depresiunii Fagara§ului) §i Depresiunii Bra§ov. Sunt opera comunitatilor germane (sase§ti) din Transilvania §i au avut o dubla functionalitate, religioasa §i de aparare. Acestea reprezinta obiective dominante in cadrui habitatelor sase§ti, avand ca nucleu bisericile construite frecvent in stil gotic, la care se adauga zidul de fortificatie din jurul lor, desfa§urat adeseori pe mai multe aliniamente. Una dintre cele mai reprezentative este biserica fortificata din Biertani, inconjurati de trei randuri de ziduri, reprezentand un bastion de aparare, alaturi de cetatile Sighi§oara §i Media;. Un timp indelungat, aceasta a fost §i sediu de episcopie. Numeroase localitati rurale din podi§ul Tarnavelor s-au dezvoltat in jurul unor astfel de edificii, construite in intervalul sec. Xlll-sec. XVI: Bratei, Darlos, Mo§na, Axente Sever, §eica Mare, Agarbiciu, Manarade, Saschiz, Cisnadioara, Valea Lunga, Seleu§, §ona, §eica Mica (in arealul judetelor Sibiu, Alba §i Mure5). In Depresiunea Bra§ov, acestea sunt prezente la Feldioara, Codlea, Harman (jud. Bra§ov), Haita Mare, Ghelinta, Ilieni (jud. Covasna). Se remarca atat pentru simbolistica religioasa, cat §i pentru valoarea arhitecturala a edificiilor §i colectii adapostite, obiective religioase apartinand §i altor comunitati §i confesiuni mai putin numeroase, dar prezente in „peisajul" constructiilor religioase: edificii apartinand comunitatii musulmane, turco-tStare - moschei ce se impun prin arhitecturS §i mai ales prin turnurilea A

minaret (Constanta, Mangalia, Babadag); bisericile armenefti (din Bucure§ti, Boto§ani, Gheorgheni, Dumbriiveni, Gherla); templele mozaice apartinand comunit&tii evreie§ti (Bucure§ti, Cluj, Ia§i, etc.). 2.2.2.3. Complexele arhitectonice urbane se impun cu deosebire in cazul ora§elor cu o evolutie indelungata, multiseculara, in cadrui cSrora s-au dezvoltat, in partea centrals a lor, edificii cu stiluri diferite, deci cu fizionomii variate, cu fimctionalitate initials diversS, toate incluse unor ansambluri care creazS §i dau personalitate distinctS ora§elor respective. Se remarcS in acest sens sit-urile urbane „intramuros", dezvoltate in interiorul cetStilor medievale, al cSror ziduri au fost conservate mai mult sau mai putin §i unde edificiile amplasate in lungul unor retele stradale care se muleazS pe conditii morfologice diferite, pSstreazS conservatS ambianta trecutului. In aceastS categorie pot fi incluse in primul rand burgurile transilvane (Bra§ov, Sibiu, Sebe§, Sighi§oara, Media?, Bistrita, Cluj- Napoca), in care sunt conservate areale intregi cu construct^ de epocS §i unde conditiile locale de relief §i reteaua hidrograficS au impus structura §i textura §i fizionomia de ora§e feudale. In partea vesticS, ora§ele de campie, cu extensiune spatialS mult mai largS, au incS acele complexe habituale formate din obiective religioase, clSdiri de epocS ce se in§iruie de o parte §i de alta a strSzilor §i care, prin infati§are, amintesc incS de breslele atotprezente in Evul Mediu. In aceastS categorie pot fi incluse ora§ele Timi§oara, Arad, Oradea, Satu Mare, dar §i Baia Mare. In Moldova §i in Tara RomaneascS, conditiile social-istorice, dar §i cele economice nu au permis dezvoltarea unor nuclee urbane, feudale, care sS se deta§eze net de celelalte componente ale vetrelor dezvoltate in epoca moderns. Ca urmare, in jurul punctelor intSrite (mai rar cetSti), s-au dezvoltat zone cu fimctii administrative §i comerical-me§te§ugSre§ti. Cu exceptia catorva din ora§ele din Moldova, care s-au dezvoltat langS cetSti voievodale §i curti domne§ti (Suceava, Targu Neamt, Roman) sau in Jara RomaneascS (Targovi§te), celelalte erau „ora§e deschise'* a cSror extensiune nu a fost incorsetatS de ziduri de apSrare. S-au dezvoltat §i aici zone strSzi cu activitSti specifice, comerciale sau me§te§ugSre§ti, §i care dSdeau notS dominants ora§ului respectiv. Legat de acest specific, au evoluat zona Lipscaniului, Podul Mogo§oaiei §i Curtea Veche din Bucure§ti; zona centrals, dezvoltatS in jurul Palatului Domnesc de la Targovi§te; Ia§ul, cu central istoric dominat de curtea DomneascS, Palatul de cultura §i mai ales obiectivele religioase (Trei Ierarhi, Golia, Sfantu Nicolae eel Nou §i in sec. XIX Mitropolia Moldovei) din care unele, prin pozijia lor marginals, aveau rol de apSrare §i au marcat in secolul XX extensiunea vetrei ora§ului spre sud (Galata, CetStuia); Suceava, care s-a dezvoltat in jural cetatii construite de primul Mu§atin. Capitala JSrii Romane§ti §i apoi capitala Romaniei, Bucure§ti, a avut acelea§i tendinte de evolujie urbanS. Legat de functia sa politicoadministrativS din Evul Mediu §i cea comercial me§te§ugSreascS, se individualizeazS patrulaterul cuprins intre Calea Victoriei, Bulevardul Unirii, Bulevardul Carol §i Dambovita, in cadrui cSraia se impune complexul Curtea Veche, zona Hanul lui Manuc §i mai ales zona comercialS a Lipscaniului.
A A A

In afara acestui context general, au existat ora§e in care s-au dezvoltat complexe urbane, chiar dacS nu foarte mari, dar care prin modul de organizare §i a§ezare in spatiu rSspundeau unor necesitSfi me§te§ugSre§ti comerciale. Este cazul ora§ului me§te§ugSresc tipic Targu Secuiesc, cu o parte centrals aproape circulars, din care se desprindeau peste 60 de strSzi, unele in pasaj, fiecare cu specificul sSu me§te§ugSresc. In aceea§i situate este §i municipiul Bistrita, personalizat in central sSu istoric §i prin aliniamentele de clSdiri datand din feudalism §i epoca moderns, cu functii me§te§ugSre§ti §i comerciale, in cadrui cSrora se individualizeazS Complexul §ugSlete. 2.2.3. Obiective culturale, cu funcfii turistice In aceastS categorie sunt incluse categorii de edificii care se impun in primul rand prin valoarea arhitectonicS intrinsecS a constracfiilor, dar mai ales pentru functia de conservare, prin exponatele din cadrui lor, a unor componente de civilizafie umanS reflectand fie segmente de tip istoric, fie componente de civilizatie §i culturS tradifionalS ruralS, fie personalitS{i. Muzeele fi colectiile au profiluri foarte variate §i concentreazS pe un spatiu restrans exponate reprezentative pentru specificul cSraia le-au fost destinate. Rolul acestora este de colectare, restaurare, conservare, popularizare §i cunoa§tere. Din acest punct de vedere se disting muzee complexe, cu un numSr de sec^iuni reflectand fiecare in parte un aspect caracteristic. in romania exists peste 220 de muzee, dintre care peste 40 in Bucure§ti, fiecare cu un fond bogat, valoros, apartinand patrimoniului national, dar §i al celui universal. a) Muzeele de arta adSpostesc exponate din domeniul picturii, sculpturii §i sunt organizate pe principiul apartenentei la arta romaneascS sau arta universalS, in domeniile pictura, sculptura, muzica, literatura. Muzeul de arta al Romaniei a fost inifiat la jumatatea sec. XIX §i §i-a definitivat profilul §i continutul dupa 1950. Cuprinde, pe sectiuni, pictura autohtonS din epoca moderns, din sec. XVII, sec. XIX §i are in components colectii ale celor mai reprezentativi pictori §i sculpturi din acest interval (Barbu Iscovescu, C. Rosenthal, Gh. TStSrSscu, Teodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, §tefan Luchian, Teodor Paladi etc.). Sectiunea picturS este completatS cu mari sculptori ai secolului XX, Constantin Brancu§i, C. Negrea, I. Jalea, I. Irimeascu, Vida Geza. La aceasta se adaugS galeria universalS cu pictori apartinand Rena§terii italiene (Tintoreto, G. Vasari, Carravagio) ai picturii spaniole (El. Greco), flamande (Rembrand, Rubens) sau ai Impresionismului (Monet, Renoir, Daumier, Sisley etc.). Muzeul colectiilor din Bucure§ti reune§te colectii particulare (G. Oprescu, K. H. Zambacian, I. Iser, V. Eftimiu etc.), donate §i care cuprind opere de picturS §i sculpturS autohtonS §i universalS. Muzeul Bruckental din Sibiu este adSpostit in Palatul baroc, fostul sediu al guvernatorului Transilvaniei Samuel Bruckental §i dateazS din 1790. Prin continutul colectiilor, prin numSrul de exponate (peste 1 milion), acesta este unui dintre cele mai cunoscute institutii muzeale din Romania, atat pe plan intern cat §i pe plan international. Muzeul de arts din Cluj-Napoca, adSpostit in palatul baroc Banfi are colectii importante ale pictorilor romani, indeosebi Aman, Grigorescu (donatia Cioflec), Andreescu, dar §i colectii de picturS universalS.
A

Muzeul de arts din Ia§i este inclus muzeului complex cu numeroase sectiuni, adSpostit in cadrui palatului de culturS, construit in stil baroc la inceputul secolului XX §i unde pe langS colectii din T. Aman, Grigorescu, Tonizza, sunt expuse §i picturi ale mae§trilor Veronese sau Murillo. La acestea se adaugS muzeele de arts din Craiova (cu o colectie valoroasS din sculpturile lui Constantin Brancu§i), Muzeul de arts din Constanta, Timi§oara, etc. b) Muzeele de istorie $i arheologie conservS prin exponate principalele mSrturii ale trecutului la nivel national sau regional. Muzeul National de istorie a Romaniei din Bucure§ti a fost reamplasat intr-o constructie impunStoare, edificatS in ultima parte a secolului XIX. Este eel mai complet prin continut, sectiuni §i colectii. Dintre exponatele ce prezintS eel mai mare interes, se remarcS copia pe sectiuni a Columnei lui Traian, apoi sectiunea tezaure, care grupeazS cele mai reprezentative vestigii arheologice, cu valoare §tiintificS, dar §i efectivS prin metalul aur: tezaurele de la Moigrad, Cucuteni-BSiceni, tezaurul de la Pietroasa Clo§ca cu puii de aur, recuperata din tezaurul trimis la Moscova in 1916 (Coiful de aur de la Cotofene§ti, Rytonul de la Poroina §.a.). Muzeul de Istorie Arheologie din Cluj-Napoca adaposte§te in special vestigiile arheologice din capitala Daciei Sarmizegetusa Regia, din capitala provinciei romane Ulpia Traiana, vestigii din ora$ele antice romane ale provinciei Dacia Felix, obiecte legate de istoria medievalS a Transilvaniei (colectii de arta medievalS §i o colectie bogata de documente din perioada Evului Mediu din Transilvania). Muzeul de Istorie al Moldovei, organizat la inceputul secolului XIX, care se remarcS prin colectia cuprinzand vestigii ale culturii Cucuteni, precum §i cele ale antichitatii dacice §i romane (Cocean P., p. 81-84,1997). Muzeul de Istorie §i Arheologie din Constanta, infiintat la sfar§itul sec. XIX se remarca prin sectiunea de istorie antica, in cadrui careia sunt expuse obiecte colectate in arealul dobrogean, legate de ora§ele porturi grece§ti, Histria, Tomis, Callatis; vestigii preistorice, intre care se impune unicatul „Ganditorul de la Hamangia". Alte muzee cu profil istoric mai sunt: Muzeul de Arheologie de la Alba Iulia, Muzeul Tarii Cri§urilor, dar §i muzee cu un profil mai aparte, cum sunt muzeele arhivelor statului §i Muzeul Militar Central din Bucure§ti. c) Muzeele etnografice dau o nota specifics muzeisticii romane§ti, acestea conservand in incinte sau in spatii deschise componente §i ansambluri legate de civilizatia materials §i cultura spirituals a poporului roman. Se impun prin structura sintetica cele doua muzee din Bucure§ti, §i anume Muzeul Satului §i Muzeul JSranului Roman. Primul, initiat in perioada interbelicS de sociologul Dimitrie Gusti, concentreaza intr-o incinta vastS, in aer liber, gospodSrii specifice tuturor regiunilor tarii. La nivelul provinciilor istorice, se remarca pentru Transilvania, cele trei muzee etnografice, cu sectiuni in aer liber. Muzeul Tehnicii Populare din Sibiu, amplasat in apropiere la Dumbrava Sibiului §i infiintat in 1962. Acesta cuprinde un numar de cateva zeci de gospodarii, specifice din Transilvania, amplasate intr-o ambianta apropiata de cea reala. De asemenea, are expuse

peste 10 000 de exponate legate de activitStile traditionale (olSrit, morarit, prelucrarea lemnului §i a textilelor, pastorit, etc.). Muzeul etnografic al Transilvaniei i§i are sediul intr-una din cladirile cu rezonantS veche din secolul XVI, sediu al Dietei Transilvaniei pana in 1856 §i locul in care s-a desfa§urat Procesul Memorandi^tilor. A devenit muzeu in anul 1922, primul director al acestui fiind geograful etnograf Romulus Vuia. La colectiile existente in cadrui acestuia se adauga sectiunea in aer liber, cuprinzand atat gospodarii tarane§ti tipice pentru Transilvania, cat §i instalatii de tehnica populara. Muzeul etnografic al Maramure§ului din Sighetul Marmatiei cuprinde pe langa institutia propriu-zisa §i o sectiune in aer liber cu cele mai reprezentative tipuri de gospodarii |arane§ti din Maramure§, dintre care cea din 1611 se remarcS in primul rand prin stilul §i modalitStile de constructie, §i in al doilea rand prin materialul de constructie - realizat din stejari seculari (blSni de stejar, cu grosime de peste 1 m §i lungi de 10 m) a cSror dimensiuni demonstreazS vigurozitatea fondului forestier cu vechime la vremea aceea aproape milenarS. In afara de aceste muzee etnografice nationale §i cu reflectare provinciala, exists un numSr de cateva zeci de muzee §i colectii etnografice sSte§ti, grupate in regiuni cu vechi traditii de viatS ruralS: in Munfii Apuseni (Muzeul Etnografic de la Lup§a, primul muzeu etnografic sStesc din JarS, infiintat de invStStorul Pamfil Albu, in 1938 - 1939), Muzeul de la Rimetea, Muzeul de la Beliu. In zona Bra§ov (Bran, Fundata, Comana, Rupea), BuzSu (LopStari), zona Sibiului (RS§inari), zona Neamt (DurSu); sau muzee etnografice amplasate in ora§e mici, ce se gSsesc in zone cu o civilizatie §i culturS ruralS originals, in Moldova de Nord (RSdSuti, Gura Humorului), Subcarpatii Curburii (VSlenii de Munte, Breaza) §.a. O categorie cu caracter exclusivist o reprezintS muzeele care prin tematicS, continut §i cu implicarea unor colectii particulare, provenite din donatii, dau o notS aparte ansamblului de a§ezSminte muzeale din Romania. In aceastS categorie pot fi incluse: Muzeul Ceasornicelor din Ploie§ti, Muzeul Lingurilor de Lemn de la Gura Homorului, Muzeul Aurului din Brad sau Muzeul Viticulturii §i Pomiculturii din cadrui Complexului Muzeal Gole§ti; Muzeul Chihlimbarului din satul Colti, judetul BuzSu, Muzeul SSrii din SISnic (jud. Prahova), Muzeul Trovantilor, din apropiere de Ocnele Mari (jud. Valcea), sau Muzeul VanStorii de la Posada-Prahova. d) Muzeele ftiintifice atrag atentia unei categorii mai restranse de persoane cu un anumit grad de pregStire, dar §i pentru categoria de populatie tanSrS studioasS. In cadrui acestei categorii sunt cuprinse muzeele de §tiinfa §i tehnicS (Muzeul de Istorie Naturals „Grigore Antipa", Muzeul de Antropologie, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida"); gradini botanice care, in afarS de valoarea §tiintificS, se disting §i prin implicarea ca spatii verzi amenajate in cadrui ora§elor (Cluj, Bucure§ti, Ia§i, Jibou); gradinile zoologice (Bucure§ti, Sibiu, Oradea, Targu Mure§); acvariul „Ioan Borcea", singurul de acest fel din Romania, cu sediul in Constanta, in cadrui cSruia sunt prezentate in biotop acvatic natural, speciile piscicole din Marea NeagrS §i specii de pe§ti exotici. e) Casele memoriale se constituie tot ca institutii muzeistice de mai micS amploare, in cadrui cSrora este conservatS memoria unor personalitSti
A A A

apartinand istoriei §i culturii. In cadrui acestora, exists sectiuni vizand prin exponate (cSrti, fotografii de familie, documente) principalele etape ale formSrii personalitStii §i cele mai reprezentative opere realizate de acestea. Exista cateva sute de case memoriale, dintre care se impun prin simboluri personalitatile evocate: Casa Memorials de la Ipote§ti, dedicatS lui Mihai Eminescu, Casa Memorials de la Humule§ti - Ion CreangS, Casa (muzeul) Memoriala de la Dorohoi - George Enescu, Casa Mihail Sadoveanu de la Ia§i (devenitS sediul sec^iunii literare a Academiei Romane, Filiala Ia§i), Casa Memorials de la FSlticeni - Ion Irimescu, Casa Memorials de la Hobita Constantin Brancu§i. f) Bibliotecile, adeseori situate in construct de o mare importanta arhitectonicS, adSpostesc fonduri valoroase, formate din manuscrise, tipSrituri vechi, incunabule, documente pSstrate in colectii speciale, la care se adaugS fonduri de carte din cele mai diferite domenii, pentru uzul general. Se deta§eazS in primul rand Biblioteca Nationals, Biblioteca Academiei §i bibliotecile filialelor acesteia; bibliotecile centrale universitare Bucure§ti, Ia§i (Fundatia), Cluj-Napoca, ale cSror titluri §i volum de carte sunt dedicate documentSrii §i cercetSrii §tiintifice academice §i universitare, dar §i pentru alti solicitanti. Intr-o categorie aparte intrS biblioteci care i§i au originea in donatiile
■ A

unor mecenafi care le-au oferit uzului public. In aceastS categorie intrS colectia Hurmuzaki, apoi biblioteca Batianeum din Alba Iulia, care pe langS celelalte colectii, adSposte§te §i componente bibliofile de importantS universalS §i anume Codex Aureus (sec. XIII), Codex Burgundus (sec. XV) sau Cosmografia lui Ptolemeu realizatS la sfar§itul secolului; Biblioteca Telechiana din Targu Mure§ cu peste 40 000 volume. - O categorie aparte, prin semnificatia istoricS §i impactul emotional, o reprezintS monumentele istorice dedicate unor evenimente istorice cu impact deosebit asupra destinului tarii: Trophaeum Traiani (ridicat in 108 - & 109 de cStre ImpSratul Traian), Monumentul istoric de la MSrS§e§ti, Monumentul istoric de la Andria§ - Campulung, complexele de la Lipova, Carei; crucea de pe Caraiman, complexul statuar de la Moisei; sau realiz&ri artistice de excepfie care au marcat evolutia in domeniul artistic la nivel universal (Complexul statuar de la Targu Jiu, realizat de Constantin Brancu§i, cuprinzand Coloana Infinitului, Masa TScerii, Poarta SSrutului) La acestea se adaugS grupurile statuare, in special statuile ecvestre, integrate complexelor arhitectonice urbane §i dedicate unor personalitSti: §tefan eel Mare (la Suceava, Ia§i, Vaslui), Mihai Viteazu (Bucure§ti, Alba Iulia, Cluj- Napoca, Sfantu Gheorghe), Alexandra loan Cuza (Ia§i), Avram Iancu (Campeni), Matei Corvin (Cluj-Napoca). - PSrti integrate ale habitatului urban sunt §i parcurile integrate ambiantei ora§elor §i avand un rol esential in definirea esteticii urbane a localitStilor, precum §i ca „plSmani verzi" ai ora§elor §i destinatii cu caracter de destindere §i recreere. Aceste spatii verzi au fost proiectate utilizand

134

modele ale unor amenajari similare din marile ora§e europene §i care prin cre§terea speciilor (mai ales arboricole) in timp, au devenit puncte de referinta: Bucure§ti (Ci§migiu, HerestrSu, Floreasca, Tei), Ia§i (Copou, personalizat §i prin prezenta Teiului lui Eminescu §i a statuilor din lungul Aleii PersonalitStilor), Targu Jiu (cu parcuri incluzand complexul Constantin Brancu§i, Pite§ti (Trivale), Craiova, Targu Mure§, Timi§oara (cu parcurile din lungul Canalului Bega. 2.2.4. Obiective economice realizate in perioada moderna fi contemporana, cu funcfii turistice Aceasta categorie de obiective se remarca prin amploarea edificiilor, solutiile constructive utilizate §i nu in ultimul rand prin integrarea acestora in mediul inconjurator caruia ii diversified §i ii sporesc valentele turistice. - Complexele hidrotehnice, formate din baraje, lacuri de acumulare §i centrale electrice (cand acestea nu sunt subterane) au fost realizate in special dupa 1960, cand in majoritatea raurilor principale din Carpati §i o parte din afluenfii acestora au fost amenajari hidrotehnic. Prin aceasta a fost modificat in mod esenjial cadrui natural, atat ca §i fizionomie §i esteticS a peisajului, cat §i prin modificari introduse in climatele locale. Pe de alta parte, infrastructure realizata in scopul edificSrii obiectivelor cu destinatie inifialS a fost preluata §i adeseori modernizatS, contribuind la cre§terea potentialului de comunicatie in zona. Complexul hidroenergetic fi de navigafie de la Porfile de Fier, considerat eel mai important obiectiv de aceasta nature din tara, se impune prin barajul lung de peste 440 m, inalt de 55 m, avand in mod simetric la extremitSji (pe malul romanesc §i sarbesc) cate o centrala electrics, cu o putere peste 100 de mgw. §i cate o ecluza. Amenajarea hidroenergetica de la Izvoru Muntelui, pe Bistrita, prima de aceasta anvergura de pe raurile interioare, se impune prin barajul de beton, inalt de 127 m (baraj de greutate), in spatele caruia s-a format eel mai mare lac de acumulare de pe raurile interioare (lung de 35 km §i avand un volum de apS de 1,2 miliarde m ), prima unde, pe malul acesteia, a fost relizat un grup de amenajSri turistice. Amenajarea hidroenergetica de la Vidraru, pe Arge§, finalizatS in 1965, se deta§eazS prin amplasarea sa la intrarea in Cheile Arge§ului, prin barajul din beton cu dublu arc, inalt de 127 m (al doilea ca inSltime din farS, dupS barajul de la Raul Mare Retezat), premiers tehnicS pentru vremea aceea §i unui din pujinele baraje cu astfel de caracteristici din Europa. La aceasta se adaugS §oseaua de acces parcurgand un traseu spectaculos pe versantul drept al Arge§ului, in sectorul cheilor. Amenajarea hidroenergetica de pe Lotru se compune dintr-un imens baraj din anrocamente (eel mai mare din JarS), lacul de acumulare,

123

avand in aval alte douS amenajari integrate complexului Lotru (Bradet, Malaia). Se remarca §i prin eel mai complex sistem de galerii de aductiune subterana. De asemenea, dup& incheierea amenajSrii hidroenergetice, ca premiera absoluta, a rezultat statiunea climaterica Voineasa, in urma adaptarii edificiilor din faza de §antier §i transformarea acestora in componente functionale ale statiunii. Pe numeroase rauri din Carpati au fost realizate obiective economice cu aceea§i funcfionalitate, care au devenit ulterior destinatii turistice foarte solicitate: pe Buzau (Gura Siriului), pe Teleajen (Paltinu), pe Dambovita (Petrimanu), pe Sebe§ (Oa§a, Galceag, Petre§ti), pe Timi§, pe Barzava (Valiug), pe Bistra M&rului (Poiana Marului), pe Rau Mare, pe Some§ul Cald (Tarni{a, Fantanele), pe Dr&gan (Floroiu), pe Iada (Le§u), etc. - Podurile gi viaductele se remarca de asemenea prin amploarea lor (lungime, latime, inaltime deasupra apelor) §i soluble constructive aplicate. Exista o traditie veche in construct de poduri inca din antichitatea romanS, cand peste Dunare se putea ajunge pe podul de la Drobeta, eel de langS de Celei (construit de Constantin eel Mare §i care, prin deschiderea de peste 2400 m, era eel mai lung din Europa), Podul de la Alfinun (Oltina) sau eel de la Galafi.
jk

In aceasta categorie sunt incluse podurile de peste Dunare, intre Cernavoda §i Fete§ti, dat in folosinta in 1895. Proiectantul §i constructorul, inginerul Anghel Saligni, a folosit solutii tehnice novatoare pentru vremea respectiva (otelul moale §i sistemul de nituire). Aceasta construc{ie ce se situa in topul obiectivelor de acest fel din Europa a facut legStura intre Dobrogea (respectiv litoral) §i restul tarii. Ulterior, pe Dunare, au mai fost construite, podul rutier §i feroviar Giurgiu-Ruse, care a facut legitura intre Romania §i Bulgaria §i in continuare intre Europa Centrala §i de Vest §i tarile din Balcani; podul rutier de la Giurgeni-Vadul Oii §i podul rutier §i feroviar, nou, de la Cernavoda, Fete§ti, dublandu-1 §i adeseori suplinindu-1 pe primul §i care se constituie ca tronson obligatoriu pentru viitoarea autostrada Bucure§tiConstanta. Viaductele fac parte din segmente de cale feratS sau §osea la traversarea unor vai adanci, contribuind la scurtarea traseelor, in special in regiunea montana. Contrastul decurge din inaltimea segmentului suspendat deasupra v&ii. Se remarca prin prezen^a viaductelor, trasee de cale feratS, pe Valea Trotu§ului, intre Comane§ti §i Ciceu, tronsonul Salva-Vi§eu de pe Valea Salau^ei sau eel din amonte de Magura Ilvei, in judetul Bistrita Nasiud. Canalele sunt prezente in peisajul colinar jos §i arid al Podi§ului Dobrogei, pe traseul Cernavoda-Agigea. Este cea mai importanta realizare de acest fel din Romania, cu o lungime de peste 64 km, l&time de 120 m, adancime 7 m §i dat in folosinta in 1984. Canalul Dunare Marea Neagra are §i o ramificatie, Poarta Alba-Midia NSvodari. Canalul permite practicarea turismului de croaziere, a sporturilor nautice §i pescuitului sportiv §i introduce totodate o varietate in peisajul monoton dobrogean. Canalul Bega, realizat cu mai mult timp in urma, se implica direct in constituirea imaginii urbane a municipiului Timi§oara, oferindu-i un element in plus pentru cre§terea esteticii acestuia, in contextul realizarii dualismului, canal-spatii verzi amenajate in

124

lungul sSu. Zona din lungul canalului este principala zone de agrement a Timi§oarei. 2.2.5. Patrimoniul turistic aparfindnd civilizatiei fi culturii tradifionale rurale. Are o valoare materiale §i spirituals care deta§eaza aceasta categorie de potential, dand un caracter de particularitate civilizatiei §i culturii romane§ti rurale. Comparativ cu o colectie muzeala de profil, civilizatia §i cultura populara este vie §i, inca, conservata, prezentand o putere de atractie deosebita, in curba ascendents, tocmai in contextul bulversarii §i suprasolicitarilor vietii urbane. Civilizatia §i cultura traditionala rurala a suferit §i ea in ultima jumatate de secol impactul lumii moderne, adaugandu-se in plus efectele penetratei dureroase in mediul rural a socializarii agriculturii. Aceasta a condus (in zona de campie §i colinara) la desfiintarea agriculturii traditionale, la desfiintarea unor activitati seculare cu o valoare simbolica, la inlocuirea unor modalitati de prelucrare a unor produse vegetale §i animale. Este un fenomen firesc, datorat patrunderii civilizatiei mecanice §i care a avut acelea§i efecte in toate tarile dezvoltate. Totu§i, regiunea montana carpatica §i arealele limitrofe i§i mai pastreaza calitatea de conservatoare a valorilor traditionale, mentinute foarte ades in formele sale originale. Aici influenza noului s-a manifestat mai atenuat, filtrat §i nu a avut efectele distinctive din arealele amintite. Carpatii §i zonele colinare imediat apropiate s-au caracterizat prin mentinerea §i in perioada socialists a unui sistem social-economic bazat pe proprietate privatS-familiala, care s-a constituit ca factor de stabilitate. Atat in zona montanS propriu-zisa, cat §i in depresiunile intramontane, se pSstreaza in continuare regiuni cu o viata social-economicS originala, conservand partial tipuri de agriculture traditional^, dar productive, integrate notiunii de eco-dezvoltare empirics §i mai ales o viate spirituale cu radecini seculare. Exista §i astezi §i pot fi localizate 50 de areale sau zone unde aceaste tendinte este prezente, remarcandu-se printr-o vitalitate deosebite, receptivitate la nou, dar §i rezistente in perpetuarea valorilor traditionale. in aceaste categorie se remarce in primul rand „terile" intracarpatice, precum $i cele din regiunile imediat limitrofe: Oa§, Maramure§, Lepu§, Codru, Neseud, Bucovina, Secuime, Vrancea, Bra§ov, Oltului, Valcei, Pedureni, Motilor. In fiecare dintre acestea se conserve atat componente materiale cat §i spirituale, care dau culoare §i atrag prin personalitate §i originalitate. Habitatul rural din zonele amintite conserve, in continuare, componente materiale §i spirituale cu impact din ce in ce mai mare asupra cererii turistice provenite din tSrile ultradezvoltate. Satul, ca §i comunitate de gospodarii, populatie §i spafrul funciar valorificat se diferentiazS de la regiune la regiune pe un fond comun ancestral. In cadrui acestuia, se impune suita de componente materiale care au individualizat civilizatia lemnului eel mai bine conservata in regiunea carpaticS. in afara de edificiile religioase, bisericile din lemn se impun in cadrui a§ezSrilor rurale, gospodariile in edificarea cSrora a fost utilizat predominant de asemenea lemnul, acestea avand o anumitS arhitecturS, o anumitS components cu particularitSti functionale nuantate de la „tarS" la „tarS". Se deta§eazS in acest sens casa propriu-zisS, cu un numSr variabil de camere, cu foi§oare sau tarnat,
A A

125

cu acoperi§ in douS sau patru ape, adaptate fie zonelor de §es (depresiunile intramontane), fie regiunilor muntoase propriu-zise. Acestora li se adaugS dependinte pentru depozitarea produselor, pentru adSpostul animalelor §i altele. Interiorul caselor se remarcS de asemenea prin modul de imbinare a incSperilor, prin dotare cu mobilier traditional, prin componente precum lSzile de zestre, prin instalatii de incSlzire. Se deta§eazS gospodSriile reprezentative pentru Maramure§, in Bazinul Izei (cu deosebire pe Mara §i in special pe afluentul acesteia, CosSu), in nordul Moldovei, in zona subcarpaticS a Neamtului, in LSpu§, in Giurgeu-Ciuc, in zona Bran-RucSr, in zona MSrginimii, in tinutul PSdurenilor, in Subcarpatii Valcei §i Gorjului, in Tara Motilor.
A

In cadrui gospodSriilor se deta§eazS unele componente care reflects simboluri durabile: portile din lemn maramure§ene, cu simbolul soarelui §i funiei impletite (se remarcS Vadul Izei); portile din lemn, cu adSposturi pentru porumbei, cum stmt cele din Ciuc, Odorhei sau nordul Depresiunii Bra§ov. O altS components importantS o formeazS adSposturile pentru animale, adeseori mai spatioase decat gospodSriile propriu-zise §i care simbolizeazS grija pentru eel mai important sector al agriculturii traditionale montane — cre§terea animalelor. Activitdfile traditionale sunt incS conservate in multe din zonele amintite, care se remarcS prin modalitSti originale de prelucrare a unor materii prime obtinute pe plan local: prelucrarea lemnului, prelucrarea produselor textile, chiar prelucrarea metalelor; olSritul traditional. Ceramica tradifionala reprezintS incS o activitate bine conservatS, utilizandu-se materii prime locale, modalitSti de ardere, pigmenti naturali cromatici, dar §i modalitSti de fmisare, gravare, incizare. Exists incS centre ceramice unde se produce §i astSzi in respectul acestor traditii, farS ca producjia de serie §i ca§tigul sa conduca la aparitia kitch-ului: Bicsad, in Oa§ §i Sacel, in Maramure§; Marginea, Radauti (cu vestita ceramics neagrS §i cunoscujii cerami§ti din familia Colibaba, in jud. Suceava); Corund, in judetul Harghita, Ive§ti, in Vrancea; Olar, in judetul Buzau; Oboga §i Romana, in judetul Olt, Sascior, in judetul Alba; Vadu Cri§ului, in Bihor. Prelucrarea lemnului se leaga de materia prima provenita din spatiul forestier. Civilizatia lemnului in Carpati s-a conservat prin toate obiectele produse, de la cele mai simple (tacamuri, vase din lemn, obiecte de gospod&rie), pana la componentele unei gospodarii, biserici, §i mai ales instalatii de tehnica populara (rSzboaie de tesut, intregul instrumentar pentru apicultura traditionala, mori cu ciutura sau cu fScaie, piue; dar §i obiecte care, prin cioplire §i increstare, prin ornamentare, incizare, transforms obiecte de utilitate cotidianS in adevSrate opere de arta (linguri §i furculite, furci de tors, etc.). Toate acestea sunt caracteristice cu deosebire pentru regiunile de cre§tere traditionala a oilor, in zona mocSnimii Bra§ovului, a Marginimii Sibiului, Subcarpatii Valcei, Tara Motilor (cunoscuta pentru realizarea ciuberelor, dar §i a tulnicelor ca instrumente muzicale caracteristice zonei). S-a dezvoltat o adevarata tehnica populara in utilizarea ingenioasa a lemnului ca materie prima exclusiva, in producerea unor instalatii cu ajutorul carora erau prelucrate materii prime, obtinute in cadrui economiei rurale, adeseori cu caracter cvasiinchis: morile de apS, cu ax orizontal, intalnite pana

126

nu demult in numeroase a§ezari din Carpati (Maramure§, NSsSud, Neamt, Bran-RucSr, Valcea, Gorj) §i care adeseori erau folosite §i ca forta motrica pentru punerea in mi§care a joagSrelor sau instalatiilor de irigat; morile cu facaie, cu ax vertical, precursoare ale modernelor turbine Pelton, utilizate in hidrocentrale, morile cu ciutura, conservate §i devenite muzeu in aer liber, pe una din vSile secundare din Muntii Banatului. O alta activitate care se inscrie in categoria ocupatiilor, dar §i a modalitatilor de prelucrare traditionala, este cea textila. In cadrui acesteia se deta§eaza o gama largS de produse necesare in gospodaria taraneasca, de la tesaturi de uz gospodaresc, §tergare, prosoape, fete de masS la tesSturi decorative pentru interioare, la tes&turi de ceremonie (botez, nunti inmormantari, dar mai ales realizarea costumelor traditionale). Intreg acest ansamblu de tehnici populare utilizand materii prime textile naturale, dar de provenienta diferita (lanS, in, bimibac, borangic) se impune §i ca arta populara manifestata §i transmisa din generatie in generate, in localitati din Maramure§, Bistrita Nasaud, Suceava (Bucovina), Neamt, Vrancea, Bran, FSgara§, Muscel (ce se remarca mai ales prin realizarea maramelor de borangic), Valcea, Mehedinti sau zona Tarnavelor. Pictura pe sticla s-a impus ca me§te§ug vechi §i a ca§tigat notorietate mai ales in Transilvania §i Moldova de Nord, tehnicile traditionale imbogatindu-se §i ca urmare §i a influenjei sticlarilor proveniti din Tirol §i Boemia. Cele mai importante centre de pictura pe sticla sunt in Transilvania, au tematica predominant religioasa, §i pSstreazS anumite maniere de lucru, culori naturale, o tehnica de conservare prin ardere, dar §i influente stilistice. AstSzi mai exista doar cateva astfel de centre: Nicula, in judetul Cluj, Laz, in judetul Alba, Sibiel-Sibiu, Arpa§ - jud. Bra§ov (Depresiunea Fagara§), Cincu in acela§i judef, ca §i central de la Manastirea SambSta de Sus. O ocupafie traditionala caracteristicS cu deosebire regiunii montane este pastoritul. Este una dintre activitStile caracteristice poporalui roman §i a fost cea mai bine adaptatS condifiilor naturale specifice regiunii montane. Cu nuanfSri la nivelul Carpatilor, pastoritul a fost dominat de sistemul pendular, al iernatului in zonele joase, in depresiunile intramontane sau submontane §i varatului la munte. Ca urmare a acestui tip de pSstorit, in zona montana mijlocie s-a extins prin defri§are subzona paji§tilor secundare, devenita baza furajera esentiala pe timpul verii. Pa§unatul la munte a condus §i la dezvoltarea unui habitat elementar temporar - stana, cu mai multe componente func^ionale, avand ca material de constructie lemnul §i utilizand un instrumentar tipic pentru fiecare componenta. Se remarca prin prezenta acestor elemente Munfii Rodnei, Carpatii Curburii, Muntii Barsei, Munfii Fagara§, Muntii Candrel §i Sebe§, de asemenea zona sudica a Carpatilor Meridionali, in Valcea §i Gorj, care au devenit parte integrants a unui mare areal pastoral carpatic, in conditii socialistorice specifice, determinand deplasSri §i cu caracter transhumant. Aceste deplasSri cu caracter definitiv §i centrifug, au contribuit la extinderea activitStilor pastorale §i in BSrSgan sau Dobrogea, contribuind la dezvoltarea unei adevSrate re(ele de a§ezSri, purtand matricea satelor de provenien|S.
A

O components aparte este cea tinand de gastronomia traditionala. In cadrui acesteia sunt utilizate materii prime obtinute prin mijloace de prelucrare primarS (produse de morSrit) sau produse lactate rezultate prin fermentatie

127

biologicS (sortimente de cascaval, branzeturi) sau produse din carne, condimentate §i conservate prin afumare. Aceste ultime douS categorii de produse alimentare sunt caracteristice regiunilor de cre§tere a ovinelor in zona Covasna-Vrancea, a mocSnimii Bra§ovului, §i MSrginimea Sibiului. Delta DunSrii poate fi inclusS in aceea§i categorie de regiuni cu gastronomie traditionala, doar cS de aceastS datS materia primS o constituie pe§tele. Ruralul carpatic, prin specific al activitatilor, extrapolat atat la regiunea intermontanS cat §i extramontanS, poate fi considerat §i o sintezS de cultura traditionala ce reflects pe de o parte specificul local, dar §i integrarea comunitatilor intr-un ansamblu de credinte, obiceiuri, tradijii, multe din acestea cu radacini dinainte de era cre§tina. Cea mai mare parte dintre acestea se leaga de momentele principale ale viejii, na§tere, casatorie? moarte; de principalele date calendaristice, marcate de sarbatorile din timpul anului; sau de momentele ce prefigureaza inceputul sau sfar§itul unor activitati agricole. Se pot distinge pe parcursul anului momente punctate prin diferite manifestari, precum cele din calendarul bisericesc (sarbatorile de Pa§te, Craciun, Boboteaza, Rusalii sau cele legate de momentele importante ale personajelor cre§tine §i istoria cre§tinismului). O a doua categorie o reprezinta sarbatorirea principalelor momente legate de activitati agricole de primavara, vara, iarna sau de sarbatori pastorale: impreunatul oilor, urcatul la munte, sambra oilor, coboratul de la munte. Acestea sunt reflectate in manifestari populare colective atr&gand spontan §i la date fixe locuitori din teritorii invecinate §i cu ocupatii asemanatoare. Au existat inca din perioada precre§tina locuri de intalnire fixe cu date de asemenea precise, avand ca finalitate §i schimbul de produse, legaturi familiale sau pur §i simplu marcarea unui moment din scurgerea timpului, din incheierea sau inceputul unor munci agricole. Acestea purtau numele de nedei, targuri, sarbatori pastorale. De asemenea, aceste manifestari erau legate §i de momente semnificative in evolujia ciclului vegetal al unor plante sau asociatii vegetale. §i astazi sunt prezente (chiar daca organizarea acestora cu scop de popularizare lea deviat de la cursul lor firesc) targuri precum Targul de fete de pe Muntele Gaina din 20 iulie, Targul Olarilor; festivaluri §i nedei, precum dansul fecioresc de la Sibiu, Dansul batranesc de la Targu Mure§, Junii Bra§ovului, Nedeia mocaneasca de la Covasna, Hora din Prislop; sarbatori de iarna cu costumatie §i literatura folclorica in Maramure§, nordul Moldovei; iarmaroace, care sunt targuri saptamanale, lunare sau anuale, precum iarmarocul de la Faiticeni (prima duminica dupa Pa§te); Sambra oilor (Certeze-Oa§), Nedeia muntilor, de la Fundata-Bra§ov. Satul poate fi considerat o chintesenta a civilizatiei §i culturii traditionale rurale, in special din zona montana, dar §i din alte regiuni ale tarii. Prin fizionomie, prin structura gospodariilor, prin activitati traditionale, tehnologie populara, obiceiuri §i traditii, acesta s-a constituit ca univers aparte inclus intr-o retea ruraia apartinand acelor regiuni-tiri sau tinuturi care au dat unitate coloanei vertebrale carpatice a Romaniei la care s-au grefat toate celelalte tinuturi inter §i extracarpatice. Fiecare dintre acestea §i-au adus contributia la realizarea ansamblului. In Oa§ se mai pastreaza inca componentele satului traditional, cu activitati pastorale, olarit (Vama), §i componenta etno-folclorica.
A

128

Maramure§ul reprezinta in totul sau exemplul eel mai caracteristic al civilizatiei lemnului in Carpati, materializata in arhitectura satelor, in complexul bisericilor de lemn, in componente traditionale ale gospodariilor, ocupatii traditionale (pastorit, prelucrarea produselor textile, oierit, dar §i manifestari folclorice legate de marcarea principalelor momente ale anului, de traditii agrare). Tinutul Nasaudului se remarca prin casele de lemn cu tinda §i tarnat, prin existenta pana nu demult a podurilor din lemn acoperite (infundate), obiceiurilor legate de activitati pastorale. Zona Lapu§-Codru este reprezentate de acelea§i componente ale civilizatiei lemnului, biserici din lemn, gospodarii §i port popular.
Hi

In Bucovina se conserve vechile a§ezari raze§e§ti, cu ocupatii traditionale (olarit, prelucrarea lemnului, prelucrarea produselor textile, dar §i cu manifestari culturale traditionale, mai ales cele din perioada iernii). In zona Ciuc-Giurgeu §i Targu Secuiesc, populate predominant de secui, se remarca a§ezarile cu case din lemn cu portile cu adaposturi pentru porumbei, tehnicile traditionale de prelucrare a lemnului, precum §i cu obiceiuri §i traditii specifice acestei comunitati. Marginimea Sibiului, cu o comunitate de sate avand ocupatii predominant pastorale (Re§inari, Saii§te, Jina, Gale§), au fost §i un rezervor demografic important pentru regiunea extracarpatica. Legat de activitatile traditionale, se conserve §i astazi in cea mai mare masure pastoritul traditional, prelucrarea lemnului, a produselor textile (port popular), precum §i reflectarea in viata spiritual, transpuse §i adoptate §i la sud de Carpati (Novaci, Horezu, Vaideeni). Mehedintiul se remarce cu deosebire in zona montane prin utilizarea ingenioase a unor tehnologii (morile cu ciuture), ceramica traditionale, precum cea de Sise§ti sau sarbatori traditionale (serbetoarea liliacului de la Ponoare).
a

A

Intreaga regiune subcarpatice sudice §1 sud-estice a fost un areal de osmoze intre populatia autohtone §i populatia venite din Transilvania, astfel incat activitetile §i obiceiurile traditional-locale au fost completate armonios cu ocupatii §i traditii provenite din Transilvania: in Goij §i Valcea, constructii de tip cula (la Curti§oara, Cemete§ti, Meidere§ti), ceramice, la Oboga §i Valcea, picture pe lemn la Petri§; in Arge§, in cadrui prelucrerii traditionale a lemnului se remarce lezile de zestre; in Muscel, prelucrarea traditionale a borangicului (metesii) sub forme de marame; in Dambovita, tesutul covoarelor §i realizarea ceramicii; Prahova, case specifice cu ceardac §i ceramica de Puchenii Mari; in Buzeu, casele cu foi§or inalt de la Siriu §i Chio§d, olerit la Calvini §i Plopeasa, cioplitul pietrei la Ciolanu; Vrancea care se remarce prin a§ezarile raze§e§ti mari, prelucrarea textilelor, vase de lemn, ma§ti §i mai ales literature populare (este „Patria Mioritei")Tara Mofilor s-a impus prin activitati: prelucrarea traditionala a lemnului §i valorificarea acestuia in regiunile colinare §i de campie, prin biserici din lemn, activitati de minerit (mai ales aur), mult mai vechi decat inceputurile erei creatine, dar §i printr-o literature popular^ legate de acestea. Bihorul, la contactul Apusenilor cu Dealurile §i Campia Vestice, se impune prin prelucrarea lemnului (lezi de zestre la Budureasa), ceramica la Leheceni, Leie§ti, Vadu Cri§ului, dar §i obtinerea varului.

129

O situatie interesanta in cadrui ruralului este atunci cand in aceea§i localitate coabiteaza mai multe etnii. Este cazul a numeroase a§ezari rurale din Depresiunea Bra§ov, unde au trait romani, sa§i, secui. A rezultat o ambiance rurala originala, in cadrui careia existau cartiere cu arhitectura deosebite, erau prezente edificii de cult apartinand ortodoxiei, romano- catolicismului §i evanghelismului, §i de asemenea se manifestau obiceiuri §i traditii adeseori transmise, adaptate, la care adeseori participa intreaga comunitate rurala. IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate Potentialul turistic, conditiile istorice §i social-economice au condi^ionat in timp edificarea unei baze materiale (amenajari turistice) complexe §i de dimensiuni in general crescande, polarizand fluxuri turistice de o intensitate variabilS §i canalizate in functie de aceastS „ofertS turistica secundara" (Snak O., 1976). Baza materials cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement, alimentatie, transport §i comunicatii, destinate satisfacerii cererii turistice. Aceasta este cea care permite „fixarea la obiectiv" a turi§tilor care intr-un interval de timp prestabilit, dar limitat, valorificS, prin intermediul bazei materiale, componente ale potentialului turistic natural sau antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic §i varietatea formelor de manifestare ale acesteia, se impune in peisajul ale cSrui valente turistice sunt sporite (unitSti montane, colinare, de campie, litoralul MSrii Negre) §i face parte din ansamblul de mSsuri ce concurs la amenajarea turisticS. Dotarea cu bazS materials se face pe baza integrSrii armonioase §i are la bazS urmStoarele principii: al flexibilitStii, functionalitStii maxime, integrSrii armonioase, principiul retelelor interdependente §i, nu in ultimul rand, principiul rentabilitStii, care sS stimuleze, direct §i indirect, efectul multiplicator al activitSJilor turistice. PanS in prima jumState a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistand o conceptie unitarS, fiind tributarS aspectului conjunctural. In ultimele decenii, dotarea cu bazS materials turisticS a fost integratS unor proiecte urbanistice complexe care, din pScate, se caracterizeazS adeseori prin monotonie, urmSrindu-se mai ales functionalitatea acestora §i mai putin integrarea armonioasS in ambianta naturals sau construitS. DotSrile turistice sunt cele ce dau personalitate proprie in cazul amenajSrilor complexe care sunt statiunile importante. (Fig. 7) Realizarea oportunS a unei baze materiale turistice competitive trebuie sS fie insotitS obiectiv, in timp, de o redimensionare a circulatiei turistice, cu cre§terea numSrului de persoane implicate, a duratei sejurului mediu, dezvoltarea turismului de masS, diversificarea formelor de turism. Pe de altS parte, intre componentele bazei materiale turistice §i baza materiala de interes general trebuie realizat §i mentinut un echilibru cu caracter dinamic.
A _

130

Subsist emul stapunilor bilneo-dimatice

Subsistetnul statiunilor climatice montane

Zonele turistice cuprinzand intravilanul stafninii

Compooeatele zone I or turistice ale statiunilor -bftza mMerialide cazare - baas terapeutic* - baza de agrement fi spifiilc verzi -unitlti dc alimetita(ic publicft
Fig. 7. Legaturi §i raporturi ierarhice in cadrui amenajarilor balneoturistice

2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului 2.1. Baza materiala specific turistica apare odata cu dezvoltarea intrun anumit teritoriu a turismului, fiind generatS exclusiv de turism. Se sprijina pe baza tehnica generala §i este legata de nivelul de dezvoltare - modernizare a acestuia. In cadrui acestei categorii sunt cuprinse baza de cazare, baza de tratament, baza de agrement, bazele sportive, unitati comerciale cu specific turistic, categorii de cai de comunicatie utilizate exclusiv in turism. La acestea se mai adauga §i alte dotari pentru servicii speciale, precum echipament turistic de primire §i orientarea celor veniti catre destinafiile solicitate. Dimensiunile §i diversitatea categoriilor de baza materiala turistica sunt direct proportionate cu importanta ofertei turistice primare, cu impactul acesteia asupra cererii turistice. Din aceasta cauza, problema dimensionarii §i diversificarii este una dintre componentele cercetarii §tiintifice, iar de concluziile rezultate §i aplicate vor depinde calitatea serviciilor oferite, stimularea circulatiei turistice §i consumului de produse
A

131

turistice sau dimpotrivS vor conduce la disfunctii intr-un sens sau in altul (fie de slabS utilizare a amenajarilor, fie dimpotrivS, de presiune, saturare, aglomerare §i deci uzurS rapidS). 2.1.1. Capacitatea de cazare reprezinta elementul esential al bazei materiale turistice de care este organic dependents insS§i dezvoltarea activitSJilor turistice. Evolufia acesteia se confimdS pShS la detaliu cu proporfiile §i orientarea turismului. Exists o continuS corelatie intre mSrimea, structura §i gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea §i canalizarea fluxurilor turistice sau cu aparitia de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex. Se remarcS o evolufie in timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasicS, vila (existentS incS din perioada anticS romanS), cunoscuta §i sub numele de casS de odihnS sau tratament, caracteristicS pana la jumStatea secolului trecut §i dominants in aproape toate statiunile balneoturistice din Romania; cabana, unitate adaptatS turismului montan; hotelui, initial prezent mai ales in marile ora§e, pentru ca apoi sS se extindS §i sS devinS adeseori dominant ca §i volum de locuri, dar §i ca impact fizionomic. In perioada postbelicS a fost reconsideratS o altS formS de cazare traditionalS - hanul turistic - devenit motel prin adaptarea functionalS la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea unui turism de masS cu o mobilitate accentuatS rutierS. Timp de o jumState de secol aceste categorii au fost dominante, fiecare aducandu-§i aportul diferenjiat in realizarea dimensiunilor §i structurii bazei de cazare. O trSsSturS comunS a tuturor acestora era apartenenta la proprietatea de stat, chiar dacS unit&Jile sub aspect organizatoric erau utilizate de diferite institutii turistice sau neturistice, apartinand aceluia§i stat omniprezent. DupS 1990, se remarcS aparitia altor forme de cazare care i§i datoreazS existenta §i functionalitatea unor initiative private (pensiuni turistice, sate de vacantS, pensiuni familiale legate de turismul rural, bungalow). Evolutia cantitativS pe ansamblul bazei turistice s-a facut continuu, cu ritmuri diferite de cre§tere. Perioada de maxim cantitativ s-a inregistrat in deceniul VIII al secolului XX, mentinandu-se panS la inceputul anilor '90, cand Romania dispunea de peste 360 000 locuri de cazare apartinand la categorii diferite §i avand concentrSri de asemenea diferite. Ultimul deceniu al secolului trecut se caracterizeazS printr-un declin al volumului bazei de cazare, inregistrandu-se o scSdere continuS panS la 280 000 locuri in anul 2000 de 19,6 %. AceastS tendintS a fost determinatS de un complex de factori intre care se deta§eazS in primul rand uzura mai ales a douS dintre categoriile de cazare, vilele §i cabanele, multe dintre acestea ie§ind din uz sau nemaifiind solicitate din cauza conditiilor precare

132

oferite. Aceea§i tending este reflectatS §i de scSderea numSrului de unitati turistice de la 3344 in 1990 la mai putin de 3100 in anul 2000. Scaderea relativ redusS numeric a numarului de unitati, comparativ cu scaderea numSrului de locuri / ansamblu a fost in mare parte atenuatS de edificarea de unitati de cazare apartinand noilor categorii de cazare. In conformitate cu cele afirmate, se remarca scSderi masive a numarului de locuri, in cazul vilelor (-52,3 %), popasurilor turistice campinguri, (-43,2 %), cabanelor (-34,0 %), dar a motelurilor §i hanurilor (18,8 %) §i chiar hotelurile. Aceasta tendintS este §i mai accentuata prin raportarea la numar de unitati in cadrul fiecSrei categorii: pentru vile, - 109,1 %, pentru campinguri, - 132,9 %, cabane, - 31,7 %. Se remarcS in perioada de dupa 1990 §i o scSdere a interesului pentru taberele §colare, atat prin prisma conservSrii §i modernizSrii spatiilor acestora (scadere de -20,7 %), precum §i a numarului de tabere care s-au redus la jumState. La nivelul judefelor se remarca o concentrare a bazei de cazare in unitStile administrative care dispun de un potential turistic divers §i valoros, amenajat complex. Se deta§eaza in acest sens judeful Constanta care concentreazS peste 46 % din capacitatea de cazare a tarii, urmat de judejele cu un potential turistic montan §i balnear amenajat complex: Valcea - 5 %; Bra§ov - 3,8 %; Harghita - 3,5 %, Prahova - 3,1 %; Suceava - 3 %, §i prin situafia sa particulars, capitala tarii, Bucure§ti - 4 %. In contrast cu acestea, sunt judetele ce se desfa§oara predominant in regiunea de campie §i colinara, §i unde valorificarea unui potential turistic mai sumar sub aspectul tipologic §i cu o putere de atractie relativ redusa, este reflectata §i de gradul de amenajare redus, cu ponderi nesemnificative in ansamblul bazei de cazare de la nivelul tarii: Giurgiu §i Calara§i - 0,1 %; Boto§ani - 0,2 %; Teleorman 0,4 %; Salaj - 0,6 % etc. Ca §i tending a evolutiei bazei de cazare in ultimul deceniu al secolului trecut, se pot distinge de asemenea, cateva situafii. Pe ansamblu, scaderea este de aproape 20 %. Exista judete in care aceste scaderi sunt §i mai accentuate, chiar daca detin potential turistic §i baza materials consistentS: Neamt (-39,2 %) Olt (-35,4 %), Gorj (-38,1 %), Suceava (-83,3 %), Bucure§ti (-65,1%), in acest caz existand tending de a £i scoase din circuit unitati hoteliere, cSrora li s-au dat altS destinatie. Comparativ cu acestea, §i marea majoritate care inregistreazS recul al bazei de cazare, exists §i situa^ii in care aceasta a crescut: Alba (+ 16,4%), Maramure§ (+31,2 %), Vrancea (+38,7 %) §i la care, printre altele au contribuit unitS^ile familiale, servind turismul rural; Boto§ani (+39,3 %), in cazul cSruia este posibil sS fi avut influents pozitia sa in zone de granitS.
t

A

133

La nivelul marilor regiuni naturale §i al categoriilor de concentrare al amenajarilor turistice se menfine in continuare aceea§i ierarhie: statiunile din regiunea litoralului Marii Negre, urmate de sistemul statiunilor balneoclimaterice, dispersate in intreg arealul tarii, dar cu o mai mare concentrare in regiunea montana, regiunea pericarpaticS externa §i interna §i vestul tarii. In ordine urmeaza amenajarile turistice de cazare din Bucure§ti §i re§edinta de judef. Pe locul IV se situeaza domeniul montan cu statiunile climaterice montane §i amenajarile specifice din regiunea muntoasa propriuzisa. O modificare de substanta a intervenit dupa 1990 in privinta apartenentei unitatilor turistice. Daca inainte de aceasta perioada intreaga baza turistica apartinea unor institutii ale statului, specializate in turism (Ministerul Turismului, cu componentele sale ONT, OJT §i BTT) sau apartinand unor ministere sau institutii (Oficiul Economic Central Carpati, Uniunea Centraia a Sindicatelor, consiliile judetene, Ministerul Comertului Interior, Ministerul Agriculturii, Ministerul Invatamantului, Uniimea Centraia a Cooperativelor Me§te§ugare§ti), dupa aceasta §i in mod progresiv paleta proprietarilor s-a diversificat prin aparitia unor categorii noi, care au „erodat" continuu structura unitara anterioara. Astfel de la scindarea in cele doua fonduri, FPS §i FPP, primul §i-a redus continuu ponderea in procesul de privatizare realizata fie de catre societati comerciale, fie de catre societati straine sau persoane fizice. 2.1.1.1. Caracteristicile principalelor categorii de cazare - Hotelurile constituie principala forma de cazare care s-a impus in ultimele patru decenii. Se caracterizeaza printr-o mare putere de adaptare, oferind diferentiat confort superior tuturor celorlalte categorii. Pune la dispozitia solicitantilor o gama variata de servicii. Gradul de inzestrare cu unitati hoteliere este adeseori corelat cu nivelul de dezvoltare socialeconomica a tarii respective. Ca urmare, hotelui este o reflectare fideia a turismului unei tari. Este forma de cazare cea mai solicitata de catre turi§tii international!, mai ales cele cu confort mediu §i ridicat. Unui dintre criteriile de clasificare a hotelurilor este eel legat de gradul de confort, prin care se ia in considerare calitatea §i diversitatea serviciilor oferite turi§tilor intr-o ambianta adecvata. Confortul nu inseamna numai componentele legate de camere §i dependinte, la acestea adaugandu-se un pachet de servicii oferite (sub aspect numeric §i calitativ) prin intermediul unui personal numeros §i calificat. Daca inainte de 1990, principalele categorii de confort erau doar patru (grad I, II, III §i f3ra confort) ulterior Romania a trecut la sistemul de clasificare occidental, cu 5 stele, in prezent,
A

134

ultimele trei categorii sunt reprezentate de un numar redus de unitati hoteliere, injur de 100 (din totalul de peste 800 de unitati). Dintre acestea, doar 20 sunt incluse in categoria 5 §i 4 stele. Nu totdeauna exista o corelatie reaia intre clasificarea hotelurilor, calitatea serviciilor §i preturile percepute pentru ansamblul serviciilor oferite. In categoriile de 5-4 stele se mai gasesc cateva hoteluri din Bucure§ti, Crown-Plaza, Intercontinental, Ambasador, Lido, Atenne Palace-Hilton. Cele mai numeroase sunt hotelurile cu 2 stele, aproape jumatate din total §i sunt amplasate in cele mai multe ora§e mijlocii §i mari, precum §i in majoritatea statiunilor balneoturistice de importanta nationaia §i international^. Noua generatie de hoteluri, fie nou construite sau cele renovate, modemizate §i cu cre§tere a confortului trebuie sa raspunda unor exigente multiple legate §i de diversificarea agrementului (practicarea unor sporturi de interior, existenta piscinelor acoperite, prezenta terenurilor de tenis). La acestea se adauga dotari pentru satisfacerea exigentelor legate de turismul profesional §i §tiintific (sali pentru congrese §i simpozioane, instalatii de traduceri simultane, sali de conferinte, centrale telefonice cu legaturi directe internationale, fax, conectare la Internet). Se mai adauga §i alte componente auxiliare, magazine de specialitate, agentii cultural sportive, firme de impresariat, oficii de schimb valutar, sucursale de banci sau bancomate, spatii inchiriabile unor firme straine sau autohtone. - Un alt criteriu de clasificare este acela dupa marime. Clasele de marimi variaza de la tara la tara. In Romania se deta§eaza urmatoarele categorii: hoteluri mici, sub 50 de locuri, mijlocii, 50-200 locuri, mari, 200500 locuri §i foarte mari, peste 500 de locuri. Acestea din urma sunt in numar de aproximativ 40 de unitati, sunt de reguia hoteluri cu confort de 3, 4 §i 5 stele §i se gasesc amplasate in statiunile balneoturistice cu impact international §i in cateva din marile ora§e ale tarii Din pacate, unele dintre hotelurile foarte mari din statiuni balneoclimaterice sunt utilizate la mult sub capacitate, acest fapt datorandu-se lipsei investitiilor de modernizare §i precaritatea conditiilor oferite pe un fond de degradare continua. Este cazul celui mai mare hotel din tara, la vremea edificarii sale, in 1975, Hotelui Hebe din statiunea Sangeorz Bai. Se remarca adevarate concentrari de hoteluri foarte mari in cateva statiuni §i ora§e: Mamaia (Pescaru§, Meridian), Neptun (Apolo, Amfiteatru, Romanta, Miortta, Doina, Balea), Bucure§ti (Intercontinental, Bucure§ti, Atenn^ Palace-Hilton, Turist), Bra§ov §i Poiana Bra§ov (Carpati, Ciuca§). In raport cu perioada de functionare §i durata medie a sejurului se remarca in primul rand hotelurile cu functionare permanenta, cele din ora§e §i
A

135

stafiuni balneoturistice de importanta nationaia §i internationala §i hoteluri cu durata de functionare sezoniera, predominant intalnite in regiunea litoralului Marii Negre, unde, cu exceptia catorva unitati hoteliere balneare, cea mai mare parte din ele sunt lipsite de instalatii pentru incalzire. Dupa durata medie a sejurului, hotelurile se diferenfiaza in functie de turismul practicat. Astfel in hoteluri din localitati urbane, sejurul este scurt, de 1-3 innoptari. In cazul hotelurilor din statiunile climaterice montane, sejurul oscileaza intre 3 10 innoptari, iar pentru hotelurile de cura din statiunile balneoclimaterice, sejurul depa$e§te 10 zile, ajungand chiar pana la o luna, in functie de durata tratamentului prescris medical. De altfel, hotelurile balneare reprezinta o categorie distincta datorita profilului activitatii lor §i serviciilor oferite. In cazul acestora, s-a aplicat sistemul „tout service", astfel incat intr-o incinta bine delimitata se ofera cazare, alimentatie, tratament, agrement §i aceasta pe o perioada de mai multe zile. In ansamblul unitatilor hoteliere balneare se distinge baza de tratament in cadrui careia sunt valorificate resurse naturale terapeutice (ape minerale, mofete, namoluri terapeutice) sau exista cabinete in cadrui carora se pot oferi un numar variat de proceduri terapeutice medicale. De altfel, o categorie distincta in cadrui personalului este §i cea apartinand personalului medical cu pregatire superioara §i medie. Hoteluri §i complexe hoteliere balneare au fost realizate dupa 1965 in cele mai multe dintre statiunile balneoclimaterice (Vatra Dornei, Sangeorz-Bai, Baile Tu§nad, Sovata, Slanic Moldova, Covasna, Slanic Prahova, Oiane§ti, Govora, Caiimane§ti- Ciciulata, Baile Herculane, Baile Geoagiu, Baile Felix, 1 Mai, Amara, Lacul Sarat), dar §i in cateva din statiunile litorale unde exista astfel de unitati (Eforie Nord, Techirghiol, Neptun). Tendinta de modernizare a statiunilor balneoturistice de dupa 1965, dar §i in cazul statiunilor noi, edificate in sudul litoralului Marii Negre, se leaga in mod organic de realizarea unitatilor hoteliere care, prin numar de unitati, numar de locuri ce le cumuleaza §i mai ales prin impunerea ca §i componenta esentiaia in arealul statiunilor, a condus la realizarea unor adevarate concentrari hoteliere de dimensiuni §i functionalitati multiple. Din acest punct de vedere se deta§eaza cele mai multe dintre statiunile din zona litoralului Marii Negre: Mamaia, cu peste 50 de hoteluri ce totalizeaza mai mult de 20 000 de locuri, Eforie Nord, cu peste 40 de hoteluri, totalizand o capacitate de peste 10 000 locuri, Eforie Sud, cu 30 de hoteluri §i peste 4500 locuri, Neptun, cu 41 hoteluri, totalizand 15 000 locuri, Jupiter, cu 14 hoteluri, cu peste 4500 locuri, Cap Aurora, 10 hoteluri, cu aproape 3000
A A A

136

locuri, Venus, 25 de hoteluri cu peste 7500 locuri, Saturn, cu 18 hoteluri cu peste 8500 locuri. O a doua concentrare de unitati hoteliere exista in municipiul Bucure§ti. In cadrui statiunilor balneoturistice, componenta hoteliera poate sa domine celelalte categorii de cazare, remarcandu-se complexele de unitati hotelier-balneare concepute a funcjiona in jurul unor baze de tratament comune (Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Sovata, Covasna, Baile Herculane, Baile Felix). Pentru statiunile climaterice montane, aceea§i tendinta de modernizare a condus la impunerea unitatilor hoteliere care participa cu o mare parte din capacitatile de primire (Sinaia, Bu§teni, Predeal) sau in care numarul de locuri din hoteluri domina net suma tuturor celorlalte tipuri de cazare (Poiana Bra§ov). - Vila (case de odihna sau tratament) reprezinta o categorie traditionala, amplasata in statiuni balneoclimaterice §i climaterice montane care au ca destinatie: tratament, odihna, agrement. Sunt constructii cu caracter definitiv, cu capacitati de primire pana la cateva zeci de locuri, cu un grad de confort redus, materializat prin camere cu mai multe paturi (trei, patru) decat in cazul hotelurilor §i fara prezenta grupurilor sanitare in camera. Au rol exclusiv de cazare. Aceasta categorie de cazare este cea mai veche §i cu traditie in turismul romanesc, ajungand in perioada interbelica la maximum de extensiune si satisfacand in acea perioada exigente de confort. Cea mai mare parte din vilele construite intre cele doua razboaie mondiale §i chiar mai inainte se remarcau printr-o armonioasa integrare in peisaj, prin stil arhitectonic adaptat acestuia, preluand adeseori influente elvetiene §i austriactiroleze. Ofereau conditii de evadare §i deta§are, in cadrui unor statiuni cu constructii disparate, adeseori despartite de mici areale forestiere. Reprezinta §i astazi o componenta de baza in cadrui capacitati de cazare a unor statiuni, dar din cauza slabei solicit&ri din ultimele decenii, din cauza degradarilor continue, datorita vechimii, dar §i lipsei investitiilor (vilele constituiau destinatii pentru turi§tii sociali, veniti prin sindicat §i Ministerul Muncii, din care cauzS incasarile necesare investitiilor erau reduse), acestea au devenit destinatii din ce in ce mai putin solicitate, reprezentand un exemplu tipic de neadaptare la noile exigente ale turismului. La nivel de numar de unitati, vilele reprezinta eel mai dramatic exemplu de ie§ire din circuitul turistic (eel putin temporal) de la peste 1900 unitati^ in 1990, la circa 900 in prezent. Predominanta acestei categorii de cazare reflectand lipsa de raspuns la semnal a condus, in cazul unor statiuni, precum Borsecul, la
A

137

diminuarea pana aproape de incetare a activitatii acesteia (peste 80 % din capacitatile de cazare ale Borsecului sunt formate din vile, cele mai multe avand o vechime de peste 6-7 decenii). In aceea§i situatie, dar mai nuantata, se afla §i gruparile de vile din statiuni, precum Sangeorz Bai, Vatra Dornei, Lacul Ro§u, Sovata, Baile Tu§nad, Sinaia, Bu§teni, Predeal. In multe dintre cazuri vechii proprietari au intrat in posesia proprietatilor nationalizate in 1948. Pe de alta parte, vilele, capacitati de cazare de mici dimensiuni, vor putea fi mult mai u§or privatizate, cumpSrate, putand apoi fi modernizate §i reintroduse in circuitul turistic la parametri apropiati de exigenfele actuale. - Motelul {hanul turistic). Motelul ca forma moderns de cazare pentru un turism foarte dinamic, legat de circulatia rutierS automobilisticS, a avut ca precursori in etapa preindustrialS, hanurile §i popasurile de po§ta. Acestea indeplineau, comparativ, acelea§i funcfii: gSzduirea pentru o noapte, respectiv schimbarea echipajelor cu tracfiune hipo (un fel de service pentru secolul al XlX-lea). Erau cunoscute hanurile din Bucure§ti: Hanul lui Manuc, Hanul §erban VodS, Hanul Constantin VodS, Hanul Crefulescu sau altele amplasate pe importante drumuri comerciale: Hanul Ancutei, in apropiere de Roman, Hanul La FSgSdSu (eel de la care, practic, s-a pomit in dezvoltarea a ceea ce s-a numit mai tarziu BSile Tu§nad). Unele dintre acestea au fost repuse in circuit, modernizate, cu pSstrarea stilului §i a atmosferei de epoca (Hanul lui Manuc, Hanul Ancutei, fiind asimilate categoriei de cazare - motel). Motelul se individualizeazS astfel prin amplasament, capacitate (dimensiune), mod de organizare a componentelor in ansamblu §i prin funcfionalitate. Din punct de vedere al amplasamentului, in contextul specificului acestei categorii de cazare, se disting cateva situafii specifice, in cadrui cSrora se incadreazS cea mai mare parte a unitS^ilor: - amplasare a motelurilor in lungul principalelor artere rutiere: Carei (Satu Mare), Piatra Craiului (Bihor), Izvoru Cri§ului, Luncani (Cluj), BSlSu§eri (Mure§), Paralela 45 (Prahova), Urziceni (Ialomita), Har§ova (Constanta), §ibot (Alba), Hanul Ancutei (Neamt). - amplasare in lungul arterelor rutiere majore, dar legat §i de statiuni balneoturistice importante §i de mari centre urbane: Izvoru Rece (Sinaia), Vadul Cerbului (Bu§teni), Cozia (CSlimSne$ti), Brazilor (01Sne§ti), Gura Lotrului (Voineasa), Izvoru Mure§ului, respectiv Dumbrava (Sibiu), Turistic (Timi§oara), Ana Lugojana (Lugoj), Bucium (Ia§i), Snagov, SSftica (Bucure§ti);
A

138

- amplasare legatS de trasee transcarpatice la intrare (ie§ire) din zona montanS, in apropierea unor obiective naturale cum sunt lacurile de acumulare sau obiective cultural istorice de rezonan{S: Bicaz, Poiana Uzului, Moroieni, Paltinu, GilSu, respectiv Tismana, Agapia, Sucevita, Orlea, Sarmizegetusa. Din punct de vedere al marimii, motelurile au de la cateva zeci de locuri panS la putin peste 100: RScSciuni - Folte§ti (Galafi - 10 locuri), Tismana (40 locuri), Piatra Craiului (Bihor (42 locuri), Izvoru Mure$ului (96 locuri), Agapia (106 locuri). Edificiile sunt putin dezvoltate pe verticals, cu eel mult doua nivele, (parter §i etaj). Sub aspectul organizarii spatiilor, parcSrile in situajii clasice ar trebui sa se afle in fata camerelor la care accesul trebuie sa se faca din exterior prin intermediul unui palier. in arealul apartinator, dupa 1990, au fost amplasate in foarte multe cazuri benzinarii, service-uri, spatii comerciale, cu profil - produse de utilitate curentS. Serviciile oferite de catre moteluri sunt sumare, comparativ cu hotelurile, in conditia unei medii a sejurului de o inn op tare, in sezonul estival, cu o circulate turistica intense, preluarea unei par|i din cererea pentru cazare de scurta durata (frecvent in week-end), din unitatile turistice din ora§e §i statiuni contribuie la diminuarea presiunii asupra acestora.
A

In sistemul actual de ierarhizare a unitatilor turistice, in functie de gradul de confort, nici unui dintre cele care apartin categoriei hanuri nu este clasificat, in timp ce motelurile apartin predominant la categoriile 1 - 2 stele (in proportii aproape egale fiecare), in 74 % din cazuri. De§i numarul unitatilor a crescut in ultimii zece ani de la 123 la 140 (moteluri §i hanuri), capacitatea de cazare cumulata s-a diminuat §i in acest caz cu 18 %, dovada ca au aparut §i proliferat in special unitati cu capacitate mica de primire. - Cabanele, cronologic se situeaza pe locul III (dupa vile §i hoteluri). Au devenit de la sfar§itul secolului XIX unitati de referinta pentru zona montana propriu-zisa §i erau numite atunci case de adapost. Dupa un inceput timid, cand au fost realizate primele unitati in Bucegi (Pe§tera Babele), procesul de dotare cu cabane a unitatilor montane s-a intensificat (Dochia Ceahiau - 1904), pentru ca in perioada interbelica masivele cele mai reprezentative sub aspectul potentialului atractiv peisagistic sa fie dotate cu cabane: Muntii Barsei, Fagara§, Parang, Retezat, in Carpatii Meridionali, Semenic, Muntii Apuseni, ca urmare a activitatilor asociatiilor de turism sau a unor persoane implicate puternic in organizarea §i promovarea turismului montan (M. Haret, pentru Muntii Bucegi, L. Tzaran, in cazul Muntilor Apuseni).

139

A

In aceasta perioada s-a constituit cu adevarat reteaua de cabane in num3r de peste 200 §i din pacate, ulterior, interesul pentru aceasta categorie s-a diminuat, ca §i sprijinul material, in conditiile modificarii apartenentei §i statutului acestora, precum §i a diminuarii eforturilor pentru modernizare §i adaptarea cabanelor la exigentele noi. Cabanele din zona montana inalta au rezistat in toata aceasta perioada, devenind simboluri, puncte de referinta §i destinatii in masivele de mare atractivitate, datorita §i a unei categorii aparte de "managed", cabanierii, cunoscStori ai muntelui §i turi§tilor, cu traditie de doua generatii §i care sunt pe cale de disparitfe. A§a se explica §i numeroase accidente (incendii) declamjate dupa 1990, rezultat al neglijentei, care au condus la disparifia (chiar §i temporara) a unor cabane cu valoare de simbol din regiunea carpatica (Balea Lac §i Suru, in Muntii Fagara§, Bunloc in Piatra Mare). Ca urmare, declinul cabanelor s-a accentuat §i mai mult dupa 1990, numarul acestora reducanduse dramatic ca numar de unitati (cu 25 %) dar mai ales ca §i volum al spatiului de cazare (34,6 %). Cabana r&m&ne, insa, in continuare unitatea turistica de referinta, pentru regiunea montana trebuind reconsiderate anumite caracteristici ale acesteia in raport cu noile exigente tinand de confort (disparitia in timp a camerelor dormitor comune), acces §i nu in ultimul rand personal calificat, dar mai ales dedicat muntelui. Cabana ca unitate de cazare traditionala §i cu specific ofera §i astazi cele mai putine facilitate peste 50 % nefiind clasificate pe stele, iar 34 % avand doar o stea. Este o situate particulars, din pacate perpetuata, care face adeseori ca iubitorii muntelui sa-§i prefere propriile corturi ca alternativa. Din punct de vedere al pozitiei §i altitudinii, in cadrui masivelor montane, care influenteaza accesul, dar §i intervalul §i durata de functionare, precum §i clasificarea, se pot deta§a cateva categorii de cabana: - cabane apartinand statiunilor, amplasate in perimetrul acestora sau in apropiere, contribuind la completarea §i diversificarea posibilitatilor de cazare, a functiilor statiunii, dar §i la intarirea legaturilor cu domeniul montan: Suhard-Lacul Ro§u, Tivoli-Sovata, Cioplea-Predeal, Piscu Cainelui - Sinaia, Junilor - Poiana Bra§ov, P31tini§, Semenic; - cabane situate la poalele unor masive montane, constituindu-se ca puncte de penetrate §i inceput de etapa in drumetiile montane: Izvoru Muntelui (Ceahiau), Dambu Morii (Piatra Mare), Pe§tera Bucegi, Buta, Rau§or (Retezat), Gatu Berbecului (Candrel), Cumpana (Fagara§);

140

- cabane amplasate in circurile glaciare: Balea Lac (Fagara§), Pietrele (Retezat); - cabane de culme sau creasta, situate in zona subalpina §i alpina: Dochia (Ceahiau), Postavaru, Cristianu Mare (Postavaru), Varful cu Dor, Babele, Omu (Bucegi). Exista o strinsa legatura intre posibilitatile de acces, ca §i facilitate §i diversitate a acestora, §i conditiile oferite. Din acest punct de vedere, distingem cateva situatii: - cabane amplasate in statiuni sau in lungul unor importante cai de circulate rutiera (Dambu Morii, Cumpana); - cabane accesibile prin mijloacele de transport pe cablu (Postavaru, Cristianu Mare, Clabucet Plecare, Miorita, Babele); - cabane accesibile prin mijloace de transport pe cablu, dar simultan §i prin §osele modernizate: Cota 1400, Balea Lac, Balea Cascada, Semenic; - cabane accesibile pe drumuri forestiere sau §osele montane alpine: Rarau, Izvoru Muntelui, Sfanta Ana, Babele; - cabane accesibile doar prin poteci turistice: Fantanele Dochia (Ceahiau), Ciuca§, Piatra Mare, Pietrele, Balea, in Retezat, cea mai mare parte a cabanelor amplasate in circurile glaciare in Muntii Fagara§. In afara cabanelor cu statut turistic propriu-zis, unele masive montane greu accesibile §i lipsite in zona inalta, cu trasee dificile, de alte categorii de cazare (cabane) au fost dotate prin contribujia unor asociatii turistice — sportive, cu o categorie de cazare, refugiu alpin. Acesta este o construcfie u§oara, bine ancorata (pentru a rezista in conditiile de iarna cu vanturi puternice), de mici dimensiuni, cu o singura incapere §i lipsita de personal. Ofera conditii minime de confort pentru sejur scurt §i este utilizata mai ales in cazul declan§arii unor fenomene meteorologice nefavorabile (furtuni vara sau viscole iarna). Sunt amplasate mai ales in masivele intens solicitate, indiferent de anotimp (Bucegi, Piatra Craiului, Fagara§), dar §i altele lipsite de alte mijloace de cazare (Tible§, Calimani). O categorie de o facturS particular^ o formeaza cabanele silvice de vanatoare construite §i amenajate de organele silvice (Ocoalele Silvice) §i servind turismului cinegetic dar §i piscicol. Sunt in numar de cateva zeci, concentrate cu deosebire in zona montana (Maramure§, Bargau, Gurghiu, Vrancea, Fagara§, Retezat, Sebe§), dar §i in zona colinara, de campie sau in Delta Dunarii. Prin amplasament sunt legate de fonduri de vanatoare §i piscicole valoroase. O parte dintre ele au fost modernizate, putand satisface §i
A
m

141

exigentele unei cereri turistice internationale, cu caracter elitist, restransa numeric, dar cu disponibilitati financiare consistente. Campingul (popasul turistic), alaturi de motel se incadreaza in categoria formelor de cazare apirute §i dezvoltate ca urmare a extinderii turismului cu automobilul. Are acelea§i criterii de amplasare ca §i motelul §i se caracterizeazS prin complementaritate, datorita sistemului de functionare sezoniera (estival). Aceasta unitate de primire este formata dintr-un complex de constructii u§oare (casute cu doua, patru locuri), dispersate intr-un areal perimetrat, inchis, §i suprafete pentru posibilitatea de instalare a corturilor puse la dispozijie de camping sau cele ale turi§tilor, la care se adauga componenta de primire, indrumare §i repartizare a turi§tilor, precum §i unitSfi comerciale cu profil alimentar. Campingurile stmt conectate la reteaua electrics, apS §i canalizare (de regulS). Sunt amplasate in lungul marilor artere rutiere (Poiana SSratS, Poiana Largu, Potoci, Strunga sau in apropierea unor ora§e Darste (Bra§ov) sau statiuni balneoturistice (Covasna, Sovata, Borsec, BSile Tu§nad, cu deosebire din punct de vedere numeric §i al capacitStilor de primire, campingurile din statiunile din zona litoralului MSrii Negre, multe din acestea din urmS putand adaposti chiar peste 1000 de persoane. OferS o gamS sumarS de servicii, iar conditiile puse la dispozitie se incadreazS in cea mai mare parte la o stea (peste 55 %) §i in categoria celor neclasificate (peste 25 %). Capacitatea lor de primire oscileazS de aceasta datS in limite foarte largi, de la cateva zeci de locuri la mai multe sute (SISnic Moldova, Covasna, Baile Tu§nad, Sovata, Sat vacantS Constanta, Olimp, Neptun) sau chiar depS§ind 1000 de locuri in toate modalitStile de cazare (Baile 1 Mai sau campingurile din statiunile litorale Jupiter, Saturn, Costine§ti). De§i se remarca aceea§i scSdere dramatics a numSrului de unitati, de la 191 la 82, intre 1990-1998 §i o reducere cu 43 % a capacitStii de cazare, se poate remarca totu§i o tendinta de revigorare a unei pSrti a unitatilor turistice, atat sub aspectul cre§terii capacity de gSzduire, dar §i a modernizSrii acestora. Este cazul unor campinguri amplasate pe mari artere de circulate de importanta europeana §i / sau a celor din apropierea unor ora$e cu potential turistic natural §i antropic (FSget - Cluj-Napoca, Darste. Bra§ov, §trand Targu Mure§) sau a unor statiuni care i§i conserva vechile functii $i putere de atractie (BSile Tu§nad, Covasna, Felix, 1 Mai, dar §i statiunile din zona litoralS). Taberele fcolore au inregistrat aceea§i tendintS ca §i marea categorie clasicS de cazare, cu diminuarea a aproximativ 20 % a capacitStii de primire

142

utilizabile, ca urmare a ie§irii din circuit a numeroase unitSti ce nu corespundeau unor conditii de minimS exigents, mai ales cele cu caracter de improvizatie din spatiile §colare, transformate vara ad hoc in tabere. La aceasta se adSuga §i scSderea interesului in primii ani pentru aceastS categorie de cazare. Taberele se disting prin cateva categorii de amenajare care au preluat sistemul organizatoric anterior. Ele apartin MEC - Directiilor Taberelor, Inspectoratelor §colare sau Ministerului SSnStStii. Se remarcS prin numSrul de unitSti cumuland peste 1000 de locuri (se deta§eazS judetul Constanta, cu 13 complexe de primire, totalizand peste 11 000 locuri, intre care NSvodari este poate singura statiune pentru populatia §colarS in sensul adevSrat al cuvantului), judete cu un potential turistic natural ridicat, mai ales din zona montana joasa §i colinara, care se remarca cu deosebire §i prin conditii bioclimatice favorabile §i stimulative in perioada de cre§tere (Prahova, Dambovija, Arge§, Bacau, Bra§ov, Cara§ Severin, Sibiu). Acestea sunt amplasate §i functioneaza ca unitati distincte: Galaciuc (jud. Vrancea), Blajoaia (jud. Cluj), Arie§eni (jud. Alba), etc.; sau in numeroase statiuni balneoturistice (Calimane§ti - Caciulata, Covasna etc.), adeseori profilate pe tratamentul unor afectiuni specifice varstei copilariei, pulmonar-astmatice in primul caz, cardiologice in al doilea. Taberele sunt §i amenajari cu caracter complex turistic in ora§e (cu deosebire in re§edinte de judet). In acest ultim caz au fost intreprinse modernizSri §i reabilitari ale spatiilor, astfel incat in afara vacanfelor, ele pot functiona §i ca unitati turistice incluse circuitului general. Dupa 1990, in contextul liberalizSrii §i adeseori legiferarii initiativelor particulare, au proliferat alte cateva categorii turistice de mai mici dimensiuni, dispersate pe spatii intinse, atat in cadrui a§ezarilor, dar §i al unitatilor naturale apartinand predominant spatiului carpatic. In acest sens eel mai remarcabil fenomen, prin proliferare §i extensiune spatiala, este eel legat de pensiimile-gospodarii rurale, stimulate in functionare atat prin lege, cat §i prin avantajele concrete ce se profileaza cu conditia unei organizSri pe sistemul real asociativ §i cu sprijin concret prin programe externe sau interne, atat in privinta amenajarilor de la nivel de habitat elementar, panS la infrastructura de comunicatie, sistem de promovare, cunoa§tere §i organizare a retelelor, precum §i in domeniul pregatirii efective a familiilor implicate pentru a primi turi§ti straini §i autohtoni (in probleme de organizare, desfS§urarea unui sejur, cu o durata variabila §i a activitatilor ce sunt incluse acestuia, aspecte legate de insu§irea a eel putin unei limbi de circulate internationala).
A

143

Regiunea carpatica concentreaza mai mult de % din numarul de locuri cumulate de pensiunile familiale rurale (peste 3 900), dispersate in peste 110 localitati din 20 de judete apartinatoare, localitati amplasate in regiuni cu un potential natural complex, dar §i cu un patrimoniu turistic antropic in cadrui cSruia se deta§eaza fie obiective cultural istorice, dar mai ales cele apartinand de civilizatia §i cultura traditionala rurala. (Fig. 8) Ca urmare, regiuni precum Maramure§ul, Bucovina, Neamt, Bran, Rucir, Tara Motilor, dar §i Dobrogea, mai ales localitatile strict legate de litoral (Costine§ti, Vama Veche), de Complexul lagunar Razim-Sinoe (Jurilovca) sau de Delta Dunarii (Cri§an, Mila 23, Mahmudia, Murighiol) sau incadrat acestei tendinte.

1.mara mure?
1 BUCOVI NA 3.

4.vrance a v 7. branrucar ipAdureni2

f.AL9A-BI HOG I.DELTA DUNARII ,
UMargifrimea

wf ami 4 bar6au HiSAUD $. HARGHI TA

SIBIOLLI) JtBANAT- , iOEFILEUL DUNARII ►13.VALC EA

0 4S 50 135km
Fig. 8. Areale reprezentative pentru amenajarile (pensiunile familiale) dezvoltarea turismului rural

La aceste argumente se mai adauga §i faptul ca in regiunea montana, in cea mai parte neintrata in procesul de socializarea a agriculturii de dupa 1962, a permis locuitorilor acesteia sa mentina activitati agricole traditionale practicate in context familial, uneori cu caracter asociativ (mai ales pastoritul de vara la munte), cu un caracter efectiv benefic. Perpetuarea situatiei in care initiativa personaia a fost necesara in ca§tigarea existen^ei, a condus la o mentalitate diferita de cea a categoriei sociale implicata in agricultura marilor unitati, de stat §i cooperatiste, fapt ce s-a manifestat rapid dupa 1990, in gasirea de noi solutii, printre care turismul rural s-a dovedit o alternativa deloc neglijabiia. Turismul rural, materializat prin activitatea pensiunilor turistice rurale, se remarca prin difuzie in spatiu dar §i o vizibila concentrare la nivelul unor

judete §i localitati: Maramure§, cu 25 de localitati, totalizand mai mult de 800 de locuri, in pensiuni, gospodarii rurale, Bra§ov, cu 10 localitati, cu peste 1100 de locuri; Suceava cu 11 localitati cu peste 350 locuri; Bistrita Nasaud cu 9 localitati §i mai mult de 200 de locuri; Covasna cu 10 localitati, totalizand peste 100 de locuri. Intr-o alta categorie pot fi cuprinse judete cu mai putine localitati implicate, dar in cadrui carora se realizeaza o concentrare puternica:
a

3c

Harghita, cu trei localitati, totalizand peste 240 locuri sau Alba, de asemenea cu trei localitati cu 230 locuri.
/V

In ceea ce prive§te concentrarea le nivelul localitatilor, diferentele sunt §i mai vizibile. Din acest punct de vedere se remarca deja o categorie de localitati care prin capacitatile disponibile §i intens solicitate, tendinta mentinuta §i sporita de la an la an (cu solicitari din ce in ce mai mari, mai ales din partea turi§tilor straini). Ace§tia prefera fie venirea cu ocazia unor sarbatori traditionale sau cu activitati specifice locului. Se impun ca a§ezSri pilot care, in timp, vor putea constitui subiecte de analiza §i, prin extrapolare, modele posibile de dezvoltare pentru alte localitati §i regiuni geografice: Botiza, Vadu Izei, Ieud (jud. Maramure§), Vama, Iacobeni, Doma, Arini (in jud. Suceava), Lunca Iivei, Prundu Barg&ului (jud. Bistrita Nasaud), Praid, Lazarea (jud. Harghita), Cernat, Balvanio§, Covasna (jud. Covasna), Lep§a, Soveja (jud. Vrancea), Moeciu, §irnea (jud.Bra§ov), Sebe§ul de Sus, Sibiel (jud. Sibiu), Arie§eni, Garda de Sus, Albac (jud. Alba), Sancrai-Poieni, Bologa (jud. Cluj). De reguia, o gospodarie amenajata pentru a primi turi§ti are o capacitate de 2 — 6 persoane (eel mai ades), dar exista §i situatii, mai rare, cand se poate asigura un sejur de mai multe zile, chiar pentru grupuri de cateva zeci de persoane, in cadrui acelea§i gospodarii (Ocna §ugatag, Bran, Albac sau Sancrai). Regedinfele secundare — casele de vacanta. Aparitia §i proliferarea acestei categorii de dotari, cu efect indelungat pentru turism §i mediu, este o alta trasatura a liberalizarii initiativei particulare, dupa 1990, in contextul in care o persoana sau familie are dreptul de a dispune de mai multe spatii amenajate (apartamente, case - case de vacanta). Ca urmare, energiile §i acumuiarile realizate anterior s-au dupa aceasta data au fost canalizate catre construirea sau procurarea de edificii §i adaptarea acestora scopurilor propuse: case de vacanta, re§edinte secundare apartinand populatiei provenind din mediul urban. Arealele alese predilect pentru amplasamente se leaga de zone §i localitati rurale din spatiul montan, colinar §i zona litorala, cu potential turistic natural sau antropic ridicat; de a§ezari rurale aflate la distanta de cateva zeci de km de centrele urbane fata de locuri de rezidenta a solicitantilor; de statiuni balneoturistice cu infrastructura complexa, la care sunt racordate noile amenajari; sau de lacuri de acumulare ale caror zone limitrofe au devenit adevarate aglomerari de astfel de unitati.

Se contureaza un fenomen actual interesant, avand un caracter alcatoriu, inca, de constituire-conturare a unor adevarate „statiuni" (formate deocamdata doar din case de vacanta de sine statatoare, neincluse urbanistic entitatilor organizate spatial), care au devenit o realitate efectiva a spatiului construit, fie ca apendice distincte ale complexelor turistice clasice (exemple Breaza, Azuga, etc.) sau ansambluri distincte (Cornu - Prahova, Boga - Bihor, Tarnita - Cluj, exemplele fiind mult mai numeroase).
A

In cea mai mare masurS, fenomenul case de vacanta - re§edinte secundare nu este inclus in ansamblul mJsurilor §i conditiilor existente §i prevSzute in P.U.Z.-uri. Din aceasta cauza, in multe din situafii, edificiile nu raspund unor conditii impuse de catre acestea, fiind realizate fara autorizajie de constructie. Efectul este de lunga durata, in contextul necesitafii in perspective de integrare a acestora in structuri habituale coerente, dar §i datorita faptului cS acestea nu sunt racordate la re tele organizate de alimentare cu apa §i canalizare, putand deveni in timp factori de rise in poluarea mediului hidric sau pedologic. 2.1.1.2. Aspecte cantitative §i calitative ale repartifiei bazei de cazare Repartitia spatiaia a capacit&filor de primire se reflecta in densitatea acesteia la nivelul marilor unitS|i naturale. Ea este grupata in areale distincte incluzand categorii de concentrare cu un grad diferit de complexitate, la care se adauga dispersia maxima legata de locality predominant urbane, dar §i de infrastructure rutiera de comunicatie. Din acest punct de vedere se deta§eaz5 litoralul, care grupeazS pe o fa§ie ingusta de cativa km §i lungS de peste 60 km, in jur de 44 % din totalul capacitati de cazare a Romaniei. Ii urmeaza areale cu o dispersie accentuata, a regiunii carpatice §i pericarpatice interne §i externe, care in cadrui statiunilor balneoturistice concentreaza peste 18 % din unitatile de cazare. Cu o condensare mai mare, se remarca statiunile climaterice montane, fie concentrate pe aliniamente cum este eel din lungul Vaii Prahovei, fie la nivel de mari regiuni carpatice, §i care totalizeaza peste 7 % din unitatile §i capacitatile de cazare. Cei mai mare grad de dispersie a bazei de cazare este eel aflat in localitatile urbane §i in lungul marilor trasee rutiere, ce totalizeaza aproape 30 % din baza de cazare a tarii. Ca urmare a acestei situatii, se inregistreaza mari diferenfe ale acestui indice de la 1,5 locuri / km la nivelul tarii, 10-12 locuri la nivelul unor unitati

montane, 15-18 locuri in regiunea subcarpatica, pentru ca in cazul faciei litorale densitatea sa depa§easca 425 locuri / km . Din punct de vedere al complexitafii bazei de cazare se deta§eaza gruparile de unitati turistice in statiuni balneoturistice §i mai putin a celor din ora§e, unde exista eel mult trei categorii de unitati turistice de cazare. Din acest punct de vedere, se pot distinge urmatoarele tipuri de grupari de baze turistice: - statiuni balneoturistice de importanta nationaia §i internationaia, cu o baza de cazare complexa, incluzand cea mai mare parte din categoriile amintite: statiuni balneoturistice (Sovata, Baile Tu§nad, Slanic Moldova, Vatra Dornei, Calimane§ti-Caciulata, 015ne§ti, Govora, Baile Herculane, Baile Geoagiu, Felix, 1 Mai); statiuni climaterice montane (Predeal, Bu§teni, Sinaia, Poiana Bra§ov); - statiuni de importanta nationals, cu un valoros fond turistic, dar cu o baza de cazare limitatS tipologic §i depa§ita adeseori din punct de vedere al confortului §i serviciilor oferite, din care cauza sunt astazi in regres (Borsec, Lacul Ro§u, Paltini§, Stana de Vale); statiuni balneoclimaterice de importanta nationals (Sangeorz BSi) §i internationals (Covasna) sau statiuni litorale (Mamaia, Neptun, Jupiter, Saturn, Cap Aurora) cu bazS de cazare dominatS net de hotel, pana la 80 - 85 %, care a fost edificatS in ultimele trei decenii; - statiuni balneoturistice de importanta nationals §i locala a caror bazS de cazare este dominatS de categoria vile (Izvoare, §uior, Balvanio§, Paraul Rece, Valcele, Belij-Fantanele), sau hoteluri (Ocna §ugatag, Bor§a, Durau, Soveja, Voineasa, Semenic); - ora§e re§edin{e de judet §i capitala tarii cu baza de cazare dominata de hotel §i completata adeseori cu moteluri §i popasuri turistice; - obiective cu baza de cazare de tip hotel, cabana, motel, popas turistic, amplasata pe cai rutiere in localitati rurale cu potential turistic sau in zone montane. In aceasta categorie se remarca unitStile hoteliere cu astfel de amplasament care, in perspectiva, vor deveni statiuni climaterice montane §i pentru sporturi de iarnS (Piatra Fantanele, Balea Lac, Poiana Marului). O alta clasificare §i ierarhizare se poate face in functie de marimea bazei de cazare: - statiuni cu peste 20 000 de locuri de cazare: Mamaia; statiuni cu o capacitate de cazare cuprinsa intre 10 000 §i 20 000 de locuri (Eforie Nord, Neptun); - statiuni cu capacitate de cazare intre 5000 §i 10 000 de locuri: (Sovata, Sinaia, Baile Herculane, Baile Felix, respectiv Venus, Saturn);

- statiuni care totalizeaza o bazS de cazare cuprinsa intre 2 500 §i 5 000 de locuri (Baile Tu§nad, Covasna, Poiana Bra§ov, 1 Mai); - statiuni care totalizeaza o baza de cazare cuprinsa intre 1 000 §i 2 500 de locuri (Vatra Domei, Bu§teni, Sangeorz Bai, Baile Geoagiu, Voineasa); - statiuni cu mai putin de 1000 de locuri: (Lacul Ro§u, Durau, Cheia, Soveja, Slanic Prahova, Ocna §ugatag, Bor§a, BSltSte§ti, Semenic, Vata de Jos, Moneasa, Beli§-Fantanele); A§ezSrile urbane, care au de asemenea o baza de cazare consistenta, se deta§eazS prin capitala tarii, care depS§e§te 8 000 locuri, urmatS de marile ora§e, centre dejudet §i importante centre turistice: Timi§oara, Cluj-Napoca, Bra§ov, Constanta, care au peste 1000 de locuri. Celelalte a§ezSri urbane, in functie de importanta lor social-economicS §i turistica, se ierarhizeazS in ora§e cu capacitati intre 500 - 1000 locuri (Oradea, Arad, Sibiu, Targu Mure§, Craiova, BacSu, Piatra Neamt); 100 - 500 locuri (Alba Iulia, Deva, Bistrita, Miercurea Ciuc, Tulcea), iar celelalte au capacitati de cazare sub 100 de locuri reprezentate mai ales de unitSti hoteliere mici §i mijlocii, cu un grad de confort de 2 stele §i chiar o stea. 2.1.2. Componentele balnear-terapeutice fi cele cu caracter agremental recreativ caracterizeazS statiunile balneo-turistice in primul caz, §i statiunile climaterice montane, in al doilea. 2.1.2.1. Structurile turistice de tratament (terapeutice) s-au realizat, diversificat §i modernizat prin valorificarea in timp a factorilor terapeutici naturali, deosebit de variati, din punct de vedere al genezei §i caracteristicilor, cu un spectru larg de efecte (apele minerale §i termale, emanatiile mofetice uscate de CO2, namolurile terapeutice - peloidele). La acestea se adauga dotSrile tehnice in domeniul investigatiei, analizelor medicale §i ameliorSrii stSrilor de sSnState pe baza unei noi aparaturi §i instrumentar medicale, care au contribuit la diversificarea procedurilor. Toate acestea erau grupate in componentele de profil ale statiunilor balneoclimaterice, urmand 0 anumitS organizare a activitStilor, in functie de complexitatea §i diversitatea factorilor §i a procedurilor utilizate, care completau §i mSreau efectul paleativelor naturiste. PanS in prima jumState a secolului trecut, principalul tip de organizare a componentei balneoterapeutice, in cadrui statiunilor, era eel in care acestea constituiau unitSti de sine stStStoare, cu un statut aparte (pavilioane, cu mai multe sectii). Acest mod de organizare s-a mentinut in cazul statiunii Borsec, de exemplu, determinand, prin mentinerea sa, §i regresul statiunii.

Partial, prezenta acelor componente distincte mai este mentinut partial §i in alte statiuni cu ape minerale §i termale, precum BSile Felix §i BSile Herculane. DupS 1965 a avut succes o nouS modalitate de organizare a componentei balneare a statiunilor, integratS functional §i arhitectural hotelurilor. Ansamblul formeazS un complex hotelier balnear, avand in components adeseori mai multe hoteluri, legate prin pasaje inchise, cu componenta-baza balnearS, cu capacitate de functionare la parametrii unitStilor de cazare anexate. Unui dintre avantajele esentiale prezentate de acest tip de organizare §i desfa§urare a activitStilor de tratament consta din faptul ca era evitat contactul direct, in perioada de realizare efectivS a procedurilor balneare cu componentele climatice (termic, hidric §i dinamic), evitandu-se astfel riscul unor imbolnaviri precoce §i diminuarea efectelor tratamentelor efectuate. Practic, cea mai mare parte din statiunile importante, traditionale §i cu potential hidromineral valoros dispun de astfel de complexe hotelier balneare, care funcfioneaza dupa aceste principii: Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Sovata, Baile Tu§nad, Covasna, Calimane§ti- CSciulata, Baile Herculane, Geoagiu Bai, Felix, 1 Mai, dar §i complexele hotelier balneare din zona litoralului, de la Eforie Nord (hotelurile Meduza, Delfinul, Steaua de Mare) sau Neptun (complexul hotelier balnear Doina). In cadrui acestei componente importante ale statiunilor, se realizeaza tratamente clasice, avand la baza factorii naturali terapeutici, prin cura externa (bai calde), cura interna, tratament cu mofete uscate, impachetari cu namol terapeutic; bai de plante, proceduri complexe, avand la baza efectele electrice §i diadinamice; gimnastica sportiva, desfa§urate atat in aer liber (bai de aer, climatoterapie, jogging) sau in sali special amenajate (fitness sau gimnastica aerobicS, gimnasticS medicals). 2.1.2.2. Amenajarile pentru agrement fi recreative sunt prezente atat in statiunile climaterice montane §i pentru sportul de iarna, statiunile din zona litoralului Marii Negre, in statiunile balneoclimaterice (cu o implicare mai redusS, comparativ cu primele doua categorii), precum §i in ora§ele avand amenajari sportive §i de agrement legate de unitatile hoteliere sau de sine st&tatoare. Aceasta componenta contribuie la diversificarea profilului functional al tuturor amenajarilor turistice, crescandu-le astfel puterea de atractie, §i implicit volumul activitatilor manifestat atat prin efecte sociale, cat §i de natura economico-financiara. Intre componentele cu efect agremental-recreativ se impun in primul rand cele sportive, prezente cu deosebire in statiunile montane §i litorale §i
•A

adaptate conditiilor §i profilului statiunilor respective: amenajari pentru practicarea tenisului de camp, piscine in aer liber §i acoperite, terenuri amenajate special pentru practicarea disciplinelor sportive cu caracter individual sau de grup; amenajSrile pentru practicarea sporturilor de iarna, yahting, sporturi subacvatice etc. in cazul statiunilor balneoclimaterice, amenajarile pentru practicarea sporturilor sunt realizate selectiv, iar activitatile sportive practicabile sunt selectionate pentru a nu intra in contradictie cu paleta afectiunilor tratabile in statiunea respectiva sau (afectiunile aparatului cardio-vascular sau cu caracter locomotoriu, etc.). O a doua categorie o formeaza amenajarile - institutiile culturale, aici fiind incluse bibliotecile, sali de spectacole, teatre, sali de concerte.
A ' . . .

In sfar§it, o a treia categorie o reprezinta amenajarile cu paleta diversa, tin&nd de agrementul §i desf5§urarea activitatilor de noapte: discoteci, night cluburi, sali de biliard, cazinouri, etc. In cadrui amenajarilor turistice complexe, cum sunt statiunile balneoturistice §i marile ora§e, exista alte cateva componente care se implica prin functii, spatialitate §i trasaturi fizionomice distincte, toate aducandu-§i contributia la marirea §i diversitatea posibilitatilor agrementale. - Spafiile verzi sunt componente organice ale statiunilor balneoturistice §i ora§elor, cu o functionalitate multipla. Au un rol social §i recreativ agremental esenfial. Acjioneaza ca factor activ, terapeutic-curativ §i recreativ-agremental; de protectie impotriva noxelor §i a poluarii rnicroclimatelor; de reglare §i mentinere a echilibrului hidrologic §i a fondului hidromineral din statiuni; ca factor estetico-peisagistic al cadrului natural. Prezenta spatiilor verzi in cadrui statiunilor sau a localitStilor cu potential turistic, precum §i la interferenta cu spatiile forestiere invecinate, le confers un loc deloc neglijabil. Pentru statiunile balneoturistice, pornind de la cele de la nivelul mSrii la peste 1000 m (Predeal, P51tini§, Semenic, BSi§oara) in categoria spatiilor verzi sunt cuprinse, pe de o parte, suprafetele amenajate din intravilanul statiunii, in cadrui parcurilor, grSdinilor, areale forestiere, la care se adauga areale silvice naturale, legate direct de acestea. Dimensionarea spatiilor verzi este corelatS cu capacitatea de primire a statiunilor, cu diseminarea acesteia in intravilan §i cu extensiunea zonelor turistice din cadrui cSrora spatiile verzi pot §i trebuie sS ocupe intre 30 §i 60 %. In general cea mai mare parte a statiunilor se inscriu in acest parametru, care oscileazS intre 25 §i 80 %. Extinderea §i componenta spatiilor verzi a constituit §i constituie obiectivul nemijlocit al planurilor de amenajare

integrals, rSspunzand criteriilor functionale. Componenta, extensiunea §i forma acestora diferS de la caz la caz, adaptandu-se conditiilor morfologice locale, preluarea in cadrui acestora a unor areale forestiere preexistente, adaptarea, in realizarea spatiilor verzi, a speciilor de arbori, arbu§ti sau plante decorative, adaptate la conditii climatice locale. Spatiile verzi, mai ales pSdurile-parcuri, au un efect multiplu, in primul rand terapeutic, dar §i unui estetic vitalizant (Cacovschi V.C. 1978), determinat de structura compozitionalS specifics, de arhitectura peisagisticS, toate subordonate profilului ftmctional al statiunilor. Aceste fitopeisaje sunt alcStuite dintr-o multime de componente: trupuri de pSdure, alei §i spatii ocupate cu arbori plantati, boschete cu diferite compozitii §i aranjamente; alei u§or inclinate, mSrginite de arboret, bazine cu apS, fantani arteziene inconjurate de arbori §i arbu§ti. Spatiile verzi, cu deosebire componenta arboricolS, introduc varietate §i pitoresc in geometrismul clSdirilor §i strSzilor, creazS efecte spatiale particulare, precum §i efecte de luminS §i cromaticS, ceea ce duce la cre§terea puterii atractive. AceastS calitate este cu atat mai evidentS cu atat unele spatii verzi §i-au individualizat personalitatea pe parcursul a aproape un secol (Baile Herculane, Vatra Dornei, Slanic Moldova, Borsec, Sovata, Sinaia, Calimane§ti-C&ciulata, Govora, Felix). Statiunile climaterice montane sunt avantajate de contactul direct cu arealul forestier spontan inconjurator, format din specii de varste diferite, §i care poate fi amenajat conform cu necesitatile de activitati (plimbari, cure de aer, atletism, etc.). Statiunile de pe litoralul M&rii Negre, creatie in cea mai mare parte a ultimei jumatafi de secol, au necesitat eforturi deosebite pentru corectarea fizionomica prin crearea de spatii verzi, in contextul existentei unui climat temperat, cu un accentuat grad de ariditate. S-a recurs la solutii interesante, atat in privinja implantarii §i adaptarii unor specii arboricole incluse unor ansambluri forestiere, dar mai ales in contextul conceperii spatiilor verzi in mod diferentiat pentru statiunile propriu-zise, cu spatii construite dens §i unde predomina unitatile de cazare de tip hotelier, comparativ cu ora§ele- statiuni in cadrui carora spatiile verzi apartinand a§ez5rii propriu-zise au fost integrate proiectului de amenajare complexa a zonelor cu functii turistice. in primul caz se remarca spatiile verzi create in cadrui statiunilor Mamaia, Jupiter, Cap Aurora, Venus, iar in al doilea caz eel de la Eforie Nord §i Sud §i mai ales ansamblul realizat in cadrui ora§ului Mangalia - statiunea Saturn.

- Plajele sunt o componenta esentiala a statiunilor litorale, in contextul realizarii triadei faleza, plaja, apa marii. Plajele constituie principala atractie ce canalizeaza in cea mai mare parte deplasarea in timpul zilei a clientelei din cadrui statiunii. Plaja are cateva caracteristici: dezvoltarea in lungime, latimea acesteia, determinate fie de prezenja falezei, sau de existenta in imediata apropiere a unor suprafete lacustre (lagune sau limane marine), care fac din plaja intinse grinduri nisipoase litorale de mari dimensiuni, cum este eel de la Mamaia sau eel care desparte lacul Techirghiol de mare, in cazul statiunilor Eforie Nord §i Eforie Sud. O alta caracteristica importanta a plajei este cea a compozifiei chimice a nisipului (de natura calcaroasa sau silicioasa), de care depinde gradul de absorbtie al radiatiilor solare U.V. De asemenea, calitatea plajei este legata §i de granulometria particulelor nisipoase. Accesul la plajS §i circulatia in arealul acesteia este necesar a fi astfel gandit incat distanfele parcurse sa fie cat mai reduse, in general acelea§i pentru toate unitatile de cazare §i, de asemenea, pentru evitarea aglomerarii pe anumite segmente. Clasificarea plajelor (pe delfini) tine de o multitudine de aspecte, in care, pe langa cele prezentate anterior, se mai adauga amenajarile comerciale §i agrementale amplasate de reguia periferic, dar la mica distanta de spatiile de practicare a curei de soare §i apa; de igiena plajei. - Mjloacele de transport pe cablu fi amenajarile pentru practicarea sporturilor de iarna sunt amenajSri in slujba exclusiva a desfa§urarii unor activitati cu caracter turistic, agremental sportiv. Mijloacele de transport pe cablu sunt utilizate pentru accesul comod §i rapid in zona montanS, dar mai ales catre domeniile schiabile dotate cu partii de schi amenajate. Actiunea de dotare a regiunii montane cu mijloace de transport pe cablu a inceput incS din 1942, cand a fost construit primul telescaun din {ani, in Muntii Semenic. Aceasta tendinta a fost reluatS dupa 1960, cand efortul s-a centrat in special pe construirea urmatorului telescaun /\ >■ la Predeal. In continuare, eforturile de dotare s-au intensificat, cu concentrarea pe zona Prahova, Bra§ov, unde vor fi construite telescaune §i teleschiuri. Anul 1970 a constituit §i anul de cotitura in deplasarea interesului in investitii §i dotare masiva sub aspectul bazei materiale, turistice, marcat de inifierea programelor de edificare a mijloacelor de transport greu pe cablu, care a necesitat cheltuieli substantiate, tehnologie §i nu in ultimul rand interventii semnificative in peisajul montan forestier, respectiv telecabinele. Astfel, intre 1970 §i 1982 sunt realizate cele opt telecabine, dintre care trei in

Postavaru - Bra§ov (Tampa, in 1970, Poiana Bra§ov - Kanzel - 1971, Capra Neagra PostSvaru in 1982), patru telecabine in Muntii Bucegi, legand statiunile climaterice montane, Sinaia §i Bu§teni de acest masiv montan (Sinaia - Cota 1 400 §i Cota 1 400 - cota 2000, date in functiune in 1971, respectiv Bu§teni - Babele - in 1977 §i Babele-Pe§tera, in 1982, care leaga Valea Prahovei cu Valea Ialomitei, peste Platoul Bucegi, traversand unui dintre cele mai spectaculoase sectoare ale abruptului prahovean) §i doar una
A

in Munfii Fagara§ (Balea Cascada, Balea Lac, in 1979). In acela§i interval de timp se mai construiesc telescaune §i teleschiuri in aceea§i zona montana Prahova - Bra§ov, la care se adauga telescaunul §i teleschiul Paltini§, apoi eel de la Mogo§a (Cianga N., Axente Maria, 1996). Ca urmare a moderniz&rii statiunilor balneoturistice din regiunea carpatica (unele statiuni balneoclimaterice devenind multifunctionale, §i ca urmare a dotarilor cu mijloace de transport pe cablu §i a realizarii de partii de schi amenajate) §i aparitiei de noi statiuni climaterice montane §i complexe turistice, dupa 1980 au fost realizate mijloace de transport pe cablu u§oare (telescaune §i teleschi) in cateva dintre acestea §i in paralel cu dotarea in continuare a statiunilor consacrate pentru sporturi de iarna: in 1981 - telescaun §i teleschi la Vatra Dornei, Bor§a, Piatra Fantanele, telescaun la Muntele Mic $i Bunloc, telescaun la Sovata, Straja, Parang- Ranca, apoi teleschiuri la DurSu, Izvoru Mure§ului, Arie§eni, etc. De§i comparativ cu alte {Sri, Romania ocupS o pozitie relativ modesta, efectul dotarii masivelor montane cu aceasta categorie a fost beneficS pentru proliferarea sporturilor de iarnS. DupS 1990, regimul acestor dotSri §i utilizarea lor au fost afectate negativ, in contextul cre§terii preturilor de acces pentru persoane, dar §i a preturilor de intretinere. Sub aspectul concentrSrii mijloacelor de transport pe cablu §i a partiilor de schi amenajate, deservite de acestea, la nivel de masive §i statiuni,. exista cateva dintre acestea care se apropie sau chiar egaleazS statiuni similare alpine europene. Este cazul in primul rand a statiunii Poiana Bra§ov, cu noua mijloace de transport pe cablu (doua telecabine, o telegondolS §i §ase teleschiuri), urmate de Sinaia, cu opt mijloace de transport pe cablu (doua telecabine, doua telescaune §i patru teleschiuri) Predeal, cu cinci mijloace de transport (douS telescaune, dintre care unul dublu §i trei teleschiuri), Bu§teni cu trei mijloace de transport (doua telecabine §i un teleschi). La acestea se adauga cateva statiuni §i complexe turistice care dispun de cate doua mijloace de transport pe cablu, telescaun §i

teleschi (Vatra Domei, Piatra Fantanele, Bor§a, PSltini§, Muntele Mic) sau cate un singur mijloc, telescaun (Straja, Parang) sau teleschi (Arie§eni, Bai§oara, Izvoru Mure§ului, DurSu etc.). (Fig. 9) Lungimea totals a traseelor deservite de mijloace de transport pe cablu a ajuns la peste 5 000 m, impunandu-se Poiana Bra§ov, cu 10 500 m, Bu§teni, cu 8 300 m, Sinaia, cu 7350 m, Predeal cu peste 4 700 m, Balea, cu peste 3 600 m, Vatra Dornei §i Bor§a, cu peste 3 500 m. Capacitatea potentialului de transport cumulate depa§e§te 24 000 persoane / ora (Poiana Bra§ov, in jur de 7 000 persoane / orS, Bujteni §i Predeal, in jur de 2 500 persoane / ora fiecare. Partiile de schi, amenajate §i accesibile cu ajutorul mijloacelor de transport pe cablu, totalizeazS 76 000 metri liniari, din care aproape 3A sunt concentrate in zona Valea Prahovei - Bucegi §i in Poiana Bra§ov. In ultimii ani, cateva din aceste statiuni au fost dotate cu ma§ini de tasat zapada, cu tunuri ce produc zapada artificials. De asemenea un numSr restrans de partii sunt iluminate pentru practicarea non-stop a schiului. Amenajarea partiilor de schi, bob, sSniute, trambuline, legate direct de mijloacele de transport pe cablu, necesitS spre a fi omologate, un pachet precis de mSsuri, care sS le facS conforme cu stas-urile internationale: corectarea defectiunilor de traseu, pentru omogenizarea complexitS^ii partiilor, nivelarea §i inierbarea acestora, organizarea scurgerii apei, fixarea §i consolidarea taluzelor.

POIANA BRA$OV

BO R§A

BOCXMOGO^A

SIN AIA

Pentru construirea partiilor, sunt utilizafi versanti cu dispozitie predominant nordica, cu altitudini intre 1000, 2000 m, neafectati de avalan§e, cu lungimi intre 1 - 3 km §i diferenfe de nivel intre 400
BU$TEN !

LACU RO^U

<0 St*t*n mm TekcM WVTRA —— Tekxhis MysMft DORNEI PH»*sd*' Ofi - - -hrii atrmhtim ■ PRED --EAL UrntXrAcmc Fig. 9. Principalele domenii schiabile din Carpatii Romaniei. - - -fntk tmkraitMe

§i 1000 m. Aceste partii, cu traseu mai mult sau mai putin sinuos, parcurgand sectoare cu pante variabile, trebuie s& aibS latimi de 20 - 30 m. Pentru prelungirea duratei de utilizate sunt necesare mSsuri de intre tinere §i conservare, atat a subasmentului, cat §i a zSpezii. Peisajul modificat prime§te astfel noi componente: culoare

defri§ate §i amenajate pentru mijloacele de transport pe cablu §i partie; statii terminale §i stalpii de sustinere intermediari. Toate sunt compensate de posibilitatea de acces in zona montana rapid, silentios §i nepoluant. Ansamblul mijloacelor de transport pe cablu, partii de schi, bob saniute, sunt parte componenta a amenajarii turistice a unei statiuni climaterice montane §i pentru sporturi de iarna, precum §i spatiului sau functional aferent. In faza proiectarii, este necesara calcularea §i corelarea dimensiunilor, raportata la trei parametrii de baza: capacitatea de cazare a statiunii, capacitatea orara a mijloacelor de transport, gradul de incarcare §i capacitatea de coborare asiguratS de partiile de schi.
a

2.2. Baza materiala cu caracter general 2.2.1. Potentialul de comunicatie Alaturi de celelalte componente ale bazei materiale, caile de comunica^ia aduc o contribute importanta, orientand §i canalizand fluxurile turistice spre areale geografice de importanta majora: regiunea montana, litoralul Marii Negre, regiunile pericarpatice, interna §i externa, statiuni, centre urbane §i spatii rurale cu fond turistic antropic. Infrastructure s-a aflat intotdeauna in legaturi de interdependent*! cu amenajarile turistice §i activitStile care valorifica potentialul turistic §i amenajarile turistice. Varietatea, densitatea, dar mai ales gradul de modernizare a cailor de comunicatie au dezvoltat sau, dimpotriva, au inhibat amenajarile turistice dintr-o regiune data, chiar in situatia existentei unui potential turistic complex §i valoros. In contextul unei amenajari turistice, cu faze cu succesiune logica, infrastructure de comunicatie trebuie sa preceada amenajarea turistica propriu-zisa. Regiunea carpatica, prin pozitia sa centraia, in cadrui teritoriului national, a avut rolul de liant intre teritoriile inter §i extracarpatice. Un exemplu concludent in aceasta privinta este utilizarea Pasului Oituz inca din Neolitic, dovedita de existenta arealului de civilizatie Cucuteni-Ariu§d. De asemenea, din sec. II dupa Chr., se menfin fragmente din drumurile romane in Pasurile Bratocea §i Tihuta. Legaturile transcarpatice au fost stimulate §i intensificate ulterior, pe parculrsul epocii feudale, cand s-au permanetizat drumurile traditionale, pastorale, ale sarii, ale lemnului, ale pacurii §i au devenit de asemenea perene legaturile socio-economice, culturale intre Moldova §i Tare Romaneasca, pe
9 |

de o parte §i importantele centre me§te§ugare§ti, comerciale §i culturale, Bistrita, Bra§ov, Sibiu. Acestea se faceau prin succesiuni de pasuri: ProslopTihuta-Mestecani§; Bucin - Vlahita - Bicaz; Oituz, Teliu BuzSu; Bratocea; Bran-RucSr; Turnu Ro§u - Cozia; Meri§or - Lainici; iar de la sfar§itul sec. XIX, Pasul Predeal. 2.2.1.1. Caile de comunicafie fi transporturile feroviare au devenit modalitatea de deplasare dominants de la sfar§itul secolului XIX §i pe tot parcursul secolului trecut in Romania. CSile ferate au fost edificate in cea mai mare parte intre 1854 §i 1914. De§i in prima parte realizarea sistemului feroviar s-a facut disjunct, in contextul social-istoric de la sfar§itul secolului XIX, incS din aceastS perioadS s-au realizat jonctiunile care ulterior, dupS Marea Unire din 1918, au fost benefice, prin traseele transcarpatice, pentru Romania. In toata aceastS perioada Rom&nia s-a racordat la principalele tronsoane feroviare europene, implicandu-se chiar in organizarea unor curse care prin modul de concepere §i implicare, s-au constituit in adevSrate rute feroviare turistice: cursa Orient Express, initiatS in 1883, ce lega Europa Centrals, cu extindere panS in Europa Occidentals, cu Europa de Sud-Est, avand ca destinatie finals Istambulul. Repartitia spatiala §i infati§area retelei feroviare din Romania este adaptata §i se pliazS pe unitatea centrals carpaticS, caracterizata prin cele douS tronsoane pericarpatic extern, pericarpatic intern, cu caracter inelar, ambele legate prin trasee feroviare transcarpatice, dublate aproape in totalitate de componente infrastructurale rutiere. §i in Romania, transported feroviar a fost eel mai implicat in realizarea legSturii §i a schimburilor, inclusiv cu caracter turistic intre regiunii e (Srii. Este o situatie care se men tine panS cStre a doua parte a secolului trecut, §i este incS un indicator al nivelului de dezvoltare §i al veniturilor medii ale populatiei, incS modeste. Pe parcursul secolului XX §i dupS aceea, statiunile balneoturistice din Romania au fost influentate prin cerere, legatS de acest mijloc de acces, de un anumit nivel de dezvoltare, amenajare §i conservare a potentialului turistic natural §i antropic. Cea mai mare parte a statiunilor balneoturistice de importantS nationals §i internationals, precum §i centrele urbane, au devenit accesibile, din una, doua sau mai multe directii pe cale feratS. Exceptie au facut o serie de statiuni balneoturistice, puternic dezvoltate inca inainte de impunerea transportului feroviar §i care, ulterior, au fost influentate in evolutia acestora.

Pentru statiunile farS acces direct la cSile ferate, mai ales in contextul in care s-a dat dimensiune turismului de masS, coordonat, directionat §i fmantat prin organisme cu caracter social, lipsa accesului direct feroviar, care ingreuneazS accesul §i reduce astfel puterea de atractie, a condus §i sub acest aspect la declinul unor statiuni balneoclimaterice. Exemple clasice sunt: Borsec, in Carpatii Orientali, Moneasa, in Muntii Apuseni, SISnic Prahova, in Subcarpatii Curburii. In cazul acestora erau §i sunt necesare transbordSri, cu implica^ii in consumul de timp, de obosealS §i cu diminuarea confortului inca din faza ce preceda sejurul propriu-zis. DupS 1965 s-au facut eforturi de modernizare a transportului feroviar, in contextul dieselizSrii §i electrificSrii tractiunii §i chiar a parcului de vagoane. Efortul §i investitive realizate in anii 1965 - 1975, nesprijinite ulterior, au reu§it sa conducS la supravietuirea §i mentinerea cererii pentru transportul feroviar §i in prezent, de§i preturile comparative cu cele ale transportului rutier sunt deja in defavoarea transportului feroviar. Exista astazi voinja de modernizare in contextul sporirii vitezei de deplasare §i a cre§terii confortului oferit, acestea devenind o alternative la turismul automobilistic. Regiunea carpaticS a impus infa{i§area §i distributia principalelor magistrate feroviare. Sistemul feroviar romanesc este reprezentat de cele opt magistrale care leagS capitala de toate regiunile tarii, peste Carpati §i fac legStura in continuare cu toate tarile Europei. In cadrui acestora exista inca cateva tronsoane neelectrificate §i nedublate, situate pe intervale care leaga refeaua feroviarS a tarii cu Europa Occidentals. Exemplul eel mai caracteristic in aceastS privintS il reprezintS sectorul Cluj-Napoca - Oradea. Pe ansamblul tarii §i legat de turismul balneoclimateric §i astSzi transportul feroviar se mentine pe primul loc ca optiune. Din aceastS cauzS, este deloc neglijabilS distanta parcursS, legSturile directe existente, timpul de parcurgere §i ritmicitatea curselor zilnice cStre destinatia aleasS. In conditii specifice §i legate de sezonul de maximS solicitare, sunt puse la dispozitie trenuri speciale, care asigurS legSturi zihiice, fie la distante mai mari de principalele centre solicitante, cum este capitala, cStre Covasna, Vatra Dornei, Sangeorz BSi, statiunile din Subcarpatii Valcei, in tot timpul anului, fie suplimentarea in sezonul estival §i - sau in weekend - de garnituri cStre Valea Prahovei sau cStre litoralul MSrii Negre. O categorie aparte o formau panS in anii '60 ai secolului trecut, caile feroviare inguste forestiere, care au avut maximS expansiune in perioada interbelicS, in regiunea carpaticS §i care s-au conservat pe cateva tronsoane

panS spre sfar§itul secolului trecut. Acestea ajunseserS sS se integraze peisajului montan. Ulterior, fiind considerate depa§ite tehnic §i nerentabile, au fost in mare parte dezafectate (sau transformate in cSi ferate cu ecartament normal, cum a fost tronsonul Alba Iulia - Zlatna). In prezent, au mai rSmas cateva trasee de cSi ferate forestiere, de aproape 200 km lungime, intre care se conservS cea de pe Valea Vaserului, intre Vi§eul de Jos §i FSina (incS funcjionala §i parcugand unui dintre traseele de vale caipaticS, in defileu, tipice din Carpatii Orientali); o cale feratS in curbura internS a Carpatilor, intre Covasna - ComandSu, posibil a fi reactivatS mai ales in contextul in care pe traseul acesteia exists unui dintre monumentele tehnice cele mai rare din Europa - un plan inclinat sau calea feratS ingusta - MocSnita - dintre Turda §i Campeni, cu oarecare §anse de revigorare a traseului feroviar carpatic de pe Valea Arie§ului, prin reabilitarea mijloacelor de tractiune §i modernizarea parcului de vagoane (existent inca in conservare). Exista sectoare de cale ferata care, prin traseul parcurs, se constituie ele insele ca destinatii turistice cu valoare peisagisticS. Se remarca in acest sens traseul transcarpatic nordic, intre Ilva Mica - Gura Humor, traversand succesiv doua pasuri de culme, GrSdSniJa §i Mestecani§; traseul transcarpatic, intre One§ti §i Ciceu, cu numeroase tuneluri §i viaducte; traseul transcarpatic, dintre Bra§ov §i Campina, pe vaile Timi§ §i Prahova, parcurgand una dintre cele mai interesante din punct de vedere peisagistic regiuni montane dezvoltate pe calcare §i conglomerate (Muntii Barsei §i Muntii Bucegi) §i cea mai reprezentativS grupare de statiuni climaterice montane din Romania; traseul transcarpatic din Defileul Oltului, parcurgand regiunea de contact dintre Muntii FSgSra§ §i Grupa Parang, cu lacurile de acumulare din spatiul carpatic, Tara Lovi§tei, cu a§ezSri rurale caracteristice §i obiective turistice antropice (MSnSstirea Cozia, ctitoritS de Mircea eel BStran, MSnSstirea Cornet, punctul de vamS Tumul Ro§u, vestigiile antice romane (castrul Arrutela), sau complexul de statiuni din Subcarpatii Valcei; traseul transcarpatic dintre Tara Hategului §i sudul tarii, traversand pasul de culme Meri§or §i defileul Lainici, cu lucrSrile de arts pentru transportul feroviar; traseul transcarpatic din Muntii Banatului, din Depresiunea Hateg cStre Campia Lugojului, cu posibilitate de reintroducere in circuit a singurei cSi ferate cu cremalierS din Romania peste Poarta de Fier a Transilvaniei; traseul de pe Valea Mure§ului, intre Alba Iulia §i Arad, care strSbate una dintre cele mai dense regiuni cu obiective turistice antropice, grupate in situuri urbane §i a§ezSri rurale; traseul transcarpatic Cluj-Huedin-Oradea, ce
A

strSbate una dintre cele mai reprezentative sectoare de vale in defileu (a Cri§ului Repede) din Romania, cuprinzand o mare aglomerare de obiective turistice carstice; traseul de pe Valea Some§ului, ce traverseazS Jugul Intracarpatic, cu legSturS intre Depresiunea Transilvaniei (cu centrele urbane Cluj-Napoca - Bistrita - Dej) cu nord-vestul tarii (Jibou, Baia Mare, Satu Mare). LegStura feroviarS turisticS intre capitala tarii §i litoralul MSrii Negre se mentine, in sezonul estival, alSturi de transportul rutier cu mijloace auto proprii, principala legSturS, care prin vitezS §i, in parte, printr-un confort amendabil, va satisface o cerere turisticS crescandS, care-§i manifests cu adevSrat dimensiunea la sfar§itul fiecSrei sSptSmani, din intervalul iunieseptembrie. 2.2.1.2. Caile de comunicafie rutiere formeaza o adevSratS refea ce acoperS cu densitSJi diferite §i un grad diferit de modernizare intreg teritoriul tarii. Principalele trasee rutiere de importanta nationals §i europeanS, dubleaza §i completeazS traseul cailor ferate. Repartitia teritoriala a principalelor cai de comunicatie rutierS repeta, in mare, pe cea a cailor feroviare, completandu-le mai ales in regiunea montana, pe traseele greu accesibile. Implicarea in deplasSrile pe distance scurte §i mijlocii, revolutionarea in domeniul constructiilor rutiere §i progresele realizate in domeniul construc^iei automobilistice, au facut din acestea principala posibilitate de legSturS intre cei doi poli, ai cererii §i ofertei turistice, §i ceea ce e mai important, implicarea in circuitul turistic, datorita liberei alegeri a traseului, a regiunilor strabatute. De asemenea caile de comunicatie rutiera §i transporturile auto au condus la aparitia de noi tipuri de amenajare turistica (moteluri §i campinguri) §i la proliferarea unor noi forme de turism. Densitatea cailor rutiere este mult mai mare decat a celor feroviare §i exists diferenfieri mult mai mari intre tipuri de cai rutiere reflectate in trasee alese, in ecartament (lafime), nivel de modernizare §i intensitatea optiunii pentru o anumitS categorie sau traseu apartinand unui drum national sau international. In contextul integrSrii inevitabile a Romaniei in structurile europene, reteaua rutiera este unui din componentele esentiale care va facilita sau dimpotrivS va intarzia aceastS comuniune. Eforturile in aceastS directie au fost incepute incS de acum ca^iva ani §i pe langS clasicele deja, dar mai pu^in racordabilele E 68, E 70, E 60, E 85, E 81 sau E 87 se vor impune cu
A

acuitate in primul rand componentele nationale ce se vor racorda la marile coridoare rutiere europene: Coridorul 4, pornind de la Berlin - Praga Bratislava - Viena - Budapesta - Arad (Timi§oara) - Sebe§ - Sibiu - Bucure§ti - Giurgiu spre Bulgaria - Turcia (Istanbul) sau Grecia, cu variantele Arad, Bra§ov, Bucure§ti; Bucure§ti - Constanta; Coridorul 9 face legStura intre nordul Europei §i Tarile Balcanice: Helsinki, Kiev, CernSuti, Siret, Roman, BacSu, Bucure§ti, Giurgiu, Ruse, Bulgaria, Turcia sau Grecia. In perspectivS, Romania se va racorda §i la Coridorul 7 care va urmSri traseul DunSrii pe cale rutierS. Toate aceste trasee vor deveni componente ale drumurilor europene modernizate, fie autostrSzi, fie §osele rapide §i se vor implica in mod nemijlocit §i in canalizarea fluxurilor turistice spre Romania §i sud-estul Europei sau dinspre Romania, cu caracter centrifug spre Europa. Prezenta arcului carpatic, a carei fragmentare a permis individualizarea, in timp, a numeroase trasee de legatura intre regiuni geografice inter §i extracarpatice, cu un parcurs cu mare valoare peisagistica §i urcand la altitudini diferite. Aceste trasee se constituie ca raze, acoperind intreg teritoriul tarii, pornind de la extremitatea nord-vestica peste Pasul Huta Certeze, ce leaga doua din „tarile" cele mai reprezentative din punct de vedere al civilizatiei §i culturii traditionale, pana la inchiderea prin traversarea Muntilor Mese§ului, prin Poarta Mese§ului §i a Jugului Intracarpatic in lungul vaii Some§ului. In cadrui acestui periplu se remarca trasee de inaltime apropiindu-se de 2000 de m, mai ales Transfagara§anul, ce strabate una dintre cele mai reprezentative regiuni montane cu relief glaciar din Romania - Muntii Fagara§ (Alpii Transilvaniei) sau Transalpina, peste Muntii Parang legand peste Pasul Urdele doua regiuni complementare ca §i civilizatie §i cultura, cu influenta mai ales provenind din Transilvania (Novaci §i Poiana Sibiului). Cea mai mare parte din caile rutiere nationale (internationale) §i judetene au fost modernizate (asfaltate sau betonate) in perioada 1965 - 1975, unele conservandu-se §i astazi, chiar daca conditiile de deplasare sunt mai precare decat in urma cu trei decenii. Traseele transcarpatice in sectoarele greu accesibile au necesitat §i lucriiri de arta care se implied in ambianta complexa montana. Pe de alta parte, traversarea Dunarii prin poduri rutiere continue o tradifie inca din perioada antica in legaturile dintre regiunile §i tarile de la nord §i sud de fluviu. Astazi, acestea se realizeaza peste barajul de la Gura Vaii, peste podul rutier §i feroviar Giurgiu-Ruse, podul turier §i feroviar

Cernavoda-Fete§ti, implicat in completarea coridorului 4 sau podul rutier de la Giurgeni-Vadu Oii. Posibilitatile de traversare ale Dunarii §i intensificare a legaturilor cu sud-estul Europei vor fi extinse odata cu darea in functiune a podului rutier dintre Calafat §i Vidin. Pe langa §oselele de utilitate generaia, au fost realizate inca de la sfar§itul secolului XIX, in regiunea carpatica, drumuri care au permis accesul turistic intre zonele joase §i inalte ale Carpatilor, au scurtat distanta intre regiuni de importanta turistica sau au ameliorat accesul catre unele statiuni §i masive montane, prin posibilitati alternative. Din acest punct de vedere se deta§eaza primul drum alpin din Romania intre Sinaia §i Platoul Bucegilor. Aceasta orientare a fost continuata in perioada interbelica, dar mai ales in intervalul de 10 ani. In aceasta ultima parte s-a realizat legatura intre bazinele Bistritei §i Moldovei, peste Rarau, pe traseul Chiril - Campulung; a fost construita §oseaua dintre Durau §i Izvoru Muntelui permitand scurtarea accesului intre cele doua puncte, prin evitarea ocolirii Lacului de la Izvoru Muntelui; a fost realizata §oseaua Baile Tu§nad Bicsad - Lacul Sfanta Ana; s-a facut jonctiunea cu Transalpina, cu acces catre Depresiunea Petro§ani §i Valea Lotrului; s-a realizat legatura prin Depresiunea Beiu§ cu Stana de Vale, statiunea Poiana Bra§ov este accesibila nu numai prin Bra§ov, ci §i dinspre Predeal - Ra§nov. Pe de alta parte, drumuri intens frecventate in Evul Mediu, astazi nu sunt accesibile cu mijloace automobilistice de transport. Exemplul eel mai semnificativ in aceasta privinta este drumul transcarpatic, intre Bazinul Bistritei §i Some§ului Mare, dintre Carlibaba - §ant, care ar scurta, de asemenea, accesul, dinspre estul tarii. Deoarece zona forestiera se suprapune peste cea mai mare parte a regiunii montane, caile de acces create pentru valorificarea economica ale acesteia - drumurile forestiere - pot fi §i sunt utilizate in accesul sau chiar in organizarea spatialS a unei zone turistice. Traseele acestora urmeaza in general refeaua hidrografica, adeseori puternic afectata, atat ca regim al scurgerii, cat §i ca potential biotic sau versanti puternic inclinati, fapt ce a impus un mare volum de lucrari §i masuri speciale pentru consolidare §i stabilitate. Drumurile forestiere se desprind din reteaua rutiera judeteana §i locala, de foarte multe ori modernizata §i, in situatia reducerii sau suspendarii exploatarilor forestiere, pot deveni drumuri forestiere turistice la nivel altitudinal mediu, care patrund in zona montana, pana la limita superioara a padurii.

§oselele forestiere alcatuiesc o refea densa ce face legatura intre poalele muntelui §i zona sa inalta, iar utilizarea lor crescanda in scopuri
•.

m

m

(

tunstice va conduce la modernizarea celor mai reprezentative. In prezent, in Carpati, exista peste 5 000 km drumuri forestiere, cu densitpti osciland de la 30 km /100 km2 pana la mai putin de 5 km /100 km2. Se remarca trasee cu mare valoare peisagistica in Muntii Tible§ pe valea Minghetului, trasee in Caliman, in Muntii Bistritei §i Giumalau, in Muntii Vrancei, in Muntii Ciuca§-Zagan, in Muntii Barsei, Fagara§, Cindrel sau in Muntii Apuseni, cu deosebire in lungul vailor care au sectoare de v&i in chei (in Muntii Trascau, Bihor, Padurea Craiului). Accesul pietonal direct spre zona montana inalta §i deplasarea in cadrui acesteia se fac prin poteci turistice marcate. Acestea se desfa§oara de la poalele muntilor, pe versanti §i in lungul culmilor montane, adeseori pe vechile plaiuri, totalizand cateva mii de km. Dintre acestea se deta§eaza trasee de acces in zona montana §i trasee de creasta sau de culme. Densitatea potecilor turistice oscileaza foarte mult, de la densitati mari inregistrate in masivele calcaroase conglomeratice, de mica extensiune spatiala, dar intens solicitate de catre turismul montan pentru potentialul lor complex (CeahlSu, Ciuca§, Bucegi, Piatra Mare, Piatra Craiului, Muntii Capatanii sau cu unele exceptii Retezatul), pfina la valori foarte scazute, caracteristice masivelor vulcanice §i fli§ului din Carpatii Orientali, Muntilor Parang sau GilSu Muntele Mare. Un numSr destul de mare de masive montane nu dispun practic de o refea constituitS din poteci turistice marcate, nu au ghiduri ca sS descrie aceastS refea, iar rolul potecilor turistice este adeseori preluat de poteci pastorale. 2.2.1.3. Transporturile navale au constituit in secolul XIX §i pana in prima jumState a secolului trecut, unui din mijloacele preferate, pe DunSre §i in croazierele de pe Marea NeagrS. Atu-xirile acestira constau in capacitatea mare de transport, asigurarea unui confort ridicat, cost relativ scSzut, comparativ cu celelalte mijloace de transport, posibilitatea de a cunoa§te regiuni la mare distantS de tarS. In Romania sunt in curs sS fie reluate croazierele pe DunSre, atat in aval, panS la mare, cat §i in amonte, strSbStand tSrile Europei Centrale. De asemenea se intenfioneazS reluarea organizSrii croazierelor in Marea NeagrS, cu destinatii Crimeea, Caucaz, Riviera BulgarS §i TurceascS, dar mai ales excursii pe distante medii in bazinul MSrii Mediterane.
/ V

2.2.1.4. Transporturile aeriene au preluat, mai ales in conditiile actuale de deplasare rapidS §i la mari distance, cea mai mare parte din turismul international receptor, provenit de la mare distantS. Refeaua de aeroporturi internationale constitute din Aeroporturile Bucure§ti-Otopeni, Bucure§ti-BSneasa, Constanfa-Mihail KogSlniceanu, Timi§oara, Arad, Ia§i, la care se vor adSuga Cluj-Napoca, Targu Mure§, Suceava vor deveni in conditiile alinierii la standardele europene, de siguranta, confort §i pachete de servicii, destinatii obi§nuite pentru turistmul international receptor. Cursele sunt deservite de aparate apartinand unor linii aeriene internationale, de cStre firma Tarom sau pe sistemul Charter. Exists o tendintS de aliniere a flotei romane§ti §i a aeroporturilor pentru receptarea oricSrei tip de navS aerianS. Pe plan intern, legSturile se fac intre capitals §i cele 16 aeroporturi, in ambele sensuri. Ponderea componentei turistice este incS redusS, dacS se ia in considerare constul ridicat, comparativ cu eel al altor mijloace de transport. V. CIRCULATIA TURISTICA
5

1. Aspecte generate

Circulatia turistica este una dintre cele trei componente esentiale (alaturi de potentialul turistic §i baza materiala) ce concura la definirea fenomenului turistic. Este elementul sintetic care reflecta eel mai fidel modul §i nivelul de valorificare al potentialului turistic. In acela§i timp, circulatia turistica este §i un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constand in deplasari temporare de populatie apartinand la diferite grupe de varsta, categorii sociale §i care, cantitativ, este comparabil cu eel al deplasarilor pentru munca. Efectul circulatiei turistice este combinat: social, contribuind la posibilitafile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afectiuni, refacerea potentialului biologic sau ameliorarea starii de sanatate, largirea orizontului informational; de acumulare economica, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-§i valorifica perpetuu sau sezonier oferta turistica primara, regenerabila prin amenajare §i adaptare. Circulatia turistica are §i un caracter aleator, acesta decurgand din substratul subiectiv al optiunii, iar volumul acesteia nu este intotdeauna direct proportional cu eel al valorii patrimoniului turistic §i al amenajarilor bazelor materiale. Problema esentiaia este de stimulare a circulatiei turistice, in conditiile practicarii sale in limitele mentinerii echilibrului ecologic, pentru

atingerea parametrilor de eficienta, a ansamblului amenajarilor §i mentinerea constanta a acestora, printr-o politica de valorificare complexa a tuturor factorilor favorizanti. Aceasta include §i diversificarea paletei serviciilor, cre§terea calitatii acestora, aducandu dupa sine, in mod inerent, aparitia de noi forme de practicare a turismului. Caracterul de continuitate sau sezonalitate a functionarii amenajarii turistice, dependent de cererea turistica, la nivelul unuia sau raportat la un interval de mai mulfi ani, pentru intreg ansamblul national sau la nivelul unor unitati naturale ori antropice, dau acesteia (circulatiei turistice) imaginea de vai succesiv, cu amplitudini diferite, cu un maxim in sezonul estival sau maxime repetate la fiecare sfar§it de saptamana, cu inca un varf cu caracter secundar in sezonul de iarna (raportat la nivelul unui an) sau in anii cand sunt introduse in circuit noi obiective. Atunci, presiunea turistica se manifesta cu deosebita intensitate. Se inregistreaza curenfi de circulate turistica foarte den§i, suprapu§i in general marilor axe de comunicatie, supradimensionati in functie de destinatii care pot fi areale (de exemplu litoralul Marii Negre in sezonul estival) sau catre centre de polarizare (statiuni sau ora§e). Acestea devin mai apoi, dupa impactul cerere-destinatie, puncte de dispersie teritorialS la nivel local. Aceasta situatie face ca circulatia turisticS la nivelul unei regiuni geografice panS la nivelul tarii sa fie o succesiune de aglomerSri §i disipSri a cSrei intensitate se atenueaza direct proportional cu indepartarea de ariile de provenienfS ale turi§tilor. Estimarea volumului circulatiei turistice este o problema deosebit de complexS §i care comports un grad apreciabil de relativitate. Aceasta din cauza faptului ca segmente importante de turi§ti, practicand anumite forme de turism „scapS" evidentelor statistice. Se includ in aceastS categorie persoanele ce practicS turismul de sfar§it de saptSmanS farS innoptare intr-o unitate de cazare, cei care se deplaseaza pentru o singurS zi, precum §i cei care tranziteaza prin regiunea respectivS. Cat prive§te numarul de persoane care se deplaseaza in cadrui unei regiuni geografice cu mare extensiune spatialS, acela§i subiect (turistiul) va fi inregistrat in mod repetat de cite ori se cazeazS, reie§ind in final un numar mai mare de persoane fizice decat eel real. Aceasta influenteaza estimarea dimensiunii circulatiei turistice, de§i subiectul in cauza consumS de fiecare data produsul turistic, §i cu acela§i efect economic. Aspectul subliniat este valabil pentru cei care practica turismul de mare mobilitate, itinerant, in zona

montana sau cu destinafie obiective culturale §i mult mai pufin in cazul turismului de sejur din statiuni. 2. Caracteristicile circulatiei turistice Circulatia turistica in Romania a avut o evolutie sinuoasS in diferite etape de dezvoltare ale acesteia. Astfel, pana in perioada interbelicS, turismul era considerat un fenomen elitist, fiind implicate un numar relativ redus de persoane apartinand unor categorii sociale cu posibilitate de practicare. Dezvoltarea social -economics din perioada interbelica, la care se adauga statuarea concediului de odihna platit au oferit conditiile pentru trecerea treptatS la practicarea unui turism de masa, cu implicarea unui numar mult mai mare de persoane, apartinand unor categorii sociale mai diverse. Fenomenul s-a accentuat in special dupa 1955. Pe de alta parte, panS in 1960, exista o circulate turistica aproape exclusiv autohtona. DupS aceastS datS, in conditiile unei deschideri evidente a Romaniei catre Tanle Occidentale, a lansarii politicii de amenajare turisticS, orientata initial catre litoral, §i apoi cStre celelalte regiuni ale tarii, determinata §i de o redresare economics vizibila, se remarcS o cre§tere a cererii pentru produsul turistic astfel realizat in Romania §i din partea altor tari, initial din cele cu regim social politic asemanator, §i mai apoi din tari dezvoltate, precum Germania, Italia, Jarile Scandinave, Israel, SUA. Orientarea fluxurilor turistice internationale era predominant sezoniera, cu solicitarea in principal vara, pentru litoralul Marii Negre §i iama, pentru sporturi de sezon, in stafiunea Poiana Bra§ov §i cele de pe valea Prahovei, preferate cu deosebire de catre turi§tii din Germania Federala. In acela§i timp, se remarca individualizarea unui autentic turism autohton de masa, cu caracter dirijat §i mijlocit prin institutii turistice specializate (Ministerul Turismului, OJT, Organizafiile sindicale). Cu unele fluctuatii, circulatia turistica interna inregistreaza o cre§tere continua, in toata aceasta perioada, pana in 1989, in timp ce cererea turistica internationala s-a diminuat dramatic, incepand din perioada 1975-1980, cu accentuarea acestei situafii nefavorabile in urmatorul deceniu §i datorita degradarii bazei materiale, a diminuarii ca diversitate §i calitate a pachetelor de servicii oferite, la care se adauga problema de viza, de obligativitate de cheltuiala in valuta §i reducerea accesului in unitati de alimentafie publica §i de agrement, intr-un interval restrictiv de timp (orele 10-21). Atat circulatia turistica autolitona, cat §i cea internationala, a
A

inregistrat aceea§i tendinta de diminuare §i dupa 1990. Inlaturarea restrictiilor amintite anterior nu a putut sa compenseze calitata indoielnica a bazei materiale turistice, a serviciilor, cu atat mai mult cu cat prefurile in cre§tere continua nu reflectau serviciile oferite. Din punct de vedere al regimului circulatiei, se mentin, sezonul estival ca varf de cerere, sezonul hivernal ca §i maxim secundar al acesteia, cu cele doua diminuari in anotimpurile de tranzifie. Din punct de vedere a dimensiunii §i directionarii fluxurilor turistice, se pot observa trei tendinte: - orientarea masiva in intervalul iunie-septembrie catre litoralul Marii Negre §i catre statiunile care §i-au mentinut competitivitatea sub aspectul ofertei turistice; - circulatia turistica de propoitii substantial, cu o mai buna repartifie in timpul anului, catre componentele sistemului balneoturistic romanesc; - deplasarea cStre obiective turistice disparate, centre urbane sau catre areale cu obiective turistice cultural istorice. Se remarca mentinerea circulatiei turistice spre zona montana propriuzisS, cuprinzand o masa mai redusa de turi§ti, care vara practica turismul pietonal de munte, iar iarna se orienteaza catre statiunile penru sporturi de iarna. In ceea ce priveijte turismul international, de dimensiuni mai reduse comparativ cu turismul autohton, acesta i§i mentine preferintele existente §i inainte de 1989: catre litoralul Marii Negre, in sezonul estival, care §i anterior perioadei de deelin se menfinea ca principal areal de polarizare; statiunile climaterice montane §i pentru sporturi de iarna din zona Prahova - Bra§ov, mai putin in sezonul estival, cat mai ales iarna pentru sporturi de sezon (cu deosebire turi§tii de origine germanS); un grup de statiuni balneoclimaterice cu factori de curS recomandati pentru rezultate deosebite (apele termale de la Felix §i BSile Herculane, apele minerale carbogazoase, in cazul Covasnei, apele sSrate de la Sovata, nSmolurile terapeutice dar §i tratamentele gerontologice in institutii de profil in arealul Bucure§tiului sau la staUunea Neptun). Un al patrulea pol in reprezintS §i Bucure§ti, capitala tSrii, cu baza turisticS cea mai moderns din tarS, stimuland turismul de cunoa§tere, turismul de afaceri, simpozioane §i colocvii. 3. Principalii indici ce caracterizeaza circulatia turistica 3.1. Evolufia numarului de turifti este semnificativS pentru tendintele care s-au manifestat in toatS aceastS perioadS. Pentru turismul

autohton s-a inregistrat un varf in 1989, dupS care volumul acestui indicator s-a redus cu mai mult de 50 %. Exists in prezent semne de relativS stabilitate §i un inceput de cre§tere, dupS 1998. In privinfa numSrului de turi§ti strSini, tendinta de scSdere s-a mentinut constants in ultimele douS decenii, cu o micS cre§tere in 1990, nesemnificativS, pe fondul dorintei de cunoa§tere a situatiei reale a Romaniei §i, poate, din curiozitate. Contactul direct cu realitSfile au condus la reluarea procesului de scSdere in volum. De abia dupS 2000, firme internationale de prestigiu, care in anii '70, '80 s-au implicat in orientarea de fluxuri turistice internationale spre Romania §i care ulterior s-au retras (Neckerman), au revenit, la acestea adSugandu-se §i altele, precum TUI. Acest efect, care se dore§te a fi de duratS, se datoreazS §i inceputului privatizSrii bazei turismului §i a unei posibile implicatii in aceasta a unor lanturi turistice internationale. 3.2. Numarul innoptSrilor evidenfiazS aceea§i tendinfS de scSdere cu peste 50 % pe ansamblu §i depa§ind acest procent in cazul innoptSrilor realizate de turi§tii strSini. DacS in cazul numSrului de turi§ti inregistrati, pe primul loc se situa municipiul Bucure§ti, urmat de statiunile din zona montanS, statiunile balneoclimaterice §i de zona litoralului MSrii Negre, ponderea innoptSrilor la nivel de mari regiuni polarizatoare se inverseazS, pe primul loc situandu-se litoralul MSrii Negre, urmat de statiunile balneoclimaterice §i municipiul Bucure§ti. Acest fenomen se datoreazS duratei sejurului in statiuni care este incomparabil mai mare, de la cateva zile panS la peste 12 zile, in conformitate cu specificul turismului practicat in zona litorala sau a turismului cu o motivatie precisS, in cazul statiunilor balneoclimaterice. Mobilitatea circulatiei turistice se diferenfiaza in raport cu forma de turism practicatS, reflectatS la randul ei de durata sejurului, minima in cazul turismului itinerant automobilistic, medie, in cazul turismului de sejur practicat in statiunile climaterice montane sau chiar litorale §i durata mare (peste 15 zile) pentru statiunile balneoturistice consacrate. Pe ansamblul tarii acesta a inregistrat o scadere sensibilS, cu nuantSri de la o categorie de amenajare turistica la alta. 3.3. Gradul de utilizare a capacitatilor de cazare este un indice real care reflects intensitatea valorificSrii potentialului turistic natural §i a bazei
j| A , ............ A

de cazare prin care este utilizat acest potential. In toate categoriile de amenajare turistica, dar §i la nivelul unitatilor naturale §i a celor administrative se manifests o tendinta de scSdere a acestui indice, ceea ce conduce la o subutilizare cronicS §i acumularea de deficite financiare. In cei 10 ani, coeficientul de utilizare s-a redus de la 67,2 % la 36,9 % (Melinda Candea §i colab. 1998). AceastS tendintS este mai atenuatS in cazul hotelurilor, dar este de-a dreptul dramatics pentru hanuri unde aceasta s-a redus de la peste 50 % in 1989 la putin peste 10 % in 1998; pentru cabane, acest indice a scSzut de peste 2 ori, iar pentru taberele §colare, reducerea a fost §i mai mare, de peste 4 ori. Se mai mentin stafiuni cu coeficienti de cazare depS§ind 50 %, in cazul statiunii Covasna sau areale intens amenajate, cum este litoralul MSrii Negre, unde coeficientul de utilizare se apropie de 50 %. La nivelul judetelor, situatia reals a puterii de atractie a obiectivelor turistice ce formeazS oferta turisticS este reprezentatS de judefe in care gradul de utilizare, de§i redus intre 45 §i 55 % (jud. Covasna, jud. Constanta, Dambovtia) se gSse§te la distantS mare de alte judefe in care gradul de utilizare a scSzut sub 25 % (Hunedoara, Teleorman, Vrancea) sau chiar sub 20 % (Vaslui). 3.4. Turismul international receptor a inregistrat o scSdere continuS in ultimele douS decenii. De asemenea, §i aria de provenientS a turi§tilor §i volumul venirilor s-a modificat. In prezent, eel mai mare volum de turi§ti strSini provine din tarile vecine Romaniei, la care se adaugS in ordine succesivS Germania, Israel, Italia, Franfa.
f

A

Turismul international emitent este o components a circulatiei turistice, de altfel singura care a inregistrat cre§teri substantiate de la an la andupS 1989 panS in prezent, aceastS tendintS accentundu-se si in anii care urmeazS in conditiile in care interdictiile interne de naturS diferitS au fost eliminate.AceastS tendintS tinde sa ia proprtii pe fondul scaderii competitivitafii ofertei turistice traditionale litorale §i a statiunilor
i>

mat din punct de vedere a calitatii §i diversitatii serviciilor froreturilor discordante, adeseori mai mari decat ale unor an?at pe principii economice sSnatoase ale economiei de i::eaza in mod real concurenta. La aceasta se adauga §i uunor categorii mai largi §i numeroase socio-umane. Se anfii preferenfiale, intr-o prima faza Grecia §i Turcia, scntru ca apoi sa se continue tendinta cu Tunisia §i tarile Franta Italia Spania , Croatia,sau tari mai mici,precum a celor anterioare.Pentru contrasezon se poate constata o r inatii la mare distanta ,din Asia de Sud-Est precum iL lul s3u,, in Canare, sau chiar in Antile. In ultimii ani se - rediorecfiuonare catre ofertele turistice considerate mai v vecine, In Ungaria, Bulgaria.Se constata in ultimii privtx catre ani §i o n ului international emitent, Jfirile vein pentru sporturi de iarna catre )ti lul cea mai nr austriac, partial catre Elvefia §i Slovenia. Pentru In privinta destinatii internationale JI motivatia multiple, libertatea de mi§care a > t pr cuno§tinJ|, ingradita dupa aceasta data de necesitatea practicat in . obtinerii * i mai mare parte din destinatii, micS, Austrl cu restrictii deosebite :v patiul Schengen , dar dupa 2002 §i aceasta piedica a i a liberalizarii accesului catre aceste tari. ssstinafiei, eel mai mare numar de turi§ti se orientau initial T pentru ca ulterior romanii sa circule aproape fara restrictii rate a Europei,(exceptie facand mai ales Marea Britanie). ^are pleaca in tarile Europei Occidentale, sau alte destinatii LUa consta din cunoa§tere, in primul rand, vizita la rude, p odihna §i agrementul, cu sejur de una-doua saptamani, I ii din Turcia, Grecia, dar §i din Croatia sau in masura mai i in pondere, de la an la an, in statiuni din Italia Franta,

balneoclimate i serviciilor, cat tari cu un turn piata unde fur cre§terea veni remarca ca c urinate de Eg. occidentale in Malta care se ; orientare catr Thailanda, cu i poate observe atragatoare di accentuare a . statiunile din s accesului cat solicitantilor i vizelor, pent ; pentru tarile n disparut ca lit

zile, in conformitate cu specificul turismului practicat in zona litorala sau a turismului cu o motivatie precisS, in cazul statiunilor balneoclimaterice. Mobilitatea circulatiei turistice se diferenfiazS in raport cu forma de turism practicatS, reflectatS la randul ei de durata sejurului, minima in cazul turismului itinerant automobilistic, medie, in cazul turismului de sejur practicat in statiunile climaterice montane sau chiar litorale §i durata mare (peste 15 zile) pentru statiunile balneoturistice consacrate. Pe ansamblul tarii acesta a inregistrat o scadere sensibilS, cu nuantSri de la o categorie de amenajare turistica la alta. 3.3. Gradul de utilizare a capacitatilor de cazare este un indice real care reflects intensitatea valorificSrii potentialului turistic natural §i a bazei de cazare prin care este utilizat acest potential. In toate categoriile de amenajare turistica, dar §i la nivelul unitatilor naturale §i a celor administrative se manifests o tendinta de scadere a acestui indice, ceea ce conduce la o subutilizare cronica §i acumularea de deficite financiare. in cei 10 ani, coeficientul de utilizare s-a redus de la 67,2 % la 36,9 % (Melinda Candea §i colab. 1998). Aceasta tendinta este mai atenuatS in cazul hotelurilor, dar este de-a dreptul dramatics pentru hanuri unde aceasta s-a redus de la peste 50 % in 1989 la putin peste 10 % in 1998; pentru cabane, acest indice a scSzut de peste 2 ori, iar pentru taberele §colare, reducerea a fost §i mai mare, de peste 4 ori. Se mai mentin statiuni cu coeficienti de cazare depS§ind 50 %, in cazul statiunii Covasna sau areale intens amenajate, cum este litoralul Marii Negre, unde coeficientul de utilizare se apropie de 50 %. La nivelul judetelor, situatia reals a puterii de atractie a obiectivelor turistice ce formeaza oferta turistica este reprezentatS de judete in care gradul de utilizare, de§i redus intre 45 §i 55 % (jud. Covasna, jud. Constanta, Dambovita) se gase§te la distanta mare de alte judefe in care gradul de utilizare a scazut sub 25 % (Hunedoara, Teleorman, Vrancea) sau chiar sub 20 % (Vaslui). 3.4. Turismul international receptor a inregistrat o scadere continua in ultimele doua decenii. De asemenea, §i aria de provenienta a turi§tilor §i volumul venirilor s-a modificat. In prezent, eel mai mare volum de turi§ti straini provine din tarile vecine Romaniei, la care se adaugS in ordine succesivS Germania, Israel, Italia, Franta. Turismul international emitent este o components a circulatiei turistice, de altfel singura care a inregistrat cre§teri substantiate de la an la andupS 1989 panS in prezent, aceastS tendintS accentundu-se si in anii care urmeazS in conditiile in care interdicfiile interne de naturS diferitS au fost eliminate.AceastS tendintS tinde sa ia proprfii pe fondul scaderii competitivitatii ofertei turistice traditionale litorale §i a statiunilor

balneoclimaterice atat din punct de vedere a calitatii §i diversitatii serviciilor serviciilor, cat §i a preturilor discordante, adeseori mai mari decat ale unor tari cu un turism bazat pe principii economice sSnatoase ale economiei de piata unde functioneaza in mod real concurenta. La aceasta se adauga §i cre§terea venitului unor categorii mai largi §i numeroase socio-umane. Se remarca ca destinatii preferential, intr-o prima faza Grecia §i Turcia, urmate de Egipt, pentru ca apoi sa se continue tendinta cu Tunisia §i tarile occidentale in special Franta Italia Spania , Croatia,sau tari mai mici,precum Malta care se adauga celor anterioare.Pentru contrasezon se poate constata o orientare catre destinatii la mare distantS ,din Asia de Sud-Est precum Thailanda, cu litoralul sau,, in Canare, sau chiar in Antile. In ultimii ani se poate observa §i o rediorectiuonare catre ofertele turistice considerate mai atrSgStoare din tari vecine, Ungaria, Bulgaria. Se constats in ultimii ani §i o accentuare a turismului international emitent, pentru sporturi de iarna catre statiunile din Tirolul austriac, partial catre Elvefia §i Slovenia. In privinta accesului catre destinatii internationale multiple, libertatea de mi§care a solicitantilor a fost ingrSditS dupa aceasta data de necesitatea obtinerii vizelor, pentru cea mai mare parte din destinatii, cu restrictii deosebite pentru tarile din spafiul Schengen , dar dupa 2002 §i aceastS piedicS a dispSrut ca urmare a liberalizSrii accesului cStre aceste tariA

In privinfa destinatiei, eel mai mare numSr de turi§ti se onentau initial cStre tSrile vecine, pentru ca ulterior romanii sS circule aproape fSrS restrictii in cea mai mare parte a Europei,(exceptie facand mai ales Marea Britanie). Pentru cei care pleacS in tarile Europei Occidentale, sau alte destinatii motivafia principals constS din cunoa§tere, in primul rand, vizitS la rude, cuno§tinte, dar §i odihnS §i agrementul, cu sejur de una-douS sSptamani, practicat in statiuni din Turcia, Grecia, dar §i din Croatia sau in mSsurS mai mica,dar crescand in pondere, de la an la an, in statiuni din Italia Franta, Austria, Spania. VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE
(TIPURI §1 FORME DE TURISM) 1. Aspecte generate

Turismul, ca fenomen in continua mi§care comports trei faze cu caracter ciclic §i de durate diferite: deplasare de la re§edinfa spre zona

turistica preferatS; consumarea timpului liber disponibil la destinafia turistica; revenirea la activitStile cotidiene care marcheazS inchiderea circuitului (a ciclului).
| | X

Segmentul spatio-temporal intermediar este eel mai important. In cadrui acestuia se produce, in mod nemijlocit, impactul turist - obiectul §i scopul deplasSrii sale, cu influente reciproce. Modalitatea de petrecere a timpului liber la destinafia turistica poate fi abordatS §i analizata din multiple unghiuri de vedere. In functie de o serie de criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde §i analiza categorii diferite de turism, cu individualizare in tipuri §i forme. Unui dintre criteriile cele mai importante de abordare este eel legat de
A ' . ' . . ' • . .

motivafia deplasarii. In functie de acest cnteriu se disting: un turism balneoclimateric, conditional de prezenta unor factori naturali de cura (climatici sau hidrologici), a unor amenajari caracteristice, prin intermediul cSrora se valorificS ace§ti factori; turism de recreere, care este un tip reprezentativ, determinat de polarizarea catre componente ale cadrului natural; turismul cultural este reprezentativ, generat de obiective sau complexe de obiective de origine antropica §i se remarca prin mobilitate, dinamism §i un mare grad de dispersie; turismul complex imbinS toate cele trei categorii amintite §i este stimulat de existenta unei oferte turistice de mare valoare §i diversitate. Alte criterii utilizate in identificarea modalitStilor de practicare §i a efectelor acestora, se impun ca paleative la criteriul analizat anterior. Astfel, in functie de provenienfa turiftilor, exista un turism intern, practicat de turi§tii autohtoni, in interiorul teritoriului national sau un turism international, cuprinzand turi§tii proveniti din alte tari, avand ca destinatie Romania, motivatii diferite §i areale turistice preferate; In functie de modalitatea de organizare, exists un turism neorganizat, individual sau de grup restrans (familie) care solicits servicii turistice la destinatie §i un turism organizat, de grup, in conditiile cand se recurge la serviciile unei firme de intermediere (tur operatori), prin intermediul cSreia se procurS seturi de servicii rezervate in devans de la destinafia turisticS; mai exists un turism semiorganizat, combinatie dintre cele douS, cand persoana sau grupul se deplaseazS in tara de destinatie, procurandu§i o parte din servicii de la firme de specialitate.
In functie de regimul circulatiei turistice, aceasta se poate desfS§ura continuu pe tot parcursul anului, fund caracteristic cu deosebire statiunilor

balneoturistice cu regim permanent de functionare sau cu regim discontinuu sau sezonier, legat de practicarea unor anumite activitSti dependente de conditiile naturale predominant climatice. Este caracteristic in acest sens turismul estival legat cu deosebire de destinatiile litoral maritime sau turimul hi vernal, de practicare a unor sporturi dependente de stratul de zSpadS. La destinatie, turistul petrece un sejur mai lung sau mai scurt, astfel meat, durata sejurului devine un alt criteriu de clasificare in trei mari categorii: turism de sejur de lungS durata, care este legat de statiunile balneoturistice §i caracterizandu-se prin durate ale sejurului intre 20 §i 30 de zile §i chiar mai mult; turism de duratS medie, incluzand sejururi intre 10 §i 20 de zile, legat tot de statiunile balneoturistice, in special a celor climaterice montane §i marine $i turism de scurtS duratS, pe douS, trei zile, la distante mici §i medii, §i practicat adeseori la sfar§it de sSptSmanS (turism de weekend). Alte criterii, care prin aplicare, conduc la surprinderea §i altor tipuri de turism, sunt cele legate de gradul de mobilitate, criteriul structurii de varstS, criteriul distantei parcurse de la re§edin(S pana la destinatia turisticS etc. In cadrui acestei diversitSti de practicare, tinand de motivatii §i celelalte criterii, se disting cateva modalitSti de bazS de practicare a turismului, care se impun prin traditie, forme de exteriorizare, impact complex asupra arealelor implicate §i gradul diferentiat de contribute in amenajarea turisticS a spatiului §i in organizarea teritorialS generals. 2. Categorii principale de turism 2.1. Turismul balneoclimateric Se practicS in statiunile profilate pe utilizarea in scopuri balneare a unor resurse naturale, in special resurse hidromineraie §i termale, emanatiilor mofetice, a nSmolurilor terapeutice, pe un fond climatic §i bioclimatic (montan, de litoral marin sau de saline) cu efecte benefice. Se adauga acestora, proceduri terapeutice §i tehnici moderae ce completeaza §i accentueaza efectul factorilor naturali.

Este prima forma de turism practicata in ordine cronologica, care a condus totodata la o forma coerenta de amenajare turistica — stafiunea — a carei dimensiune §i complexitate a evoluat in timp. Calitatea factorilor terapeutici naturali, modalitatea de amenajare spre utilizare a acestora, puterea de atractie catre aceste componente de complexitate diferita, a condus

in timp la diferentierea ierarhica, in statiuni de importanta nationaia §i internationala; statiuni cu impact regional §i statiuni de mica dimensiune §i cu amenajari sumare, avand o importanta locaia. Turismul balneoclimateric este practicat intr-un numar de cateva zeci de stafiuni care au alcatuit §i alcatuiesc osatura sistemului balneoturistic romanesc, cu trixnitere in timp pana la antichitatea romana, Acestea sunt prezente in toate marile regiuni naturale ale tarii: in Carpati (mai ales in depresiunile intramontane) §i legate cu deosebire de aureola mofetica (Vatra Dornei, Sangeorz BSi, Baile Tu§nad, Slanic Moldova, Covasna, Baile Herculane, Geoagiu Bai, Moneasa, Vata de Jos); in regiunea subcarpatica (Baitate§ti, Oglinzi, Targu Ocna, Slanic Prahova, Sarata Monteoru, Pucioasa, Calimane§ti - Caciulata, Baile Govora, Baile 01ane§ti, Bala, Sacel); in Depresiunea Transilvaniei, valorificand cu deosebire apele minerale §i lacurile sarate (Sovata, Ocna Sibiu, Bazna, Cojocna); in partea de vest a tarii, unde sunt valorificate in special apele termale (Felix, 1 Mai, statiuni mai mici precum Calacea, Boghi§ sau in localitati precum Marghita, Oradea, Satu Mare) sau statiuni disparate in regiunea joasa colinara (Strunga) sau de campie (Amara, Lacul Sarat). La acestea se adauga statiunea Techirghiol, profilata exclusiv pe valorificarea unor factori naturali de cura (ape sarate §i namoluri sapropelice) §i partial Eforie Nord §i Sud. Capacitatea de primire a acestora este de aproape 20 % din totalul existent. Turismul in statiunile balneoclimaterice, de§i in prezent marginalizat §i aparent desuet, ramane o categorie reprezentativa pentru turismul romanesc, fata de care se manifesta in continuare un grad de fidelitate accentuat, din partea unor categorii sociale §i de varsta (mai ales categoria de varsta a Ill-a). Noile orientari ale turismului catre modalitati mai dinamice §i catre diversitatea activitatilor, vor impune reconsiderarea amenajarii lor viitoare, astfel meat ele sa devina oferte acceptate de categorii mult mai variate de turi§ti. Aceste considerente, in situatia cand vor fi aplicate (se are in vedere mai ales reconsiderarea de substanta a categoriei vilelor, atat prin nivelul de modernizare pe care ar trebui sa-1 suporte, dar mai ales prin reconsiderarea §i diversificarea functiilor acestora, toate posibile printr-o privatizare oportuna).
A

In cadrui statiunilor §i a turismului practicat, se diferenfiaza nuantat profile functionale care caracterizeaza unele statiuni, devenite emblema a acestora: cardiovascular (Covasna, Vatra Dornei, Baile Tu§nad), afectiuni digestive (Sangeorz Bai, Slanic Moldova), afectiuni ginecologice (Sovata), afectiuni ale aparatului locomotor (in cazul statiunilor cu ape termale sau cu surse hidromineraie clorurato-sodice de mare concentratie).

Specificul activitatii dominante impune adeseori restrictiv sejururi mai ales in cadrui statiunii, dar §i cu deplasari la distante scurte, ceea ce conduce la individualizarea ansamblului statiunilor ca §i categorii relativ enclavice §i cu implicare redusS in cadrui spafiului inconjurator. Diversificarea profilului functional va contribui la diminuarea acestui caracter oarecum exclusivist §i nu in toate cazurile benefic. 2.2. Turismul climateric montan pentru odihna, agrement este o alta forma de turism de statiune (sejur), practicat in cadrui statiunilor climaterice montane dispersate in arealul Carpatilor cu o mai mare concentrare in arealul Prahova - Bucegi §i Bra§ov. Este a doua categorie de turism §i forma de amenajare turistica in ordine cronologica. Amenajarile turistice sub forma statiunilor de dimensiuni diferite (de la aproape 5 000 de locuri pana la cateva sute de locuri) §i cu dotSri aferente de o complexitate diferita, apartin in exclusivitate spatiului montan §i sunt legate de componenta peisagistica mulata pe factorul relief, precum §i pe conditiile climatice §i bioclimatice stimulative pentru odihnS §i agrement. Concentrarea traditionala §i cea mai importanta de statiuni din cadrui Carpatilor este cea care se leaga de arealul amintit (Sinaia, Bu§teni, Azuga, Predeal, Paraul Rece, Timi§ §i mai ales Poiana Bra§ov), la care se adaugS statiuni disparate in teritoriu, dar a caror aparitie §i dezvoltare se leaga cu deosebire de conditiile morfopeisagistice de exceptie (Durau, Cheia, Bor§a, Muntele Mic, Bai§oara), dar §i de traditie (Paltini§). Se remarca individualizarea unor nuclee de amenajari relativ sumare, dar cu unitati reprezentative, care dispun astazi §i de componente conexe, dar importante in perspective, astfel meat se constituie puncte de plecare pentru noi statiuni (Piatra Fantanele, Balea Cascade, Poiana Marului). O categorie in curs de edificare o poate forma §i grupul statiunilor legate de prezenta unor acumulari lacustre din zonele montane (Voineasa, Vidra, Valiug, Trei Ape, Beli§-Fantanele, Floroiu, Remeti). Spre deosebire de turismul practicat in statiunile balneoclimaterice, in situatia de fata durata sejurului este mult mai redusa comparativ cu paleta diversS de activitati desfa§urate fie in cadrui statiunii, fie in regiunea apropiata acesteia, fie la distance mai mari, in plinS regiune montana. 2.3. Turismul montan este o componenta importanta, care leaga, prin profilul activitatii, cele doua categorii de statiuni, incluzandu-se in tendinta de diversificare a activitatilor in statiune §i de conferire acestora a polifuncfionalitatii, dar §i de includere a muntelui, prin caracteristicile sale

morfopeisagistice (altitudine, componente morfologice, energie, panta, expozitie a versantilor) in circuitul turistic. 2.3.1. Turismul pentru sporturi de iarna este o forma de turism sportiv, care se interconditioneaza cu celelalte activitati din statiunile climaterice montane, fiind practic legat de aceste statiuni. Este dependent de anumite conditii morfoclimatice, pe de o parte, de dotSri caracteristice in spa^iul mijlociu al muntelui, intre statiuni §i regiunea inalta, precum §i de infrastructura specifics din statiunile ce servesc de baza de desfa§urare. Practicarea turismului pentru sporturi de iarna este stimulatS §i de crearea unei infrastructuri tehnice, formate din mijloace de transport pe cablu §i partii amenajate. Se remarcS, din acest punct de vedere, cu o dezvoltare la scara comparativS pentru Romania, regiunea montanS Bucegi — Muntii Barsei, care concentreazS peste 60 % din mijloacele mecanice pe cablu din lungimea partiilor §i din turi§tii care sunt atrasi de acest sport: Sinaia, Bu§teni, Predeal, Poiana Bra§ov. Beneficiind de conditii naturale favorabile §i alte statiuni, chiar §i balneoclimaterice, au prelungiri cStre zona montanS sub forma domeniilor schiabile amenajate mai sumar: Mogo§a, Bor§a, Vatra Dornei, Piatra Fantanele, DurSu, Sovata; in Carpatii Meridionali, Balea Lac (care, in perspectivS, va deveni una dintre cele mai reprezentative statiuni pentru sporturi de iamS din Romania), PSltini§, Ranca (Parang), Straja (Muntii Valcan), Muntele Mic; in Carpatii Occidentali, Semenic, Arie§eni, BSi§oara, Stana de Vale. Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarnS sunt limitate de intervalul reslrictiv de practicare, raportat la perioada de iarnS, cu strat de zSpadS favorabil, ca §i grosime, stabilitate §i persistentS. Intervalul de practicare poate fi prelungit cu avansarea in altitudine unde, la peste 2000 m, sezonul poate sS se extindS pe aproape 6 luni. 2.3.2. Turismul itinerant montan se leagS de zona montanS la peste 1500 m, fiind dependent de cSi de acces de o facturS aparte (poteci turistice, drumuri forestiere), precum §i de factori naturali morfopeisagistici ce atrag o categorie relativ restransS de iubitori ai muntelui. 2.3.2.1. Turismul de drumefie montana este foarte rSspandit §i stimulat de valoarea peisagisticS de o mare diversitate a regiunii montane inalte, dependents de substratul litologie §i de inveli§ul vegetal ce inregistreaza etaj area altitudinala. In cadrui periplului montan §i in functie de altitudine se strSbat o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin §i gol
A

alpin) in cadrui cSrora se deta§eazS forme de relief legate de procese morfologice glaciare §i postglaciare diferenjiate §i in functie de litologie. Consacrate pentru drumetiile montane sunt masivele calcaroase §i conglomeratice (RarSu, Ceahiau, Ciuca§-ZSgan, Bucegi, Postavaru, Piatra Craiului, CSpStanii, Retezatul sudic, Muntii Bihor; masivele inalte, cu relief glaciar (Rodna, FSgSra§, Parang, Retezat), masivele vulcanice, Gutai, CSliman, Gurghiu, Harghita sau Metaliferi. Punctele nodale in desfS§urarea drumetiei montane sirnt cabanele amplasate in pozitii favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat §i din punct de vedere al amplasSrii in apropiere de obiective turistice cu impact. 2.3.2.2. Turismul - alpinism este o forma exclusiv sportivS a turismului montan, practicat de o categorie restransa de persoane cu aptitudini fizice deosebite §i antrenate special pentru aceasta. Practicarea alpinismului solicits conditii morfologice deosebite: versanti cu pante abrupte, ridicaji panS la verticals (chiar surplombati) §i energie de relief mare de sute de metri. Pentru aceastS formS de turism sunt preferate masivele calcaros conglomeratice care prezintS abrupturi puternice la marginea platourilor suspendate. Din acest punct de vedere se remarcS versanti de est §i nord-est ai Muntilor Bucegi, cu peste 60 de trasee (Jepii Mici, cu 5 trasee, Caraiman, cu 15 trasee, Co§tilea, cu 26 de trasee, Moraru, cu 10 trasee, Buc§oiu, cu 7 trasee. In afarS de Bucegi §i alte masive se preteazS la activitSti de alpinism: RarSu, Muntii HS§ma§ (cu Cheile Bicazului), Muntii Piatra Craiului, precum §i majoritatea sectoarelor de chei din Carpati (exemplu Cheile Turzii).
A

2.4. Turismul de litoral maritim se leagS de jumStatea sudicS a litoralului MSrii Negre, cu cea mai importantS concentrare de amenajSri turistice, reprezentand peste 40 % din totalul capacitStilor de cazare, concentrate in 15 amenajSri complexe de tip statiune, a cSror mSrime oscileazS de la 1000 de locuri la peste 20 000 locuri (Mamaia). Factorii de atractie sunt reprezentati de complexul de elemente al zonei litorale (falezS, plajS, fund putin adanc §i nisipos), la care se adaugS complexul de factori climatici. Specificul valorificarii acestora reduce oferta turistica pe perioada sezonului estival din iunie pana in septembrie. De§i in acest interval cererea turistica este deosebit de intensa, mai ales cea autohtona §i in cre§tere cea provenita din alte |ari, sezonalitatea reduce volumul de turi§ti, comparativ cu alte categorii §i forme de turism, avand continuitate (cu fluctuatii in timpul

anului). Motivatia practicarii acestui turism este predominant de agrement §i cura heliomarina. In circula(:ia turistica se implica toate categoriile de varsta (cu exceptia celor cu restrict^ de sanatate) §i exists in cadrul complexului de statiuni §i o oarecare specializare: functie balnearS predominant^ pentru statiunea Techirghiol sau un si stem de amenajare turistica realizat pentru a primi populatie §colara (Navodari) sau studenti (Costine§ti). 2.5. Turismul cultural este o forma reprezentativa a turismului de mare mobilitate, desfa?urat mai ales cu mijloace automobilistice §i avand ca motivatie existenta unui valoros patrimoniu cultural-istoric §i etno-folcloric cu caracter original §i chiar uneori cu valoare de unicat. Acesta se remarcS prin ample concentrSri de obiective, in arii de civilizatie §i cultura. Se constata ca valoarea acestui patrimoniu este accentuata §i de diversitatea sa, astfel daca in Oa§, Maramure§, Bucovina, Neamt, Vrancea, Bran, Fagara§, Valcea, Hateg, Muntii Apuseni (Tara Motilor) se distinge patrimoniul de origine pur romaneasca; in Podi§ul Transilvaniei, in partea sa sudica, se conserva inca componente ale civilizatiei §i culturii de origine germana (saseasca); in Harghita §i partea de nord a judetului Covasna sunt prezente cu precadere componente de civilizatie §i cultura maghiara (secuiascS), iar in cea mai mare parte a Depresiunii Bra§ov, originalitatea rezida din interferenta (pana la scara localitatilor) a civilizatiei §i culturii celor trei comunitati. Turismul cultural utilizeaza o baza de cazare importantS, concentratS mai ales in ora§e, dar este utilizata §i baza de cazare a statiunilor, precum §i obiectivelor turistice ce se in§ira in lungul cailor de comunicatie (moteluri, campinguri, popasuri turistice). Caracterul itinerant de mare mobilitate este reflectat din numarul mare de persoane implicate, comparativ cu numarul relativ restrans de nopti cazare inregistrate de catre ace§tia. 2.6. Turismul de sjar§it de saptamand - (de week-end) S-a impus incepand din perioada interbelica, odata cu dezvoltarea urbanizarii, determinatS de industrializare, tending ce a continuat §i s-a intensificat mai ales in perioada 1960-1980. In paralel a crescut masa populatiei concentratS in ora§e §i ocupata in activitatile acesteia. Se deta§eazS, prin implicare, ora§ele mari §i mijlocii, cu mediu puternic modificat, determinat de poiuare fizico-chimica, sonora, conditiile agresiv-stresante de desfS§urare a activitatilor cotidiene, coabitarea in spatii apartinand blocurilor de locuinte. Aceastfi situatie a impus cu necesitate ie§irile la sfar§it de saptamana in afara ora§elor, determinate de nevoia de odihna §i recreere.
A

Posibilitatile de dezvoltare ale turismului de sfar§it de s&pt&mana sunt strans legate §i de dezvoltarea §i modernizarea c&ilor de comunicatie §i mijloacelor de transport spre §i in interiorul areale lor de destinatie, precum §i de existenta unor amenajari turistice care sa raspundS unor exigente relativ limitate, avandu-se in vedere timpul scurt de §edere la destinatiile weekendului. Intensitatea turismului de sfar§it de saptamana, arealul sau de extensiune in jurul ora§elor generatoare ale acestei forme de turism au fost influentate negativ de legislate conjuncturale restrictive din anii '80, '90 care au influentat negativ atat intensitatea acestui fenomen, cat §i aria de implicare. Turismul de week-end este direct proportional ca §i intensitate §i extensiune spatiala cu marimea centrelor urbane generatoare de turi§ti §i de prezenta la distante variabile a unor obiective sau areale cu factori de atractie puternici. Se remarca din acest punct de vedere capitala tarii, Bucure§ti, care genereaza cea mai puternica mi§care turisticS de sfar§it de s&ptamana, avand destinatii multiple. Exista in primul rand o deplasare la distanta mica in jurul Bucure§tiului cStre spatiul forestier, lacustru, in cadrui cSruia s-au individualizat mari concentrari de resedinte secimdare - vile de
A •

vacant^. In a doua categorie intra destinatiile cu mare impact turistic de mare putere de atractie, aflate la distanta de peste 100 km de capitala §i care constituie principalele areale de concentrare pentru turismul de week-end. Se remarcS din acest punct de vedere Valea Prahovei, catre care turismul de sfar§it de saptamana se practica tot timpul anului; o a doua zona o formeaza litoralul Marii Negre, cu turismul de sfar§it de saptamana practicat predominant in sezonul estival de varS; §i o a treia directie, caracterizata prin o pondere mai redusa, comparativ cu primele doua, este orientatS spre Valea Ialomitei (in partea sudica a Muntilor Bucegi). Practic, in jurul fiecarui ora§ exista un areal mai mult sau mai putin extins, care intra sub incidenta turismului de week-end. 2.7. Turismul rural este o categorie aparte de turism cu un caracter complex, avand anumite caracteristici, incluzand componente specifice, luand anumite forme de manifestare cu efecte §i impact in mediul rural. (Fig. 10). Cuprinde in primul rand activitate turisticS propriu-zisS (cazare, pensiune, circulate turistica, derulare de programe), activitati economice agricole sau cu caracter traditional; precum §i moduri de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei ce solicits acest turism. Presupune

dezvoltarea turismului in mediul rural, instransS corelatie cu economia locals, ceea ce conduce la interdependenta dintre cele douS laturi. Turismul rural s-a nSscut din dorinta de evadare intr-un mediu mai putin amenajat, unde nivelul preturilor este modic, caracterizat printr-un accentuat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o mare diversitate de situatii sau de preferinte ale turi§tilor. Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, principale §i secundare (caracteristice cu deosebire arealului montan), turismul rural se remarcS prin mai multe trSsSturi: echipamentele sale sunt difuze in teritoriu, clientela este dispersatS; acoperirea ansamblului teritorial §i a structurilor pe fluxuri se face farS a se §ine seama de limitele administrative. Pe de altS parte, toate aceste caracteristici determinS §i un §ir de ambiguitSti: turismul rural nu este neapSrat §i nu trebuie sS fie un turism social pentru o clientelS modestS; nu se poate constitui ca o salvare a unei agriculturi in dificultate; rentabilitatea turismului rural, in termeni strict economici, este aleatorie; dar oferS pe de altS parte posibilitatea de deschidere a ruralului, de integrare al unui segment al societStii in contextul social-economic national, regional §i in functie de cererea turisticS international, chiar §i global. Prin toate acestea, turismul rural se poate defini ca un sistem continand un ansamblu de elemente care in totalitatea lor influenteazS unui sau mai multe elemente spatio-temporale. Aceste elemente sunt de douS categorii: elementele structurale §i elementele functionale. Sub aspect legislativ, au fost adoptate ordonante §i mSsuri menite a crea facilitSti §i stimula dezvoltarea turismului rural in regiunile montane, in Delta DunSrii §i pe litoralul MSrii Negre. Din punct de vedere organizatoric au apSrut §i proliferat organizatii profesionale non-guvemamentale care coordoneazS fenomenul turistic rural la nivel national sau societSti comerciale §i fundatii care se implies la nivel regional §i local. Acestea s-au asociat la organizatii similare europene, cum este EuroGites, fapt ce va facilita accesul liber la informatii cu privire la noutStile europene din turismul rural; organizarea de schimburi de turi§ti; promovarea reciprocS a ofertei turistice.

Foarte importante inCRE$TEREA NIVELULUI DE EDUCAJIE aceasta etapa suntCONSERVAREA OCUPATIILOR infinjarea §i sprijinireaTRADITIONALE unor centre teritoriale inMENJINEREA POPULATIEI bi ZONA areale de maxim interesMODERNIZ AREA CALLOR DE COMUNICATIE turistic unde, pe langa STIMULARE DE DOTARJ LOCATIVE ADAPTATE componentele cadrului natural, se impun §i TURISM CU RE^EDINTA SECUNDARA (PROPRIE) componentele antropice. Satele unde se promoveazaTURISM DE AGRICULTURA DE LOISIR turismul rural se remarca prin oTURISM DE WEEK-END serie de componente: patrimoniul TURISM CULTURAL etno-folcloric, conditii morfopiesagistice §i bioclimaticeTURISM DE AGREMENT §1 ODIHNA favorabile, activitati rurale traditionale sau cele in care exists posibilitatea
POTENJIAL

comunicatie dezafectare

DE

Cumpfrare tecen pt. constr case CumpArare/case

FOND LOC ATTV IN

\\ ELEM.DE CULTURA materiala. spoutualA
LOCALTTATICU GOSPODARII AMENAJATE

AcnvrrATi ntADiTiONAiE

Dobtadire prin succesiuoe

R. HIDROMINERALE BIOCLIMATICE

MORFOLOGICO - PEJSAG1STICE

SERVICII VARIATE COSTURIMODICE ADAPTABTTITATE

DIFUZ1A IN TERITOKJU

Fig. 10. Raporturi deinterconditionare in cadrui turismului rural

practicSrii unor forme de turism la scara locala: turism pentru sporturi montane §i turism cinegetic (cu deosebire in regiunea carpatica), turism piscicol, mai ales in Delta Dunarii. S-au conturat deja zone cu a§ez£ri rurale implicate in turismul montan, unde au fost testate §i clasificate un numar variabil de gospodarii, o parte dintre acestea dovedindu-se apte pentru practicarea §i promovarea turismului rural, sub forma turismului familial, a turismului in gospodariipensiune sau a turismului spontan, toate putand deveni parti componente ale ambiantei rurale. VII. REGIUNI GEOGRAFICO-TURISTICE DIN ROMANIA Comparativ cu evolufia turismului la nivel continental, Romania se inscrie pe linia principalelor orientSri ale acestei activitati deosebit de dinamice, care implica o multitudine de alti factori de naturS diferitS, pornind de la cei de

natura economics, continuand cu cei social-culturali §i culminand (pana nu de mult), cu factorii politici, care s-au erijat in element decizional de dezvoltare. Turismul desfa§urat pe teritoriul tarii noastre, a parcurs, in linii mari, toate etapele caracteristice turismului european. Astfel, a existat, inca din sec. I e.n., o utilizare a apelor termale din partea sud-vesticS, in scopuri terapeutice, la Baile Herculane, Baile Geoagiu, unde se pSstreazS §i azi vestigii ale termelor romane. Una din cele mai importante bogSJii naturale, apele minerale, au inceput a fi utilizate in scopuri terapeutice, inca de la sfar§itul sec. XVIII, la Borsec, pentru ca in secolul urmStor, amenajarile sub forma, statiunilor balneare cu ape minerale sa se extinda pe intregul areal carpatic §i precarpatic. Turismul balnear, cu unele fluctuatii legate de elemente de natura social-politicS, continua §i astazi sa detinS unui din primele locuri. Ulterior, la sfar§itul secolului al XlX-lea, intra in domeniul de incident^ a turismului §i regiunea montana propriu-zisS, iar din secolul al XX-lea litoralul Marii Negre.

Patrimoniul turistic de natura antropica (cultural-istoric), cu valoare de unicitate,originalitate, sau cu specificitate regionalS care reflects etapele istorice parcurse de societatea romaneascS §i contribuie la completarea ofertei turistice primare a devenit un factor redutabil de atractie odata cu dezvoltarea infrastructurii de comunicatii §i cre§terea mobilit&tii turistului. In acest context, turismul romanesc poate fi sintetizat prin cateva caracteristici ce-1 definesc: - extraordinara diversitate a potentialului turistic natural cuprinzand practic toate componentele sale: relieful (cu toate treptele altitudinale), cu intreaga varietate de forme specifice muntelui, regiunilor deluroase §i campiilor; hidrografia cu reteaua de rauri, lacuri de naturS diversS, apele minerale de o bogStie §i varietatea hidrochimica unicS la nivel continental, Marea NeagrS §i litoralul acesteia; factorul biogeografic variind de la peisajul deltaic la eel stepic, forestier §i alpin;

- potentialul turistic antropic deosebit de variat, de§i pare lipsit de monumentalitatea caracteristicS elementelor similare din Europa vesticS, reflects fidel specificul autohton prin proportionalitate, stil §i mai ales prin components (siturile urbane, mSnSstirile din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramure§, bisericile intSrite-fortificate, re§edintele feudale, rurale sau din mediul urban). Acesta este completat prin elementele traditionale de cultura §i civilizafie materials specifics mediului rural; - amenajarea turisticS a patrimoniului, concretizeazS sub forma bazelor de cazare, agrement, sportive, terapeutice §i concentratS sub forma statiunilor balneoclimaterice, a amenajSrilor din ora§e, a obiectivelor singulare plasate in regiunea montanS, sau in lungul magistratelor rutiere, reflects, pe de o parte, puterea economics a statului (in 1989 Romania dispunea de aproape 200.000 locuri de cazare), dar §i strategia de dezvoltare, dominatS de un centralism excesiv §i un singur proprietar - statul. CSutSrile actuale se orienteazS cStre modalitSti care sS ofere o cat mai mare mobilitate §i mai ales flexibilitate in

atragerea circulatiei turistice §i deci in valorificarea elementelor componente ofertei turistice; - conditiile politice din ultimele decenii, dar §i situatia economics a marii mase de turi§ti potentiali, impuneau predominant o circulate turisticS cu caracter autohton, fluxurile centrifuge avand panS la sfar§itul anilor '90, o pondere neglijabilS, iar selectivitatea acestora avand la bazS criterii de-a dreptul aberante. Circulatia turisticS internationala stimulatS panS in anul 1975 printr-o politics de preturi echilibratS, ce concorda cu oferta existentS (in cadrui cSreia serviciile erau punctul eel mai vulnerabil), s-a atenuat, ca urmare a regresului general al vietii social-economice romane§ti, ajungand de-a dreptul neglijabilS la sfar§itul deceniului nouS. Perioada de dupS 1990, este o etapS de cSutSri din toate punctele de vedere, afectatS de caracterul prohibitiv al turismului determinat de politica de preturi. In afara cadrului nou organizatoric in care urmeazS sS se dezvolte turismul romanesc, se impun investitii masive in refacerea bazei materiale

existente, in extinderea acesteia §i mai ales, in redotare §i aliniere cu standardele exigentele actuale ale turismului international, singurul care poate face ca aceastS activitate sS fie viabilS, dar mai ales rentabilS. Complexul de factori stimulativi, au conturat, pe parcursul a 100 de ani, mai multe regiuni geografico-turistice. 1. Regiunea turistica a Carpatilor Este cea mai complexS, iar in ordinea utilizSrii in scopuri turistice a patrimoniului sSu, cea mai veche. Se caracterizeazS printr-un potential turistic complex, cuprinzand atat fond turistic natural, cat §i antropic, o bazS materials care-i situeazS pe locul secund §i o circulate turisticS intensS (la scara tarii noastre), cu desfa§urare pe tot parcursul anului.

- In cadrui potentialului turistic natural, se deta§eazS prin varietate §i valente turistice (putere de atractie) relieful (fondul morfoturistic) §i sursele hidromineraie. - Relieful Carpatilor se remarca printr-o varietate de forme a cSror geneza evolufie sunt legate fie de structura litologicS, fie de factori de natura exogenS (glaciatia cuaternarS), sau endogenS (vulcanismul). - Relieful glaciar alpin este rezultatul activitati ghetarilor in timpul glaciatiei cuaternare. Urmele activitatii de erodare a acestora se pSstreazS la peste 1800 m altitudine. Acestea se individualizeazS in forme de relief particulare, caracterizate prin mari contraste, deci spectaculozitate sporitS: creste glaciare (sau custuri), inguste, adeseori zimtate ce au marcat limita dintre doi ghetari de pe versantii opu§i, circuri glaciare, cu pereti abrupti, avand energii de sute de m, vai glaciare cu profil in U §i cu porjiuni cu rupturi de pantS unde s-au format cascadele, morene glaciare, cu depozite transportate de limbile fo§tilor

ghetari. Adeseori in circurile glaciare, ca urmare a pragurilor de la ie§irea din circurile glaciare, a barSrii vSilor cu morenele ce au rSmas in urma topirii ghetarilor de vale ( a limbilor ghetarilor), s-au format lacurile glaciare, cu intinderi mici ( de cateva ha), adancimi de la cativa metri la cativa zeci de metri §i continand apa, in general nepoluatS, provenita din topirea zSpezilor §i din ploi.Se remarca concentrarea de lacuri glaciare in cea mai mare parte a grupelor montane din Carpatii Meridionali( mai putin grupa Bucegilor) §i in Muntii Rodnei, din Carpatii Orientali. Acest ansamblu peisagistic completat cu vegetatie §i tufi§uri subalpine §i paji§ti alpine este specific celor mai inalte masive din Carpati: Muntii FSgara§, Muntii Parang, Muntii Retezat, Muntii Rodna §i partial Muntii Bucegi, unde datorita alcStuirii litologice sedimentare (calcare §i conglomerate), crestele sunt mai putin evidente §i nu s-au pastrat lacurile glaciare.

- Relieful pe calcare §i conglomerate datorita friabilitStii acestora, care a facilitat actiunea agentilor extemi, precum §i datorita tectonicii, prezinta forme specifice concretizate prin intinse platouri de inSltime in cadrui carora se mentin martori de eroziune §i forme ale reliefului structural (de tipul Babelor §i Sfinxul din Bucegi, sau Panaghia, Caciula Dorobantului, Piatra Lacrimata in Ceahiau, Pietrele Doamnei in Rarau, Babele la sfat in Ciuca§). Aceste platouri sunt marginite in general de puternice abrupturi cu microforme de relief ruiniform, abrupturi cu energii de mai multe sute de metri, cum este eel de sub varful Co§tila in Bucegi, care are 1000 metri, cea mai accentuata diferenta de nivel, pe verticals, din tarS. in afarS de masivele amintite se mai pot enumera : HS§ma§u Mare, Piatra Mare, PostSvaru (in Carpatii Orientali), Muntii Iezer, CSpStanii, Mehedinti Valcan §i Cernei (in Carpatii Meridionali), Muntii Bihor,Codru Moma §i PSdurea Craiului (in Apuseni).

Specifice reliefului pe calcare sunt §i vaile in chei, create de rauri care §iau adancit Cursul cu sute de metri §i intre ai caror perefi verticali este o distanta de la cativa metri la cativa zeci de metri. Exemplul clasic pentru acest tip genetic de vale il formeaza cheile Bicazului §i ai afluentilor acestuia (Bicajel §i Sugau,Lica§). Acestuia i se alatura alte rauri cu sectoare spectaculoase de chei: cheile Ialomitei, cheile Dambovicioarei, cheile Runcu (in muntii Valcan), cheile Nerei §i Mini§ului (in Muntii Banatului), cheile Some§ului Cald, sau cheile Galbenii (in Munfii Bihorului),multimea de sectoare de vai in chei, din Muntii Trascaului §i NE Muntilor Metaliferi (din Muntii Apuseni). - O forma specifica de relief pe calcare ca urmare a dizolvarii acestuia de catre apa ce se infiltreaza sau care i§i formeaza cursuri subterane, este relieful endocarstic - pe§terile. Acestea prin varietatea de forme de depunere a CaCo3 dizolvat - speoelemente, prin conservarea de fosile de animale de pe§tera (Ursus spaeleus), sau prin urmele de locuire ale omului primitiv prezinta un interes deosebit pentru numeroase categorii de persoane. Prezenta pe§terilor este practic neglijabila in Carpatii Orientali, unde sunt intalnite doar cateva, care sa prezinte interes pentru peisajul subteran (Izvoru Tau§oarelor in Muntii Rodnei, pe§tera Sugau in Ha§ma§u Mare, sau Munticelu in apropiere de cheile Bicazului ,pe§tera Bogata , pe§tera Mare de la Mere§ti ,ambele in Muntii Per§ani ) sunt mai numeroase in Carpatii Meridionali (Dambovicioarei Muierilor, Polovragi, §ura Mare , Boliei ,Cioclovina-Ponoraci , Haiducilor , Clo§ani, etc.). Numarul acestora este insa foarte mare in Carpatii Occidentali, atat in Muntii Banatului (pe§terile Comarnic,Gura Ponicovei,Bohui), cat mai ales in Muntii Apuseni, unde se gasesc in numar de peste 2000, de la caverne de la cateva zeci de metri, pana la Pe§tera Vantului, de peste 45 km. In Apuseni, sunt pe§teri avand cursuri subterane active (Casa de Piatra, Coiba Mare, Coiba Mica, Vadu Cri§ului), pe§teri ce adapostesc ghetari fosili (Scari§oara, Focul Viu, Bortig). Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cau, care pe langa varietatea de speoelemente adaposte§te §i fosilele ursului de pe§tera, a fost special amenajata pentru a fi vizitata, fiind din acest punct de vedere singurul exemplu de acest fel de la noi. - Relieful vulcanic este reprezentat de eel mai lung lant de mlinti vulcanici stin§i din Europa: Oa§-Gutai-Tible§, Calimani-Giurgiu-Harghita. Daca in primul caz (Oa§-Gutii-Tible§) se mai pastreaza doar platourile vulcanice, varfuri in forma de cupola (in cazul Tible§ului), sau martori de eroziune (Creasta Coco§ului in Gutai), in cazul partii sudice a muntilor vulcanici (CalimaniGiurgiu-Harghita), se disting inca contururile vechilor cratere §tirbite de vaile ce au patruns in interiorul lor, sistemul de vai cu caracter radiar §i adeseori puternic adancite in cuvertura groasa de aglomerate vulcanice §i chiar lacuri cantonate in cratere vulcanice ramase intacte (lacul Sfanta Ana din craterul muntelui Ciomadu Mare). Raurile ce au strabatut muntii vulcanici §i-au creat impresionante sectoare de defileu: defileul Toplita - Deda pe Mure§, defileul Tu§nad §i Raco§ pe Olt.

- Elementul hidric se impune atat prin valoarea peisagisticS a retelei de rauri §i a lacurilor cu intindere §i infati§are diferitS in functie geneza (lacurile glaciare din muntii Rodnei, Lala, BuhSiescu, Ieserele, Fagara§-Balea, Capra, Urlea, Podragu Mare; din Parang - Galcescu, Ro§iile; din Retezat - Bucura, Zanoaga, Gale§, TSu Negru, TSu §tirbului - lacuri de baraj natural - Lacu Ro§u; lacul de crater vulcanic Sfanta Ana; sau lacurile antropice, de acumulare de interes energetic de pe Bistrita, Arge§, Lotru, Sebe§, Rau Mare, Some§u Cald, sau eel de pe DunSre din sectorul Defileului); cat mai ales prin apele sale minerale, cu §apte tipuri §i 31 subtipuri hidrochimice numai in Carpatii Orientali (analizate §i clasificate la partea generala), unde sunt inregistrate §i doar partial valorificate un numar de peste 2000 surse, la care se adauga §i apele minerale termale din Apuseni, de la Moneasa, Vata de Jos, Baile Geoagiu, §i mai ales apele termale de la Baile Herculane, de pe valea Cernei (in muntii cu acela§i nume). - in acest cadru fizico-geografic complex, s-a dezvoltat §i o originals civilizatie §i cultura carpatice, cu nuclee in depresiunile intramontane, avand un caracter complex §i totodatS original, materializatS fie sub forma unor edificii, adeseori cu caracter de unicitate (bisericile din lemn din Maramure§, bisericile intSrite din Depresiunea Bra§ov), a unor tipuri de a§ezari rurale ("crangurile" din Muntii Apuseni, satele cu ocol intSrit din Bucovina sau din Culoarul RucarBran), a unor complexe urbane pSstrand nealterate vestigii feudale (Bra§ov, Ri§nov, Bran, Codlea, Miercurea Ciuc), sau a unor areale rurale unde se conserva intacte ocupatii §i obiceiuri traditionale (Maramure§, Campulung Moldovenesc, Bra§ov, Rucar-Bran, Jinutul Padurenilor, Jara Motilor). Forma principals de organizare turistica prin care se valorifica din punct de vedere turistic aceste "surse" o constituie statiunile balneoturistice cu cea mai mare densitate in Carpatii Orientali, unde se remarca Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Borsec, Baile Tu§nad, Slanic Moldova, Covasna (la care se adauga cateva zeci de statiuni de importanta locala), sau statiunile cu ape termale din Carpatii Meridionali (Baile Herculane), sau din Muntii Apuseni (Moneasa, Baile Geoagiu, Vata de Jos). O a doua categorie o formeaza statiunile climaterice §i montane: DurSu, Lacu Ro§u, Cheia, Poiana Bra§ov, din Carpatii Orientali; Sinaia, Bu§teni, Predeal, Voineasa, PSltini§, Muntele Mic din Carpatii Meridionali; Semenic, Stana de Vale, Bai§oara, Fantanele in Carpatii Occidentali.AmenajSrile turistice de tip statiune au capacitSti de cazare cuprinse intre cateva sute , la cateva mii de locuri ( dintre care BSile Herculane §i Sinaia cu peste 5 ooo locuri), reprezentate de categoriile hoteluri, vile, camping-uri, cabane §i mai recent pensiuni familiale rurale, pensiuni urbane precum §i componenta cea mai dinamica- vilele de vacanta ( re§edintele secundare) Se adauga la acestea bazele turistice de cazare din ora§ele Baia Mare, Miercurea Ciuc, Sfantu Gheorghe, Bra§ov, mai ales. O categorie aparte o reprezinta unitatile turistice de cazare disparate, fie in lungul principalelor cai de comunicatie rutiere- camping-uri §i moteluri, sau in spatiul montan carpatic-

cabane §i refugii. Accesul catre toate aceste obiective §i in interiorul regiunii carpatice este facilitat de fragmentarea reliefului §i de prezenta a numeroase pasuri de culme §i trecatori de vale strabatute de artere rutiere §i cai ferate. De asemenea, Carpatii Meridionali, cei mai inalti §i masivi, in comparatie cu celelalte doua regiuni sunt traversati §i de §osele alpine la 2000 m (Transfagara§anul §i Transalpina).In hinterlandul unor statiuni au fost realizate mijloace de transport pe cablu, care fac legatura rapida cu domeniile schiabile, sau cu regiunea montana inalta, completand reteaua de poteci turistice marcate, drumurile forestiere §i pe cele cateva §osele alpine. Circulatia turistica internationala este polarizata in areale turistice dotate cu o infrastructure competitiva: Bra§ov §i Poiana Bra§ov, statiunile de pe Valea Prahovei, cateva statiuni balneoclimaterice, care pe langa factori terapeutici de exceptie (ape minerale, lacuri sarate, mofete), dispun §i de o baza materiala competitiva (Covasna, Slanic Moldova) Se practica turismul balneoclimateric ( de cura), turismul de agrement( pentru sporturi de iarna §i drumetie montana), turismul cultural §i turismul complex( aici poate fi inclus turismul rural). 2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei Se remarca prin potentialul turistic de origine antropica. Aici exista vestigii ale vechilor colonii §i municipii din provincia romana Dacia Felix: Apullum, Potaissa, Napoca. Epoca feudala a fost marcata de edificarea ora§elor cetati in incinta carora se pSstreaza §i astazi complexe arhitecturale, religioase §i laice, precum §i cele de la Sighi§oara, Media§, Sibiu, Fagara§,Sebe§, Bistrita, TarguMure§, precum §i cele adaugate in Cluj- Napoca, Alba-Iulia. Dintre categoriile de obiective antropice cu atractivitate turistica prezentant trasaturi specifice §i reprezentand categorii umane cu impact particular in spatiul transilvan sunt bisericile intarite §i cetatile tarane§ti, concentrate in Dealurile Tarnavelor, Depresiunea Sibiu §i Depresiunea Bra§ov, datorate comunitStii germane-a sa§ilor transilvaneni, sau re§edintele feudale din spatiul rural. . Cu mare impact emotional sunt §i a§ezamintele monastice ortodoxe, intre care se remarca manastirile Rameti, Sambata de Sus, Nicula etc. Alaturi de aceasta categorie stS §i potentialul balnear constand din lacurile cu apS sSratS formate in fostele exploatSri de sare (unele din epoca romanS), care au contribuit la dezvoltarea unor cunoscute statiuni balneare, precum: Sovata, Ocna Sibiului, Cojocna, Ocna Mure§, Turda, sau apele minerale care sau implicat in geneza §i functionarea statiunilor Bazna, Jabenita, Ideciu de Jos, Some§eni, BSija. Amenajarile turistice sunt concentrate in statiunile balneare, cu deosebire Sovata, una din putinele statiuni cu peste 5000 locuri( exceptand cea mai mare parte a statiunilor litorale) §i in ora§e unde se remarca orientarea spre categorii

de cazare cu un grad de confort peste medie, de trei §i patru stele( aceasta tendinta fiind caracteristica, cu deosebire, pentru municipiul Cluj Napoca). Pozitia centraia a acestei regiuni a contribuit la o intensificare a circulatiei autohtone, cu caracter centripet, dar §i la un tranzit turistic international spre regiunea montana sudica §i sud-estica a Carpatilor, spre Bucure§ti §i mai ales spre litoralul MSrii Negre.Intensitatea fluxurilor turistice se va accentua, pe de o parte in conditiile aderarii la Uniunea Europeans §i concret prin realizarea in urmatorii ani a autostrazii din cadrui Culoarului european IV §i a autostrazii Transilvania ce va strabate in diagonals NV-SE, Depresiunea Transilvaniei.
3. Regiunea turistica vestica

Se suprapune din punct de vedere geografie peste Dealurile §i Campia VesticS, unde s-a dezvoltat incS din feudalismul timpuriu Centura nord-sud, de ora§e medievale fortificate: Timi§oara, Arad, Oradea, Satu-Mare §i ceva mai tarziu Baia Mare. Aceste ora§e pastreaza §i astazi elemente ale vechilor amenajSri feudale, intre care se deta§eaza cetStile stelare de tip Vauban. De asemenea,in Campia Vestica §i la contactul Campiei Vestice cu regiunea deluroasS au fost interceptate ape termale ce au contribuit la dezvoltarea statiunilor cu impact national §i chiar international, Felix, 1 Mai §i a numeroase statiuni mici precum CSlacea, Marghita Boghi§, Mese§eni Zalnoc, Ta§nad, Aca§. La acestea se adaugS statiuni cu ape minerale carbogazoase-bicarbonatate, Buzia§, Lipova, Tinea. Regiunea turisticS vestica este intens traversata de fluxuri turistice internationale de tranzit (iar mai nou de un turism de sfar§it de saptamana cu tarile invecinate). Statiunile cu ape termale polarizeazS un turism de sejur( balnear, dar §i de agrement). Se impune tot mai mult turismul cultural stimulat de obiective §i

;oo

complexe antropice dar §i de activitati care §i-au pus amprenta asupra peisajului geografie.
4. Regiunea turistica estica Cuprinde Subcarpatii §i contactul cu Carpatii Orientali pe o adancime de 10-2o km §i Podi§ul Moldovei. In cadrui acestui areal sunt conservate vestigii cultural-istorice religioase cu caracter de unicat (in arhitectura §i arta picturalS, universalS -fresca murala exterioarS (manastirile Voronet, Sucevita, Moldovifa, Humor, Arbore, Putna) cinci dintre ele, aflate sub patronaj UNESCO, sau obiectivele de cult din Neamt (Agapia, VSratec, Neamt, sau cele de pe valea Bistritei). Ora§ele moldovene§ti, unele foste capitale, conserva vestigii ale culturii feudale sub forma bisericilor, a constructor cu caracter strategic, precum §i obiective de arta de data mai recentS. In aceasta categorie sunt incluse Suceava, Ia§i, Piatra Neamt, Targu Neamf, Roman, Boto§ani. In Subcarpati aparitia frecventS a apelor minerale clorurate §i sulfatate a favorizat, inca din secolul trecut, dezvoltarea unor statiuni balneare (Targu Ocna, Baltanesti, Oglinzi).
A

5. Regiunea turistica sudicS

Cuprinde Subcarpatii §i Podi§ul Getic, mare parte din Subcarpatii Curburii §i Campia RomanS, la care se adauga §i Valea DunSrii. In cadrui acesteia, Subcarpatii sunt favorizati de prezenta apelor minerale §i a lacurilor sSrate §i sulfuroase-sulfatate, care au contribuit la dezvoltarea salbei de statiuni balneare valcene (CSlimSne§ti-CSciulata BSile 01Sne§ti, BSile Govora,), sau a celor mai mici din partea central-esticS, din judetele Dambovita ( Pucioasa §i Vulcana Bai), Prahova ( SISnic), BuzSu ( SSrata Monteoru) , precum §i de vestigiile istorice legate de fostele capitale ale jSrii Romane§ti, Campulung, Curtea de Arge§, Targovi§te, sau de ctitoriile voievodale §i boiere§ti de la Cozia, Horezu, Tismana. Subcarpatii sunt avantajati §i de un peisaj geografie variat, §i de contactul direct cu regiunea montanS. Campia RomanS, cu un relief monoton §i un climat arid este dezavantajatS din punct de vedere peisagistic, compensate din acest punct de vedere fiind arealele impSdurite, vestigii ale Codrului VlSsiei §i suprafetele lacustre din jurul Bucure§tilor §i cele de pe Arge§ §i Olt. Se remarcS insS, potentialul turistic antropic concentrat in ora§ele principale, mai ales in capitala tSrii Bucure§ti, care prin functiile pe care le define , prin ansamblul urban unic, ca §i extensiune, complexitate §i valoare §i obiectivele cultural- istorice §i religioase, dar mai ales prin baza materials care se deta§eazS net, prin volum §i calitate de cea a celorlalte centre urbane (capitala define cea mai mare concentrare de obiective

turistice de cazare in spatiul urban, care a fost privatizatS §i modernizatS, totalizand peste 10 000 de? 96locuri). Prin toate acestea Bucure§ti se impune ca una din cele mai reprezentative destinatii turistice ale fSrii, cu deopsebire pentru turismul international §i in cadrui acestuia pentru manifestSri actuale ale acestuia: turismul de afaceri, turismul de simposioane §i colocvii §tiinfifice, sau politice. DunSrea se impune prin ansamblul sSu peisagistic, prin rolul tot mai important ca §i arterS fluvialS de legSturS intre fSrile Europei Vestice §i cele din arealul MSrii Negre. Se adaugS aliniamentul ora§elor porturi dunSrene, cu vestigii din Antichitatea Daco-RomanS ( in special Drobeta- Turnu Severin), feudalS ,panS in Epoca Moderns . Ca lucrSri de arts se remarcS cele douS baraje §i lacurile de acumulare aferente, dar §i podurile care traverseazS DunSrea, dintre care vechiul pod feroviar dintre CernavodS-Fete§ti, " Anghel Saligny" se deta§eazS prin grandoare §i solufiile constructive revolufionare la sfar§itul secolului al XlX-lea.
6. Regiunea turisticS Dobrogeana

Se imparte, din punct de vedere geografic-turistic, in trei componente distincte, atat din punct de vedere al caracteristicilor potentialului turistic, cat §i al modului de amenajare turisticS a teritoriului, care se completeazS. Se deta§eazS net Litoralul MSrii Negre, cu fa§ia de tSrm jos in jumStatea nordicS §i inalt, cu falezS in partea sudicS, avand plaje intinse, cu nisip fin, calcaros sau silicios condifionand diferenfiat gradul de absorbjie a radiatiei, in special calorice; o mare la tSrm putin adancS §i cu fund, in foarte rare cazuri stancos; apa care in lunile iunie - septembrie poate atinge 20-24° C, in general nepoluatS, sau slab poluatS. La ace§ti factori naturali favorabili se adaugS limanele marine cu apS sSratS, pe fundul cSrora s-a acumulat, in timp nSmol sapropelic, cu calitSJi curative. De§i, orientarea circulatiei turistice are premize incS de la inceputul secolului trecut( primele amenajSri turistice conducand, in 1906, la na§terea statiunii Mamaia), "explozia" s-a produs dupS 1960, cand in mai multe etape s-a edificat intreaga bazS materials actuals, pe o lungime de aproape 60 Km de {Sim, totalizand peste 120.000 locuri in baze de cazare variate, concentrate in statiunile marine NSvodari, Mamaia Techirghiol, Eforie, Costine§ti §i complexul Mangalia (cu sta{iunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn §i
/ V « . . .

Mangalia). In deceniile 7-9, litoralul MSrii Negre a devenit pnma regiune turisticS a t&rii §i totodatS, cea mai importantS regiune pentru circulatia turisticS internationals, legatS de tarile emitente de fluxuri turistice, prin toate mijloacele de comunicatie, inclusiv cele aeriene. Delta Dunarii poate fi considerate ca unicS din punct de vedere peisagistic. Pe mai mult de 4000 km , se imbina o ambianta cu accente exotice, cuprinzand

paduri ( pe grindurile Letea §i Caraorman), suprafete cu stuf, brafe de ape, lacuri, garle, mla§tini, dar §i o? 96extraordinara fauna avicola §i piscicola. Pe grinduri se gasesc sate tipice Deltei Dunarii, sate pescare§ti (Cri§an, Maliuc, Mila 23, Sfantu Gheorghe), cu o fizionomie proprie, cu o populate avand obiceiuri §i ocupatii specifice. Mijlocul de comunicatie dominat (adeseori exclusiv) este eel pe apa. Amenajarile turistice de la Lebada, Ro§u, Sulina, Murighiol, reu§esc doar in parte sa faca fata afluxului de vizitatori. De altfel, o mare parte a Deltei Dunarii va fi organizata intr-o mare rezervafie a biosferei, unde pentru pastrarea echilibrului natural, accesul va fi interzis sau se va face sub un control strict, respectand un regulament riguros.In anul 2oo6 amenajarile de cazare in Delta Dunarii depa§eau 4000 locuri deta§andu-se Tulcea cu peste 1200 locuri, poarta de acces in Delta , la care se adauga Sulina in plina expansiune, Cri§an, Mila 23, Dunavat, Mahmudia, Sfantu Gheorghe, unde alaturi de cateva unitati hoteliere de mici dimensiuni se impun din ce in ce mai mult pensiunile rurale familiale. Zona Murighiol-Uzlina este caracterizata de dotari cu un ridicat grad de confort.Fosta statiune pentru tineret, Ro§u, privatizata a fost adaptata la exigente facand fata §i cererii turistice externe. Se constata §i patrunderea de investitii de capital strain ( de exemplu eel britanic, in complexul turistic de langa Tulcea). Tot mai des pasagerii navelor de croaziera oceanice cu stationare in portul Constata opteaza pentru excursii organizate in Delata Dunarii. A treia componenta, Podi§ul Dobrogei, cuprins intre Dunare §i Mare, este un teritoriu de veche locuire, aici perpetuandu-se mai multe civilizatii in urma carora au ramas vestigii antice grece§ti (la Histria, Constanta, Mangalia), dacoromane (castrele sau monumentul refacut Tropheum Traiani de la Adamclisi), autohtone §i orientale( cetatea Enisala, sau obiectivele religioase-moscheile din Constanta. Mangalia,Babadag).Se impun, de asemenea, vestigiile paleocre§tine precum §i a§ezaminte monastice, de la Coco§ §i Celic-Debe Peisajul vini-viticol dobrogean, cu podgoriile Murfatlar, Ostrov sau Niculitel se impune in diversificarea paletei atractive a Dobrogei. VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY The discipline Geography of Tourism was inaugurated in 1992 at the College of Geoinformation and Tourism Prospection from Cluj- Napoca (today the College of Geography of Tourism) and was further taken over by the specialization Geography for the Human Geography study module. The extremely complex issues analyzed in this first volume have been integrated in six sections or chapters which further examine the factors that account for tourism identity and development, as well as for the way in which they materialized in tourism flow, i.e. tourism product "consumption", and in types and forms of tourism.

The first chapter surveys the "main stages of tourism development" in a chronological sequence with? 96special emphasis on their causal presentation, given their direct bearing and influence on present tourism. The survey goes back to the old balnear tourism, indeed acknowledged during the ancient Roman period (130- 271 BC), when the thermal waters in the south- western part of the country were used for balneary purposes, especially in BSile Herculane- Ad aqua Herculi Sacras- Ad Mediam, testified by solid evidence, such as the extant impressive archeological ruins (traces of ancient thermal water collectors, basins and thermae, villas, temples dedicated to Hercule) and also by epigraphic evidence, including tomb stones of prominent Romans engraved with thankful texts addressed to the Roman Gods Asclepios and Hygea for the beneficial effects of the thermal waters. Similar sites, but nevertheless smaller in size, have been built at Geoagiu-Bai-Germisara Thermae Dodonae and in Calan (Aque). By way of extrapolation and interpretation a similar use has been associated with the thermal waters of Moneasa and Felix-1 Mai, in the western part of the country, the salty waters (sodic chloride) at Ocna Mure§ and Sovata, and sparkling waters of Borsec, in the far eastern part of the Dacia Felix province. Their design and structure was comparable to those of some thermal resorts in the neighbourhood of Rome in Italy (Tivoli), or those existing proximate to provinces, such as Gallia, or Panonia -Capital City: Aquinincum. The beginning of Middle Ages did not perpetuate this phenomenon in Europe. It was later on during the pre-industrial period, in the 18 century that, as a consequence of the new favourable social, economic and historical circumstances, that the once exploited thermal water resources were reevaluated and new ones were discovered. Doctors, geologists, chemists, Germans, Austrians, Romanians and Hungarians brought their valuable contribution to the creation of the first balneological nuclei, thus stimulating the development of those resorts which relied on hydro- mineral water for curative purposes. The first such resorts emerged at Baile Herculane, Borsec, and were followed by Vatra Domei, Valcele, Baile Tu§nad in the first half of the 19 century, most of them located in the Carpafi Mountains. Soon thereafter, similar attempts were made in the Transilvania Depression, at Ocna Sibiului, Sovata, Bazna, in the Subcarpathian Mountains at Calimane§ti, Caciulata, Govora, and Baile 01ane§ti, and in the west (1 Mai- Baile Episcopiei and Felix) etc. Some resorts, like Baile Herculane or Slanic Moldova performed entertainment functions and were hence visited by royal family members, as the resorts boasted complex developments not at all inferior to the famous European resorts of the time, such as BadenBaden, Carlsbad etc renowned for their tradition. In the second half of the 19th century and up to World War I both the health-entertainment type and the mountain type of tourism developed, thus further stimulating the growth of the first resorts: Sinaia became the first mountain health resort and the summer royal residence in Romania, the first

town-resort in 1885, followed by Paltini§ in 1995, Semenic, Bu§teni and Predeal. Soon thereafter, the? 96mountain region was crowded with chalets like the ones at Pe§tera Babele in Bucegi, Dochia in Ceahiau, both linked to the mountain regions through tourist gorges. This is also the period of growth of seaside tourism, when the first seaside resorts emerged: Mamia, Eforie, and Techirghiol. The inter-war period is marked by the reconstruction of the former tourist base strongly affected by the First World War, then, due to a most favourable socio-historic and economic environment, Romania could engage upon the difficult task of developing a modern and intense tourism. The old classic and traditional resorts have undergone a modernising process, while new health resorts come into being in the Carpathic region, including Bisad-Oa§, Valea Vinului,Va{a de Jos, Covasna, Zizin or in Subcarpathians. New health resorts mushroomed in the mountains (Lacul Ro§u in 1931, Cheia, Timi§ Stana de Vale), while the seaside sites developed and expanded duly. In terms of organizational enterprise, the National Tourism Organisation was initiated and created on the 29 February 1936 and represented the first staterun organisation vested with the power to coordinate the entire nation-wide tourism activity. In the period following World War II and until 1990 Romania faced a different challenge, a new order, which was to bring about considerable changes whose far-reaching effects lasted for half a century. As the Romanian tourism has undergone several development stages, each marked by distinct contradictory features, it has finally echoed all these subsequent changes and influences. Thus, the economic declinc and the socio-political instability enforced alongside an imposed coercive ruling system against a deplorable natural disaster background (the draught of 194647) have determined a strong drawback of tourism activities. This unproductive period was further brought into the decline zone first by the 1948 'nationalization' process and then by the ulterior state-ownership takeover process of all tourism units, eventually resulting in the massive destruction of most of the small balneologie and health resorts in the interwar span. The state came to control and encourage the development of a "unionist" type of tourism, a low quality tourism performed within the framework of a re-modernized material base for ridiculously low prices or free, a tourism that proliferated mass tourism. The beginning of a revival in tourism became apparent only after 1960, and was prompted both by the country's economic growth and the broader links opened up to the western countries, that also showed new interest in Romania as a tourism destination. Consequently, considerable investments were made in the development of the southern part of the Black Sea coast including: the reconstruction of the former resorts (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud), the setting up of a number of new resorts that have attracted

international tourists, and have increased tourism demand (Olimp, Neptun, Jupiter, cap Aurora, Venus,? 96Saturn), and, finally, the creation of exclusive youth resorts (Navodari and Costine§ti) fig 1. During the same period, i.e. 1960-1975 the old traditional health resorts were endowed with new hotels and complex hotel developments which brought life to the classic scenery that had remained unchanged for half a century. Similar tourism developments and sites were built especially in larger cities and also in other urban centres that had more than 200 000 inhabitants. New holiday mountain resorts were created for winter sports (Bor§a, Durau, Izvorul Mure§ului, Paraul Rece), and most of the Prahova- Bra§ov resorts have been endowed with cable transport for access to mountain regions, to the neighbouring regions (Sinaia, Bu§teni, Predeal, Poiana Bra$ov) and the other resorts located in the Carpathic region. The hydro-energetic developments, including dams, and acumulation basins have also become the focus of tourism development of varied intensity and concern. The above mentioned period also served for the modernization of most of the national and regional access roads. The economic and social decline up to 1990 and thereafter have marked a pronounced drop in tourism activities within the last years, and it is only in the more recent years that a new vigurous legislative investment and organisationaldirected policy has been initiated to redress tourism. The second chapter is dedicated to the survey of research activities and the growth of Geography of Tourism within the higher education system. Consequently, several stages with different qualitative development levels aire under focus and examined, starting with the first significant descriptive- oriented contributions and ending with the identification of a clearly defined and outlined school of geography in tourism. The great merit of this school lies in the clarification of its object and specific methods, in the initiation and completion of an in-depth research, the organisation of both national and international seminars on tourism issues and in numerous doctoral thesis published and wellvalued both in the country and ovreseas. Another great merit lies in the development of a three-year higher geographic and tourism form of education with a strong pragmatic character (tourism colleges) and in the creation of longer tourism geography training modules within the faculties and academic departments. The largest and most prominant chapter due to the impressive amount of information conveyed, is the third chapter entitled "Tourism potential" which attempts to present, analyse and interpret the vast and complex categories of tourism resources which had a major contribution to the development of tourism. This calls further for a break down into two components, one belonging to the natural environment and one to the anthropic one. The natural tourism

potential exhibits an extraordinarily diversified nature determined and caused by the existence of a complex? 96natural setting, well- balanced and harmoniously stratified, embracing the Black Sea, the low plain regions, the hill regions and the Carpathians, which further influenced the diversity and the structure of all other componets of the natural environment(climate, rivers, and bio- pedology). From amongst the complex natural tourism potential the Carpathic region stands out for its remarkable diversity and impressive scenery and identifies such sculptural- structural representative componets as: glaciar relief, volcanic relief, limestones and conglomerates (especially the Karstic relief). The bio-climatic and hydrological components (especially the underground mineral and thermal waters) determined by relief, geographic and lithologic evolution have contributed to the development of a health resort system well represented and concentrated in the Carpathic and Subcarpathic region, and along the sea table. The anthropical herritage exploited touristically is the result of a longlasting evolution within a complex historical and social context, and generated a strong cultural identity and civilization, that traces back the material and spiritual inheritance of prehistoric, ancient time, the Middle Ages up to present time. Every historical epoch is characterized by specific elements whose outstanding value and diversity have ultimately shaped an overall harmonious setting, encompassing material and cultural attractions, all of which were examined throughout the book according to historical stages and categories. Thus the Dacian-Roman period stands apart for its ancient Dacian vestiges remnant in the Ora§tiei Mountains, i.e. the old Roman traces related to urban cits, Roman camps, roads and bridges, and the equally old Greek sites, represented by Greek colonies, old settlement- ports along the Black Sea coast line. The Middle Ages is the most representative period in respect of the diversity of monuments and attractions. This diversity is accounted for by the socio-economic and cultural- religious west European and Oriental influences exerted in this period, this territory representing the cross road of Roman Catholic Christian faith and Orthodox- Bizantic faith. Consequently, the attractions of this period are representative of their initial function: defence (fortresses, castles), typical feudal urban settlements discriminated by their territorial location, and religious sites, individualized by age, style, form, location and ultimately their function and cultural role. In this respect, the monastic settlements, and especially the monasteries, deserve special consideration as traces of Romanian Orthodoxism and samples of extraordinary originality (the wood churches). The cultural sites or attractions, including museeums and libraries must be added to the already mentioned material and cultural sites.

Special emphasis is given to the survey of traditional rural civilization and culture in the present study, ? 96due to its remarkable diversity within the tourism component, territorially and culturally restricted to the same Carpathic region. The fourth chapter reflects the concrete materialization of tourism development through the exploitation of both natural and anthropic tourism potential. This development has been called for by the new tourism accommodation demand, that identifies demand according to consumer demand, and changes in time creating new types, comfort criteria and levels, and range of services offered. From the list of of tourism components developed, the resort represents a distinct, well individualized component, often integrated in larger resort developments, more expanded and phisionomically and functionally more diversified and complex. The fifth chapter examines the touristic flow and focuses on volum, motivational diversity, regional concentration, its permanent or seasonal character, the tourists' places of origin, and the reciprocal conditioning rapport between tourism potential, i.e. primary tourism offer on the one hand, and tourism development, i.e. secondary tourism offer on the other, manifest against the background of socio-historical and economic conditions specific for the east European countries, throughthe tourists' preference shown to a particular tourism poroduct. During the 80s and the 90s the growth and diversification process of tourism development coincided with both domestic and international tourism demand. Thereafter, tourism development faced contradictory tendencies, as a result of the wear and tear of tourism sites as part of the general social, economic and political decline. This decline has continued until 1998 when a timid and relative rise became apparent. Tourism flow has been assessed in compliance with a number of quantitative factors which reflect this phenomenon's characteristics: the permanently falling number of tourists from 1989 onwards, night occupancy rate that has dropped with 50%, and general occupancy rate which has similarly dropped. A further discriminative indicator of tourism flow is duration of stay, which highlights the attractiveness of the chosen destination. The last part analyses the ways of increasing profitability as reflected in types and forms of tourism. They emerged and imposed themselves depending on the tourism stimulating factors. Among them, the reasons that caused and determined the tourists' options for a certain tourism destination became more diverse and therewith they diversified tourism offer. After an argumentative survey of the criteria accounting for the classification of Romanian complex tourism forms, the following forms were highlighted: balneoclimatic/health tourism, mountain tourism for health and entertainment, winter sports tourism, seaside tourism, cultural tourism, weekend tourism and an emerging category of tourism, rural tourism.

Beside the former, a new chapter was elaborated and introduced, the 7-th, entiled Geographical-Touristic? 96Regions from Romania. In its frame, the specific traits of the following geographical-touristic regions are analysed and highlighted: the touristic region of Carpathians, the touristic intercarpathian region of Transilvania, the touristic Western Region, the touristic Eastern region, the touristic Southern region, the Dobrogean touristic region. BIBLIOGRAFIE 1. Badea L., Gru mazes cu H., (1975), Considerafii metodologice asupra regionarii turistice a teritoriului Romaniei, Lucrarile celui de-al II-lea Colocviu national de geografia turismului, Editura Sport-turism, Bucure§ti. 2. Barbier B., (1977), Les residences secondaires et Vespace roural frangais, Revue Norois (extrait), nr. 95. 3. Barbier B., (1978), Ski et station de sport d'hiver dans le Monde, Wiener Geographische Schriften, 51/52, Beitrage zur Fremdenwerkerrsgeographie, I, Theil, Wien. 4. Barbu Gh., Snak O., (1981), Turismul ramurd a economiei nationale, Turismul in economia nationaia, Editura Sport-Turism, Bucure§ti. 5. Baranescu Rodica, (1975), Turism fi alimentafie publico, Editura DidacticS §i Pedagogics, Bucure§ti. 6. Berlescu Elena, (1971), Stafiunile balneare de-a lungul timpului fi azi, Editura medicals, Bucure§ti. 7. Berlescu Elena, (1982), Dicfionar encoclopedic medical de balneoclimatologie, Editura §tiinfificS §i enciclopedicS, Bucure§ti. 8. Berbecaru I., Botez M., (1977), Teoria jz practica amenajarii turistice, Editura Sport-Turism, Bucure§ti. 9. Bleahu M., (1987), Turismul §i protectia peisajului, ocrotirea naturii §i a mediului inconjurator, nr. 1, Editura Academiei R. S. Romania, Bucure§ti. 10. Bordeanu S., Doru M., (1978), Perspectivele dezvoltarii serviciilor turistice in zonele montane, Studii de turism, vol. I, turism montan, Bucure§ti. 11. Borza Al., (1978), Construc(iile hidroenergetice §i turismul, Studii de turism, vol. I, Turism montan, Bucure§ti. 12. Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i EnciclopedicS, Bucure§ti. 13. Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti. 14. Candea Melinda, Simon Tamara,( 2006)+Potentialul turistic al Romaniei, Editura UniversitarS, Bucure§ti. 15. Cebuc Al., Mocanu C., (1967), Din istoria transporturilor de calatori in romania, Editura §tiintificS, Bucure§ti.

16. Cianga N., (1977), Cateva probleme asupra structurii fi capacitafilor de primire ale statiunilor? 96balneoclimaterice din zona centraia a Carpafilor Orientali, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., ClujNapoca. 17. Cianga N., (1977), Cateva probleme asupra structurii fi capacitafilor de primire ale stafiunilor balneoclimaterice din zona centraia a Carpafilor Orientali, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-Napoca. 18. Cianga N., (1979), Rolul stafiunilor din Carpati in dezvoltarea turismului, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geol.-Geogr., nr. 1, Cluj- Napoca. 19. Cianga N., (1980), Cateva probleme legate de circulafia turistica in Carpatii Orientali , Lucrarile celui de-al V-lea Colocviu national de geografia turismului (Bucure§ti, 1977). 20. Cianga N., (1980), Turismul in judeful Alba, Judetul Alba, Editura Academiei, R. S. Romania, Bucure§ti. 21. Cianga N., (1981), Consideration geographique sur les villes-station balneoclimatique des Carpates Orient ales, Revue Roumaine de G.g.G.Geographie, torn 25, nr. 2. 22. Cianga N., Maier A,, (1983), Lacurile de acumulare din Carpatii Orientali, factor de creftere a potentialului fi circulafiei turistice, in vol. „Lacurile de baraj, ambianfa naturala §i construitS, Cluj-Napoca. 23. Cianga N., (1984), Economia turismului in Depresiunea Transilvaniei, Studia Univ. Babe§-Bolyai", Seria Geol.-Geogr., Cluj-Napoca. 24. Cianga N., (1985), Turismul in munfii Apuseni, Studia Univ. Babe§- Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-Napoca. 25. Cianga N., (1986), Valorificarea potenfialului turistic natural din Carpatii Orientali, in vol. „Probleme de geografie aplicata", cluj-Napoca. 26. Cianga N., (1987), Aparition et le developpment du tourisme dans les Carpates, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-Napoca. 27. Cianga N., Horhoi Elena, (1989), Problemes de geographie du tourisme dans les Carpates orientales, in vol. „Karpacko konferencza Turistyczna (Carpathians tourist Conference), Zeszyty Naukove Universitetu Iagiellonskiego, CMLVII, Krakow. 28. Cianga N., (1996), Mijloacele de transport pe cablu - componenta infrastructurala a peisajului fi a turismului carpatic, Studia Univ. Babe§- Bolyai", Geogr., nr. 1,2, Cluj-Napoca. 29. Cianga N., (1998), Turismul din Carpafii Orientali. Studiu de Geografie Umana, Editura Presa UniversitarS Clujeana, Cluj-Napoca. 30. Cianga N., (1998), Le role de la function touristique dans Iorganisation de Vespace rural, in „Rural Space and Regional Development", Studia ClujNapoca. 31. Cianga N., Rotar Gabriela, Dezsi §t. (1999), L'amenagement touristique des franges interdepartamentales du nord-ouest de la Roumanie, Studia Univ. „Babe$-Bolyai", Geographia nr. 2, Cluj-Napoca.

32. Cianga N., Cocean P. (2001), L'edification du systeme des stations touristiques de la Roumanie,? 96Studia Univ. Babe§-Bolyai", Geographia nr. 2, Cluj-Napoca. 33. Cianga N.,(2001, 2002)^Romania. Geografia Turismului ( partea intai) ,Edit.Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca. 34. Cianga N., (2003\Geografie Turistica,Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca. 35. Chabot G., (1964), La geographie du tourisme en France> Acta, geographica Lavaniensia, vol. 3, Paris. 36. Cocean, P., (1997), Geografia turismului romanesc, Editura „Focul Viu", Cluj-Napoca. 37. Cocean, P., (1995), Pe§terile Romaniei. Potentialul turistic, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 38. Cocean, P., Vlasceanu, Gh., Negoiesci, B., (2002)9Geografia Generala a Turismului, Edit. Meteor Press, Bucure§ti. 39. Corvin, Tatiana, Makra St., (1967), Motelul - mici unitati pentru turism, Editura Tehnica, Bucure§ti. 40. Farca§, L, Bente D., Trifa P., (1969), Indicele climatic-turistic. Aplicatii la teritoriul R. S. Romania, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geologia, Geographia, fasc. 1, Cluj-Napoca. 41. Farca$, I., Ben|e D., Trifa P., (1970), Harta climatica turistica a R. s. romdnia, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geologia, Geographia, fasc. 2, Cluj-Napoca. 42. Ga§tescu P., (1971), Lacurile din Romdnia, Editura Academiei R. S. Romania, Bucure§ti. 43. Giurcaneanu CI., (1956), Aspecte ale geografiei turismului, Natura nr. 3, anul Vni. 44. Glavan, V., (2000), Turismul in Romdnia, Editura Economics, Bucure§ti. 45. Glavan, V., Stoian O., (1978), Potenfialul turistic montan din Romdnia. Categorii de potential §i prioritati de valorificare in turism, in vol Studii de turism, vol. II, Turism montan, Bucure§ti. 46. Grigore M., (1989), Defilee, chei $i vai de tip canion in Romdnia, Editura §tiintific5 §i Enciclopedica, Bucure§ti. 47. Horeanu, CI., Borcea Margareta, (1982), Ceahlaul - viitor pare national, in Ocrotirea naturii mediului inconjutator, nr. 1-2, Editura Academiei R. S. Romania, Bucure§ti. 48. Ielenicz M., Comanescu Laura (2006), Romdnia. Potential Turistic. Edit. Universitara, Bucure§ti 49. Mihailescu V., (1969), Geografie §i turism, Lucrarile colocviului National de Geografia turismului (Bucure§ti, septembrie, 1968), Bucure§ti.

50. Muntele, I., Iatu, C., (2003), Geografia Turismului. Concepte, metode fi forme de manifestare spafio-temporale, Edit. Sedcom Libris, Ia§i. 51. Muja S., (1984), Spafiile verzi in sistematizarea teritoriului fi localitafilor, Editura Ceres, Bucure§ti. 52. Neac§u, N., (2000), Turismul fi dezvoltarea durabila, Edit. Expert, Bucure§ti. 53. Neagu Gh., Gologan Gh, (1978), Cercetari, rezultate fi realizari privind schiul turistic, in vol. Studii de turism, vol. 2, Turism montan, Bucurejti. 54. Olaru, M., (1996), Munfii Banatului Resursele turistice naturale fi antropice, Editura Hestia, Timi§oara. 55. Olaru, M., (2000), Munfii Banatului. Amenajarea fi dezvoltarea turistica, Editura Hestia, Timi§oara. 56. Panaite Ludmila., (1974), Metolodogia cercetarii economico- geografice, Universitatea Bucure§ti. 57. Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea, Editura Ceres, Bucure§ti. 58. Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS Clujeana, Cluj Napoca 59. Petrescu Carmen, (1974), §coala romaneasca de geografia turismului, Forum nr. 3. 60. Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1. 61. Popovici I., Glavan, V,, Ghiriac D., (1976), Sistem de indicatori pentru evaluarea potenfialului turistic, Revista Economic^, nr. 36. 62. Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti. 63. Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania, Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti. 64. Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile Goldi§", University Press, Arad. 65. R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti. 66. Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura Sport- Turism, Bucure§ti. 67. Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj napoca. 68. Susan Aurelia, (1980), Geografia turismului (pentru uzul studenfilor), ClujNapoca. 69. Swisewski C., (1980), Some Theoretical and Methodological Problems of the Geography of Tourism, An. §t. ale Univ. „A1. I. Cuza" din Ia§i, sectiunea a II-a b. (Geologie-Geografie),Tom XXVI. 70. §aabner-Tuduri Al., (1906), Apele minerale fi statiunile climaterice din Romania, Editia a 2-a, Tipografia „Gutenberg", Bucure§ti.

217

71. §andru, I., (1966), Probleme de geografia turismului, Natura anul XVIII, nr. 3. 72. §andru, I., (1970), Consideration sur la geographie du tourisme avec special regard sur la Roumanie, Revue roumaine de G. G. G., Serie Geographie, torn 14. 73. $andru, I., (1985), Les principaux types de tourisme dans les Carpates Roumaines, Memoriile sectiilor §tiinfifice ale Academiei R. S. Romania, seria IV, torn V, nr. 1,1982, Bucure§ti. 74. §tefanescu, C., (1967), Stafiuni balneare fi climaterice din Romania, Editura Meridiane, Bucure§ti. 75. Teodoreanu, Elena., (1984), Bioclima stafiunilor balneoclimaterice din Romania, Editura Sport-Turism, Bucure§ti. 76. Tufescu, V., (1974), Romania, natura, om, economie, Editura §tiinfifica, Bucure§ti. 77. Teposu, V., Pu§cariu V., (1932), Romania balneara fi turistica, „Cartea Romaneasca", Bucure§ti. 78. x x x., Atlasul R.S.R. Romania, Institutul de Geografie, Editura Academiei, R. S. Romania, Bucure§ti. 79. x x x., (1974), Factori terapeutici naturali din judetul Harghita, in vol. editat de Consiliul Popular al judefului Harghita, Direcfia SanitarS. 80. x x x., (1984), Geografia Romaniei II, Geografia umana fi economica, Edit. Academiei R. S. Romania, Bucure§ti. 81. x x x., (1987), Geografia Romaniei III, Carpatii Romanefti fi Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei R. S. Romania, Bucure§ti.

218

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->