În limba romana contemporana exista cinci stiluri functionale: stiintific, oficial (juridic-administrativ), publicistic,beletristic (artistic), si colocvial

(familiar). Stilul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva; CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale. CARACTERISTICI: o are functie exclusiv referentiala; o trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate; o respecta proprietatea termenilor; o se folosesc multe neologisme; o conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv, explicativ. o conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat (chimist, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau nedeterminata. o conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane creditabile in domeniul stiintific. o conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte). o conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru. o folosirea cuvintelor monosemantice; o claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine; o utilizarea sensului propriu al cuvantului; o un grad mare de tranzitivitate; o fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul; comunicarea; referatul; eseul; PARTICULARITATI LINGVISTICE: Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide;Morfologice:Substantive abstracte, pluralul autorului; Sintactice: Coordonarea si subordonarea; Stilistice:fara figuri de stil si digresiuni.

valorizeaza sau nu. -în raport cu realitatea. -folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi. -utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează cu majuscule. lipsite de ambiguitate. locutiuni si expresii. Instrucţiunile sunt realizate prin mijloace lexicale (trebuie. convingeri. -foloseşte neologisme. -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ. CARACTERISTICI ALE STILULUI: -funcţie referenţială.cel care trebuie să aplice legea. fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în domeniul juridic. . -folosirea clişeelor formale. idei. emiţătorul dă receptorului instrucţiuni în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul. verbele copulative. -conform efectului mesajului: Acord. Codul penal. educare. e interzis) sau prin mijloace formale (art. -fara figuri de stil si digresiuni. Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde funcţia perlocuţionară este controlabilă).2). mesajul este preponderent denotativ. -conform funcţiei mesajului: informare. se scrie numai în chenarul albastru. Nota! -Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ. B. texte elaborate de organul judiciar. -foloseşte terminologia de specialitate. -Forme impersonale. -enunţuri cu formă impersonală -conţinut normativ. -conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Sintactice:Coordonare sisubordonare. administrativ. -Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. se scrie cu litere de tipar etc). -respectă proprietatea termenilor. -Verbe la diateza reflexiv-pasiva. explicativ. favorizeaza ca adevarate sau false. -Verbul "a trebui". dar intr-un text jurnalistic ea are functie conativa. atitudini. dar şi nespecializat . Constituţia. descriptiv. injoctiv).constructii infinitivale. -Expresii verbale impersonale. Intr-un text stiintific argumentarea are functie referentiala. texte elaborate de organul . -conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru. PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE Lexicale:terminologie specifica Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi. conservatoare si cu incarcatura emotiva).specializat. preferinta pentru anumite verbe. STILUL JURIDIC CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege. limbajul poetic (terminologie accesibila si cu tehnici persuasive). Stilul oficial (juridic-administrativ) A. -Substantive abstracte. Textele argumentative afirma sau neaga. -enunţuri clare. Stilistice:clisee. 2. în acest tip de text. adică organul legislativ. Codul muncii etc). e obligatoriu. -fraze coordonate. -elipsa.cel care vrea să cunoască legea. 1. solemna. verbul "a putea".Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic (terminologie cu caracter orientat practic). Emiţător . STILUL ADMINISTRATIV CUPRINDE: domeniul legislativ. prohibitiv. Receptorul este de obicei specializat . limbajul religios (terminologie arhaica. informativ. se va completa.

• conform scopului: funcţie conativă. • conform efectului mesajului: Acord. o strategia persuasivă se bazează pe argumente: A. dialogul scris (interviuri consemnate scris). -Expresii verbale impersonale. efectul mesajului vizează acordul/ dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si publicatii). (act oficial) Notă! în cazul cererii. -Verbe la diateza reflexivpasiva. -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ.) • obiectiv şi impersonal • accesibil. certificat. REPORTAJUL. (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor). ARTICOLUL.Stilul publicistic Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public. Sintactice: . PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE Lexicale:Terminologie specifică: adeverinţă. MASA ROTUNDA. telegramă etc. Receptorul este de obicei specializat . -fraze coordonate. artistice etc. CARACTERISTICI ALE STILULUI: • enunţuri cu formă impersonală • conţinut normativ • enunţuri clare. monologul oral (la radio si televiziune). de tip cauză-efect.persuasiunea adresată raţiunii aduce argumente de specialitate. -Forme impersonale.specializat adică organul legislativ. Stilistice -fara figuri de stil 3. scrisorii oficiale. mărturia unor beneficiari ai produsului. ANUNTUL PUBLICITAR CARACTERISTICI ALE STILULUI o are funcţie de mediatizare a evenimentelor. dosar indemnizaţie Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi. CRONICA. preferinta pentru anumite verbe. -Verbul "a trebui". tradiţie. o în conformitate cu strategiile persuasive. Emiţător . dialogul oral (dezbaterile publice). FOILETONUL. economice.persuasiunea adresată afectivităţii aduce argumente de popularitate. grija faţă de destinatar. locutiuni si expresii. adresă. discursul se poate adresa raţiunii sau afectivităţii. clar şi precis • conform relaţiei E-R beneficiar. superioritatea unor produse în raport cu altele similare. domiciliu. verbul "a putea". . B. influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice.constructii infinitivale. INTERVIUL. o conţine informaţii economice.administrativ. este stilul prin care publicul este informat. lipsite de ambiguitate • inventar lexical cu termeni clar definiţi • prezenţa clişeelor • respectă proprietatea termenilor • foloseşte terminologia de specialitate • are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere. sociale.cel care trebuie să aplice legea. o influenţează opinia publică (discurs persuasiv). STIREA. • conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru. politice. telegramei. prohibitiv. cerere. fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul administrativ.

o bogăţie lexicală . Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. constructii retorice (repetitii.din punct de vedere statistic. o receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ). tabel. tot aici pot fi incluse eseurile. caricatură. o unicitate şi inovarea expresiei. elemente de jargon). versuri şi operele dramatice. PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate). Se utilizeaza uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic). fiinţe etc. exclamatii etc. 4. memoriile. imagini etc) o Unele forme se apropie de stilul colocvial. Termenii noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între două sau mai multe obiecte. Formulări eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia. utilizarea larga a sinonimelor. o are funcţie conativă. statistică. hartă. tendinta eliminarii conjunctiilor copulative . Stilul cel mai sensibil la inovaţie. CARACTERISTICI: o libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare. Stilul artistic (beletristic) Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva. uneori. presupune şi o anumită implicare subiectivă a autorului. ceea ce. amintirile. schemă. o exprimă atitudini. o sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt. o orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate. sugestiva). Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia. titluri eliptice. enumeratii. dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian.Notă! o dimensiunea persuasivă ţine de publicitar.). o contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie. jurnalele. elemente de argou. o caracterul individualizat al stilului. interogatii. utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor. fenomene. interogatii. prin faptul că îmbină informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia. o utilizarea limbii literare. (artistic) se foloseste in operele literare. artistic sau ştiinţific. tendintele de aglomerare sintactica. CUPRINDE: operele literare în proză. adeseori formate dintr-un singur cuvant. o utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii. Morfologice:Foloseşte preponderent diateza activă Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut. regionalisme. o înglobează elemente din toate stilurile funcţionale. preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii). dar şi din afara limbii literare (arhaisme. o Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice de tipul: fotografie. . grafice. prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele).

în sloganuri. o Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării. o bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical. amuzant etc. un vehicul pentru informaţie. CARACTERISTICI: o conform specificului discursului: discurs ficţional/ stil artistic. Inversiuni. o Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi sentimentelor. arhaici.o mesajul are funcţie poetică. trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice. obsedant. Sensul conotativ. neologisme. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii. rime. o sunt folosite particularităţi regionale sau socio-profesionale. o se realizeaza dezvoltarea spontana. o relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii. neintentionata a limbii. gestică. ritm. dislocări topice Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice 5. termeni de jargon sau argou etc). o folosirea unor formule de adresare. centrată asupra lui însuşi. e prezentă în vorbirea curentă. CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI: o Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor. proverbe etc. o Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară. a abrevierilor de tot felul. o un anume grad de afectivitate. in viata de zi cu zi. PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE Lexicale: Polisemantism. o regulile gramaticale pot fi încălcate. data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil. Varietate lexicală Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire. o utilizarea mijloacelor non-verbale. o recurge la elemente suprasegmentale (ton. dar mai ales prin elipsa. Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice. frumos. în expresii şi locuţiuni populare. sensuri figurate etc. prin anumite calitati. o o mare complexitate. sentimente. termeni regionali. o extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni.relaţii interpersonale în planul vieţii cotidiene. repetiţii. o Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor. ci un text interesant în sine: plăcut. emotii. o folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care. o pot fi folosite elemente de argou sau jargon. CUPRINDE (sfera de utilizare) . Stilul colocvial Stilul colocvial (familiar) se utilizeaza in sfera relatiilor de familie. dar nu numai în ea. o cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa. discurs nonficţional/ stil ştiinţific. asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. oscilare intre economie si abundenta in exprimare. mimică). Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie. Mărcile subiectivităţii Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare. ca . pentru implicarea ascultatorului. Prin funcţia poetică. un mesaj nu mai e un simplu instrument. o are o mare încărcătură afectivă.

Zicale. o conform efectului mesajului Acord Identificare Internalizare o conform funcţiei mesajului (scop): Informare Educare Divertisment Publicitar o conform încărcăturii emoţionale a mesajului Emoţional Persuasiv Manipulant Prohibitiv Critic Polemic CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI • Claritate • Proprietate • Corectitudine • Precizia • Puritatea PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE Lexicale: Argou. Izolari. Stilistice: Diminutive.urmare a vorbirii dialogate. Digresiuni. enunturi fragmentate. Receptorul poate fi şi el specializat sau nespecializat. substantivelor in vocativ sau a verbelor la imperativ. gestica) care permit intreruperea comunicarii. Argumentative. locutiunilor si expresiilor. Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie. prin utilizarea zicalelor. Cuvinte tipice unor graiuri Morfo-sintactice: Pronume. Cuvinte cu sens peiorativ. Jargon. o conform relaţiei E-R (beneficiar) Emiţătorul poate fi specializat sau nespecializat. o folosirea diminutivelor. restul fiind sugerat. o simplitate. . o prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici. Superlative expresive. prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze. paranteze. degajare si naturalete. elipse. adverbe nehotarate. adjective. Pronume si verbe cu specific regional. inversiuni.Neologisme la moda. augmentativelor. Aproximari prin numerale si substantive. relaţia emiţătorreceptor poate fi şi de rudenie. In cadrul acestui stil. proverbelor. interjectii. Vocative.imperative. precum si prin mijloace extralingvistice (mimica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful