NU IUBIŢI LUMEA CUPRINS: 1. Deschidere 150 2. Rugăciune 3. COR 4. Grup de texte I 5. Poezie: Prea multe popasuri 6.

Tema: Nu iubiţi lumea 7. COR 8. Citate 9. Ilustraţie: Aş dori să-i spun… 10.Ilustraţie: Fileta şi coroana ei 11.Punct instrumental 12.Poezie: Va bate ceasul lumii 13. Grup de texte II 14.COR 15.Închidere 145 16.Rugăciune 17.Postludiu – ieşire

GRUP DE TEXTE I Geneza 3:1 u.p. – 6 p.p. “Şarpele a zis 1 Ioan 2:15-17 “Nu iubiţi lumea, nici Iacov 4:4 “Nu ştiţi că 2 Corinteni 6:14-16 “Nu vă înjugaţi la 1 Petru 2:11 “Prea iubiţilor,

PREA MULTE POPASURI Prea multe popasuri pe drumul spre cer. Prea multe priviri înapoi, spre păcat Şi mult prea multe inimi Rămase cu-ale lumii. Prea mult jelim Sodoma Când prăbuşirea-n flăcări E proapria-i ‘nălţare Pe zgură şi cenuşă. Pe calea către ceruri E sfântă orice clipă. A nu privi în urmă este rostul. Cetatea de scăpare, e-n faţă către sus Iar porţile-i se-nchid în asfinţit Scăparea-i ca prin foc. Părinte-al îndurării… Când cele de aici Încep să ardă toate Iar noi, goliţi de planuri spulberate Mai bâjbâim spre ele şi nu vedem pieirea… Din veşnica Ta slavă Trimite îngerii tăriei Din flăcări să ne scoată. Căci numai îndurarea Ta Mai poate fi nădejde. Noi ştim că porţile de cer Ne stau deschise spre lumină. Ca să intrăm prin ele în veşnică cetate, Ne fă Tu alergarea, sublimă şi senină.

TEMA: NU IUBIŢI LUMEA… De mult Sorina nu mai avusese o zi atât de ocupată ca această duminică. În afară de faptul că era în ultimul an de liceu şi o aşteptau 3 examene importante, printre care şi concursul la facultate, avea şi obligaţii de familie. În plus, făcea şi mici servicii în comunitate. Toate cereau timp… De dimineaţă a vizitat-o sora Suzana. S-au rugat împreună pentru opţiunile ei viitoare. Dorea să-şi croiască o meserie în care să rămână cu conştiinţa curată toată viaţa. Bazele se puneau acum, pe genunchi. Nu putea să plece singură pe drumul acesta atât de lung şi încărcat de neprevăzut! Au urmat apoi orele de studiu, ajutorul dat mamei. După amiază trebuia să facă o vizită unei surori vârstnice, ţintuită pe patul suferinţei de 15 ani, apoi să ajungă la adunare unde pastorul propusese să aibă loc o discuţie deschisă cu tinerii. În drum spre tanti Clara s-a abătut pe la florărie şi a cumpărat un bucheţel de flori, din bani economisiţi din bursa ei. Vizita a decurs plăcut şi s-a sfârşit bine. Pentru sora Clara, toate vizitele erau bune, dar când venea Sorina… casa părea mai luminoasă. A făcut curat, a scuturat, au citit şi s-au rugat, apoi a plecat spre adunare. Timp mai era. Se gândi că n-ar fi rău să stea câteva minute în parc. Se aşeză pe o bancă sub un stejar stufos în care se jucau o mulţime de vrăbii. De pe o alee a început să pătrundă până la ea ciripitul vesel al unor voci cunoscute. Când întoarse privirea a şi zărit 3 colege, prietene nedespărţite – trio-ul Anca, Elsa şi

Ruxandra. Erau bune şi la învăţătură, dar nici la glume nu le întrecea nimeni din şcoală. Când au văzut-o pe Sorina i-au făcut o primire zgomotoasă, pe măsura lor. Întrebări, replici şi mult râs. Când s-au mai potolit, s-au aşezat şi ele pe bancă şi au început să vorbească lucruri mai serioase. - Ştii, Sorina, - început Anca (şefa de necontestat a grupului), tu eşti o fată drăguţă dar nu faci prea mult să-ţi pui în evidenţă calităţile. Te îmbraci prea simplu. N-aş zice că rochia ta nu-i frumoasă, însă dacă ai mai scurta-o, te-ar face altfel… sau părul… De ce mereu această pieptănătură? E adevărat că îţi încadrează bine faţa, însă o coafură mai modernă te-ar face alta. - Eu nu vreau să fiu alta – spuse Sorina. Nu vreau să par ceea ce nu sunt. Ce vezi tu rău dacă eu nu urmăresc să atrag atenţia prin ţinuta mea?… - Fireşte, nu-i nimic rău – interveni Ruxandra, însă, vezi tu, natura poate fi ajutată… O urmă fină cu creionul dermatograf deasupra pleoapei, o sprânceană pensată graţios, o şuviţă de păr perhidrolat, un mic inel cu o piatră discretă, sau … un toc adecvat de înalt, schimbă lucrurile… Trebuie să-ţi iei timp să fii o fată modernă, înţelegi, trebuie să te preocupi! Natura face daruri, dar tu trebuie să le culegi! - Îmi pare rău fetelor, dar eu trebuie să plec; pe mâine, la şcoală! - Păcat că pleci aşa repede. Dacă mai rămâneai vreun sfert de oră, soseau şi băieţii şi ne-am fi plimbat împreună… Dacă ei băsesc bilete, vedem

un film, iar dacă nu, ne plimbăm până diseară târziu… - Încotro, spre ce ţintă? – întrebă Sorina. - Pe aici prin parc, cu toţii…, răspunse Ruxandra. De ce nu rămâi? Poate vine şi Radu, insistă ea. - Nu, nu cred că vine, zise Sorina, pălind uşor… La revedere! Şi pe când Sorina se îndepărta, Elsa, care nu luase parte la discuţie, spuse: - Eu am o anumită admiraţie faţă de Sorina. Este adevărat că nu ţine la îmbrăcăminte prea mult, totuşi nu s-ar spune că nu are o oarecare eleganţă, însă altceva îmi place mie la ea – comportamentul, este o fată de caracter. Nu se ocupă de nimicuri, nu vorbeşte prea mult, este măsurată în toate, are o ţinută de adevărată doamnă. De partea ei, Sorina se grăbea. Întârziase în mod nepermis. Când a păşit peste pragul adunării, ora se deschisese… erau foarte mulţi tineri şi tinere. Radu era în faţă cu creionul şi caietul pregătite… „Facem parte dintr-o Biserică profetică”, spunea pastorul. Să citim: „Vai de voi, pământ şi mare, căci Diavolul s-a pogorât la voi cuprins de mânie mare, ştiind că are puţină vreme” (Apocalipsa 12:12) „Şi balaurul mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apocalipsa 12:17) Este limpede că timpul este scurt şi că Satana a dezvăluit o campanie pentru a invada adevărata Biserică.

Dacă Biserica îşi coboară nivelul standardelor spre a se conforma lumii, ea nu mai poate spune: “Ieşiţi dintr-însa poporul Meu, pentru a nu fi părtaşi la păcatele ei, şi a nu fi loviţi cu urgiile ei.” Pentru ca să fiţi cu adevărat creştini, trebuie să fiţi renăscuţi, astfel nu veţi avea bucuria apartenenţei la Biserica sfârşitului şi nici de trăirea înaltelor ei principii morale. Fiecare dintre voi doreşte să aibă o influenţă bună. Vieţuirea după standardele lui Hristos este cea mai eficace cale de a evangheliza lumea. Fidelitatea neabătută pentru menţinerea onoarei şi sfinţeniei Legii lui Dumnezeu şi a credinţei lui Isus Hristos vă poate recomanda lumii, chiar când nu vă acceptă. Satana are puţin timp şi face tot ce e posibil ca nic voi să nu aveţi. El vă răpeşte timpul, făcându-vă să vă ocupaţi cu lucruri de mică însemnătate. El s-a mâniat pe adevărata Biserică şi este hotărât să distrugă buna ei influenţă. De aceea, voi, fiii luminii, trebuie să vă puneţi “toată armătura lui Dumnezeu!…” şi vă ţineţi sus steagul poruncilor lui Dumnezeu şi credineţie lui Isus. “Frumuseţea voastră, tinerilor, trebuie să stea nu în podoaba exterioară, împletitura părului, bijuterii sau haine, ci în interiorul fiinţei voastre, cu podoaba lui nepieritoare, un Duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:1-3). Pe pământ se produc schimbări rapide în toate domeniile. De obicei, aceste schimbări merg de la o extermă la alta fără a fi necesare. Fiţi raţionali şi prudenţi. Nu fiţi primii care să aduoptaţi noile mode de îmbrăcăminte, nici ultimii care să le părăsiţi. Aceasta este o dovadă de bun simţ, de echilibru.

Urmând capricile veşnic schimbătoare ale modelor, veţi pierde mult timp preţios necesar pentru pregătirea voastră şi a celor din jurul vostru. Timpul vostru este în primul rând ţinta atacului vrăjmaş. Moda a pornit o campanie neobosită pentru a cuceri orice om, de orice vârstă, de la leagăn la mormânt. Extremele sunt la modă, sunt mai şocante. Părul vărgat, vopsit total sau pulverizat cu praf auriu sau argintiu, ce reflectă radiaţiile vizibile, ajută multe fiinţe să nu mai semene cu ceea ce sunt în realitate. Ochii pot fi umbriţi cu toate culorile curcubeului, sau li se pot ataşa pleoape de diferite culori, preferabil verzi, folosite altădată ca machiaj pentru stafiile tremurătoare. Toate acestea şi multe altele reprezintă o anumită nemulţumire, un protesc al omului faţă de felul în care a fost înzestrat de Creator. Nu este însă nevoie să faceţi din îmbrăcăminte punctul principal al religiei voastre. Căutaţi să-L cunoaşteţi pe Hristos! Când inima va fi convertită, tot ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va fi lepădat. Când o doamnă dintr-o societate medicală a întrebat pe pastorul Phillips Brooks, care ar fi cea mai indicată regulă pentru comportarea şi îmbrăcămintea feminică, acesta a răspuns: “Doamnă, îmbrăcaţi-vă şi purtaţi-vă de aşa manieră, încât cei care au fost în tovărăşia dumneavoastră să nu-şi amintească după aceea cu ce aţi fost îmbrăcată.” Biblia susţine că darurile Spiritului sunt adevăratele podoabe ale creştinilor. Adevăraţii creştini vor păstra totdeauna linia de aur, linia de echilibru în problema modelor.

Voi nu trebuie să uitaţi că obiceiurile în îmbrăcăminte şi podoabe se schimbă ameţitor de repede, pe când principiile rămân. Biserica rămăşiţei trage o linie clară între principiile biblice şi ale lumii. Simplitatea şi puterea soliei advente va fi totdeauna în contrast cu parada lumească. “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tată lui nu rămâne în el”. Acum, - conchise pastorul – cred că aveţi şi voi câte ceva de spus. Se ridică Ştefan, un tânăr inteligent şi exprimă un gând care nu era numai al lui. - Am observat că ispitele atacă mai puternic când nu am treabă. De aici, acel flux nesfârşit de imagini nesfinte, planuri ce n-ar putea fi binecuvântate, conversaţii nefolositoare sau chiar dăunătoare, intrarea în locuri neîngăduite, sau vizionarea acasă a unor scene care nu întăresc cu numic spiritul nostru, ba dimpotrivă, îl ruinează. Ce ar trebui să facem? - Dacă am înţeles bine, - reluă pastorul – clipele voastre libere sunt ca o pulbere de aur care cade în noroi. Este un timp cu care nu vă veţi mai întâlni. Spiritul Profetic arată clar că de nimic nu vor da socoteală oamenii atât de amănunţit, ca de talantul: timp. Voi, tineri creştini, trebuie să fiţi ocupaţi cu un program de viaţă creştină, astfel încât lumea să nu mai prezinte deloc atracţii pentru voi.

Acum 15 ani, când eram de vârsta voastră mi-am pus şi eu problemele acestea. Pentru mine am găsit un răspuns în Spiritul Profetic, în cartea “Solii pentru tineret”, de atunci am o soluţie fără greş la orice situaţie. Aceasta constă într-o întrebare: “Ce ar face Isus în locul meu?” Nu există moment în viaţă care să treacă peste această întrebare. Sub orice formă ar veni ispita, la voi, somaţi-o să-şi plece capul. Atunci veţi vedea că pe gâtul ei se află imprimată o cruce, ca dovadă că este o ispită biruită. Voi sunteţi chemaţi să fiţi biruitori! Făgăduinţele Bibliei sunt numai pentru cei ce biruiesc. Ziua aceasta a fost o zi plină pentru Sorina şi pentru ceilalţi tineri. Toţi se simţeau bogaţi şi parcă erau mai aproape de cer. Erau de pe acum singuri că la întâlnirea viitoare vor face tot ce este posibil să participe la aceste discuţii.

COMPEDIU CITATE 1. În mod real, lumea este împărţită numai în două tabere. Aşa ne învaţă Mântuitorul: “Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află”. (Matei 7:13.14) Aceste două căi duc în direcţii opuse. Nu există nicăieri teren neutru! Sau ne aflăm în tabăra lui Dumnezeu sau în aceea a lui Satana. Şi într-o mare măsură, înfăţişarea exterioară a cuiva, descoperă de ce parte este. 2. Hainele vorbesc, ele spun ce suntem 3. Am văzut că înfăţişarea exterioară est un index al inimii… 4. Caracterul unei persoane este judecat prin felul îmbrăcăminţii. 5. În nici un fel nu puteţi lumina mai bine altora decât prin simplitatea îmbrăcăminţii voastre. 6. Întreaga noastră înfăţişare trebuie să caracterizeze ordinea, modestia şi curăţia… 7. Lepădarea de sine în îmbrăcăminte este o parte din îndatoririle noastre creştine. A te îmbrăca simplu, abţinându-te de la etalarea bijuteriilor şi podoabelor de orice fel este o parte a păstrării credinţei noastre. 8. Nimeni să nu dezonoreze Templul lui Dumnezeu cu veşminte ţipătoare. Dumnezeu şi îngerii Săi sunt acolo.

9. Orice mijloc cu intenţia de a atrage atenţia către posesor sau de a provoca admiraţia, este exclus a fi un veşmânt modest, pe care Cuvântul lui Dumnezeu să-l recomande. Evitaţi chiar şi aparenţa răului. 10. Inconsecvenţa noastră dezgustă pe mulţi necredincioşi şi ne distruge influenţa. 11. Problema reală a îmbăcăminţii necorespunzătoare este INIMA! Când inima este convertită, tot ce nu are în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va fi lepădat. Întrebarea cea logică este: “Ce este în inimă? Cine reţine atenţia, Dumnezeul cerului sau zeii modei?”

ILUSTRAŢIE AŞ DORI SĂ-I SPUN… DAR NU POT Ginerele meu este foarte tulburat!… El s-a căsătorit recent cu cea mai mică fiică a mea, Jeana, aşa că este nou în familia noastră. În drum spre locul unde-şi vor stabili locuinţa, ei sau oprit puţin pentru a mă vedea. George este un băiat care ne-a câştigat încrederea de la prima vedere. El vorbeşte calm şi sigur; este bine educat şi plăcut. Cu toate acestea, însă, el nu are aceeaşi credinţă ca a noastră. Ea, însă, nu se comportă ca o adventistă de ziua a şaptea, aşa că el n-a putut sesiza existenţa vreunei probleme religioase. I-a spus numai că a fost crescută ca adventistă de ziua a şaptea, la care el i-a răspuns că, la rândul lui, şi el a fost crescut catolic. Discuţia aceasta s-a terminat constituind pentru el sfârşitul problemei, aşa că… niciunul dintre ei nu vine la adunare. Acum însă, în căminul lor au început să se frământe din ce în ce mai mult problemele sufleteşti, şi ca urmare, George mi-a scris o scrisoare confidenţială, pentru a putea afla de la mine motivele pentru care Jeana este zbuciumată, căci ea nu este fericită aşa cum s-a aşteptat el… Eu, însă, ştiu! Doresc să-i spun, dar nu pot.

Buzele mele sunt sigilate, căci membrii familiei mele, care sunt adventişti de ziua a şaptea m-au trădat… Aş dori să-i spun lui George că scumpa mea fată este nefericită din cauza unui adânc simţământ de vinovăţie şi că ea îţi violează necontenit conştiinţa. El i-a cumpărat de nuntă un inel cu un safir superb şi eu aş dori să-i spun că Jeana ştie că n-ar trebui să-l poarte. Sora ei, Dorina, poartă şi ea verighetă la deget, şi este şi ea adventistă de ziua a şaptea, împreună cu soţul ei, cu care vine regulat la adunare. În timpul stagiului militar al soţului ei, Dorina s-a angajat la aceeaşi unitate şi lucrau împreună la birou. - Eu trebuie să port verigheta într-o unitate militară, mamă. Aceasta este o protecţie! - Bine, rămâne de văzut dacă este aşa sau nu!… Aş dori ca George să ştie că Jeana n-a mers niciodată în viaţa ei la cinematograf până când n-a fost cu el. Niciodată nu mi-ar fi spus ea despre greutatea cu care-l însoţea în sala de spectacole, dar am citit în ochii ei lucrul acesta, atunci când el îmi povestea nevinovat unul din filmele vizionate… Aş dori să-i spun că adventiştii de ziua a şaptea nu frecventează cinematografele… DAR NU POT! S-a întâmplat că atunci când George era în deplasare, fratele meu, (şi el nou botezat) care “nu vede nici un rău într-un film bun”, l-a însoţit la cinematograf, când erau amândoi liberi, într-o seară. În clipa aceasta fratele meu nici nu visează că mi-a făcut un prost serviciu atunci când a petrecut împreună cu George câteva clipe libere. Ei bine, ce aş putea să-i spun lui George despre teatre?

El n-ar înţelege nici lucrul acesta! Jeana a fost crescută în căminul nostru ca vegetariană, dar acum hrana ei este ca a lui. M-aş bucura nespus de mult ca să-i pot spune că Jeana mea ar fi mai fericită dacă s-ar putea abţine de la mâncarea de carne, DAR NU POT! Jeana şi George locuiesc lângă bunica Jeanei, care este deasemenea în credinţa noastră. Ei petrec câte o sărbătoare împreună cu ea. Bunica Jeanei este o gospodină excelentă şi George gândeşte că masa pregătită de ea cu multă carne este extrem de delicioasă. El se simte bine întotdeauna la masa ei… Cum îmi suspină inima pentru scumpa mea fată, care s-a rătăcit într-o “ţară străină” şi pentru tânărul şi delicatul meu ginere! Pe amândoi doresc să-i văd crezând solia preţioasă a îngerului al trei-lea. I-am dat ginerelui câteva cărţi de valoare să citească şi sper să devină, totuşi, interesat în vreun fel. Deocamdată însă, trebuie să răspund la scrisoarea lui. Sunt atât de multe lucruri pe care aş dori să i le spun… DAR NU POT!

ILUSTRAŢIE FILETA ŞI COROANA EI În “Târgul Frumos” era o comunitate cu puţini membri, care nu părea să se dezvolte în vreun fel oarecare cu trecerea anilor. De când îşi aminteşte Fileta erau doar 38 de membri, iar când venea campania de toamnă, pastorul nu era niciodată în stare să-i facă pe toţi activi – tineri erau doar 4. Fileta a urmat cursul elementar în localitate, iar când a terminat clasa a VIII-a, s-a înscris la Liceul din oraş, în loc de a merge la o şcoală adventistă. Tatăl ei gândea că şi aici, la o şcoală din lume, fiica sa va putea să capete o bună pregătire. Toţi spuneau că liceul acesta era o şcoală bună. Curând, Fileta, cu ochii ei albaştri, vioi şi surâzători a devenit una dintre cele mai atractive şi interesante fete din clasa ei. Chiar în acel an şcolar, s-a introdus ceva nou în programul liceului. În timpul convocării de luni dimineaţa, directorul anunţă că a doua zi la amiază, elevii vor merge să danseze la gimnaziul din localitate. Toţi elevii liceului au răspuns cu un entuziasm neobişnuit, în timp ce nimeni nu observă că Fileta rămase pe gânduri.

Ea şi prietenele ei îşi aduceau totdeauna cu ele mâncare pentru prânz, pe care o mâncau la şcoală. După această importantă comunicare, multe întrebări îi inundară mintea: “Ce să fac? Să mă retrag deoparte cu mâncarea? Oare prietenele mă vor socoti fanatică dacă voi merge la gimnaziu dar voi refuza să dansez?” Acum era însă un moment critic, când Fileta trebuia să primească un răspuns din altă parte la nedumerirea ei, un răspuns care să o ajute în situaţia în care se afla ea. A doua zi, când s-au terminat orele, ea şi-a luat, ca toate celelalte prânzul, din dulap şi se trezi, în drum spre gimnaziu înconjurată de multe prietene. Pe măsură ce se apropiau, muzica se auzea din ce în ce mai tare, iar când au intrat, au văzut deja câteva perechi care se învârteau pe parchet, pline de voie bună. Fetele şi-au pregătit în scurt timp masa, căci erau grăbite. Dintr-un motiv inexplicabil, masa Filetei întârzia. Ea a întârziat atât de mult, încât rămase chiar ultima. Celelalte fete începuseră de mult dansul. “Grăbeşte-te Fileta, pariez că tu eşti o adevărată regină a dansului”, - o îndemnă Graţiela, rotindu-se după muzică. Acesta era momentul despre care Fileta ştia că trebuia să vină şi era sigură că vor urma şi alte chemări. Fără să ezite, Fileta schiţă un zâmbet vag şi dădu din cap: “Nu mă aştepta, eu nu dansez!” La acest răspuns neaşteptat, desigur, fiecare se arătă gata să-i dea primele noţiuni de dans. - “Nu înţelegeţi”, explică Fileta în mijlocul celorlalte voci, “credinţa mea nu aprobă dansul”. Tăcerea care urmă acestei declaraţii a fost scurtă şi plină de semnificaţie.

“Atunci, bine, să o lăsăm în pace” – exclamă una din grupă, şi multe din prietenele ei alergară ţopăind pe podeaua gimnaziului. O pereche rămase să discute cu Fileta. - “Cum îţi poate dăuna? Pentru ce obiectează biserica ta? Este dansul în sine, păcătos? Suntem noi păcătoşi dacă dansăm?” întrebările curgeau peste capul Filetei, până i-au provocat o mare durere de cap. Ea nu era prea sigură asupra tuturor răspunsurilor date, dar răspunse: “Sunt adventistă de ziua a şaptea şi adventiştii nu dansează, de aceea nu dansez nici eu.” Nimic mai simplu ca aceasta. Fileta explică cum că cea mai mare primejdie îndans este ţinta către care conduce. “Îmi aduc aminte că am văzut odată un film misionar la adunare care arăta unul dintre dansurile păgâne din Africa. Aţi fi surprinse desigur să ştiţi cât de asemănătoare sunt cu ceea ce numin noi Rock and Roll. Sălbaticii africani practică asemena dansuri pentru a-i aduce într-o furie fără margini de a se război cu alte triburi şi de a omorî. Acesta este numit dansul diavolului. Cum aş putea eu, creştină, să particip la aceasta?” Tempoul muzicii, care răsuna tare, era atât de greu de suportat pentru Fileta, încât se grăbi să iasă puţin afară prin spălător, şi apoi pe o altă uşă la lumină. Coborî treptele, ajunse în spatele clădirii şi-şi roti liniştită privirea pe întinderea verde a câmpului de recreaţie. La celălalt capă era o mare tablă albă, care contrasta cu bolta albastră a cerului – era poarta terenului de fotbal, simbolul victoriei – şi ca şi când cineva i-ar fi şoptit, Fileta auzi cuvintele:

- “Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa”. Ea zâmbi. Fileta ţinuse tare la “coroană” şi la zâmbetul ei, tot timpul liceului, pe care l-a terminat acumulându-şi o serie de experienţe care sunt foarte însemnate pentru o tânără… După absolvire, când părinţii îi spuseră că ar fi bine să meargă la un colegiu adventist, bucuria ei nu mai cunoscu margini. În sfârşit, va avea posibilitatea să facă multe lucruri pe care toţi ceilalţi tineri le fac în şcolile noastre. De mult nu mai cugeta la cele pământeşti, gândind la principiile înalte dintr-o asemenea şcoală. Înscrierea o găsi pe Fileta plină de entuziasm şi gata să facă cunoştinţă cu toţi. “Aceste fete sunt ca şi surorile mele”, scria ea acasă, într-un din primele scrisori. Viaţa trăită într-o asemenea atmosferă creştină o umplu de simţăminte de bunătate şi afecţiune. Problemele ei vechi trecuseră de mult, sau cel puţin, aşa credea ea. A fost foarte surprinsă când începu să audă diferite lucruri lumeşti. Nu-şi putu crede urechilor într-o zi când prinse firul unei discuţii între două fete care mergeau înaintea ei spre laboratorul de chimie. Ele discutau despre un film pe care-l văzuseră la o sală din apropiere. Sufletul Filetei fu inundat de un fel de indispoziţie. De multe ori refuzase ea invitaţiile de a merge la cinematograf! Şi această şcoală o ţinea izolată… va fi oare înadevăr izolată în acest loc creştin? Dar mai erau şi altele. Viaţa de şcoală era atât de încărcată, ca şi odinioară, încât mulţi studenţi îşi aduceau în cărţile lor, la altarul de seară, scrisori pe care le citeau

sau le scriau. Fileta începu să se simtă foarte aglomerată în timpul examenelor şi într-o seară se pomeni că ascundea în mână o carte atunci când a intrat în capelă. Având o fire ataşabilă, Fileta era din când în când inclusă în grupe unde criticarea conducerii se furişa deseori. La început Fileta vorbea cu mai puţină asprime despre profesori, dar pentru că aceasta se repeta, curând nu i-a mai fost uşor să se oprească… Într-o zi de octombrie din anul de juniorat, a avut loc o întâlnire deosebită. Ea şi colega ei de cameră, Marilena, au primit învoire să meargă în oraş, după cumpărături, trebuind să fie înapoi la timp, pentru altarul de seară. Drumul pentru cumpărături s-a dovedia a fi foarte util. Aproape imediat, Fileta găsi darul pentru ziua de naştere a mamei. După ce ieşiră din magazin, şi placară în josul străzii, văzură o reclamă de cinema, care era aşezată deacurmezişul trotuarului. Ea prezenta “Ocolul lumii în 80 de zile”. - “Eu am auzit câte ceva despre acest film” – exclamă Marilena. Se spune că este un minunat film de călătorie. Jeana şi Teresa mi-au povestit despre el. Avem o ocazie bună acum… Crezi că am putea să…? Fileta privi îndelung la literele mari şi impertinente. “Desigur, nu este nici un rău să-l vedem”, gândi ea. “Şi la şcoala noastră se prezintă jurnale de călătorie şi chiar filme istorice. Repede, cele două fete se apropiară de casă, îşi cumpărară bilete şi se grăbiră spre uşa masivă de sticlă strălucitoare de la intrare.

Când intrară în sala luxoasă capitonată, un miros puternic înţepă nările Filetei, şi ea privi cu nervozitate în jur să vadă dacă întâmplător cineva cunoscut ar fi văzut-o. Fetele găsiră locuri înspate, dar ce era pe ecran nu semăna cu un “jurnal de călătorii”. Era o reclamă pentru reprezentaţiile viitoare, rânduri strălucitoare de dansatoare, demonstraţii cu armele, etc. Deodată se simţi stânjenită şi mai fără rost de cum fusese înainte. Pe ecran urmă un reportaj sportiv cu instantanee luate de la un joc de fotbal. Fileta privea mingea care arcuia graţios spre cer în direcţia porţii drepte şi albe – simbolul victoriei. Atunci auzi ca ceva în adâncul sufletului ei: “Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!” Se ridică repede strângând braţul Marilenei: - “Vreau să ies de aici. Te rog, să mergem!” - “Fileta, ce este rău? Linişteşte-te! Eşti bolnavă?” Peste câteva clipe, fetele erau din nou în hol: Marinela, cu ochii mari şi speriaţi, Fileta palidă şi înlăcrimată. - “Marilena, am fost atât de nebune! N-avem nici un interes să fim aici, şi eu nu voi mai veni niciodată. Amândouă ştim că aici nu este locul creştinilor. Am fost convinsă de aceasta mai mult ca oricând înainte, atunci când am văzut anunţurile pentru filmele viitoare. Cred că voi şti aceasta totdeauna. Lucrul acesta nu laş fi făcut niciodată acasă, chiar când eram la şcoala publică.

Când am venit la colegiul nostru, mi-am închipuit că mă aflu în siguranţă. Eram doar printre tinerii creştini. Apoi, am descoperit că aceşti tineri creştini erau făcuţi şi ei din carne şi sânge. Unii dintre ei fac acelaşi lucruri ba şi aceia pe care i-am cunoscut în liceu. Şi într-un fel sau altul, eu am părăsit această cale. Marilena, s-a simţit mustrată în coştiinţa ei şi privind gânditoare la sâlpul uriaş al holuluni capitonat, zise: - “Fileta, sunt înspăimântată pentru că n-am fost un ajutor mai bun pentru tine. Îmi pare rău! - “Acum totul este bine” – o întrerupse Fileta. “Să mergem spre şcoală. Cred că am învăţat astăzi ceva ce nu voi uita niciodată. Am observat pe alţii prea mult până acum, uitând că oricine este om. Am făcut mari greşeli. Nu ne putem conduce nicidecum viaţa privind la alţii. Când eram în liceu, un text din Scriptură m-a ajutat pe calea cea îngustă şi dreaptă. Şi acum văd că are o explicaţie dublă.” Şi în timp ce fetele se întorceau aflându-se încă sub razele de lumină strălucitoare de la intrare, Fileta spuse cu voce tare, lozinca vieţii sale: “Iată, Eu vin curând! Păstrează ce ai ca nimeni să nu-ţi ia cununa!” Amin!

GRUP DE TEXTE II 2 Timotei 3:1.4.5 “Să ştii că în zilele din urmă, vor fi vremuri încordate, căci oamenii vor fi… iubitori de plăceri, decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea…” 2 Timotei 4:3.4 “Oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ei îi vor gâdila urechila să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţături după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite…” Luca 9:23 “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze”. Isaia 55:1.2 “De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte. De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?”

Ieremia 23:28 “De ce amestecaţi paiele cu grâul?…” Isaia 52:11; 2 Corinteni 6:17; Apocalipsa 18:2.4 “După aceea am văzut pogorându-se din cer, un alt înger care avea o mare putere şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare!… Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului! Despărţiţi-vă deci ca să nu fiţi părtaşi de păcatele lui, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile lui!…”

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful