„Cine s-a atins de Mine?

” Luca 8, 40-56

b. Femeia realizează o puterea care intră în viaţa ei, Isus realizează o putere care iese din El
c. La primul eveniment Isus pune o întrebare

Ilustraţia cu creştinul care se cerceta dacă a trecut vreo zi în care să nu facă un bine cuiva. Am auzit acest exemplu în mai multe predici ca motivaţie pentru slujire. E corect din punct de vedere spiritual ? E o viziune bună pentru un creştin care doreşte mântuirea? De ce pune el întrebarea asta? Îi onorează viaţa spirituală această întrebare? Acel crâmpei de viaţă din agenda lui Isus descris în Luca 8,40-56 strică o prejudecată cu privire la slujire şi ridică trei principii de misiune ale căror strălucire ne vor lumina viaţa noastră Descrierea comparativă a celor două vindecări: Două evenimente – unul ascuns, tainic,acoperit, altul descoperit, deschis, mărturisit
a. Pe primul , cel ascuns ,îl descoperă, îl

fără sens în aparenţă – cine s-a atins... la al doilea de asemenea face o afirmaţie absurdă raţional –„ nu plângeţi, fetiţa n-a murit, ci doarme” d. La primul caz o femeie se atinge de Isus fără să ştie El, la al doilea caz Isus se atinge conştient de o fetiţă
e. În prima situaţie femeia a realizat ce s-a

întâmplat în trupul ei, iar mulţime a aflat ce s-a întâmplat din mărturisirea ei; în a doua situaţie fetiţa, părinţii şi cei trei ucenici au aflat de minunea învierii, ce putea să ofere mai mult impact, dar mulţimea ce a rămas afară n-a ştiut ce s-a întâmplat
f. La primul caz atingerea femeii a fost

desconspiră, îl demască ,(cine s-a atins de Mine?) pe al doilea, cel deschis, îl ascunde , îl acoperă – (să nu spuneţi la nimeni cele întâmplate)

imperceptibilă din punct de vedere a simţurilor umane, şi totuşi Isus a perceput-o, la al doilea caz atingerea era perceptibilă după ce a strigat „Fetiţo, scoală-te!” – a apucat-o de mână(vindecarea prin Cuvânt)

g. Adevărul spiritual în primul caz este

înţeles de oamenii spirituali ,invers decât adevărul atingerii fizice înţeles fizic de oamenii seculari – atingerea adevărată are caracter intenţional si sufletesc; în al doilea caz adevărul spiritual este pe dos decât adevărul obiectiv : moartea este somn- cel obiectiv : somnul e somn, moartea e moarte
h. În primul caz oamenii nu i-a dat dreptate

Isus integra orice eveniment care Îl surprindea şi care aparent era în afara agendei Lui de lucru (femeia sirofeniciană) scopului suprem: de a da slavă Tatălui Său, făcând bine oricui era gata să-L primească sau celor care căutau binele lui Isus Binele Lui era revărsat continuu, fără discriminare, în timp ce El trecea spre destinaţia anunţată După ucenici,după Petru, ar fi dat drumul la sirene şi ar fi spus „la o parte” , avem o urgenţă, faceţi loc Învăţătorului... este o situaţie limită, de mare criză; o fetiţă e pe moarte, daţi-vă din calea Domnului nostru; mâine primim orice cerere, acum închidem programul pentru că avem un proiect mare şi important; nu insistaţi că nu vă ptem ajuta, faceţi o listă cu cei care s-au înscris primii şi mâine de dimineaţă, încolonaţi aşteptaţi să vă soluţioneze Maestrul nostru toate doleanţele.Şi aşa totul este gratis şi mai aveţi şi pretenţii! Ei ar fi făcut şi un orar :

lui Isus când El a întrebat „cine M-a atins” , ca apoi , după descoperirea făcută să-I dea dreptate, încrezându-se în El; în al doilea caz oamenii nu-i dau dreptate lui Isus când spune că fetiţa doarme ca apoi să-I dea dreptate că a fost posibil că ea a dormit profund şi că de fapt nu a murit- pierzând ocazia de a se încrede în Isus i. Primul eveniment nu i-a dat posibilitatea să aleagă să vindece, al doilea i-a dat această posibilitate

A. Primul principiu de slujire al lui Isus

-

Între orele 8 -11 – Învăţătorul va vindeca acele cazuri foartem foarte grave Între orele 13-14,30 , Învăţătorul va predica pe Muntele Măslinilor numai dacă păstraţi liniştea şi ordinea lăcaşului de cult Între orele 15-18 – va avea seminarii cu noi, ucenicii Lui La 18 Cina – apoi odihnă, că şi Învăţătorul nostru este şi El fiu al Omului şi are nevoie de odihnă Isus a fost deranjat când ucenicii au încercat să elimine un punct netrecut pe agendă – copiii!- I-a mustrat şi le-a dat de înţeles că surprizele ţi întreruperile cu elemente noi fac parte din viaţa Lui şi pentru aceasta a venit

Când Evanghelia ne mustră ne întrebăm compătimitor :oare astăzi am făcut vreun bine cuiva? O schizofrenie spirituală : o parte pentru pământul acesta, o altă parte pentru Domnul! Şi dacă constatăm că am putut să mai facem bine din când în când atunci spunem cu multă emfază că totul e spre slava Domnului, dar de fapt e spre slava noastră. Cum să facem ca să lucrăm un bine continuu, oricui, oricând, indiferent de reacţia celor din jur? Ce ne lipseşte ca să fim ca Mântuitorul , receptivi, atenţi cu oricine, amabili şi plini de dragoste? Ce ne trebuie pentru a folosi orice imixtiune în programul nostru ca o ocazie de a-L slăvi pe Dumnezeu?

-

-

-

-

Ce facem noi? În loc să integrăm, dezintegrăm . O parte pentru noi, o parte pentru alţii. Urmărim binele nostru cât putem spre slava noastră şi dacă ne mai rămâne timp atunci facem bine şi altora – sloganul : nu am timp!

B. Al doilea principiu de slujire al lui Isus

Ceea ce L-a determinat pe Isus să se îndrepte cu vindecarea Lui spre orice om venind în lume, la orice oră şi în orice mod a fost MILA.

Mila Lui avea acea sensibilitate supranaturală, dată de Tatăl Lui şi cu care sesiza orice atingere firavă şi cu tot cu aceeaşi milă atingea pe cei nemângâiaţi şi nevindecaţi şi nevindecabili Când vedea gloatele i se făcea milă, când vedea sufletele robite de păcat şi suferinţă I se făcea milă, când vedea ignoranţa şi neştiinţa multora I se făcea milă... Cum să facem ca să lucrăm un bine continuu, oricui, oricând, indiferent de reacţia celor din jur? Ce ne lipseşte ca să fim ca Mântuitorul , receptivi, atenţi cu oricine, amabili şi plini de dragoste? Ce ne trebuie pentru a folosi orice imixtiune în programul nostru ca o ocazie de a-L slăvi pe Dumnezeu? Ne trebuie mila Lui pe care am cunoscut-o în momentul pocăinţei noastre şi a convertirii noastre prin care am primit conştienţa salvării din păcat Mila Mântuitorului manifestată prin jertfa Lui ,cu care ne-a lucrat mântuirea noastră în sufletul nostru pierdut, este măsura cu care îi întâmpinăm pe oameni; este sensibilitatea noastră supranaturală cu care sesizăm orice

atingere imperceptibilă a celor din jur; este adevărata motivaţie a slujirii noastre cu o condiţie : să avem certitudinea mântuirii noastre Altfel voi arăta o milă incompletă, care salvează pentru o vreme trupul(milă pentru nevoi fizice) dar nu şi sufletul. Mila realizează pericolul celui prins în păcat şi vede suferinţele celui pierdut. Vede neputinţa şi aude strigătul de ajutor a celui prins în capcană Mila merge până acolo încât vei crea toate condiţiile pentru a-i deschide inima celui bolnav de păcat să primească mântuirea prin Isus oricât te-ar costa, deoarece tu deja ai siguranţa mântuirii Isus avea toate lucrurile în mâini şi ştia că vine de la Tatăl şi merge la Tatăl – avea siguranţa apartenenţei divine Mila lui Isus care m-a salvat este singura milă completă care mi se dă pentru a sluji altora fără discriminare.

C. Al treilea principiu de slujire al lui Isus

Isus realiza o putere care ieşea din El atunci când îi atingea pe oameni în vederea vindecării sau când cei suferinzi se atingeau de El/ elibera puterea pentru oricine Dar nu numai Isus a fost Cel care a avut această putere ce ieşea din El ci şi ucenicii, Petru – cei care se atingeau de el erau vindecaţi – o idee care nu poate scăpa realităţii creştine este că Mântuitorul doreşte ca astăzi noi , care atingem şi suntem atinşi să eliberăm o putere vindecătoare care se cheamă ... dragoste. Mila nu e acelaşi lucru cu dragostea, dar ea mila, prinde în ea dragostea , este în simbioză cu ea şi care o eliberează pentru vindecare. Principiul lui Isus , în vederea atingerii era să se amestece printre oameni, pentru a fi atins şi a atinge. Cele două modele arată lucrarea noastră conştientă şi inconştientă, când în mod intenţionat atingem cu influenţa noastră pe oameni sau când stilul nostru de viaţă plin de milă şi dragoste lucrează interesul unora pentru a fi vindecaţi. Ca această putere să iasă din noi şi de care suntem conştienţi că o avem prin Duhul

Sfânt va fi nevoie să ieşim în mulţime, printre oameni, căci nu putem lăsa binele lui Dumnezeu din noi care ne-a salvat să putrezească prin nemanifestare şi neatingere. Deci este simplu : puterea lui Dumnezeu iese din viaţa noastră numai când atingem şi suntem atinşi , în baza acelei bucurii a mântuirii lucrată de mila lui Dumnezeu prin Isus.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful