You are on page 1of 14

Cuprins

Argument............................................................................................................................ Capitolul 1 Noiuni introductive.................................................................................... 1.1 Importana deciziilor de finanare pentru intreprindere..................................... 1.2 Mijloace de finanare......................................................................................... Capitolul 2 Selectarea surselor strine de finanare.................................................... 2.1 Datoriile pe termen lung.................................................................................. 2.1.1 Credite bancare pe termen mai mare de un an.................................... 2.1.1.1 Costul creditelor................................................................. 2.1.2 Imprumuturile din emisiuni de obligaiuni....................................... 2.1.2.1 Costul imprumutului obligatar........................................... 2.1.2.2 Modaliti de rambursare a imprumutului obligatar.......... 2.1.3 Datorii in legtur cu leasing-ul (credit bail).................................... 2.1.3.1 Impactul operaiunilor de leasing asupra rentabilitii locatorului.......................................................................................................................... 2.1.3.2 Costul leasingului............................................................... 2.2 Datorii pe termen scurt................................................................................. 2.2.1 Datorii comerciale............................................................................. 2.2.2 Datorii salariale................................................................................. 2.2.3 Datorii sociale................................................................................... 2.2.4 Datorii fiscale.................................................................................... 2.2.5 Datorii diverse................................................................................... Capitolul 3 Sursele strine de finanare n cadrul societii S.C Euroavis S.R.L..................................................................................................................................

CAPITOLUL 1. Noiuni introductive


Dup stadiul su de dezvoltare, mediul financiar pune la dispoziia intreprinderilor o gam de mijloace de finanare mai mult sau mai puin substanial.

Foarte diversificat in rile cu sisteme financiare dezvoltate, aceast gam rmane limitat la tehnicile financiare de baz in majoritatea rilor in curs de dezvoltare. Dar oricare ar fi contextul, intreprinderile sunt confruntate cu alegerea surselor de finanare. Autofinanarea constituie baza oricrei dezvoltri a intreprinderilor. Aportul la capitalul propriu constituie de asemenea, o surs esenial de finanare a intreprinderilor. Dar amploarea i modalitile acestor aporturi variaz dup cum intreprinderea dispune sau nu de acces direct la pieele de capital. In sfarit, recurgerea la indatorare ar trebui, in principiu, s aduc completri resurselor intreprinderii. In fapt, aceasta are un rol fundamental in finanarea lor, chiar dac rata dobanzii reale atinge niveluri foarte ridicate.

1.1 IMPORTANA DECIZIILOR DE FINANARE PENTRU NTREPRINDERE


Aspectele finanrii prezint importan crucial pentru supravieuirea i dezvoltarea intreprinderii. In primul rand, intreprinderea trebuie s dispun de lichiditi pentru a face fa angajamentelor asumate, adic de a onora datoriile cu scadena in viitorul apropiat, asigurandu-i astefel echilibrul financiar pe termen scurt. In al doilea rand se pune, din partea intreprinderii, problema lansrii in investiii de orice natur (tehnologice, sociale, comerciale) care s fac s se dezvolte posibilitile sale. In acest caz este vorba de finanarea dezvoltrii pe termen mediu i lung care condiioneaz creterea rezultatelor in viitor i meninerea echilibrului financiar. Deci mijloacele de finanare trebuie s fie adaptate calitativ la nevoile intreprinderii. In acest sens intreprinderea poate fi confruntat cu dou tipuri de dificulti. Pe de o parte, ea ar putea fi in situaia s trebuiasc s ramburseze resurse inainte chiar de a fi ajuns s recupereze avansurile efectuate, mai ales cand efectueaz investiii cu rentabilitate pe termen lung. Pe de alt parte, intreprinderea poate fi in situaia de a folosi, pentru operaiunile pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiii. Problemele finanrii prezint deci importa vital, pentru c soluionarea lor condiioneaz supravieuirea intreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanele sale prezente i viitoare, autonomia proprietarilor i a conductorilor si.

1.2 MIJLOACELE DE FINANARE


Instrumentele de finanare puse la dispoziia economiei in general i a intreprinderilor in particular comport o gam complex. Dup originea resurselor, se disting patru tipuri de mijloace de finaare: autofinaarea creterea de capital propriu imprumuturile creditul intre intreprinderi, adic livrrile pe credit ale furnizorilor. Autofinanarea este constituit din excedentele pe care intreprinderea le produce i care sunt folosite pentru finanarea activitilor ulterioare. Creterea capitalului propriu inseamn aporturile de capital pe care intreprinderea le primete din exterior. Aceste aporturi pot fi furnizate de ctre asociaii sau proprietarii deja existeni i dispui s-i mreasc participarea lor. Imprumuturile constituie surse de finaare extern. Ele sunt contractate fa de persoane fizice i juridice care rman creditori ai intreprinderii. In sfarit, creditul intre intreprinderi inseamn termene de plat pe care furnizorii le acord. Dac aceast practic vizeaz puin pe particulari, ea este foarte obinuit cand clientul este o intreprindere, chiar dac importante diferene pot s apar intre practicile din diferite ri. Dac reputaia nu-i este defavorabil, o intreprindere cumpr materii prime, semifabricate, mrfuri, servicii, etc., primind un credit-furnizor aproape automat, conform uzanelor de plat din brana de care aparine furnizorul. Dar, la randul su, intreprinderea acord astfel de credite propriilor clieni cand vinde bunuri sau servicii. Pe

total, termenele de plat primite i acordate exercit influene care sunt regsite in noiunea de nevoie de fond de rulment. Pentru a recurge la una dintre aceste metode de finanare, intreprinderea trebuie s analizeze urmtoarele aspecte ce reprezint factorii determinani in alegerea tipului de finanare: 1. Perioada pentru care sursele de finanare sunt necesare: Durata contractului de finanare trebuie decis in funcie de scadena necesitilor de finanare. Astfel, finanarea cumprrii de stocuri sau plata unor servicii necesare derulrii activitii curente a intreprinderii necesit obinerea de resurse pe termen scurt. In general, finanarea investiiilor de meninere sau dezvoltare a capacitilor de producie existente este realizat prin atragerea de resurse pe termen lung. 2. Costul surselor de finanare: Un aspect important al managementului firmei il reprezint gestiunea costurilor directe ale finanrii. Acestea sunt reprezentate de costul capitalurilor atrase, cum ar fi rata de doband ce trebuie pltit pentru creditele contrctate sau rentabilitatea ce ar trebui oferit acionarilor pentru aportul acestora la capitalul firmei. 3. Flexibilitatea contractului de finaare: Nivelul ridicat al incertitudinii privind evoluia pe pia a intreprinderii impune o mai mare flexibilitate a contractelor de finanare a activitii acesteia. Astfel, pot aprea situaii in care firma este nevoit s ramburseze anticipat datoria, s majoreze nivelul imprumuturilor contractate sau s prelungeasc durata imprumutului. In aceste condiii, contractele prin care sunt atrase surse de finanare de la bnci sau alte instituii financiare se dovedesc mai flexibile decat cele prin care sunt atrase resurse prin ofert public de aciuni sau obligaiuni. 4. Impactul fiscalitii asupra politicii de finanare a firmei: Fiscalitatea firmei poate influena tipul de surse de finaare atrase sau condiiile contractuale alese. In general, dobanzile de plat la creditele contractate sunt deductibile din veniturile impozabile ale intreprinderii, in timp ce dividendele de plat ctre acionari sunt repartizate din profitul net de impozit. 5. Costurile de mandat (agent): Problema monitorizrii solvabilitii intreprinderii poate induce dificulti in contractarea de surse de finanare, mai ales prin atragerea de capitaluri prin ofert public de aciuni. Dac bncile sau alte instituii financiare au capacitatea de a monitoriza performana, respectiv solvabilitatea intreprinderii de-a lungul derulrii contractului de finanare, pentru investitorii individuali care achiziioneaz titluri financiare emise de ctre intreprindere, aceast operaiune se poate dovedi prea costisitoare. Ca urmare, investitorii pot cere o rat de remunerare mai ridicat pentru sursele de finaare pe care acetia le pun la dispoziia intreprinderii. Astfel, este in interesul acesteia s identifice combinaia de contracte de finanare care s minimizeze costurile de mandat sau de monitorizare ale activitii sale.

CAPITOLUL 2. Selectarea surselor strine de finanare


2.1 DATORIILE PE TERMEN LUNG
Procesul de consum care se organizeaz intr-o intreprindere cere un volum

important de resurse mobilizabile prin repartiia financiar. Majoritatea acestor resurse sunt imobilizabile in structura economic a firmei pentru o perioad mai mare de timp ( au un ciclu de rotaie de peste 5 ani) Datoriile pe termen lung i mediu au de obicei o scaden mai mare de 5 ani, cele pe termen mediu intre 1-5 ani. Aceste dou categorii sunt finanate in special activele imobilizate. Creditele pe termen lung i mediu sunt foarte variate prin natura i obiectul lor. Finanarea pe termen lung poate fi asigurat de organisme publice precum i de bnci i de alte instituii financiare. Capitalurile imprumutate peste 5 ani sunt menite s finaneze elemente cu caracter stabil al patrimoniului. Acestea se pot clasifica in: - credite bancare pe termen mai mare de un an - imprumuturi din emisiuni de obligaiuni - datorii in legatur cu leasing-ul (credit-bail)

2.1.1 Credite bancare pe termen mai mare de 1 an


Cu toate c o metod clasic de finanare a activitii unei intreprinderi o reprezint creditul, acest instrument este departe de a fi banlizat. Intr-o intreprindere, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen lung apare in cazul unor aciuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesiti se face apel i la fluxurile financiare din afara intreprinderii. Firma se adreseaz unor surse gestionate de sistemul bancar ( credite pe termen lung i mediu), proprietarilor ( pentru creterea de capital social), pieei de capital ( prin vanzarea de titluri) i finanelor publice ( in cazuri extreme, pentru subvenii). Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite mai sus se regsesc in coninutul capitalului permanent al intreprinderii ( capital social + fonduri proprii + imprumuturi pe termen mediu i lung). Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare complex, mai ampl decat decizia de creditare pe termen scurt. In scopul fundamentrii i adoptrii deciziei de creditare pe termen mediu i lung, serviciul financiar al firmei i comitetul de direcie al bncii comerciale procedeaz la formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului i a cererii de credit. Documentaia necesar contractrii unor astfel de credite, const, de regul, intr-o cerere de credit, semnat de persoanele autorizate s reprezinte legal societatea i documente care atest situaia economico- financiar a societii ( bilan, cont de profit i pierdere, balane de verificare). De asemenea, banca poate solicita, dup caz, raportul auditorilor firmei sau certificarea bilanului conform reglementrilor legale in vigoare. Intreprinderea va trebui s depun bugetul de venituri i cheltuieli aferent perioadei pentru care se solicit creditul, respectiv previziunea fluxului de lichiditi. Printre alte documente cerute de ctre banc sunt: acordul de consultare la Centrala Riscurilor Bancare, certificate de atestare fiscal, hotrarea organului competent potrivit actelor constitutive i legii, cu privire la contractarea i garantarea creditului. In cazul societilor pe aciuni, se va solicita i inscrierea la Registrul Comerului i avansarea spre publicare in Monitorul Oficial Partea a IV-a a hotrarii adunrii. In momentul in care Studiul de fezabilitate este acceptat, cererea de credite este luat in calcul ca decizie de creditare pe termen lung, procedandu-se la incheierea contractului de creditare. Concomitent cu adoptarea deciziei de creditare, se realizeaz i Situaia privind ealonarea ratelor i a dobanzilor pentru creditul contractat. Situaia respectiv reprezint o proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la firm ctre banc. Bncile comerciale ofer diferite tipuri de credite pe termen lung, cum ar fi: 1. Credite pentru activitatea de leasing, ce sunt destinate achiziionrii de bunuri imobile, precum i bunuri mobile de folosin indelungat, aflate in circuitul civil, noi sau second- hand. Acestea se acord societilor i instituiilor specializate in desfurarea activitii de leasing, pentru achiziionarea activelor ce fac obiectul contractelor de leasing incheiate cu utilizatorii. In general, volumul creditului pentru activitatea de

leasing nu depete 85% din preul de achiziiei (inclusiv TVA) a bunurilor ce urmeaz a fi cumprate i inchiriate in regim de leasing. Se poate acorda prin contracte de credit distincte pe baz de contracte de leasing prezente i/sau viitoare, cu un singur utilizator; prin acorduri de creditare distincte pe baz de contracte de leasing prezente i/sau viitoare, cu diveri utilizatori; prin acorduri de creditare, in sistem revolving, pe baza contractelor de leasing prezente i viitoare cu diveri utilizatori. 2. Credite pentru produse cu ciclu lung de fabricaie, ce au ca beneficiari intreprinderile care execut produse cu ciclu lung de fabricaie cum ar fi: utilaje tehnologice de toate tipurile i pri ale acestora. Aceste tipuri de credite au termene de rambursare cuprinse intre 12-36 luni, fr a depi ins ciclurile de execuie stabilite prin documentaia tehnic i cele inscrise in contractele de livrare. Volumul maxim al creditului se determin pe baza micrii stocurilor i cheltuielilor aferente produciei in curs de fabricaie estimate a exista in sold la finele fiecrei luni din cadrul perioadei de creditare, precum i a celorlalte elemente de cheltuieli aferente contractului/comenzii. 3. Credite pentru investiii, care sunt destinate pentru finanarea activitii de investiii, in completarea surselor proprii ale clienilor, pe total activitate de investiii sau pe obiective ( proiecte) de investiii, pentru realizarea de noi capaciti de producie sau dezvoltarea capacitilor de producie existente etc. . La aceste credite se poate acorda o perioad de graie pentru plata ratelor de credit de pan la doi ani. In general, nivelul creditului este de maxim 85% din valoarea total a investiiei, 15% fiind sursele proprii ale solicitantului. Este nevoie de aceeai documentaie ca in cazul solicitrii unui credit pe termen scurt, la care se mai adaug: - planul de afaceri ( in cazul clienilor cu o cifr anual de peste 1 milion echivalent Euro) sau studiu de fezabilitate in cazul proiectelor de investiii cu valoare mai mare de 100.000 Euro. - documentaie tehnico-justificativ aferent obiectivului de investiii sau memorii justificative privind necesitatea acestor investiii cu devize estimative i listele de utilaje i alte dotri care se vor ataa planului de afaceri, in cazul proiectelor de investiii la care nu este necesar studiul de fezabilitate - autorizaia de construcie cu avizele i acordurile necesare - lista cheltuielilor de capital pentru investiie - acte justificative privind situaia juridic a terenului - alte documente prevzute in legile in vigoare 4. Creditul ipotecar, ce se acord persoanelor juridice care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaie locativ, industrial sau comercial sau persoanelor juridice romane care doresc construirea de locuine de serviciu pentru salariaii proprii. In general, nivelul creditului este de maxim 75% din valoarea imobilului i/sau din valoarea devizului estimativ, diferena fiind aportul propriu al solicitantului. Creditul poate acoperi i finanarea unor cheltuieli legate de realizarea investiiilor imobiliare, cum ar fi: cheltuieli pentru realizarea de studii i proiecte, pentru obinerea avizelor etc. Modalitatea de garantare a creditelor contractate de ctre intreprinderi difer in funcie de tipul de credit, in general tipurile de garanii acceptate de ctre banc fiind cele reale mobiliare, cele reale imobiliare( depozit bancar, titluri de ordin i nominative etc.), respectiv garaniile personale (scrisori de garanie bancar, garanii emise de statul roman etc.).

2.1.1.1 Costul creditelor


Principalul cost al creditului este reprezentat de dobanda pe care trebuie s o plteasc solicitantul de-a lungul perioadei pentru care a fost obinut creditul. Modalitatea clasic de exprimare a acestui cost este aceea de rat de doband pe care bncile o afieaz pentru fiecare tip de credit in parte. Aceasta difer in funcie de tipul de credit

solicitat, precum i de perioada pentru care este acordat. Pentru anumite tipuri de credite, bncile calculeaz i marja de risc de credit ce majoreaz costul creditului pentru intreprinderile caracterizate de un grad de profitabilitate mai redus, respectiv un serviciu al datoriei mai slab. Dobanzile pe care bncile le afieaz pentru creditele ce pot fi contractate nu cuprind i comisioanele pe care solicitanii creditelor respective trebuie s le plteasc suplimentar. O excepie o reprezint creditele pentru consum destinate persoanelor fizice, caz in care bncile trebuie s comunice dobanda anual efectiv (DAE). De asemenea, bncile afieaz rata de doband anual, ca urmare in calculul dobanzii de plat trebuie s se in cont de intervalul de timp la care se fac plile ctre banc. In aceste condiii, este necesar estimarea ratei de doband proporional pentru perioada pentru care creditul este acordat (rdT) avand ca referin numrul de zile (360) corespunztoare anului bancar. rdT= rd an * T/360, unde T= perioada pentru care se face calculul dobanzii, exprimat in zile. Ca urmare, dobanda de plat pentru un credit este determinat luand in considerare rata de doband la care a fost contractat imprumutul, suma rmas nerambursat i perioada pentru care acesta a fost acordat. Mrimea acesteia difer in funcie de modalitatea de rambursare aleas. Cea mai frecvent modalitate de rambursare a unui imprumut este aceea ce presupune pli constante sau rambursarea in fine. Odat ce creditul a fost contractat, pe parcursul de angajare a creditului, banca procedeaz la analize periodice asupra firmei si obiectivului creditat; in caz c se constat deteriorri ale activitii economice a agentului economic creditat, banca ia msuri de reducere a riscului de nerambursare sau, in cazul producerii acestui risc, acioneaz pentru recuperarea ratelor rmase de rambursat prin valorificarea garaniilor depuse sau consemnate in contractul de creditare.

2.1.2 mprumuturile din emisiuni de obligaiuni


Imprumuturile obligatare reprezint o form particular a imprumuturilor pe termen lung care const in emisiunea i vanzarea ctre public a obligaiunilor. Acest tip de credit este accesibil doar marilor intreprinderi cotate la burs, statului i autoritilor locale. Societile pe aciuni care lanseaz un imprumut obligatar trebuie s indeplineasc o serie de condiii impuse de autoritatea de supraveghere a pieei de capital: s aib cel puin doi ani de existen i dou bilanuri legal aprobate de organele fiscale, s ofere garanii obligatarilor, fie direct, prin patrimonial propriu, fie indirect, prin mijlocirea unor teri, .a. Recurgerea la imprumutul obligatar este avantajoas uneori pentru intreprinderi, mai ales atunci cand capitalul propriu este insuficient iar recurgerea la emisiunea de aciuni genereaz reticen din partea investitorilor. Acest tip de credit este de preferat i creditului bancar, care uneori este greu de procurat datorit costului su mai ridicat i a condiiilor impuse de bnci in vederea acordrii lor. Recurgerea la imprumutul obligatar este avantajoas i datorit faptului c dobanzile sunt cheltuieli financiare i nu fac parte din profitul impozabil. Pentru creterea anselor de reuit a imprumutului obligatar, a atractivitii lui, unele emisiuni sunt realizate cu prim de emisiune, cu prim de rambursare sau cu prim de emisiune i cu prim de rambursare. In primul caz, obligaiunile sunt vandute sub valoarea nominal, diferena de pre reprezentand prima de emisiune, care reprezint o remunerare suplimentar pentru investitori. In cel de-al doilea caz, obligaiunile sunt emise la valoarea lor nominal, dar sunt rscumprate la un pre mai ridicat, diferena reprezentand prima de rambursare, care este tot un venit suplimentar pentru investitor. In cea de-a treia situaie sunt acordate ambele prime, deci obligaiunile sunt emise cu prim dubl. Durata imprumutului obligatar este cuprins intre momentul vanzrii obligaiunilor, moment din care ele devin purttoare de doband, i momentul retragerii lor din circulaie in urma rscumprrii acestora de ctre emitent. Obligaiunile sunt cotate la burs, iar cursul acestora se exprim in procente i se calculeaz ca raport intre

preul pltit pentru cumprarea lor i valoarea nominal a acestora. El poate fi mai mare, egal sau mai mic de 100%. Cursul bursier (Cb) al obligaiunii la un moment dat se determin in procente sau in mrimi absolute. Exprimat in procente, el se determin prin adunarea cursului cuponului (Cc) cu cursul obligaiunii (Co), deoarece obligaiunile sunt cotate la piciorul cuponului: Cb = Cc + Co (%) Cursul cuponului (Cc) se determin dup relaia: Cc = 360 365 D* n x z unde: D = cuponul, exprimat in procente; nz= numrul de zile de la data plii ultimului cupon In sum absolut, cursul bursier se determin prin inmulirea cursului bursier (Cb) exprimat in procente cu valoarea nominal a obligaiunii (VN). Un imprumut obligatar poate fi rambursat in urmtoarele modaliti: a) la finele perioadei (rambursarea capitalului se face o singur dat, la finele duratei de via a imprumutului. Singura cheltuial pentru emitent o constituie plata periodic a dobanzilor.). Aceast modalitate de rambursare presupune cel mai ridicat cost al procurrii imprumutului i este insoit adeseori de constituirea unui fond de rambursare. b) Prin amortizri constante (in fiecare an se ramburseaz trane egale din imprumut, la care se adaug dobanda aferent. Amortizarea anual se determin prin imprirea mrimii imprumutului la durata sa de via, iar dobanda se determin in fiecare an prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea rmas de rambursat); c) Prin anuiti constante (intreprinderea pltete anual acelai volum de anuiti). Pentru ca anuitile s fie constante este necesar ca amortizrile anuale ale imprumutului s varieze cresctor, in paralel cu variaia descresctoare a dobanzilor. Mrimea anuitilor se determin dup relaia: a = V0 i n
i 1-(1+ )- , in care a= anuitatea

V0= valoarea imprumutului i= procentul de doband anual n= durata imprumutului (ani) d) Rscumprarea prin burs prezint interes atunci cand cursul bursier al obligainilor este inferior valorii de rambursat. Reglementrile bursiere fixeaz ins anumite limite legale in ceea ce privete numrul obligaiunilor ce pot fi rscumprate.

2.1.2.1 Costul mprumutului obligatar


Investitorul in obligaiuni este interesat de rentabilitatea pe care o poate obine pentru capitalul su imobilizat in astfel de titluri financiare. Aceasta reprezint randamentul capitalului investit in condiiile in care obligaiunile sunt pstrate pan la scaden. Pentru a asigura succesul emisiunii de obligaiuni, emitentul trebuie s ofere investitorilor poteniali un randament la scaden la un nivel cel puin egal cu rata de doband de pe piaa de capital sau cu randamentul unor alte plasamente similare. Din perspectiva emitentului, imprumutul obligatar presupune costuri legate atat de realizarea emisiunii (publicitatea emisiunii, prospectul de ofert public, comisionul de intermediere), cat i implicate de remunerarea ce trebuie asigurat celor care subscriu la emisiunea de obligaiuni. Calea clasic de remunerare este plata periodic (anual, semestrial, trimestrial, lunar) a unui cupon. Catigurile investitorilor pot fi rotunjite i prin intermediul primelor de emisiune sau de rambursare pe care emitentul le acord

pentru a face cat mai atractiv imprumutul i a obine astfel finanarea dorit. Emitentul urmrete astfel oferirea unui randament la scaden competitiv in raport cu cele existente pe pia. Pornind de la nivelul randamentului la scaden ateptat de ctre investitori, luand in considerare primele de emisiune, respective rambursare, ce vor fi acordate, emitentul poate estima care este nivelul ratei cuponului ce ar trebui oferit. Costul creditului obligatar pentru intreprinderea emitent ar trebui s ia in considerare toate costurile aferente emisiunii i rscumprrii obligaiunilor, precum i plii cupoanelor. De asemenea se iau in calcul i economiile de impozit pe care intreprinderea emitent le poate realiza prin deducerea cheltuielilor cu dobanzile, respectiv cu primele pltite. In concluzie, costul creditului obligatar are ca principal determinant randamentul la scaden ateptat de ctre investitorii pe piaa de capital pentru acest tip de plasament. Nu trebuie ins ignorate cheltuielile suplimentare de intermediere a emisiunii precum i economiile de impozit pe care firma le realizeaz din deductibilitatea cheltuielilor financiare pe care aceasta le are.

2.1.2.2 Modaliti de rambursare a mprumutului obligatar


Exist mai multe modaliti de rambursare a imprumutului obligatar: 1. Rambursarea la finalul perioadei Rambursarea capitalului se face o singur dat la finele duratei de via a imprumutului. Singura cheltuial suportat inaintea scadenei este plata dobanzilor. Aceast metod este insoit adeseori de constituirea unui fond de rambursare. 2. Rambursarea prin anuiti constante Const in rambursarea in fiecare an a unei sume constante egal cu suma dobanzilor i a rambursrii capitalului. Rata de rambursat in fiecare an se determin raportand valoarea nominal a imprumutului la durata sa de via, iar dobanda se determin in fiecare an prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea rmas de rambursat. 3. Rambursarea prin serii egale Conform acestei metode, intreprinderea amortizeaz un acelai numr de obligaiuni in fiecare an. Serviciul imprumutului cuprinde atunci o rambursare a capitalului constant i o sum a dobanzilor descresctoare cu timpul. Cheltuielile financiare sunt mai mari la inceputul duratei de via a imprumutului. Pe = Vr = ( +
T t t t

) =

i A 11 , in care: At anuitatea de anul t (dobanda anului t + rata de rambursat in anul t); i rata dobanzii la termen; t durata de via a imprumutului; 4. Rambursarea sub forma cuponului mic Presupune ca dobanzile s nu fie vrsate anual ci doar capitalizate i reglate o dat cu rambursarea la finele perioadei a sumei imprumutate. Valoarea real a obligaiunilor, respectiv preul de emisiune al acestora, este influenat de modalitile de rambursare a imprumutului deoarece fluxurile generate de rambursare intr in relaia de calcul a valorii reale (preul de emisiune). Pe = Vr

() ( )t

dt t

r VN i + + 1 1 , in care: i rata nominal a dobanzii; Rdt rata dobanzii la termen

2.1.3 Datorii n legtur cu leasing-ul (credit-bail)


Operaiunile de leasing (sau credit-bail, cum sunt denumite in Frana) au aprut pentru prima oar in Statele Unite in anii 60 ai secolului trecut i au cunoscut ulterior o evoluie spectaculoas i in Europa. Operaiunile de leasing sunt preferate in principal de intreprinderile mici i mijlocii, ale cror afaceri prezint riscuri mari i garanii reduse, din care cauz ii pot procura mult mai greu resurse financiare necesare dezvoltrii. Apelul la leasing ca modalitate de procurare a mainilor i utilajelor de ctre IMM-uri este in prezent foarte ridicat in unele ri din Europa, cum ar fi Germania (70%), Austria (65%) i Suedia (63%), in timp ce in Romania principala surs de finanare o reprezint fondurile proprii. Leasing-ul nu reprezint pentru firme o surs de finanare propriu-zis ci o metod de finanare a investiiilor, deoarece asigur o serie de avantaje importante pentru acestea, inclusiv de natur financiar. Leasing-ul reprezint achiziionarea de ctre o societate specializat (financiar), de la furnizori, a unor bunuri i inchirierea acestora unor beneficiari (care nu dispun de resursele bneti necesare achiziionrii direct de la furnizori). Operaiunile de leasing presupun, de regul, participarea a trei personae, i anume: -productorul mijlocului fix; - intreprinderea care are nevoie de activul fix respectiv; - o instituie financiar, care acoper din punct de vedere financiar aceste operaiuni fa de productor; Instituia financiar (locatorul) achiziioneaz mijlocul fix de la productor i il imprumut intreprinderii care are nevoie de acesta (locatarul). Contractul de leasing se incheie intre locator (proprietarul bunului) i locatar (chiriaul) i stipuleaz durata inchirierii, condiiile de plat, cuantumul ratelor, obligaiile prilor i condiiile de transfer al bunului in proprietatea utilizatorului, la opiunea acestuia. Utilizatorul bunului nu are calitatea de proprietar, din cauz c bunul nu apare in activul su bilanier iar plile periodice efectuate de acesta ctre proprietarul bunului (contravaloarea amortizrii bunului, dobanda aferent, prima de risc, etc.) sunt inregistrate in contabilitate ca datorii extrabilaniere. Avantajele principale pe care operaiunile de leasing le ofer utilizatorilor sunt urmtoarele: 1. Economisirea resurselor de investiii: utilizatorul poate beneficia de efectele folosirii bunului fr a angaja pentru acest lucru capitaluri proprii sau imprumutate, aa cum ar fi trebuit s fac in cazul cumprrii lui. Achitarea unui avans iniial i a ratelor periodice (chirie) reprezint pentru acesta un efort financiar mult mai redus; 2. Utilizatorul ii poate rezerva capitalul propriu drept garanie pentru contractarea unor eventuale credite bancare destinate finanrii dezvoltrii; 3. Utilizatorul ii poate accelera dezvoltarea in condiiile meninerii autonomiei financiare i a gradului de indatorare existent anterior inceperii operaiunii; 4. Valoarea total a plilor locaiei este deductibil in scopuri fiscale, cu condiia ca intre cele dou pri s existe un contract de leasing veritabil i nu o simpl plat

intre rate, o vanzare deghizat; 5. Utilizatorul are posibilitatea de a cumpra bunul respectiv, la preul i la termenul prevzut in contract; 6. In anumite situaii, utilizatorul poate s rezilieze in mod unilateral contractul i s restituie bunul proprietarului. Operaiunile de leasing prezint totui i inconvienente pentru utilizator: Operaiunile de leasing sunt foarte diverse in ceea ce privete durata contractelor, prile participante, modul de determinare a valorii ratelor .a: a) In funcie de durata incheierii, leasing-ul poate fi: - leasing pe termen scurt (experimental) - leasing pe termen mediu - leasing pe termen lung b) In funcie de prile participante la contract, leasing-ul poate fi: - leasing direct, in care finanatorul este i productorul sau furnizorul bunului inchiriat - leasing indirect, in care finanarea revine unei uniti specializate c) In funcie de ponderea ratelor in preul de vanzare al bunului, leasing-ul poate fi: - leasing funcional (operaional), care presupune recuperarea in perioada de locaie doar a unei pri din valoare bunului inchiriat. Durata locaiei este mai redus decat cea de funcionare a bunului. Pe aceast perioad, locatorul asigur i mentenana i service-ul echipamentului inchiriat, iar costul acestor operaiuni este inclus in chiria pltit de locatar; - leasing financiar (de capital), care presupune recuperarea integral a valorii bunului in perioada de locaie i obinerea unui profit. Din acest moment, beneficiarul poate opta pentru achiziionarea bunului la valoarea rezidual. Exist i forme speciale de leasing, ca de exemplu: 1. Lease-back, care este o form mascat de finanare a unei societi, cu implicaii directe asupra fluxurilor sale financiare. Operaiunea const in vanzarea de ctre beneficiar a bunului ctre o societate de leasing, urmat de inchirierea bunului i plata ctre acesta a unei chirii, care reprezint o parte din preul de vanzare a bunului respectiv. Implicaiile de ordin financiar ale unei asemenea operaiuni sunt legate de imbuntirea structurii financiare a societii; 2. Leasing experimental, care const in inchirierea unui bun pe o perioad scurt, urmat de vanzarea bunului, dac acesta corespunde cerinelor beneficiarului; 3. Time-shering, care se practic mai ales in turism, in cazul tehnicii de calcul sau al mijloacelor de transport i const in inchirierea bazei materiale pe timpi partajai;

2.1.3.1 Impactul operaiunilor de leasing asupra rentabilitii locatorului


Dezvoltarea pieei leasingului in Romania are ca principal cauz nevoia de finanare a firmelor romaneti ce incep s se dezvolte, precum i avantajele oferite de acest tip de finanare in comparaie cu celelalte existente pe piaa financiar. Voi enumera in continuare cateva dintre avantajele contractului de leasing: Majorarea disponibilitii de finanare a firmei Avantajul major pe care il ofer leasingul este acela de a asigura finanarea integral a unei investiii din fonduri externe. Astfel, leasingul constituie un remediu pentru lipsa de fonduri proprii, condiie impus de ctre bnci in cazul solicitrii de credite pentru finanarea de investiii. Principalele categorii de intreprinderi avantajate sunt cele tinere sau cele care se afl in expansiune rapid a activitii lor. Asigur recuperarea mai rapid a activelor n caz de faliment a societii bancare Drepturile reale ale finanatorului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judectorului-sindic, in situaia in care utilizatorul se afl in reorganizare judiciar i/sau

faliment. Din poziia privilegiat a locatorului deriv i avantajele locatarului, care poate s-i procure mijloacele fixe necesare pentru desfurarea activitii sale, chiar i atunci cand rating-ul companiei nu este acceptabil din punct de vedere al unui creditor obinuit pentru acordarea unui imprumut in acest scop. Tot din aceast perspectiv, a riscului de faliment de nerecuperare a fondurilor avansate, banca, la momentul acordrii creditului, se acoper impotriva riscului de neplat a debitorului printr-o finanare parial a activelor necesare acestuia. In cazul contractului de leasing locatorul, de cele mai multe ori, ofer finanare 100% din valoarea activului. Leasingul permite divizarea riscului ntre locator i locatar Prin achiziionarea unui activ sunt transferate toate riscurile i beneficiile dreptului de proprietate asupra cumprtorului. In cazul contractului de leasing operaional, locatorul asigur nu numai activul, dar i serviciile aferente bunei funcionri a acestuia. Flexibilitatea contractului de leasing Dac intreprinderea dorete schimbarea activului la un moment dat, societatea de leasing il poate prelua, in schimbul plii unor penaliti atunci cand contractul este reziliat, dar nu din culpa locatorului. De asemenea, tipul contractului poate fi negociat cu utilizatorul astfel incat acesta s se muleze pe necesitile sale de producie i de finanare. Leasingul prezint o serie de avantaje fiscale Spre deosebire de cumprarea unui bun cu plata in rate, leasingul extern (locatorul este o firm din strintate) intr in regimul vamal de admitere temporar; ca urmare, accizele, taxele vamale i alte taxe speciale datorate la momentul inchiderii operaiunii de import vor fi pltite la sfaritul contractului de leasing pentru valoarea de intrare a bunului. De asemenea, pentru orice tip de leasing, TVA-ul este pltit ealonat, odat cu plata ratelor ctre locator. Beneficiile contabile Impactul operaiei de leasing asupra situaiilor contabile ale intreprinderii locatare este diferit, in funcie de tipul leasingului contractat. Astfel, in cazul leasingului operaional, nu se produc modificri la nivelul bilanului. Ca urmare, gradul de indatorare al intreprinderii rmane neschimbat , nealterandu-se capacitatea intreprinderii de a se indatora. Chiria pltit de locatar este inregistrat ca o cheltuial de exploatare in contul su de profit i pierderi. Dac aceast cheltuial va fi echilibrat de veniturile rezultate din exploatarea bunului inchiriat, nu se vor inregistra variaii ale profitului din exploatare. Ca rezultat, prin apelarea la leasingul operaional locatarul poate obine o cretere fictiv a rentabilitii economice. Avand in vedere inregistrarea sa extrabilanier, analitii financiari pot scpa din vedere aceste capitaluri investite in profitul din exploatare doar la capitalurile investite inregistrate in bilan. Uneori se apeleaz la acest tip de leasing i datorit acestor avantaje legate de manipularea datelor contabile, obinandu-se doar din condei ameliorri ale rentabilitii firmei.

2.1.3.2 Costul leasingului


Piaa leasingului este una dintre cele mai dinamice atat pe plan mondial cat i in Romania. Indicii anuali de cretere au depit frecvent procentul de 200% ajungandu-se ca, in cifre absolute, in cursul anului trecut cifra de afaceri s ating recordul de 2,2 miliarde euro. O astfel de pia nu poate exista fr prezena simultan a celor doi mari actori: societile de leasing i utilizatorii. Leasingul reprezint un mod de finanare particular care poate fi analizat sub form de imprumut. Costul acestei surse de finanare poate fi evaluat sub forma unei rate actuariale. Se aplic principiul egalitii valorilor actuale ale echivalentului sumei de finanare (costul de achiziie i de montaj al echipamentului= E) i ale ieirilor de trezorerie pentru plile viitoare privind chiria anual (CH) i valoarea rezidual (VR). La egalitatea, in prezent, a celor dou fluxuri de trezorerie ( de intrare echivalent i de ieire efectiv) se calculeaz costul actuarial al leasingului ca o rat intern de rentabilitate (K1).

Costul leasingului integreaz in mod firesc i efectele fiscale ale acestei finanri. Chiria este o cheltuial deductibil de la plata impozitului pe profit. Partea reprezentand amortizarea echipamentului inchiriat nu mai constituie o economie fiscal pentru utilizatorul leasingului, ci pentru furnizorul leasingului. In consecin, utilizatorul leasingului nefiind proprietarul bunului inchiriat inregistreaz un cost de oportunitate, determinat de pierderea economiei de impozit aferent amortizrii echipamentului inchiriat.
m n t t tt

K VR K E CH A 1 (1 1 ) 1 1 (1 ) * * + + + -+ == tt
, in care: t = rata impozitului pe profit t= 1,., n ani de valabilitate a contractului de leasing m= n+1. In aceste condiii, costul leasingului (K1) este soluia ecuaiei de mai sus, ce se calculeaz dup metodologia ratei interne de rentabilitate. Costul leasingului pentru utilizator (locatar) este rata de rentabilitate pentru furnizor (locator). Decizia de a opta pentru leasing, in raport cu un imprumut bancar sau obligatar, se fundamenteaz pe valoarea actualizat net (VAN), calculat dup relaia:
m n

r VR r VAN CF 1 (1 ) (1 ) 1+ +
i

== In formula VAN nu se cuprinde scderea valorii investiiei (I), deoarece nu se pltete costul de achiziie al bunului inchiriat. De asemenea, cash-flow-urile (CFt) vor fi determinate in funcie de profiturile viitoare i de chiria pltit (chiria fiind i ea o cheltuial deductibil de la plata impozitului). Valoarea rezidual (VR) este pltit in anul m, inainte de incheierea duratei de via (n) a bunului inchiriat. Aceast valoare actualizat se compar cu cea a imprumutului, pentru a se analiza care dintre sursele de finanare este mai avantajoas. Selecia surselor de finanaare a investiiilor este deosebit de complex intrucat, pe lang criteriul principal privind costul procurrii capitalurilor, acioneaz o serie de restricii privind costul procurrii

capitalurilor, accesul la piaa capitalurilor, situaia financiar a intreprinderii, motivaia personalului de conducere a acestuia. Leasingul este de multe ori preferat ca urmare a simplicitii sale i a efectelor atenuante in timp ce le provoac asupra trezoreriei intreprinderii. In general, compania de leasing beneficiaz de asigurri i garanii bancare suficiente pentru a o acoperi de riscurile de faliment ale chiriaului. Din acest motiv, ea poate inchiria un contract de leasing fr ca analiza financiar a intreprinderii cliente i a proiectelor sale de investiii s fie suficient de acoperitoare pentru incheierea contractului. Determinarea costurilor pe care le implic un contract de leasing, indiferent de natura acestuia, este o operaiune destul de complex, dar este necesar in cazul in care se pune problema selectrii surselor de finanare i determinarea contribuiei fiecrei surse la formarea fondului alocat finanrii proiectelor de investiii.

2.2 DATORIILE PE TERMEN SCURT


In vederea realizrii obiectului de activitate, intreprinderea intr in relaii cu mediul economico- social. Astfel, pentru a-i asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri necesare desfurrii propriei activiti, aceasta intr in relaii de colaborare cu tere persoane fizice sau juridice. Datoriile pe termen scurt provin din tranzaciile cu persoane fizice sau juridice (cumprarea de bunuri, lucrri sau servicii, utilizarea forei de munc, plata impozitelor i taxelor etc.), in care intreprinderea trebuie s efectueze o plat sau o contraprestaie intr-o perioad de timp de pan la un an. Standardul Internaional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situaiilor Financiare clasific o datorie ca datorie curent atunci cand: (1) se ateapt s fie achitat in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii, sau (2) este exigibil in termen de 12 luni de la data bilanului. Datoriile pe termen scurt pot fi imprite pe urmtoarele categorii: - datorii comerciale - datorii salariale - datorii sociale - datorii fiscale - datorii diverse Criteriile de recunoatere a datoriilor in bilan sunt prezentate in IAS 39. Acestea trebuie recunoscute doar atunci cind intreprinderea devine parte a unui contract i, ca urmare, are obligaia legal de a plti.

2.2.1 Datoriile comerciale


Datoriile comerciale se refer la obligaiile intreprinderii fa de tere persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziia de bunuri sau utilizarea serviciilor. Datoriile comerciale se impart in mai multe categorii: - datorii fa de furnizorii de stocuri, lucrri i servicii - datorii fa de furnizorii pentru imobilizri corporale i necorporale - datorii pentru efectele comerciale Aceste datorii se refer la bunurile, lucrrile i serviciile achiziionate de intreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mrfuri, reparaii la bunurile de folosin indelungat, servicii telefonice, potale etc.

2.2.2 Datoriile salariale


Pentru realizarea obiectului de activitate al intreprinderii, alturi de factorii materiali: mijloace fixe, stocuri i bani, este necesar i factorul munc. Munca nu este o resurs stocabil, ci se manifest ca factor de producie. Pentru reflectarea creanelor i datoriilor referitoare la utilizarea forei de munc, in contabilitate se utilizeaz grupa de conturi Personal i conturi asimilate. Pentru reflectarea datoriei intreprinderii fa de salariai se utilizeaz contul Personalsalarii datorate, care este un cont de pasiv, de datorii salariale pe termen scurt. Se

crediteaz cu datoria total fa de salariai pe baza Statului de salarii. Se debiteaz cu reinerile din salarii i cu creanele fa de salariai pentru lipsuri sau pagube aduse intreprinderii.

2.2.3 Datoriile sociale


Pentru reflectarea datoriilor sociale, in contabilitate se utilizeaz contul Asigurri sociale i se desfoar pe patru sintetice i anume: Contribuia unitii la asigurrile sociale, Contribuia personalului pentru pensia suplimentar, Contribuia angajatorului pentru asigurrile sociale de sntate i Contribuia angajailor pentru asigurrile sociale de sntate. Acest cont se creditez cu datoriile intreprinderii i ale angajailor legate de contribuia la asigurrile sociale, la pensia suplimentar i la asigurrile sociale de sntate i se debiteaz cu sumele cuvenite angajailor din asigurrile sociale i cu plata de ctre stat a datoriilor sociale rmase. Soldul contului este creditor i reflect datoriile nepltite ctre bugetul asigurrilor sociale.

2.2.4 Datoriile fiscale


Datoriile fiscale reprezint sume datorate de ctre intreprindere bugetului de stat, datorii pentru care statul nu ofer o alt contraprestaie sau o contravaloare. Din categoria datoriilor fiscale fac parte impozitul pe profit, taxa pe valoarea adugat datorat, impozitul pe venit i alte datorii fa de bugetul de stat.

2.2.5 Datoriile diverse


Contul utilizat pentru evidenierea datoriilor diverse este Creditori diveri. Acest cont de datorii pe termen scurt este de pasiv. Se crediteaz cu diverse datorii, de exemplu datorii privind achiziionarea titlurilor de plasament, sume incasate i necuvenite i se debiteaz in momentul achitrii contravalorii acestora. Soldul este creditor i reprezint datoriile neachitate.