You are on page 1of 164
ae CAPITOLUL 1 FIECARE EPAVA ISI ARE TAINA El... e la jumatatea lui martie 1882, corabia greceasca ,,Pene- lopa“, inedrcata virtos cu cereale, griu de Baragan, dulce, cu bobul greu, cobora giffind pe bra{ul de mijloc al Dunarii, eatre Sulina, ca si iasd in mare si s4 ia drumul Patridei, la Pireu. Capitanul ei era kir Iani Ghinis — negustor iscusit si ma- rinar batrin, botezat de toate furtunile arhipelagului grecesc. Atit cé in aceasta calatorie, kir lani isi cam-gregise socotelile gsi cu navigatia, si cu negustoria. Intrataé pe Dunare ha incepu- tul lui decembrie anul trecut, corabia fusese prinsa de un in- ghet timpuriu la Braila si trebuise s& ierneze pe canalul Macin. © Daca {ii seama c& o corabie care std jeapana intre ghefuri nu bag4 nimic in punga stapinului, ba dimpotriva, stoarce din ea in fiecare zi, ai sd intelegi de ce in-aceasta iarnd, trei cute adinci se iviseré pe fruntea capitanului, singurul loc unde in- timplator tsi mai putea gasi loc vreo cuta, pe o fata brazdata in toate chipurile de zbircituri. . ~ Vezi, gheata e ticdloasi; o auzi noaptea trosnind, 'strin- gind piniecele corabiei in chingi — si giffi si gifli, ca si cum ai sta pe brinci, cu un sac de o sut& de ocale in spinare — si visezi Ja arhipelag, la portocali si la lamti, si zadarnic bafi cu pumnul in tambuchiul! cabinei de la prova, de unde se ridicd miros de berbec fript si unde echipajul, pezevenghiul! — face chiolhan cu banii tai. Si zadarnic strigi : 1 Explicatia cuvintelor necunoscute, privitoare la vapoare si corgbii, se giseste la sfirgitul c&rtif, tn micul manual marinresc. 7 — Bre Nicola; bre Lachi, bre Gherasim, aveli grijé de gheat&, bre! Ce-ati capiat, ori nu m-auziti ? . Gheata trebuie sparta in fiecare zi, de jur imprejur, ca sa nu te sugrume, dar pezevenghii stau la caldura, maninca berbec fript, cinta si benchetuiesc. - = Bre Ismail, bre Marulis, avefi grijé, bre, cA ma neno- -Of, si dupa multe asemenea nopti de chin, intr-o zi, din plumburiu, cerul se face albastrui, gheturile se umfla si tros- nese si p-orma incep sd curg’ sloiuri — si acum, kir Lani, sé te tii! Sloiurile vin mugind si se incalec& si trosnesc si c&pi- tanul aleargé pe punte, cu capul gol, scdldat in sudori, aburind ca un ceaun-pus la fiert — gi striga deznadajduit : — Mai bine sd-mi rupaé mie un picior! Nicola, Gherasim, dragii mei! N-auzi, Nicola, n-auzi, Marulis, hotilor ! Lachi, Is- mail, prieteni scumpi, puneti mina, pune{i mina, pezevenghi ce sinteti ! Sloiurife scrignesc, corabia trosneste si plinge si kir Lani se di cu fruntea de parapet, pierdut. Ah, si unde-s portocalii si limtii si arhipelagul cu insule verzi! Pe urma ghefurile se duc, se duc, dar corabia are pinte- . - cele crapat si ia apé si pezevenghii trag la pompa numai c-o mind, iar cu cealalt& se scarpina in tur, privind la cerul curat . gi rinjind bucurosi cu dintii lor mari, ca de ¢al, care toata iarna au mestecat de pomana -berbec fript. Douazeci de berbeci, kir Tani i-a platit si i-a scris in ‘carnet, doudzeci de berbeci si sap- tesprezece vedre de vin, ptiu! si patru sute cincizeci de piini — s& te iei cu miinile de par! Ei, si acu s4 vedem cum mergem la Pireu? Corabia tre- buie trasi pe mal, aici se cer multe parale, cA vin cincizeci de hotomani, cu odgoane, cu argati, cu manele si cu un vataf afu- ~ risit, o namila de om din Brdilita, cu ciomag la subsuoara si eu cufit la briu. — Treizeci de icosari! zice vataful, Atit si me dai; nici- unul mai putin, Kir Iani isi baga degetele in git si incepe sA horcdie, ca un spinzurat. — Huo, pezevenghilor! izbuteste sa giffie, in sfirsit. Trei- zeti de icosari ca sa tradzefi corabia pe mal? Mai bine fi dau focu cu mina mea!