1.

Cultura muzicală a Evului Mediu: - muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua; - muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri; -muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească, pastorala etc). In anul 800 Carol cel Mare este incoronat de catre Papa, fapt ce consolideaza Europa din punct de vedere politic si religios, creand premisele unei societati si culturi comune. Se pun bazele primelor universitati, se dezvolta filosofia scolastica, se fac primele traduceri din literatura araba si greaca. In secolele XII- XIII au loc cruciadele si se construiesc primele catedrale gotice. Muzica se dezvolta in paralel, pe doua segmente religios si laic. Muzica religioasa se unifica, prin sistematizarile facut de Papa Grigore cel Mare, sub fora cantului gregorian, denumit si cantus planus, care devine primul sistem muzical vest- european. Curtile feudale incurajeaza creatia muzicala laica de divertisment; un rol important il are muzica de dans, care va duce la dezvoltarea genurilor instrumentale. I secolul al XIV- lea, muzica vocala laica preia tehnicile de compozitie (legile polifonice) ale muzicii religioase. In aceasta epoca se dezvolta in mod deosebit notatia muzicala, mai ales diminuarii rolului improvizatiei, in favoarea lucrarilor compuse, dar si gratie compozitorilor de a-si revendica paternitatea asupra creatiilor lor. Astfel ajung pana la noi primele nume reprezentative de compozitori. Apar numeroase lucrari teoretice ( atribuite lui Boethius, Hucbald, Odon de Cluny, Philippe de Vitry, Franco da Cologna). Organizarea discursului muzical este initial moodica, ulterior evoluand catre polifonie. Tot in aceasta perioada se cristalizeaza un sistem modal bazat pe modurile grecesti. Muzica bizantina Cultura si artele bizantine vor cunoaste o inflorire deosebita in secolul al VI-lea, in timpul imparatului Justinian. Muzica religioasa bizantina a evoluat si s-a dezvoltat pana in zilele noastre. Stilurile sale cele mai importante, care coincid si cu principalele etape de dezvoltare sunt: • Cel paleobizantin(sec. IV-XII) • Cel mediobizantin(sec. XII- XVIII) • Cel neobizantin(de la inceputul sec al XIX- lea) Muzica bizantina este monotica, vocala si modala. O trasatura importanta a sa este intonatia netemperata, data de prezenta microtoniilor. Octava este impartita in 22 de elemente, asemanatoare cu divizarea indiana in 22 de shruti. Notiunea de metru (masura) este inlocuita de anumite tipuri structuralexpresive care se refera atat la ritm cat si la caracteristicile melodiei si la expresia acesteia. Ele sunt: • Tipul recitativ- recitarea silabica pe un sunet dat;

In perioada paleobizantina.mod de re. folosita si astazi in Biserica Ortodoxa. intonate pe opt moduri pe care el le nueste ehuri (glasuri). notatia evolueaza foarte mult. Structura ei s-a pastrat aproape neschimbata din primele secole crestine. Un element nou care apare in perioada mediobizantina este marturia. lidianmod de mi. El recomanda folosirea a patru moduri si a unui anumit repertoriu de cantari. neuma complementare care fixeaza atat tonul initial cat si modul (ehul) melodiei respective. Liturgia cuprinde mai multe cantari religioase: • Troparul. cel mai important serviciu divin al Bisericii Ortodoxe. Notatia bizantina se facea prin neume (semne grafice utilizate pentru a indica aproximativ cursul unei melodii) Spre deosebire de notatia muzicala oderna. El adauga si cateva semne de durata. unde fiecarui semn grafic ii corespunde o anumita frecventa. stabilind un numar fix de sunete. prin care se indicau atat trasaturile melodice si stilistice cat si modul de executie.mod de fa.compus pe o melodie simpla. Ioan Damaschinul scrie cea mai importanta opera a sa. La sfarsitul secolului al IV-lea. derivate din cele 4 ehuri (hipodorian. prin eliminarea microtoniilor. de aceea cele mai multe astfel de cantari sunt individuale. ce continea doar anumite semne prozodice. In perioada neobizantina ( sec.piesa muzicala religioasa compusa dintr-un numar mare de strofe si linii melodice.mod de sol) si plagale. cu un ambitus foarte mic. fiecare cuprinzand mai multe tropare.lea. mai lirica. notatia bizantina se baza pe relatia dintre sunete. punctul de plecare fiind mai clar definit. In anul 754 Sf. pornind de la cea ecfonetica. Odata cu reforma lui Chrysant. Acesta cuprinde cantarile zilnice ale unui ciclu de opt duminici. si ajungand. in care sunt adaugate inca patru • .melodia este foarte simpla.hipolidian.frigian. • Canonul. • Tipul stihiraric. In timpul pontificatului Papei Grigore cel Mare (secolul al VI. ritmul foarte liber. catre finalul secolului al XI. mixolidian.melodie mai dezvoltata. Aceste moduri se impart in doua tipuri: autentice(dorian.Tipul irmologic. ritmul fiind o combinatie intre cel silabic si cel liber. Muzica gregoriana a aparut in spatiul Imperiului Roman de Apus. la reprezentarea semnelor deasupra fiecarei silabe a textului. ritmul este bazat pe raportul strans dintre silaba si sunet.hipomixolidian) Genul principal al muzicii bizantine este liturghia. incadrate intr-o forma tipica. si incearca sa se apropie de notatia silabica a lui Guido d'Arezzo. • Condacul.ritmic si modal. muzica bizantina isi pierde o parte din autenticitate si bogatie. Octoihul. melodia este foarte ornamentata (melismatica). in incercarea de a organiza si de sistematiza muzica bisericeasca.lea) are loc o noua reforma a muzicii de cult in Biserica Romana.hipofrigian. • Tipul papadic. Chrysant de Madytos propune eliminarea neumelor ornamentale si stabileste structura modurilor si a formelor cadentiale. Interpretarea melodiilor nu mai este lasata la voia intamplarii. numite timporale. cu anumite ornamentatii. episcopul Ambrozie din Milan fixeaza cateva canoane.compozitie formata din noua ode distincte din punct de vedere melodico. XIX) apare necesitatea de simplificare a cantului bizantin.cantare frumoasa. are o desfasurare dinamica. fiecare nota fiin definita in raport cu cea anterioara din melodie.

Melodia cantului gregorian era denumita vox principalis si era dublata la o cvarta inverioara de o alta voce. pentru modul cu final pe re. .Benedictus si Agnus Dei. de obicei. Compozitiile muzicale denumite mise cuprind. diferenta constand in scara care incepe cu o cvarta mai jos fata de modul autentic. . cu incadrare in anumite masuri). supus legilor prozodiei. Misa este principala slujba religioasa a Bisericii Catolice. lidian. Modurile plagale au aceleasi finale ca modurile autentice din care sunt derivate. incepand cu secolul al IX-lea. pe tot timpul anului bisericesc. cuprinse in Propiu Missae.este modal (bazat pe modurile bisericesti). . Pe langa aceste moduri. atunci cand unul dintre coruri isi incepea fraza odata cu sfarsitul de fraza al celuilalt cor sau solist. . Cantul gregorian are urmatoarele caracteristici: . la cvinta (respectiv cvarta). cantus firmus.este nonmetric (nu se supune metricii moderne. acest lucru fiind usor de explicat prin trunchiul comun in care ambele isi au originea. Pe de alta parte. dupa aparitia polifoniei in muzia religioasa. Credo. a capella (fara acompaniament instrumental).are o melodica bazata in principal pe mers treptat sau cu salturi mici. Comuniune. Alleluia/Tract. vox organalius. . .in moduri autentice si plagale. Celelalte parti cantate. pentru modul cu final pe sol.este pria forma descrisa in mod clar in secolul al IX.este monodic. au texte diferite.lea ca avand doua voci paralele. Gradual. Offertoriu. O . . Polifonia propriu-zisa este mentionata. Organum-ul primitiv (sau paralel). In cadrul acesteia exista atat parti cantate cat si recitate sau vorbite. dar este foarte posibil ca ea sa fi existat si mai inainte. Modurile gregoriene se impart. In Propium Missae sunt incluse celelalte parti cantate: Introitus. la un moment dat apare o alte voce paralela. cele cinci parti din Ordinarium Missae: Kyrie. Pentru modurile autntice au fost imprumutate tot denumirile grecesti: dorian.este vocal. Sanctus. Gloria. sub diverse forme. frigian. Acesta prima forma de polifonie s-a numit organum. Tot acum sunt alcatuite 2 culegeri de cantari: Antifonarul si Sacramentariul. existand in intonare o diferenta naturala de o octava.ca si cele bizantine.are ambitus restrans. Partile cantate care au acelasi text la orice slujba sunt cuprinse in Ordinarium Missae.este scris intr-o notatie neumatica speciala. . Cantul gregorian se mai numeste si cantus planus sau.moduri la cele stabilite de Ambrozie din Milan. in functie de perioada anului in care este oficiata slujba sau de sfintii carora le este dedicata. Pornind de la acest paralelism. deoarece acestea sunt invariabile si sunt cantate la orice slujba.este cantat in limba latina. acestea fiind denumiri generale pentru diverse texte care se schimba de la o liturgie la alta. pentru modul cu final pe mi. in practica muzicala gregoriana mai existau inca doua: ionianul si eolianul recunoscute de Biserica de-abia in secolul al VI-lea.foloseste ritmul liber. Ele stau la baza tonalitatii majore si minore. in manastiri corurile erau formate atat din adulti cat si din copii. pentru modul cu final pe fa si mixolidian. Cantarea responsoriala a dus la anumite suprapuneri. Multe din caracteristicile cantului gregorian sunt comune cu cele ale cantului bizantin.

Din aceasta perioada au ramas numeroase tratate care mentioneaza si teoretizeaza formele de polifonie.sunt metrice. genurile ramanand monodice. Vox principalis este denumita in aceasta perioada si tenor. Minnelied-ul este o forma specifica frecventa in Germania si contine trei sectiuni melodice: AAB (forma de bar). cea mai importanta lucrare fiin Micrologus de Guido d'Arezzo.au ritmul in general silabic. Genul vocal: In epoca intalnim atat compozitii muzicale.au fraze clare si structuri formate din sectiuni bine definite. unele dintre ele fiind repetitive. . . in paralelism de terte si sexte. ballata. Organum-ul melismatic. Franta) si Santiago de Compostela (Spania). lied in Germania. Primele lucrari polifonice pastrate ca notatie sunt cele de la St. Cantus planus era intonat de tenor in note lungi. se despart pana la cvarta si evolueaza in paralel pentru ca. rondeau. . Formele de virelais. spre deosebire de cantus planus. Muzica laica Intre muzica laica si cea religioasa exista o dubla relatie. rondo si ballata au ca principala caracteristica alternata refren. dominante fiind cantecele de dragoste. in special pe cele ionian (major) si eolian (minor). .strofa. cum ar fi virelais. spre final. spre deosebire de cantul gregorian care folosea exclusiv limba latina. Martial. cunoscut sub diverse denumiri:melismatic. cat si genuri specifice. Mentionez Musica Enchiriadis. minnelied. Asa cum muzica gregoriana este influentata de cantul popular in tropi si secvente. Martial (Limoges. tot asa muzica laica preia caracteristici ale muzicii bisericesti (cum ar fi forma strofica) Compozitiile laice au urmatoarele caracteristici: . inflorit sau organumul Scolii de la St. . canzone in Italia).au o tematica variata.instrumentale sau doar instrumentale. Genul instrumental: Estampida este principala forma de dans din secolul al XIII-lea. generic denumite cantece (chanson in Franta. carora le era adaugata o voce superioara. organum-ul strict paralele a fost inlouit cu cel liber in care. Vox organalis era adaugata deasupra tenorului.la inceputul secolului al XII-lea apare un nou tip evoluat de organum. in valori de note mai mici. Probabil acestea doar dublau linia melodica vocala. . cel mai adesea in masuri ternare.pentru texte se folosesc diversele limbi de circulatie. caracterizate prin forme distincte. conform viziunii antice grecesti. Aici apare cantus gemellus.forma a acestui organum este de asemenea descrisa in aceeasi perioada in care vocile pleaca la unison. de obicei in masuri ternare. atribuita lui Hucbald. cu sectiuni repetate care corespund acelorasi miscari in dans. dand nastere tipului de polifonie cunoscut sub numele de faux bourdon. pe langa miscarea paralelea a vocilor. sa redevina in unison. . In Anglia practica polifonica era mai putin riguroasa in ceea ce priveste regulile consonantei.pot fi vocale. vocal. scrisa de Odon de Cluny.in secolul al XI-lea. exista si o miscare oblica sau contrara. Organum-ul liber.utilizeaza modurile bisericesti. Enchiridion Musices. Acesta va fi importat mai tarziu si in Franta. Exista dovezi certe despre folosirea intrumentelor pentru acompaniament.

acestia se numea minnesingeri. lungi. Nume celebre de trubaduri sunt: Marcabru din Gasconia. Genul conductus cunoaste o preioada de inflorire intre anii 1160. preluatedin teoria greaca: troheul. in principal in mediul religios. aceasta introducand conceptul de metru. care include si muzica vocala dar si pe cea instrumentala este drama liturgica. Dezvolta un gen nou polifonic pe una. A scris culegerea Magnus Liber Organi care contine cel putin 42 de compozitii muzicale la deo voci. In Franta acestia se numeau trubaduri (cei din sudul tarii) sau truveri (in nordul tarii). in general silabic. trei si patru voci. Lucrarile muzicale aveau in general trei voci. Polifonia incepe sa se dezvolte. este succesorul lui Léonin. Printre truverii importanti se numara Blondel de Nesle si Adam de la Halle. scriind lucrari la doua. textele nu mai sunt neaparat liturgice. in care erau prezentate vietile sfintilor Cea mai mare parte a muzicii laice din evul mediu o datoram unei clase de nobili cultivati care erau in acelasi timp poeti. Sunt introduse modurile ritmice. Continua si imbunatateste genul organum. In a doua parte a sec al XII-lea Europa cunoaste o perioada de inflorire culturala. Cantus firmus sta la baza tuturor constructiilor Din punct de vedere teoretic apare un element nou. Tempus perfectum (divizarea in trei a duratei lungi. doua sau trei voci. lacas cultural de o importanta deosebita pentru istoria muzicii. anapestul. promovat in lucrarea lui Franco da Cologna. Bernard de Ventadorn. Sunt scrise lucrari la dou. Pérotin. A revizuit Magnus Liber Organi. iambul. dactilul. Desi ramane un gen religios. religioase sau laice. teolog si compozitor. Epoca va fi denumita de muzicienii secolului al XIV-lea Ars Antiqua (arta veche). In Germania. Motetul medieval este o compozitie polifonica in care vocea fundamentala (tenorul) intoneaza un cant gregorian modificat dupa tiparele modurilor ritmice. A activat la Notre Dame de Paris. cea mai cunoscuta fiind Viderunt Omnes. spondeul si tribahul. dar apar si primele piese la patru voci. Ca reprezentanti ai Scolii de la Notre Dame enumer pe: 1. care poate fi asimilata metrului ternar modern) este prezent mai ales in lucrarile laice. destinate serviciilor liturgice. Organum-ul de la Notre Dame evolueaza din cel melismatic. in limba latina sau in alta limba. acesta a fost in acelasi timp preot. Bertran de Born. Spre deosebire de organum-ul melismatic unde tenorul avea note tinute. 2.cunoscut si ca "Magister Leoninus".O forma primara de teatru. Ars cantus mensurabilis. adaugand noi sectiuni. La Paris se construieste celebra Catedrala de la Notre Dame.1240. continuand sa existe pana in sec al XVIII. denumit conductus. compozitori si interpreti. . Léonin.cunoscut si ca "Pérotin le Grand" sau "Perotinus Magnus". Motetul este unul dintre cele mai importante genuri ale muzicii polifonice. in conductus ritmul vocilor este aproape similar. Aceste doua parti putea avea texte diferite.lea. trei si patru voci. deasupra carora sunt adaugate alte doua voci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful