10.

MÃSURAREA DEBITULUI
Pentru măsurarea debitului există numeroase metode şi mijloace;
unele au fost folosite în trecut, altele sunt realizate relativ recent.
În SI unitatea de măsură pentru debitul volumic este m
3
/s, iar pentru
debitul masic este kg/s. În practică însă se folosesc o mulţime de multipli
sau submultipli ai unităţilor de măsură SI precum şi alte unităţi de măsură
precum m
3
/h, l/s ş.a.
În SI unitatea de măsură pentru cantitate volumică este m
3
iar
pentru cantitate masică este kg masă. În practică se folosesc mai ales
multipli sau submultipli ai acestor unităţi de măsură precum şi unităţi de
măsură din afara SI precum: barilul, galonul ş.a.
La scară industrială, debitul se măsoară într-un sistem ca cel din
figura 10.1. Din acesta face parte senzorul de debit SD, care transpune
valoarea debitului pe un prim semnal purtător de informaţie. Acest semnal
poate fi aplicat direct sau după anumite transformări la intrarea unui aparat
de măsurat debitul, AMD sau poate fi folosit în alte scopuri, ca de
exemplu într-un sistem de contorizare, într-unul de reglare, într-unul de
semnalizare ş.a.
Fig.10.1. Sistem pentru măsurarea debitului.
Elementul final al acestui sistem este aparatul de măsurat debitul
AMD, care poate fi un aparat indicator sau unul înregistrator, de tip
analogic ori de tip numeric. În mod convenţional, acest aparat este
denumit debitmetru, deoarece în ultimă instanţă el pune în evidenţă debitul
pe baza măsurării unui semnal pe care este transpus debitul, semnalul
putând fi tensiune, curent, presiune, forţă, deplasare. Ca element final
poate fi considerat şi contorul cantităţii de fluid debitat, CC, care este de
obicei un aparat indicator al cantităţii de fluid obţinute prin integrarea
debitului.
În multe cazuri între senzorul SD şi aparatul AMD se intercalează
unul sau chiar mai multe elemente de convertire sau de adaptare, ECA.
Aceste elemente intermediare pot fi încorporate împreună cu senzorul
135
pentru a alcătui traductorul de debit TD sau pot fi încorporate în AMD
pentru a forma ceea ce vom numi blocul secundar, BS.
Senzorul este elementul specific măsurării debitului. El nu poate fi
folosit pentru măsurarea altei mărimi, pe când aparatul de măsurat debitul
nu este neapărat specific debitului; el poate fi un aparat de uz general
pentru măsurarea semnalului pe care s-a transpus debitul.
Pentru o prezentare sistematică a acestor tipuri de senzori şi
traductoare vom încadra aceste aparate în următoarele categorii, după
fenomenul sau efectul care stă la baza funcţionării lor sau după alt element
caracteristic şi anume:
−aparate bazate pe măsurarea căderii de presiune;
−aparate bazate pe măsurarea presiunii dinamice;
−aparate bazate pe echilibrarea forţelor;
−aparate bazate pe antrenarea mecanică;
−aparate bazate pe efecte inerţiale (masice);
−aparate bazate pe măsurarea volumelor;
−aparate bazate pe turbionarea jetului de fluid;
−aparate bazate pe inducţia electromagnetică;
−aparate bazate pe propagarea ultrasunetelor;
−aparate combinate şi aparate speciale;
−aparate pentru măsurat debitul în canale deschise.
10.1. TRADUCTOARE BAZATE PE CĂDEREA
DE PRESIUNE
La baza funcţionării acestor traductoare stă dependenţa dintre
viteza de curgere şi căderea de presiune pe care o produce o rezistenţă
hidraulică locală sau de linie asupra fluidului atunci când acesta curge prin
rezistenţa respectivă. Căderea de presiune prelevată de un senzor
corespunzător constituie o măsură a vitezei de curgere, şi deci o măsură a
debitului de fluid. Ea se măsoară cu ajutorul unui manometru diferenţial
care poate fi gradat în unităţi de presiune sau în unităţi de debit.
Traductoarele de acest tip sunt alcătuite din cel puţin două elemente
esenţiale: senzorul de debit, care constă într-o rezistenţă hidraulică ce
produce o cădere de presiune dependentă de debit şi manometrul
diferenţial, care serveşte la măsurarea căderii de presiune pe senzor.
Opţional, traductoarele pot fi completate cu echipamente de prelucrare a
semnalului primar (convertire, adaptare s.a.).
În cazul măsurării debitului de fluide compresibile mai este nevoie
de încă cel puţin un senzor şi anume un senzor de presiune, de temperatură
sau de densitate.
În sistemele mai evoluate semnalul obţinut ca efect al căderii de
presiune în manometrul diferenţial este convertit în semnal electric, de
136
obicei în curent electric, pentru a fi mai uşor de transmis, prelucrat,
măsurat şi afişat.
Senzori şi traductoare cu rezistenţă locală
Echipamente de acest fel sunt recomandabile pentru măsurarea
debitului fluidelor omogene monofazice care curg în regim turbulent
stabilizat.
Tipuri de senzori. Cele mai uzuale tipuri de senzori de debit cu
rezistenţă locală sunt următorii:
• −senzori cu diafragmă cu prize la feţe în inel;
• −senzori cu diafragmă cu prize în flanşe;
• −senzori cu diafragmă cu prize în vena contractă;
• −senzori cu ajutaje;
• −senzori cu tuburi Venturi;
• −senzori cu diafragmă segment;
−senzori cu diafragmă dublă ş.a.
Fig.10.2. Tipuri uzuale de dispozitive de strangulare:
a) diafragmă simplă; b) duză; c) stavilar; d) tub Venturi.
În figura 10.2 sunt prezentate câteva din cele mai uzuale tipuri de
senzori de debit, iar în figura 10.3 sunt prezentaţi doi dintre cei mai folosiţi
senzori de tip diafragmă; cel cu prize în inel şi cel cu prize în flanşe.
Fig.10.3. Senzori de debit de tip diafragmă:
a) cu prize în inel; b) cu prize în flanşe.
Senzori cu diafragmă simplă. Pentru a stabili corespondenţa dintre
căderea de presiune şi debit, ne vom referi la un senzor de tip venă
contractă asupra căruia vom aplica legea lui Bernoulli şi legea continuităţii
la o secţiune 1, înainte de diafragmă, şi la o secţiune 2, după diafragmă,
unde vâna de fluid are secţiunea minimă (fig.10.4).
137
Neglijând pierderile prin frecare şi curenţii turbionari din jurul
diafragmei, avem ca bază de calcul următoarele relaţii:
2 2
2
2
2
2
2
1
1
1
w p w p
+ · +
ρ ρ
(10.1)
ρ ρ
1 1 1 2 2 2
w S w S ·
, (10.2)
unde p
1
, ρ
1
, w
1
şi S
1
sunt presiunea, densitatea, viteza de curgere şi
secţiunea de trecere înainte de diafragmă iar p
2
, ρ
2
, w
2
şi S
2
− aceleaşi
mărimi, dar după diafragmă, în secţiunea 2.
Fig.10.4. Parametrii de stare (curgere) în jurul diafragmei.
Experimental se dovedeşte că S
2
= µS
o
unde S
o
este aria de trecere a
diafragmei iar µ −un coeficient de proporţionalitate subunitar care depinde
de dimensiunile diafragmei. Notând m = S
o
/S
1
, debitul volumic în
secţiunea 2 este dat de relaţia:

2 1
1 2 2 1
2
1
2
0
2 2
) ( 2
) ( 1
ρ ρ
ρ ρ
ρ
ρ
µ
µ p p
m
S
w S Q
V


· ·
. (10.3)
În această relaţie presiunile p
1
şi p
2
sunt cele din secţiunile 1,
respectiv 2. În practică este mai comod ca aceste presiuni să fie prelevate
nu din secţiunile 1 şi 2, ci din imediata vecinatate a diafragmei unde ele au
valorile p
1
’ şi respectiv p
2
’, iar prizele de presiune să fie practicate pe
senzor, aşa cum se arată în figura 10.3 unde sunt prezentaţi senzorii cu
prize la feţele flanşelor.
Pentru a ţine seama de această situaţie, precum şi de pierderile prin
frecări şi turbioni în formula (10.3) se introduce un coeficient de corecţie
β.
În cazul fluidelor incompresibile ρ
1
= ρ
2
= ρ, iar relaţia (10.3) se
simplifică:
ρ ρ
α
p
k
p
S Q
V

·

· 2
0
(10.4)
unde ∆p = p
1
− p
2
reprezintă căderea de presiune pe senzor (presiunea
diferenţială), k = √2αS
o
−constanta senzorului, iar
2
) ( 1 µ
µβ
α
m −
·
(10.5)
138
este un coeficient de debit care depinde în principal de raportul m = D
0
/D
(D
0
fiind diametrul orificiului, iar D −diametrul interior al conductei) dar
şi de viteza de curgere a fluidului, mai precis de numărul Reynolds, de
rugozitatea conductei ş.a.
În figura 10.5 este prezentată o nomogramă pentru determinarea
coefi-cientului α în funcţie de parametrii m şi D, iar în tabela 10.1 se
prezintă valorile coeficienţilor α în funcţie de m
2
şi de numărul Reynolds.
Fig.10.5. Nomogramă pentru calculul diafragmelor cu prize la faţă.
Pentru valori mari ale numărului Reynolds, α este practic constant,
independent de Re. Valorile lui Re, pentru care α nu depinde de Re sunt
prezentate în tabela 10.2.
Numărului Reynolds se exprimă sub forma:
Re , · ·
wD Q
D υ
ρ
0 3537
, (10.6)
Q fiind exprimat în kg/h, densitatea în kg/m
3
iar D în mm.
Debitul masic este dat de relaţia:
Q Q S g p k p
m V
· · · ρ α ρ∆
0
2 ∆ (10.7)
Coeficientului α, determinat din nomograme sau tabele, trebuie să i
se aducă unele corecţii impuse de dilatările termice ale senzorului, de
rugozitatea conductei ş.a.
Pentru fluide compresibile ar trebui folosită relaţia (10.3) dar ea
este destul de complicată. În plus, traductorul de debit fiind un traductor
pentru o măsurare indirectă, presupune existenţa mai multor senzori: doi
senzori de presiune pentru p
1
şi p
2
, doi senzori de densitate pentru ρ
1
şi ρ
2
precum şi existenţa unui dispozitiv pentru evaluarea expresiei debitului.
Cu mijloacele moderne de astăzi se poate realiza un astfel de sistem
de măsurare indirectă însă în practica măsurărilor industriale staţionare se
preferă o relaţie de calcul asemănătoare cu relaţia (10.7) dar care să ţină
seama de compresibilitatea fluidului şi anume o relaţie de forma:
139
Q S p
m
· α ε ρ
0 1
2 ∆
, (10.8)
unde ε este un coeficient de expansiune a gazului a cărui valoare este
dependentă de forma şi dimensiunile diafragmei, de coeficientul adiabatic
χ al fluidului şi de raportul presiunilor p
1
şi p
2
.
În cazul gazelor valoarea coeficientului ε se determină din tabele
sau nomograme sau se calculează cu ajutorul unei relaţii empirice:
ε
χ
· − + −
¸
¸

_
,

¸

1
]
1
1
1
1 0 3707 0 3184 1
2 2
1
1
0 935
( , , )
,
m
p
p
. (10.9)
În cazul fluidelor compresibile pentru măsurarea debitului este
necesar să se determine experimental ∆p şi ρ
1
. Din legea gazelor,
densitatea în condiţii de lucru ρ
1
este determinată cu o relaţie de forma:
ρ
ρ
1
1
1
1
· ⋅ ⋅
N
N
N
k
p
p
T
T
, (10.10)
unde ρ
N
, p
N
şi T
N
sunt densitatea, presiunea şi respectiv temperatura în
condiţii normale, p
1
, T
1
− presiunea şi temperatura de lucru iar k
1
− un
coeficient de neidealitate.
Pentru determinarea debitului masic se poate folosi următoarea
relaţie:
Q K p
p
T
m
·
1
1

, (10.11)
obţinută din relaţia (10.8) în care s-a înlocuit ρ
1
cu echilvalentul lui din
(10.10) iar în constanta K au fost incluşi toţi ceilalţi termeni ai formulei
(10.8).
Tabela 10.2. Valorile limită ale numărului Reynolds
pentru care α este funcţie numai de m

140
m
2
α
Re m
2
α
Re
0,05 0,598 2,4 x 10
4
0,40 0,660 2,0 x 10
5
0,10 0,602 3,4 x 10
4
0,45 0,676 2,5 x 10
5
0,15 0,608 5,0 x 10
4
0,50 0,695 3,3 x 10
5
0,20 0,615 7,2 x 10
4
0,55 0,716 4,3 x 10
5
0,25 0,621 1,0 x 10
5
0,60 0,740 5,6 x 10
5
0,30 0,631 1,3 x 10
5
0,65 0,768 7,8 x 10
5
0,35 0,615 1,6 x 10
5
0,70 0,802 1,1 x 10
6
Tabela 10.1.Coeficientul de debit α pentru diafragme cu prize la faţă.
141
Re
m
2
5.10
3
10
4
2.10
4
3.10
4
5.10
4
10
5
10
6
10
7
0,00
25
0,603 0,600 0,599 0,599 0,598 0,598 0,598 0,597
0,00
3
0,604 0,600 0,600 0,600 0,599 0,599 0,599 0,598
0,00
4
0,605 0,601 0,601 0,601 0,600 0,600 0,600 0,599
0,00
5
0,606 0,602 0,602 0,602 0,601 0,601 0,600 0,599
0,01 0,611 0,606 0,605 0,604 0,603 0,603 0,602 0,602
0,02 0,619 0,613 0,611 0,608 0,607 0,607 0,606 0,606
0,03 0,627 0,620 0,616 0,613 0,612 0,612 0,611 0,610
0,04 0,634 0,626 0,621 0,618 0,617 0,616 615 0,614
0,05 0,632 0,626 0,623 0,622 0,620 0,619 0,618
0,06 0,637 0,631 0,627 0,626 0,624 0,622 0,621
0,07 0,643 0,636 0,632 0,630 0,628 0,626 0,625
0,08 0,648 0,641 0,636 0,634 0,632 0,630 0,629
0,09 0,653 0,646 0,641 0,638 0,636 0,634 0,633
0,10 0,58 0,50 0,645 0,642 0,640 0,637 0,636
0,11 0,663 0,655 0,650 0,647 0,644 0,641 0,640
0,12 0,668 0,659 0,654 0,651 0,647 0,645 0,644
0,13 0,674 0,664 0,659 0,655 0,651 0,649 0,648
0,14 0,679 0,688 0,663 0,659 0,655 0,652 0,651
0,15 0,84 0,73 0,668 0,663 0,659 0,656 0,655
0,16 0,689 0,677 0,672 0,667 0,663 0,660 0,659
0,17 0,695 0,682 0,677 0,671 0,667 0,664 0,663
0,18 0,700 0,687 0,681 0,675 0,671 0,667 0,666
0,19 0,705 0,692 0,685 0,679 0,675 0,671 0,670
0,20 0,710 0,696 0,689 0,683 0,679 0,675 0,674
0,21 0,716 0,701 0,694 0,688 0,683 0,679 0,678
0,22 0,721 0,705 0,698 0,692 0,687 0,683 0,682
0,23 0,726 0,710 0,703 0,696 0,691 0,687 0,685
0,24 0,731 0,714 0,707 0,700 0,695 0,691 0,689
0,25 0,737 0,719 0,712 0,705 0,699 0,695 0,693
0,26 0,742 0,723 0,716 0,709 0,703 0,699 0,697
0,27 0,748 0,728 0,721 0,714 0,708 0,703 0,701
0,28 0,753 0,733 0,726 0,718 0,712 0,707 0,705
0,29 0,758 0,738 0,731 0,732 0,716 0,711 0,709
0,30 0,763 0,743 0,735 0,727 0,720 0,715 0,713
0,31 0,769 0,748 0,740 0,732 0,725 0,719 0,717
0,32 0,775 0,753 0,745 0,736 0,729 0,723 0,721
0,33 0,781 0,759 0,750 0,741 0,734 0,728 0,725
0,34 0,786 0,764 0,755 0,745 0,738 0,732 0,729
0,35 0,792 0,770 0,760 0,750 0,743 0,736 0,733
0,36 0,798 0,775 0,765 0,755 0,748 0,740 0,738
0,37 0,781 0,770 0,761 0,753 0,744 0,742
0,38 0,786 0,775 0,766 0,757 0,748 0,747
0,39 0,792 0,780 0,772 0,762 0,753 0,751
0,40 0,797 0,786 0,777 0,767 0,757 0,756
0,41 0,804 0,793 0,783 0,773 0,763 0,760
10.2. TRADUCTOARE BAZATE PE
MĂSURAREA PRESIUNII DINAMICE
Principiu de funcţionare. Aparatele de acest tip determină debitul
pe baza măsurării presiunii dinamice exercitate de fluid asupra unui tub
Pitot-Prandtl sau asupra unui tub Annubar, presiune care este dependentă
de viteza de curgere a fluidului.
Senzori de tip Pitot-Prandtl. În figura 10.6 sunt prezentate două
variante de tub Pitot-Prandtl.
Întrucât cu un astfel de tub se determină viteza de curgere într-un
singur punct, iar în secţiunea conductei viteza de curgere este neuniformă,
este necesar să se determine viteza în mai multe puncte caracteristice ale
conductei şi pe această bază să se evalueze o viteză medie de curgere, care
multiplicată cu secţiunea efectivă de trecere să determine debitul volumic.
Stabilirea punctelor de măsurare se face conform STAS 6563-83,
iar viteza de curgere se determină pe baza presiunii dinamice conform
legii lui Bernoulli:
2
2
w
p p p p
S T D
ρ
· − · ∆ · , (10.12)
unde p
T
este presiunea totală statică şi dinamică, p
S
−presiunea statică, ρ −
densitatea, iar w −viteza de curgere.
Fig.10.6. Senzori de debit cu tub Pitot-Prandtl:
a) cu priza de presiune la peretele conductei; b) cu priza de presiune în vâna de fluid.
Senzori cu tub Annubar. Aceşti senzori au apărut relativ recent.
Ei prezintă avantajul că prelevează direct presiunea dinamică medie în
secţiunea de măsurare, fără a mai face necesar calculul vitezei medii.
În figura 10.7 este prezentată schema unui senzor de acest tip şi
modul de amplasare a acestuia în conducta prin care circulă fluidul. Un
astfel de senzor are mai multe orificii pentru prelevarea presiunii şi anume:
patru pentru prelevarea presiunii totale (statice şi dinamice) şi una pentru
prelevarea presiunii statice. Presiunea dinamică se determină pe baza
diferenţei ∆p dintre presiunea dinamică medie, prelevată de sonda 1 şi
presiunea statică prelevată de sonda 2.
142
Fig.10.7. Senzor de debit de tip tub Annubar.
Debitul se determină din relaţia:
Q KAF g
p
V
· 2

ρ
, (10.13)
unde K este un coeficient de debit, A −aria secţiunii de trecere a conductei,
iar F −un factor de corecţie.
Pentru lichide, F se calculează cu relaţia:
C F F F F F
g T P R
·
, (10.14)
unde: F
R
este factor de corecţie pentru numărul Reynolds; F
P
−factor de
corecţie pentru presiunea fluidului; F
T
−factor de corecţie pentru expansie
termică; F
g
−factor de corecţie pentru acceleraţia gravitaţiei; C −coeficient
dependent de unităţile de măsură adoptate.
Aceste aparate se fabrică pentru conducte cu diametre nominale
cuprinse între 25 mm şi 1800 mm, în 24 de trepte, acoperind astfel
domenii de măsurare cuprinse între 0 … 30 m
3
/h şi 0 … 52000 m
3
/h.
10.3. DEBITMETRE BAZATE PE
ECHILIBRAREA FORŢELOR
Debitmetre cu imersor
Principiu de funcţionare. Tipuri. Măsurarea debitului cu astfel de
aparate se bazează pe dependenţa dintre debit şi poziţia unui imersor aflat
în fluxul de fluid (lichid sau gaz) cu curgere pe verticală. Poziţia
imersorului este determinată de echilibrul dintre forţa gravitaţională şi
forţele ascendente care acţionează asupra acestuia. Aceste aparate sunt
cunoscute şi sub denumirea de rotametre, deoarece la unele dintre ele
fluidul imprimă imersorului şi o mişcare de rotaţie cu efect giroscopic
care-i stabilizează poziţia.
După forma tubului de măsurare în care se află imersorul şi după
forma acestuia deosebim:
−rotametre cu tub tronconic şi imersor liber (fig. 10.8,a);
−rotametre cu tub tronconic şi imersor ghidat (fig. 10.8,b);
143
Fig.10.8. Debitmetre cu imersor (rotametre):
a) cu imersor liber; b) cu imersor ghidat; c) cu diafragmă şi imersor.
−rotametre cu tub cilindric cu diafragmă şi imersor tronconic liber
sau ghidat (fig. 10.8,c).
Pentru stabilirea relaţiei dintre debit şi poziţia imersorului vom
considera un rotametru cu tub tronconic şi imersor liber (fig. 10.8,a). În
condiţii de funcţionare, cu imersorul într-o poziţie intermediară, asupra
acestuia acţionează:
−forţa descendentă gravitaţională şi cea ascendentă arhimedică:
) ( ρ ρ − ·
i i ga
g V F
, (10.15)
unde V
i
este volumul imersorului, g −acceleraţia gravitaţiei, ρ
i
−densitatea
imersorului iar ρ −densitatea fluidului;
−forţa ascensională de presiune care este imprimată de fluid asupra
imer-sorului:
p S p p S F
i i p
∆ · − · ) (
2 1 , (10.16)
unde S
i
este aria transversală a imersorului, p
1
−presiunea în amonte, p
2

presiunea în aval de imersor iar ∆p −diferenţa de presiune p
1
−p
2
.
Din condiţia de echilibru a celor două forţe deducem că
const.
) (
2 1


· − · ∆
i
i i
S
g V
p p p
ρ ρ
(10.17)
Pe baza relaţiei lui Toricelli,
w gh · 2
, viteza de curgere liberă prin
spaţiul inelar dintre tub şi imersor este
.
) ( 2
ct
S
gV
w
i
i i


·
ρ
ρ ρ
(10.18)
Aria inelară cuprinsă între tub şi imersor, S
T
, este dependentă de
poziţia pe verticală a imersorului care la rândul său este determinată de
debitul de fluid. Imersorul îşi va găsi o poziţie de echilibru pentru care
Q wS
gV
S
S KS
T
i i
i
T T
· ·

·
2 ( ) ρ ρ
ρ
, (10.19)
unde K este constanta aparatului.
Rotametrele cu tub transparent se fabrică în numeroase variante şi
dimensiuni, pentru debite mici şi mijlocii, şi se folosesc îndeosebi în
laboratoare. Tuburile tronconice se fabrică din materiale transparente şi au
lângă ele sau chiar pe ele imprimată scara de măsurare. Rezultatul
144
măsurării este citit de utilizator după poziţia imersorului pe scara
aparatului.
Rotametrele cu tub netransparent se folosesc pentru măsurarea
debitului în instalaţii industriale. Ele au în componenţa lor un dispozitiv
pentru transmiterea poziţiei imersorului în afara tubului de măsurare. În
acest scop se folosesc dispozitive de transmitere cu articulaţii, pârghii sau
angrenaje, dispozitive de transmitere magnetice ş.a.
10.4. DEBITMETRE ŞI CONTOARE BAZATE
PE ANTRENAREA MECANICĂ
Principiu de funcţionare. Aceste aparate servesc la măsurarea
debitului pe baza efectului de antrenare în mişcare de rotaţie a unei turbine
de către fluidul ce traversează senzorul de debit. Ele se mai numesc şi
anemometre.
Dependenţa turaţie-debit este liniară pe porţiuni şi se prezintă sub
forma:
C KQ n
V
− ·
, (10.20)
unde K şi C sunt constante specifice senzorului, stabilite în principal pe
bază experimentală.
Aceasta dependenţă este valabilă numai în regim de curgere
turbulentă, iar constantele K şi C au valori ce depind şi de debitul
instantaneu, de densitatea, de vâscozitatea şi de alte proprietăţi ale
fluidului.
• După modul de acţionare a turbinei deosebim:
− debitmetre cu turbină axială, la care fluidul acţionează simultan
toate paletele (fig. 10.9,a);
− debitmetre cu turbină tangenţială, la care fluidul acţionează
succesiv numai o parte din palete (fig. 10.9,b).
• După poziţia turbinei faţă de conductă deosebim:
−debitmetre cu turbină coaxială cu conducta;
−debitmetre cu turbină cu axul perpendicular pe conductă.
• După modul de transmitere a mişcării de rotaţie a turbinei din
interiorul senzorului în afară deosebim:
− turbine cu transmitere directă prin angrenaje şi tija etanşată cu
presetupă;
− turbine cu transmitere indirectă prin senzori magnetici sau prin
alte mijloace.
În primul caz, semnalul asociat turaţiei turbinei este de tip analogic,
pe când în celălalt caz semnalul este discret, sub forma unui tren de
impulsuri cu frecvenţa proporţională cu debitul.
145
Fig.10.9. Senzori de debit cu turbină:
a) axială; b) tangenţială.
În toate soluţiile constructive ale debitmetrelor de acest tip se
disting două elemente esenţiale:
−turbina, care transformă viteza de curgere, deci debitul, în viteză
de rotire şi constituie senzorul de debit;
−blocul secundar, alcătuit din celelalte elemente ale debitmetrului,
care preia turaţia turbinei, o prelucrează şi o prezintă sub forma debitului
în unităţi de măsură tehnice.
Coeficientul de debit K din relaţia (10.20) are valori ce depind de
densitatea, de vâscozitatea şi de viteza de curgere a fluidului.
Proporţionalitatea dintre turaţie şi debit are loc numai în cazul regimului
de curgere turbulent.
Debitmetrele cu senzori de tip turbină se fabrică într-o gamă largă
de tipodimensiuni care cuprinde aparate cu diametrul nominal de la 20 mm
la 1000 mm în 12 trepte acoperind astfel nevoile de măsurare a debitului
de lichide de la 0,6 −6 m
3
/h la 3600 −36 000 m
3
/h, cu erori sub 1% şi
pierderi de presiune de 0,4 −0,6 bar, putând lucra la presiuni până la 250
bar şi temperaturi între −50
o
C şi 230
o
C.
10.5. TRADUCTORE BAZATE PE EFECTE
INERŢIALE
Cu aceste echipamente se poate măsura direct debitul masic, fără a
mai fi nevoie de determinarea densităţii. În plus, după cum se ştie, debitul
masic, nemaifiind influenţat de variaţia parametrilor de stare ai fluidului,
rezultă că măsurarea debitului masic este mai convenabilă decât
măsurarea debitului volumic.
Principiul de funcţionare. La baza funcţionării acestor aparate stau
diverse efecte inerţiale care permit determinarea debitului masic după
forţele de inerţie care apar în fluxul de fluid atunci când acestuia i se
imprimă o mişcare combinată de translaţie şi de rotaţie sau de
oscilaţie/vibraţie.
Se ştie că în fluidul supus unei astfel de mişcări combinate iau
naştere o acceleraţie şi o forţă de reacţie Coriolis. Acceleraţia Coriolis este
dată de relaţia:

) ( 2 ω ⋅ · v a
c
, (10.21)
146
iar forţa de reacţie Coriolis este dată de relaţia:

) ( 2 ω ⋅ · v m F
c
, (10.22)
unde
v
este vectorul vitezei liniare,
ω
este vectorul vitezei unghiulare iar
m este masa fluidului în mişcare.
Efectul inerţial se obţine prin:
−rotirea jetului de fluid într-un tronson de conductă;
−rotirea unui tronson special prin care trece fluidul;
─ vibraţia unui tronson traversat de fluid.
Sub aspectul realizării fizice a senzorilor acestor debitmetre
deosebim:
−senzori cu secţiune de măsurare de arie constantă şi cu piese în
mişcare, având o caracteristică de tipul debit - deplasare unghiulară;
−senzori cu secţiune de măsurare constantă, având o caracteristică
de tipul debit - cădere de presiune. Acestea sunt în fond punţi de măsurare
hidraulice active.
10.5.1. Senzori şi debitmetre cu rotirea jetului
Senzorii debitmetrelor de acest fel sunt alcătuiţi, de obicei, din
două rotoare înseriate pe direcţia de curgere a fluidului. O modificare a
mărimii sau a direcţiei vectorului impulsului de rotaţie provoacă un
moment reactiv de rotaţie a cărui mărime este proporţională cu debitul
masic.
După modul de acţionare a rotoarelor deosebim:
−senzori cu unul sau ambele rotoare acţionate din exterior;
−senzori cu unul sau ambele rotoare acţionate de fluid.
Schema de principiu a unui debitmetru masic cu un rotor acţionat
din exterior, iar celălalt rotor antrenat de fluid este prezentată în figura
10.10.
Fig.10.10. Senzori pentru debite masice:
a) cu un rotor acţionat de motor; b) cu ambele rotoare acţionate de fluid.
Rotorul activ RA imprimă fluidului din corp o mişcare elicoidală
care dezvoltă asupra rotorului condus RC un cuplu reactiv. Acest cuplu se
transmite prin arborele A către resortul spiral RS, producând asupra
acestuia un cuplu reactiv echivalent, proporţional cu deplasarea unghiulară
ϕ a resortului spiral.
Deplasarea unghiulară ϕ este o măsură a debitului masic. În primă
aproximaţie, dependenţa debit masic - unghi de torsiune ϕ este de forma
147
ϕ K Q
m
·
, (10.23)
unde K este coeficientul de debit care depinde de constanta de rigiditate a
resortului spiral, de raza medie a paletelor rotoarelor, de viteza unghiulară
a rotorului activ, de distanţa dintre rotoare ş.a. Unghiul ϕ se poate pune în
evidenţă cu ajutorul unui senzor de poziţie unghiulară.
Schema senzorului unui debitmetru masic cu ambele rotoare
acţionate de fluid este prezentată în figura 10.10,b. Cele două rotoare RA
şi RC sunt identice cu excepţia unghiului de înclinare a paletelor. Ele sunt
cuplate elastic prin resortul elicoidal RE, iar sub acţiunea mişcării fluidului
se rotesc cu aceeaşi viteză unghiulară, însă un rotor va fi decalat faţă de
celalalt cu un unghi ϕ proporţional cu debitul masic. Rotorul cu unghiul
de înclinare a paletelor mai mare este rotor activ iar celalalt este rotor
pasiv.
Turaţia rotoarelor este determinată cu ajutorul a doi senzori
inductivi electromagnetici EM
1
şi EM
2
care generează două trenuri de
impulsuri decalate între ele cu durata ∆τ proporţională cu ϕ.
Dependenţa debit masic - decalaj este de forma:
τ ∆ ⋅ · K Q
m
, (10.24)
unde K este coeficientul de debit, dat de expresia:
c r
C
K
m
R
2
·
, (10.25)
unde C
R
este constanta de rigiditate a resortului helicoidal, r
m
−raza medie
a paletelor iar c −un coeficient ce ţine seama de unghiurile de înclinare a
paletelor celor două rotoare.
10.5.2. Traductoare cu rotirea tronsonului de măsurare
La aceste traductoare, crearea forţei şi cuplului inerţial se realizează
prin rotirea conductei pline cu fluid, iar efectul inerţial este pus în evidenţă
printr-o deplasare unghiulară produsă de torsionarea unui tub elastic faţă
de un reper.
După tipul forţei sau cuplului inerţial deosebim:
−traductoare cu producerea forţei Coriolis:
−traductoare cu producerea momentului giroscopic.
În figura 10.11 este prezentat un traductor bazat pe forţa Coriolis.
Fig.10.11. Senzor de debit cu rotirea tronsonului.
În interiorul carcasei C se află un tub de torsiune TT care se
prelungeşte cu două ştuţuri formând un T. Carcasa şi acest tub este rotită
148
de micromotorul electric MM cu turaţie constantă. Fluidului, care circulă
prin tub cu viteza w, i se imprimă o acceleraţie Coriolis a = 2ωw, care
creează un cuplu reactiv asupra tubului de torsiune. Acest cuplu determină
o deformaţie unghiulară ϕ a tubului de torsiune, proporţională cu debitul
masic.
Q K
m
· ϕ
. (10.26)
Coeficientul de proporţionalitate K este dependent de constanta de
rigiditate a tubului de torsiune, de viteza de rotire a întregului ansamblu
precum şi de dimensiunile acestuia..
Decalajul ϕ este determinat la rândul său cu ajutorul unui senzor de
poziţie SP care are unul din elementele sale ataşat de carcasă, iar celălalt
ataşat de tubul în T.
10.5.3. Traductoare cu vibrarea tronsonului de măsurare
O situaţie mai favorabilă o prezintă senzorii la care efectul inerţial
se obţine prin vibrarea unui tronson de conductă.
În figura 10.12 se prezintă un traductor alcătuit din două tronsoane
de conductă, parcurse de fluid, având intrare şi ieşire comune. Mişcarea de
oscilaţie / vibraţie este produsă de un generator de oscilaţii
electromagnetic autorezonant GO. Frecvenţa de rezonanţă şi defazarea
dintre oscilaţiile tuburilor în diverse zone ale acestora sunt determinate de
factorii constructivi ai traductorului dar şi masa m şi viteza masică de
curgere.
Frecvenţa de oscilaţie este pusă în evidenţă de un senzor de
deplasare electrodinamic SD, plasat pe unul din tuburi şi conectat la un
frecvenţmetru F, iar decalajul dintre oscilaţiile tuburilor, ce au loc într-o
zonă apropiată de intrare şi într-o zonă apropiată de ieşire, sunt puse în
evidenţă de doi senzori de deplasare electrodinamici SD
1
şi SD
2
şi de
fazimetrul Φ.
La debit nul cele două tuburi oscilează în antifază unul faţă de altul,
cu frecvenţa imprimată de oscilatorul electromagnetic – fig.10.12 a).
Frecvenţa de oscilaţie este dependentă (printre altele) de masa fluidului
din tronson. Când fluidul începe să curgă prin tuburi apar forţele Coriolis
care deformează în mod egal ambele tuburi dar în antifază, aşa cum se
vede în figura 10.12 b) şi c). Pe măsură ce viteza de curgere (debitul)
creşte, oscilaţiile din prima parte a tuburilor, sesizate de SD
1
, rămân în
urma oscilaţiilor sesizate de SD
2
în ultima parte a tuburilor. În prima parte
a tronsonului pe durata unei semiperioade a oscilaţiilor, forţa Coriollis are
un sens iar în a doua parte are sens opus, ca pe durata celeilalte
semiperioade sensurile să se schimbe.
Decalajul oscilaţiilor prelevate cu cei doi senzori de deplasare este
dependent de debit şi constituie o măsură a acestuia.
O situaţie asemănătoare o prezintă şi traductorul din figura 10.13
unde în loc de tub rectiliniu se foloseşte un tub în formă de U. Aici,
mişcarea vibratorie produsă de un electromagnet EM are loc în jurul axei
149
x-x iar forţele reactive Coriollis acţionează în sens opus pe cele două braţe
ale tubului U şi îşi schimbă sensul la fiecare semiperioadă a oscilaţiilor.
Fig.10.12. Fazele de funcţionare ale unui traductor de debit bazat pe forţe Coriollis:
a) debit nul, prima şi a doua semiperioadă; b) debit nenul, prima semiperioadă;
c) debit nenul, a doua semiperioadă.
Fig.10.13. Fazele de funcţionare ale unui traductor de debit bazat pe forţe Coriollis:
a) forţele Coriollis în prima semiperioadă; b) forţele Coriollis în a doua
semiperioadă.
Dacă fluidul din tuburi are o temperatură mult diferită de cea
normală modulul de elasticitate al materialului din care sunt fabricate
tuburile suferă modificări sensibile şi de aceea urmează să se evalueze
consecinţele şi să se corecteze rezultatul măsurării. În acest scop se
foloseşte un senzor de temperatură ST (senzor rezistiv de Pt) al cărui
semnal de ieşire este folosit de un calculator în vederea calculului erorii şi
pentru corecţia rezultatului măsurării.
De asemenea dacă presiunea fluidului este mai mare de 10 bar
dimensiunile tuburilor pot suferi deformaţii apreciabile. În consecinţă
urmează să se efectueze corecţiile ce se impun. În acest scop se foloseşte
un senzor de presiune SP al cărui semnal de ieşire este prelucrat de
calculator.
Fig.10.14. Schema calculatorului din structura debitmetrului bazat pe forţe Coriollis.
150
Semnalele de ieşire ale senzorilor enumeraţi mai înainte ca şi
anumite date specifice traductorului, referitoare la generatorul de oscilaţii,
materiale folosite ş.a. sunt utilizate ca date de intrare într-un
microcalculator dedicat după o prealabilă adaptare realizată în adaptoarele
A
1
– A
4
.
Microcalculatorul are ca element de bază un microprocesor MP,
modulul de memorie MM, echipamente de interfaţă cu periferice standard
şi o serie de periferice precum: dispozitivul de afişare numerică DAN,
microtastatura MT ş.a.
Opţional microcalculatorul poate avea o interfaţă serială RS 232
sau superioară şi/sau una paralelă, un convertor numeric-analogic CNA
pentru a furniza semnal de ieşire pe curent 4-20 mA, o ieşire sub formă de
tren de impulsuri ş.a.
10.6. DEBITMETRE CU JET TURBIONAT
Principiu de funcţionare. La aceste aparate debitul se determină
după frecvenţa de oscilaţie a jetului de fluid care intră în oscilaţie odată cu
trecerea lui prin senzor, datorită unui proces de turbionare la care este
supus.
După modul de generare a turbioanelor deosebim:
− debitmetre cu element Vortex de turbionare a jetului, EV (fig.
10.15);
− traductoare cu turbionare a jetului prin răsucire cu palete de
deflexie şi efect Coandă.
Dintre principalele avantaje ale acestui tip de debitmetre
menţionăm: domeniu de măsurare relativ larg, nu au piese în mişcare, au
fiabilitate înaltă chiar şi la fluide agresive şi cu suspensii, sunt compacte,
au precizie relativ înaltă, au o bună repetabilitate şi o caracteristică de
transfer liniară.
Fig.10.15. Debitmetru cu element Vortex şi senzor piezoelectric:
a), b), c) secţiuni şi vedere ale senzorului; d) detaliu element Vortex.
151
Cele mai uzuale sunt debitmetrele cu element Vortex (fig. 10.15).
Preluarea frecvenţei de oscilaţie a jetului turbionat se realizează prin
măsurarea pulsaţiilor de presiune cu ajutorul unor senzori piezoelectrici SP
sau prin măsurarea pulsaţiilor de temperatură cu ajutorul unor termistori.
Dependenţa dintre debit şi frecvenţă este de forma:
f K f
Sh
Ad
Q
k
V
· · , (10.27)
unde A este aria secţiunii de măsurare, d
k
− dimensiunea caracteristică a
elementului Vortex, Sh −numărul (criteriul) Strouhal, iar K −constanta de
debit.
Performanţele optime ale acestui tip de traductor sunt determinate
de forma şi dimensiunile elementului Vortex şi de numărul Re asociat
regimului de curgere. Experimental s-a dovedit că raportul optim dintre
dimensiunea d
k
a elementului Vortex şi diametrul interior al conductei, D,
este 0,27 … 0,33 iar lungimea optimă a acestui element este l = (0,35 …
0,42) D.
O bună liniaritate a dependenţei debit - frecvenţă se asigură numai
în cazul când numărul Re este cuprins între 10
4
şi 10
5
. Deoarece Re
depinde de vâscozitate şi de densitate, rezultă că un anumit senzor poate fi
folosit optim numai în anumite domenii ale vâscozităţii şi ale densităţii.
Având în vedere că numărul Re este determinat şi de viteza de
curgere, w, rezultă şi valori optime ale vitezei care asigură o funcţionare
optimă a traductorului, şi anume pentru lichide 0,2 < w < 6 m/s, iar pentru
gaze şi abur 1,0 < w < 75 m/s.
Aceste aparate pot fi folosite la măsurarea debitelor de apă în
domeniile de la 0 … 40 la 0 … 1500 m
3
/h, la măsurarea debitelor de aer
în domeniile 0 … 80 m
3
N
/h la 500 … 12000 m
3
N
/h sau la măsurarea
debitelor de abur în domeniile 0 … 360 la 0 … 5000 kg/h. Pentru aceste
domenii se obţine semnal pulsatoriu cu frecvenţa cuprinsă între 10 şi 1000
Hz, semnal ce poate fi convertit în semnal curent continuu între limitele 2
… 10 mA.
10.7. DEBITMETRE ULTRASONICE
La baza metodelor de măsurare a debitului cu ultrasunete stă
fenomenul de modificare a vitezei, a frecvenţei sau direcţiei de propagare
a undelor ultrasonice prin medii fluide, în mişcare, în funcţie de viteza de
curgere a mediului respectiv. Viteza C de propagare a ultrasunetelor într-
un mediu se combină cu viteza w de deplasare a acestuia astfel că viteza
de propagare rezultantă faţă de un reper fix este dată de relaţia
w C C
R
t ·
, (10.28)
în care semnul + se adoptă când şi fluidul şi ultrasunetul se propagă în
aceeaşi direcţie iar semnul – se adoptă când fluidul curge în direcţia opusă
propagării ultrasunetelor.
În aplicaţiile industriale unde ultrasonice pot fi obţinute relativ uşor
152
sub forma unor fascicule de oscilaţii sau de impulsuri scurte a căror
frecvenţă şi/sau amplitudine pot fi măsurate cu suficientă precizie.
Principial, există următoarele posibilităţi de determinare a debitului
şi anume:
−Pe baza măsurării directe sau indirecte a vitezei sau timpului de
propagare a undelor ultrasonice, între două puncte fixe aflate la o distanţă
cunoscută pe direcţia de curgere a fluidului;
- Pe baza măsurării frecvenţei la receptor a undelor ultrasonice
directe sau reflectate;
− Pe baza deviaţiei fluxului de ultrasunete, care se propagă
perpendicular pe direcţia de curgere a fluidului, deviaţie sesizată de
diminuarea fluxului recepţionat de un senzor ultrasonic.
Pentru a aplica oricare dintre aceste variante sunt necesare cel puţin
o sursă de unde ultrasonice şi cel puţin un receptor de asemenea unde, care
să formeze un canal acustic. Ca emiţător şi receptor de unde ultrasonice se
folosesc elemente piezoelectrice din titanat de bariu (BaTiO
3
) care are o
constantă piezoelectrică de 100 ori mai bună decât cuarţul şi necesită
tensiuni de câteva ori mai mici. Pentru a evita contactul direct al acestor
elemente cu fluidul de măsurat, piezoelementele sunt acoperite cu o
membrană metalică sau din masă plastică, iar în unele cazuri se plasează
pe peretele exterior al conductei.
Pentru determinarea debitului pe baza vitezei sau timpului de
propagare există diverse tipuri de traductoare care pot fi încadrate în
următoarele categorii:
−traductoare bazate pe modificarea frecvenţei undelor ultrasonice;
−traductoare bazate pe modificarea fazei acestor unde;
−traductoare bazate pe modificarea timpului de propagare;
−traductoare bazate pe efect Doppler.
Cele mai importante avantaje ale măsurării debitului cu mijloace
ultrasonice sunt: posibilitatea măsurării unei game largi de debite de
lichide corozive, vâscoase şi neomogene; timp de măsurare relativ scurt;
pierderi de presiune pe traductor neglijabile.
Ca dezavantaje se pot menţiona structura destul de complicată a
traductoarelor, care măresc şi preţul de cost, precum şi necesitatea
introducerii unor corecţii privind densitatea, viteza de propagare a
ultrasunetelor prin diverse medii ş.a.
Debitmetre ultrasonice bazate pe frecvenţă
Traductoarele de acest tip sunt cele mai uzuale. La baza
funcţionării lor stă fenomenul de modificare a frecvenţei unui semnal
periodic la receptor, în funcţie de viteza de curgere a fluidului printr-o
conductă, între un emiţător şi un receptor de ultrasunete.
Pentru ca semnalul periodic să nu depindă şi de viteza de propagare
a ultrasunetelor prin fluid, se recurge la emiterea a două fluxuri de unde
ultrasonice, unul orientat în direcţia de curgere a fluidului iar celalalt în
153
sens opus, aşa cum se arată în figura 10.16.
Debitmetrul din figura 10.16 conţine: generatorul de oscilaţii
ultrasonice G, cu frecvenţa de aproximativ 10 MHz, piezoelementele
emiţătoare PE
1
şi PE
2
, piezoelementele receptoare PR
1
şi PR
2
,
amplificatoarele electronice A
1
şi A
2
, detectoarele D
1
şi D
2
, modulatoarele
M
1
şi M
2
şi circuitul de amestecare CA, dotat cu indicatorul sau
înregistratorul I.
Generatorul de oscilaţii emite oscilaţii de tensiune către M
1
şi M
2
(care au rolul de porţi), iar de aici oscilaţiile ajung la PE
1
şi PE
2
. Acestea,
la rândul lor, transformă undele electrice în unde ultrasonice care se
propagă prin mediul din conductă, fiecare în sensuri opuse şi ajung astfel
la PR
1
şi PR
2
unde sunt transformate din nou în unde electrice.
În conductă, undele ultrasonice parcurg canalele sonice în timpii:
τ
α
τ
α
1
2
·
+
·

d
c w
d
c w
cos
cos
, (10.29)
τ
1
în sensul curgerii şi τ
2
în sens opus curgerii.
Semnalele sinusoidale generate de receptoarele PR
1
şi PR
2
amplificate în A
1
şi respectiv în A
2
sunt transformate în semnale continui
în detectoarele D
1
şi respectiv D
2
iar semnalele astfel obţinute comandă
modulatorul M
1
şi respectiv M
2
, făcând ca aceste modulatoare să emită sau
să întrerupă emisia semnalelor electrice către emiţătoarele PE
1
şi respectiv
către PE
2
.
Începând de la un anumit moment de timp, M
1
lasă să tracă spre
canalul acustic PE
1
- PR
1
un grup de unde ultrasonice. Frontul acestui grup
de oscilaţii ajunge la D
1
după timpul τ
1
şi îl blochează până când ultima
oscilaţie a grupului ajunge la acest element. În absenţa semnalului la
intrarea de comandă a modulatorului acesta este deblocat şi lasă să treacă
un nou grup de oscilaţii, formându-se astfel la ieşirea detectorului D
1
un
semnal dreptunghiular cu frecvenţa f
1
= 1/(2τ
1
).
Aceleaşi fenomene au loc şi pe celălalt canal acustic PE
2
- PR
2
cu
singura deosebire că aici timpul de propagare fiind τ
2
la ieşirea
detectorului D
2
se obţine un semnal cu frecvenţa f
2
= 1/(2τ
2
).
Cele două semnale dreptunghiulare se aplică la intrarea unui circuit
de amestecare unde are loc operaţia de scădere a acestora şi obţinerea la
ieşire a unui semnal
L
w
f f f f U
α cos
) (
2 1
· − · ∆ · ∆
. (10.30)
154
Fig.10.16. Debitmetru ultrasonic de frecvenţă cu 2 canale:
a) schema bloc simplificată; b) diagrama de semnale.
Traductoarele cu două canale acustice prezintă unele probleme
legate de asigurarea caracteristicilor acustice şi electrice identice ale celor
două canale. Orice mici diferenţe dimensionale şi de medii acustice duc la
asimetrii şi implicit la modificarea caracteristicii de transfer intrare - ieşire.
Aceste probleme pot fi evitate dacă se foloseşte un singur canal cu
elemente piezoelectrice emiţătoare şi receptoare la fiecare capăt, astfel că
prin acelaşi canal undele ultrasonice să se propage alternativ în ambele
sensuri. Această soluţie prezintă însă dezavantajul unei scheme electronice
complicate pentru producerea, recepţia şi prelucrarea semnalelor.
SUBIECTE DE CONTROL
Descrieţi structura generală a debitmetrelor industriale.
Descrieţi structura unui debitmetru bazat pe căderea de presiune.
Care sunt ideile şi legile fizice care stau la baza debitmetrelor
masice?
Descrieţi structura unui debitmetru masic bazat pe forţe Coriollis.
Care sunt principalele soluţii constructive ale debitmetrelor bazate
pe antrenarea mecanică?
TEST DE AUTOEVALUARE
155
10.1. Care sunt cele mai uzuale unităţi de măsură pentru debit?
10.2. Ce tipuri de senzori de debit cu rezistenţă locală cunoaşteţi?
10.3. Ce principii stau la baza măsurării debitului?
10.4. Ce tipuri de traductoare de debit cunoaşteţi?
10.5. Care sunt elementele componente ale traductorului de debit
cu diafragmă?
10.6. Care este rolul unui extractor de radical într-un sistem de
măsurare a debitului?
10.7. Prezentaţi structura şi funcţionarea unui senzor Pitot-
Prandtl.
10.8. Care este structura unui debitmetru ultrasonic bazat pe
frecvenţă?
10.9. Să se calculeze debitul de apă care circulă printr-o conductă
cu D=100 mm, utilizând o diafragmâ cu prize în flanşe cu
d=40 mm, pe care se produce o cădere de presiune ∆p=0,2
bar. Pentru ce valori ale debitului, coeficientul de debit
poate fi considerat constant? Se dau ρ=997 kg/m
3
, η=10
-3
kg/(m.s).
10.10. Să se dimensioneze diafragma unui sistem de măsurare a
debitului de apă care circulă printr-o conductă cu D=100
mm, astfel încât dispunând de un traductor de presiune
diferenţială cu domeniul 0…1000 mm col apă, să se obţină
un domeniu de măsurare 0…15 m
3
/h. Se mai cunosc
Q
nom
=11 m
3
/h, ρ=997 kg/m3, η=10
-3
kg/(m.s).
156

pentru a alcătui traductorul de debit TD sau pot fi încorporate în AMD pentru a forma ceea ce vom numi blocul secundar, BS. Senzorul este elementul specific măsurării debitului. El nu poate fi folosit pentru măsurarea altei mărimi, pe când aparatul de măsurat debitul nu este neapărat specific debitului; el poate fi un aparat de uz general pentru măsurarea semnalului pe care s-a transpus debitul. Pentru o prezentare sistematică a acestor tipuri de senzori şi traductoare vom încadra aceste aparate în următoarele categorii, după fenomenul sau efectul care stă la baza funcţionării lor sau după alt element caracteristic şi anume: −aparate bazate pe măsurarea căderii de presiune; −aparate bazate pe măsurarea presiunii dinamice; −aparate bazate pe echilibrarea forţelor; −aparate bazate pe antrenarea mecanică; −aparate bazate pe efecte inerţiale (masice); −aparate bazate pe măsurarea volumelor; −aparate bazate pe turbionarea jetului de fluid; −aparate bazate pe inducţia electromagnetică; −aparate bazate pe propagarea ultrasunetelor; −aparate combinate şi aparate speciale; −aparate pentru măsurat debitul în canale deschise.

10.1. TRADUCTOARE BAZATE PE CĂDEREA DE PRESIUNE
La baza funcţionării acestor traductoare stă dependenţa dintre viteza de curgere şi căderea de presiune pe care o produce o rezistenţă hidraulică locală sau de linie asupra fluidului atunci când acesta curge prin rezistenţa respectivă. Căderea de presiune prelevată de un senzor corespunzător constituie o măsură a vitezei de curgere, şi deci o măsură a debitului de fluid. Ea se măsoară cu ajutorul unui manometru diferenţial care poate fi gradat în unităţi de presiune sau în unităţi de debit. Traductoarele de acest tip sunt alcătuite din cel puţin două elemente esenţiale: senzorul de debit, care constă într-o rezistenţă hidraulică ce produce o cădere de presiune dependentă de debit şi manometrul diferenţial, care serveşte la măsurarea căderii de presiune pe senzor. Opţional, traductoarele pot fi completate cu echipamente de prelucrare a semnalului primar (convertire, adaptare s.a.). În cazul măsurării debitului de fluide compresibile mai este nevoie de încă cel puţin un senzor şi anume un senzor de presiune, de temperatură sau de densitate. În sistemele mai evoluate semnalul obţinut ca efect al căderii de presiune în manometrul diferenţial este convertit în semnal electric, de
136

a.2. unde vâna de fluid are secţiunea minimă (fig. Pentru a stabili corespondenţa dintre căderea de presiune şi debit. măsurat şi afişat.10. Tipuri uzuale de dispozitive de strangulare: a) diafragmă simplă. înainte de diafragmă. • • • • • • Fig. Fig. c) stavilar.4). cel cu prize în inel şi cel cu prize în flanşe. prelucrat. − senzori cu diafragmă dublă ş. d) tub Venturi.10. ne vom referi la un senzor de tip venă contractă asupra căruia vom aplica legea lui Bernoulli şi legea continuităţii la o secţiune 1. b) duză. − senzori cu diafragmă cu prize în flanşe.2 sunt prezentate câteva din cele mai uzuale tipuri de senzori de debit. − senzori cu tuburi Venturi. − senzori cu diafragmă cu prize în vena contractă.obicei în curent electric.3. − senzori cu ajutaje. Senzori cu diafragmă simplă. Senzori şi traductoare cu rezistenţă locală Echipamente de acest fel sunt recomandabile pentru măsurarea debitului fluidelor omogene monofazice care curg în regim turbulent stabilizat. iar în figura 10.10. În figura 10. 137 . Cele mai uzuale tipuri de senzori de debit cu rezistenţă locală sunt următorii: − senzori cu diafragmă cu prize la feţe în inel. b) cu prize în flanşe. Senzori de debit de tip diafragmă: a) cu prize în inel. Tipuri de senzori. pentru a fi mai uşor de transmis. şi la o secţiune 2. după diafragmă.3 sunt prezentaţi doi dintre cei mai folosiţi senzori de tip diafragmă. − senzori cu diafragmă segment.

Neglijând pierderile prin frecare şi curenţii turbionari din jurul diafragmei. ρ2. Pentru a ţine seama de această situaţie. respectiv 2.3 unde sunt prezentaţi senzorii cu prize la feţele flanşelor.3) În această relaţie presiunile p1 şi p2 sunt cele din secţiunile 1. în secţiunea 2. ci din imediata vecinatate a diafragmei unde ele au valorile p1’ şi respectiv p2’. k = √2αSo −constanta senzorului. debitul volumic în secţiunea 2 este dat de relaţia: QV = S 2 w2 = µS 0 1 − ( µm ρ2 2 ) ρ1 2( p1 ρ 2 − p 2 ρ 1 ) ρ1 ρ 2 . dar după diafragmă. iar relaţia (10. aşa cum se arată în figura 10. densitatea.3) se introduce un coeficient de corecţie β. Experimental se dovedeşte că S2 = µSo unde So este aria de trecere a diafragmei iar µ − un coeficient de proporţionalitate subunitar care depinde de dimensiunile diafragmei. w1 şi S1 sunt presiunea. Parametrii de stare (curgere) în jurul diafragmei.5) .3) se simplifică: QV = α S 0 2 ∆p ∆p =k ρ ρ (10. 2 2 (10.10. În practică este mai comod ca aceste presiuni să fie prelevate nu din secţiunile 1 şi 2.2) unde p1. ρ1. iar α= µβ 1 − (mµ ) 2 138 (10.4) unde ∆p = p1 − p2 reprezintă căderea de presiune pe senzor (presiunea diferenţială).4. w2 şi S2 − aceleaşi mărimi. viteza de curgere şi secţiunea de trecere înainte de diafragmă iar p2. Notând m = So /S1. avem ca bază de calcul următoarele relaţii: p1 w1 p w + = 2 + 2 ρ1 2 ρ2 2 ρ1w1S1 = ρ2 w2 S2 . iar prizele de presiune să fie practicate pe senzor. În cazul fluidelor incompresibile ρ1 = ρ2 = ρ.1) (10. (10. precum şi de pierderile prin frecări şi turbioni în formula (10. Fig.

α este practic constant.6) Q fiind exprimat în kg/h.2.a.3537 υ D . mai precis de numărul Reynolds.7) dar care să ţină seama de compresibilitatea fluidului şi anume o relaţie de forma: Qm = QV ρ = α S0 2 g∆p = k ρ∆p 139 . densitatea în kg/m3 iar D în mm.5. Cu mijloacele moderne de astăzi se poate realiza un astfel de sistem de măsurare indirectă însă în practica măsurărilor industriale staţionare se preferă o relaţie de calcul asemănătoare cu relaţia (10. trebuie să i se aducă unele corecţii impuse de dilatările termice ale senzorului.7) Coeficientului α.1 se prezintă valorile coeficienţilor α în funcţie de m2 şi de numărul Reynolds. Pentru valori mari ale numărului Reynolds. Nomogramă pentru calculul diafragmelor cu prize la faţă. În figura 10.10. În plus. (10.este un coeficient de debit care depinde în principal de raportul m = D0/D (D0 fiind diametrul orificiului. Valorile lui Re. Pentru fluide compresibile ar trebui folosită relaţia (10. Debitul masic este dat de relaţia: (10.a. iar în tabela 10. iar D − diametrul interior al conductei) dar şi de viteza de curgere a fluidului.5 este prezentată o nomogramă pentru determinarea coefi-cientului α în funcţie de parametrii m şi D. traductorul de debit fiind un traductor pentru o măsurare indirectă. Fig. presupune existenţa mai multor senzori: doi senzori de presiune pentru p1 şi p2. determinat din nomograme sau tabele. doi senzori de densitate pentru ρ1 şi ρ2 precum şi existenţa unui dispozitiv pentru evaluarea expresiei debitului.3) dar ea este destul de complicată. de rugozitatea conductei ş. independent de Re. Numărului Reynolds se exprimă sub forma: Re = wD ρQ = 0. pentru care α nu depinde de Re sunt prezentate în tabela 10. de rugozitatea conductei ş.

T1 − presiunea şi temperatura de lucru iar k1 − un coeficient de neidealitate.8).8) unde ε este un coeficient de expansiune a gazului a cărui valoare este dependentă de forma şi dimensiunile diafragmei.50 0. p1.2.35 140 .802 1.3 x 105 5 0.1 x 106 m2 0.(10. Din legea gazelor.8) în care s-a înlocuit ρ1 cu echilvalentul lui din (10.2 x 10 0.45 0.60 0.05 0.70 0.615 7.8 x 105 5 0. de coeficientul adiabatic χ al fluidului şi de raportul presiunilor p1 şi p2. pN şi TN sunt densitatea. densitatea în condiţii de lucru ρ1 este determinată cu o relaţie de forma: ρ1 = ρ N p1 TN ⋅ ⋅ k1 p N T1 .935 Qm = α ε S0 2ρ1∆p .3184 m2 ) 1 −     p1      0.740 5.65 0.695 3.9) În cazul fluidelor compresibile pentru măsurarea debitului este necesar să se determine experimental ∆p şi ρ1 .6 x 105 5 0.621 1.716 4.3707 + 0.0 x 10 0.20 0. Pentru determinarea debitului masic se poate folosi următoarea relaţie: Qm = K p1 ∆p T1 .631 1.10) unde ρN.15 0.5 x 105 4 0.676 2.660 2.11) obţinută din relaţia (10. (10.608 5.598 2.30 0. Tabela 10. În cazul gazelor valoarea coeficientului ε se determină din tabele sau nomograme sau se calculează cu ajutorul unei relaţii empirice: 1    p2  χ  ε = 1 − (0.4 x 104 0. .10 0.4 x 10 0. (10.55 0. Valorile limită ale numărului Reynolds pentru care α este funcţie numai de m Re m2 Re α α 4 0.25 0.0 x 105 0.40 0.10) iar în constanta K au fost incluşi toţi ceilalţi termeni ai formulei (10.3 x 10 0. presiunea şi respectiv temperatura în condiţii normale. (10.0 x 10 0.6 x 10 0.615 1.602 3.3 x 105 4 0.768 7.

792 0.11 0.37 0.23 0.24 0.793 5.700 0.719 0.760 0.714 0.750 0.655 0.41 5.00 3 0.601 0.677 0.648 0.10 0.687 0.597 0.723 0.26 0.642 0.726 0. Re m2 0.667 0.638 0.775 0.675 0.634 0.620 0.719 0.744 0.667 0.01 0.764 0.688 0.675 0.649 0.679 0.737 0.670 0.651 0.755 0.720 0.15 0.699 0.39 0.641 0.603 0.84 0.656 0.727 0.630 0.783 141 105 0.705 0.663 0.675 0.655 0.655 0.605 0.00 25 0.710 0.17 0.723 0.755 0.681 0.34 0.50 0.786 0.643 0.765 0.09 0.695 0.29 0.663 0.602 0.646 0.738 0.599 0.733 0.27 0.25 0.630 0.696 0.00 4 0.738 0.664 0.599 0.786 0.601 0.745 0.691 0.683 0.718 0.659 0.627 0.725 0.626 0.626 0.641 0.30 0.104 0.732 0.679 0.797 0.770 0.659 0.712 0.775 0.18 0.699 0.695 0.717 0.777 0.33 0.705 0.763 107 0.668 0.671 0.Coeficientul de debit α pentru diafragme cu prize la faţă.734 0.753 0.636 0.748 0.740 0.745 0.693 0.715 0.31 0.732 0.742 0.687 0.625 0.104 0.707 0.721 0.731 0.671 0.742 0.636 0.02 0.600 0.678 0.602 0.753 0.605 0.600 0.632 0.683 0.721 0.798 2.19 0.716 0.603 0.644 0.703 0.729 0.28 0.687 0.05 0.735 0.696 0.666 0.695 0.716 0.758 0.621 0.750 0.728 0.689 0.645 0.769 0.600 0.691 0.766 0.608 0.627 0.599 0.792 0.756 0.689 0.1.38 0.00 5 0.614 0.709 0.697 0.663 0.620 0.16 0.607 0.606 0.726 0.753 0.637 0.780 0.663 0.600 0.775 0.736 0.743 0.705 0.741 0.599 0.710 0.637 0.740 0.781 0.628 0.688 0.713 0.647 0.685 0.622 0.633 0.804 3.763 0.648 0.703 0.103 0.738 0.703 0.598 0.762 0.759 0.22 0.598 0.683 0.645 0.599 0.747 0.679 0.694 0.757 0.621 0.651 0.655 0.Tabela 10.682 0.35 0.677 0.705 0.600 0.599 0.732 0.616 0.601 0.698 0.604 0.611 0.714 0.13 0.606 0.770 0.679 0.604 0.619 0.622 0.711 0.731 0.659 0.611 0.606 0.07 0.636 0.640 0.04 0.786 0.623 0.701 0.773 106 0.602 0.757 0.659 0.601 0.664 0.619 0.599 0.58 0.721 0.636 0.612 0.685 0.772 0.654 0.682 0.761 0.748 0.668 0.629 0.600 0.612 0.729 0.08 0.617 0.736 0.667 0.781 0.728 0.12 0.06 0.603 0.14 0.626 0.632 0.689 0.32 0.626 0.700 0.618 0.674 0.652 0.600 0.712 0.708 0.634 104 0.674 0.21 0.03 0.709 0.611 615 0.602 0.20 0.601 0.653 0.701 0.631 0.613 0.600 0.692 0.641 0.40 0.663 0.647 0.760 .602 0.660 0.634 0.613 0.748 0.659 0.640 0.733 0.748 0.651 0.618 0.753 0.644 0.707 0.616 0.73 0.610 0.692 0.36 0.767 0.725 0.751 0.650 0.606 0.743 0.104 0.607 0.671 0.598 0.632 0.716 0.624 0.598 0.672 0.

fără a mai face necesar calculul vitezei medii. În figura 10.2. (10. iar viteza de curgere se determină pe baza presiunii dinamice conform legii lui Bernoulli: ρw 2 p D = ∆p = pT − p S = .10. Senzori de debit cu tub Pitot-Prandtl: a) cu priza de presiune la peretele conductei.12) 2 unde pT este presiunea totală statică şi dinamică.10. este necesar să se determine viteza în mai multe puncte caracteristice ale conductei şi pe această bază să se evalueze o viteză medie de curgere. pS − presiunea statică. Ei prezintă avantajul că prelevează direct presiunea dinamică medie în secţiunea de măsurare. 142 . În figura 10. care multiplicată cu secţiunea efectivă de trecere să determine debitul volumic. Fig. presiune care este dependentă de viteza de curgere a fluidului. Întrucât cu un astfel de tub se determină viteza de curgere într-un singur punct. ρ − densitatea. Un astfel de senzor are mai multe orificii pentru prelevarea presiunii şi anume: patru pentru prelevarea presiunii totale (statice şi dinamice) şi una pentru prelevarea presiunii statice.7 este prezentată schema unui senzor de acest tip şi modul de amplasare a acestuia în conducta prin care circulă fluidul. prelevată de sonda 1 şi presiunea statică prelevată de sonda 2. TRADUCTOARE BAZATE PE MĂSURAREA PRESIUNII DINAMICE Principiu de funcţionare. Aparatele de acest tip determină debitul pe baza măsurării presiunii dinamice exercitate de fluid asupra unui tub Pitot-Prandtl sau asupra unui tub Annubar. b) cu priza de presiune în vâna de fluid. iar w −viteza de curgere.6.6 sunt prezentate două variante de tub Pitot-Prandtl. Senzori de tip Pitot-Prandtl. Presiunea dinamică se determină pe baza diferenţei ∆p dintre presiunea dinamică medie. Senzori cu tub Annubar. Stabilirea punctelor de măsurare se face conform STAS 6563-83. iar în secţiunea conductei viteza de curgere este neuniformă. Aceşti senzori au apărut relativ recent.

10. Aceste aparate sunt cunoscute şi sub denumirea de rotametre. deoarece la unele dintre ele fluidul imprimă imersorului şi o mişcare de rotaţie cu efect giroscopic care-i stabilizează poziţia.Fig.b). A − aria secţiunii de trecere a conductei. După forma tubului de măsurare în care se află imersorul şi după forma acestuia deosebim: − rotametre cu tub tronconic şi imersor liber (fig. în 24 de trepte. Debitul se determină din relaţia: QV = KAF 2 g ∆p ρ .13) unde K este un coeficient de debit.8. Aceste aparate se fabrică pentru conducte cu diametre nominale cuprinse între 25 mm şi 1800 mm. Tipuri.10. Măsurarea debitului cu astfel de aparate se bazează pe dependenţa dintre debit şi poziţia unui imersor aflat în fluxul de fluid (lichid sau gaz) cu curgere pe verticală. Senzor de debit de tip tub Annubar. F se calculează cu relaţia: F = FR FP FT Fg C . C − coeficient dependent de unităţile de măsură adoptate.3. FP − factor de corecţie pentru presiunea fluidului. FT − factor de corecţie pentru expansie termică.8. Fg − factor de corecţie pentru acceleraţia gravitaţiei. Pentru lichide.14) unde: FR este factor de corecţie pentru numărul Reynolds. DEBITMETRE BAZATE PE ECHILIBRAREA FORŢELOR Debitmetre cu imersor Principiu de funcţionare. − rotametre cu tub tronconic şi imersor ghidat (fig. 143 . (10.a). Poziţia imersorului este determinată de echilibrul dintre forţa gravitaţională şi forţele ascendente care acţionează asupra acestuia. 10. 10. (10. iar F − un factor de corecţie. acoperind astfel domenii de măsurare cuprinse între 0 … 30 m3/h şi 0 … 52000 m3/h.7.

ρi − densitatea imersorului iar ρ −densitatea fluidului.a). Tuburile tronconice se fabrică din materiale transparente şi au lângă ele sau chiar pe ele imprimată scara de măsurare. p1 − presiunea în amonte. − rotametre cu tub cilindric cu diafragmă şi imersor tronconic liber sau ghidat (fig. (10. 10. (10. (10. Rezultatul 144 . Imersorul îşi va găsi o poziţie de echilibru pentru care Q = wST = 2 gVi (ρi − ρ) ST = KST . Rotametrele cu tub transparent se fabrică în numeroase variante şi dimensiuni. b) cu imersor ghidat. p2 − presiunea în aval de imersor iar ∆p − diferenţa de presiune p1 −p2. g − acceleraţia gravitaţiei.Fig.18) Si ρ Aria inelară cuprinsă între tub şi imersor. este dependentă de poziţia pe verticală a imersorului care la rândul său este determinată de debitul de fluid. Din condiţia de echilibru a celor două forţe deducem că V g(ρi − ρ) ∆p = p 1 − p 2 = i ≅ const. Debitmetre cu imersor (rotametre): a) cu imersor liber. − forţa ascensională de presiune care este imprimată de fluid asupra imer-sorului: F p = S i ( p1 − p 2 ) = S i ∆ p . cu imersorul într-o poziţie intermediară.8.10. 10. Si ρ (10.15) unde Vi este volumul imersorului. ST. c) cu diafragmă şi imersor.8. şi se folosesc îndeosebi în laboratoare.17) Si Pe baza relaţiei lui Toricelli. În condiţii de funcţionare. (10. viteza de curgere liberă prin spaţiul inelar dintre tub şi imersor este 2 gVi ( ρ i − ρ ) w= ≅ ct. asupra acestuia acţionează: −forţa descendentă gravitaţională şi cea ascendentă arhimedică: Fga = Vi g ( ρ i − ρ ) .c).8. pentru debite mici şi mijlocii. w = 2 gh .16) unde Si este aria transversală a imersorului. Pentru stabilirea relaţiei dintre debit şi poziţia imersorului vom considera un rotametru cu tub tronconic şi imersor liber (fig.19) unde K este constanta aparatului.

9.a). − turbine cu transmitere indirectă prin senzori magnetici sau prin alte mijloace. Rotametrele cu tub netransparent se folosesc pentru măsurarea debitului în instalaţii industriale. la care fluidul acţionează simultan toate paletele (fig. de vâscozitatea şi de alte proprietăţi ale fluidului.20) unde K şi C sunt constante specifice senzorului. • După poziţia turbinei faţă de conductă deosebim: − debitmetre cu turbină coaxială cu conducta. pe când în celălalt caz semnalul este discret. • După modul de acţionare a turbinei deosebim: − debitmetre cu turbină axială. dispozitive de transmitere magnetice ş. • După modul de transmitere a mişcării de rotaţie a turbinei din interiorul senzorului în afară deosebim: − turbine cu transmitere directă prin angrenaje şi tija etanşată cu presetupă.4. pârghii sau angrenaje. semnalul asociat turaţiei turbinei este de tip analogic.9. Aceasta dependenţă este valabilă numai în regim de curgere turbulentă. DEBITMETRE ŞI CONTOARE BAZATE PE ANTRENAREA MECANICĂ Principiu de funcţionare. de densitatea. − debitmetre cu turbină tangenţială. 10. sub forma unui tren de impulsuri cu frecvenţa proporţională cu debitul. Ele au în componenţa lor un dispozitiv pentru transmiterea poziţiei imersorului în afara tubului de măsurare. (10. În acest scop se folosesc dispozitive de transmitere cu articulaţii. 10. stabilite în principal pe bază experimentală. 10. În primul caz. Dependenţa turaţie-debit este liniară pe porţiuni şi se prezintă sub forma: n = KQV − C .măsurării este citit de utilizator după poziţia imersorului pe scara aparatului. la care fluidul acţionează succesiv numai o parte din palete (fig.b). Aceste aparate servesc la măsurarea debitului pe baza efectului de antrenare în mişcare de rotaţie a unei turbine de către fluidul ce traversează senzorul de debit.a. 145 . Ele se mai numesc şi anemometre. iar constantele K şi C au valori ce depind şi de debitul instantaneu. − debitmetre cu turbină cu axul perpendicular pe conductă.

o prelucrează şi o prezintă sub forma debitului în unităţi de măsură tehnice. după cum se ştie. de vâscozitatea şi de viteza de curgere a fluidului.9. deci debitul. care transformă viteza de curgere. în viteză de rotire şi constituie senzorul de debit.6 − 6 m3/h la 3600 − 36 000 m3/h. (10.4 − 0. rezultă că măsurarea debitului masic este mai convenabilă decât măsurarea debitului volumic. Senzori de debit cu turbină: a) axială. Principiul de funcţionare. debitul masic.5. − blocul secundar.6 bar. cu erori sub 1% şi pierderi de presiune de 0. Proporţionalitatea dintre turaţie şi debit are loc numai în cazul regimului de curgere turbulent. La baza funcţionării acestor aparate stau diverse efecte inerţiale care permit determinarea debitului masic după forţele de inerţie care apar în fluxul de fluid atunci când acestuia i se imprimă o mişcare combinată de translaţie şi de rotaţie sau de oscilaţie/vibraţie. Debitmetrele cu senzori de tip turbină se fabrică într-o gamă largă de tipodimensiuni care cuprinde aparate cu diametrul nominal de la 20 mm la 1000 mm în 12 trepte acoperind astfel nevoile de măsurare a debitului de lichide de la 0. fără a mai fi nevoie de determinarea densităţii. care preia turaţia turbinei. TRADUCTORE BAZATE PE EFECTE INERŢIALE Cu aceste echipamente se poate măsura direct debitul masic. alcătuit din celelalte elemente ale debitmetrului. b) tangenţială. nemaifiind influenţat de variaţia parametrilor de stare ai fluidului.10.20) are valori ce depind de densitatea. În plus. 10. Se ştie că în fluidul supus unei astfel de mişcări combinate iau naştere o acceleraţie şi o forţă de reacţie Coriolis. Acceleraţia Coriolis este dată de relaţia: a c = 2(v ⋅ ω ) .21) 146 . putând lucra la presiuni până la 250 bar şi temperaturi între −50oC şi 230oC. În toate soluţiile constructive ale debitmetrelor de acest tip se disting două elemente esenţiale: − turbina. Coeficientul de debit K din relaţia (10.Fig.

Senzori şi debitmetre cu rotirea jetului Senzorii debitmetrelor de acest fel sunt alcătuiţi. − senzori cu unul sau ambele rotoare acţionate de fluid. iar celălalt rotor antrenat de fluid este prezentată în figura 10.10. Rotorul activ RA imprimă fluidului din corp o mişcare elicoidală care dezvoltă asupra rotorului condus RC un cuplu reactiv.22) unde v este vectorul vitezei liniare. din două rotoare înseriate pe direcţia de curgere a fluidului.cădere de presiune.10.1. − rotirea unui tronson special prin care trece fluidul. proporţional cu deplasarea unghiulară ϕ a resortului spiral. de obicei. a) Fig. producând asupra acestuia un cuplu reactiv echivalent. Senzori pentru debite masice: cu un rotor acţionat de motor.unghi de torsiune ϕ este de forma 147 . O modificare a mărimii sau a direcţiei vectorului impulsului de rotaţie provoacă un moment reactiv de rotaţie a cărui mărime este proporţională cu debitul masic.deplasare unghiulară. dependenţa debit masic . Schema de principiu a unui debitmetru masic cu un rotor acţionat din exterior. Efectul inerţial se obţine prin: − rotirea jetului de fluid într-un tronson de conductă. − senzori cu secţiune de măsurare constantă. Acest cuplu se transmite prin arborele A către resortul spiral RS. Sub aspectul realizării fizice a senzorilor acestor debitmetre deosebim: − senzori cu secţiune de măsurare de arie constantă şi cu piese în mişcare. (10.10. După modul de acţionare a rotoarelor deosebim: − senzori cu unul sau ambele rotoare acţionate din exterior. b) cu ambele rotoare acţionate de fluid.iar forţa de reacţie Coriolis este dată de relaţia: Fc = 2m(v ⋅ ω ) . având o caracteristică de tipul debit . Deplasarea unghiulară ϕ este o măsură a debitului masic.5. ─ vibraţia unui tronson traversat de fluid. ω este vectorul vitezei unghiulare iar m este masa fluidului în mişcare. având o caracteristică de tipul debit . Acestea sunt în fond punţi de măsurare hidraulice active. În primă aproximaţie. 10.

b. Unghiul ϕ se poate pune în evidenţă cu ajutorul unui senzor de poziţie unghiulară. În figura 10. de raza medie a paletelor rotoarelor.25) unde CR este constanta de rigiditate a resortului helicoidal. (10. Turaţia rotoarelor este determinată cu ajutorul a doi senzori inductivi electromagnetici EM1 şi EM2 care generează două trenuri de impulsuri decalate între ele cu durata ∆τ proporţională cu ϕ . Dependenţa debit masic .24) unde K este coeficientul de debit.11.2. Cele două rotoare RA şi RC sunt identice cu excepţia unghiului de înclinare a paletelor. După tipul forţei sau cuplului inerţial deosebim: −traductoare cu producerea forţei Coriolis: −traductoare cu producerea momentului giroscopic.(10. rm − raza medie a paletelor iar c − un coeficient ce ţine seama de unghiurile de înclinare a paletelor celor două rotoare. de viteza unghiulară a rotorului activ.a.10.23) unde K este coeficientul de debit care depinde de constanta de rigiditate a resortului spiral. de distanţa dintre rotoare ş. crearea forţei şi cuplului inerţial se realizează prin rotirea conductei pline cu fluid. Fig.10. (10.5. Rotorul cu unghiul de înclinare a paletelor mai mare este rotor activ iar celalalt este rotor pasiv. Senzor de debit cu rotirea tronsonului. 2 rm c Q m = Kϕ . iar efectul inerţial este pus în evidenţă printr-o deplasare unghiulară produsă de torsionarea unui tub elastic faţă de un reper. Schema senzorului unui debitmetru masic cu ambele rotoare acţionate de fluid este prezentată în figura 10. dat de expresia: K= CR .decalaj este de forma: Q m = K ⋅ ∆τ . 10.11 este prezentat un traductor bazat pe forţa Coriolis. În interiorul carcasei C se află un tub de torsiune TT care se prelungeşte cu două ştuţuri formând un T. însă un rotor va fi decalat faţă de celalalt cu un unghi ϕ proporţional cu debitul masic. iar sub acţiunea mişcării fluidului se rotesc cu aceeaşi viteză unghiulară. Carcasa şi acest tub este rotită 148 . Traductoare cu rotirea tronsonului de măsurare La aceste traductoare. Ele sunt cuplate elastic prin resortul elicoidal RE.

Fluidului. sesizate de SD1. i se imprimă o acceleraţie Coriolis a = 2ωw. iar decalajul dintre oscilaţiile tuburilor. iar celălalt ataşat de tubul în T.13 unde în loc de tub rectiliniu se foloseşte un tub în formă de U. parcurse de fluid. Aici. Mişcarea de oscilaţie / vibraţie este produsă de un generator de oscilaţii electromagnetic autorezonant GO.12 b) şi c). Frecvenţa de oscilaţie este pusă în evidenţă de un senzor de deplasare electrodinamic SD. (10. La debit nul cele două tuburi oscilează în antifază unul faţă de altul. forţa Coriollis are un sens iar în a doua parte are sens opus. sunt puse în evidenţă de doi senzori de deplasare electrodinamici SD1 şi SD2 şi de fazimetrul Φ.5. Qm = Kϕ . Frecvenţa de oscilaţie este dependentă (printre altele) de masa fluidului din tronson. Traductoare cu vibrarea tronsonului de măsurare O situaţie mai favorabilă o prezintă senzorii la care efectul inerţial se obţine prin vibrarea unui tronson de conductă. care circulă prin tub cu viteza w. Acest cuplu determină o deformaţie unghiulară ϕ a tubului de torsiune. Decalajul oscilaţiilor prelevate cu cei doi senzori de deplasare este dependent de debit şi constituie o măsură a acestuia.12 a).12 se prezintă un traductor alcătuit din două tronsoane de conductă. oscilaţiile din prima parte a tuburilor. cu frecvenţa imprimată de oscilatorul electromagnetic – fig. proporţională cu debitul masic. mişcarea vibratorie produsă de un electromagnet EM are loc în jurul axei 149 . de viteza de rotire a întregului ansamblu precum şi de dimensiunile acestuia.de micromotorul electric MM cu turaţie constantă.3. rămân în urma oscilaţiilor sesizate de SD2 în ultima parte a tuburilor. În prima parte a tronsonului pe durata unei semiperioade a oscilaţiilor. 10. Decalajul ϕ este determinat la rândul său cu ajutorul unui senzor de poziţie SP care are unul din elementele sale ataşat de carcasă. Frecvenţa de rezonanţă şi defazarea dintre oscilaţiile tuburilor în diverse zone ale acestora sunt determinate de factorii constructivi ai traductorului dar şi masa m şi viteza masică de curgere. ce au loc într-o zonă apropiată de intrare şi într-o zonă apropiată de ieşire.. aşa cum se vede în figura 10. ca pe durata celeilalte semiperioade sensurile să se schimbe. având intrare şi ieşire comune. Pe măsură ce viteza de curgere (debitul) creşte.10. În figura 10. care creează un cuplu reactiv asupra tubului de torsiune. O situaţie asemănătoare o prezintă şi traductorul din figura 10. plasat pe unul din tuburi şi conectat la un frecvenţmetru F. Când fluidul începe să curgă prin tuburi apar forţele Coriolis care deformează în mod egal ambele tuburi dar în antifază.26) Coeficientul de proporţionalitate K este dependent de constanta de rigiditate a tubului de torsiune.

c) debit nenul.10. b) debit nenul. 150 . În consecinţă urmează să se efectueze corecţiile ce se impun. Fig.12. Fig. Dacă fluidul din tuburi are o temperatură mult diferită de cea normală modulul de elasticitate al materialului din care sunt fabricate tuburile suferă modificări sensibile şi de aceea urmează să se evalueze consecinţele şi să se corecteze rezultatul măsurării.10. În acest scop se foloseşte un senzor de temperatură ST (senzor rezistiv de Pt) al cărui semnal de ieşire este folosit de un calculator în vederea calculului erorii şi pentru corecţia rezultatului măsurării. a doua semiperioadă. În acest scop se foloseşte un senzor de presiune SP al cărui semnal de ieşire este prelucrat de calculator.13.14. Fazele de funcţionare ale unui traductor de debit bazat pe forţe Coriollis: a) debit nul. Schema calculatorului din structura debitmetrului bazat pe forţe Coriollis. prima semiperioadă.x-x iar forţele reactive Coriollis acţionează în sens opus pe cele două braţe ale tubului U şi îşi schimbă sensul la fiecare semiperioadă a oscilaţiilor. b) forţele Coriollis în a doua semiperioadă. Fig.10. prima şi a doua semiperioadă. De asemenea dacă presiunea fluidului este mai mare de 10 bar dimensiunile tuburilor pot suferi deformaţii apreciabile. Fazele de funcţionare ale unui traductor de debit bazat pe forţe Coriollis: a) forţele Coriollis în prima semiperioadă.

d) detaliu element Vortex. Fig. au o bună repetabilitate şi o caracteristică de transfer liniară. o ieşire sub formă de tren de impulsuri ş. La aceste aparate debitul se determină după frecvenţa de oscilaţie a jetului de fluid care intră în oscilaţie odată cu trecerea lui prin senzor. referitoare la generatorul de oscilaţii.15. 151 . un convertor numeric-analogic CNA pentru a furniza semnal de ieşire pe curent 4-20 mA. b). 10. modulul de memorie MM. c) secţiuni şi vedere ale senzorului. După modul de generare a turbioanelor deosebim: − debitmetre cu element Vortex de turbionare a jetului. DEBITMETRE CU JET TURBIONAT Principiu de funcţionare. Dintre principalele avantaje ale acestui tip de debitmetre menţionăm: domeniu de măsurare relativ larg. sunt compacte.a.a. Microcalculatorul are ca element de bază un microprocesor MP.10. Opţional microcalculatorul poate avea o interfaţă serială RS 232 sau superioară şi/sau una paralelă. Debitmetru cu element Vortex şi senzor piezoelectric: a). EV (fig.a.Semnalele de ieşire ale senzorilor enumeraţi mai înainte ca şi anumite date specifice traductorului. au precizie relativ înaltă. sunt utilizate ca date de intrare într-un microcalculator dedicat după o prealabilă adaptare realizată în adaptoarele A1 – A4.6. au fiabilitate înaltă chiar şi la fluide agresive şi cu suspensii.15). datorită unui proces de turbionare la care este supus. 10. − traductoare cu turbionare a jetului prin răsucire cu palete de deflexie şi efect Coandă. echipamente de interfaţă cu periferice standard şi o serie de periferice precum: dispozitivul de afişare numerică DAN. materiale folosite ş. microtastatura MT ş. nu au piese în mişcare.

Aceste aparate pot fi folosite la măsurarea debitelor de apă în domeniile de la 0 … 40 la 0 … 1500 m3/h. Experimental s-a dovedit că raportul optim dintre dimensiunea dk a elementului Vortex şi diametrul interior al conductei.28) în care semnul + se adoptă când şi fluidul şi ultrasunetul se propagă în aceeaşi direcţie iar semnul – se adoptă când fluidul curge în direcţia opusă propagării ultrasunetelor.7. D. dk − dimensiunea caracteristică a elementului Vortex. 10. este 0. Sh − numărul (criteriul) Strouhal.33 iar lungimea optimă a acestui element este l = (0. rezultă că un anumit senzor poate fi folosit optim numai în anumite domenii ale vâscozităţii şi ale densităţii. 10. a frecvenţei sau direcţiei de propagare a undelor ultrasonice prin medii fluide.15). În aplicaţiile industriale unde ultrasonice pot fi obţinute relativ uşor 152 . în mişcare. iar K − constanta de debit. w. Sh (10.35 … 0. semnal ce poate fi convertit în semnal curent continuu între limitele 2 … 10 mA. (10.frecvenţă se asigură numai în cazul când numărul Re este cuprins între 104 şi 105.Cele mai uzuale sunt debitmetrele cu element Vortex (fig. Preluarea frecvenţei de oscilaţie a jetului turbionat se realizează prin măsurarea pulsaţiilor de presiune cu ajutorul unor senzori piezoelectrici SP sau prin măsurarea pulsaţiilor de temperatură cu ajutorul unor termistori.27 … 0. la măsurarea debitelor de aer în domeniile 0 … 80 m3N/h la 500 … 12000 m3N/h sau la măsurarea debitelor de abur în domeniile 0 … 360 la 0 … 5000 kg/h. Având în vedere că numărul Re este determinat şi de viteza de curgere.42) D. iar pentru gaze şi abur 1. DEBITMETRE ULTRASONICE La baza metodelor de măsurare a debitului cu ultrasunete stă fenomenul de modificare a vitezei. O bună liniaritate a dependenţei debit . rezultă şi valori optime ale vitezei care asigură o funcţionare optimă a traductorului. Dependenţa dintre debit şi frecvenţă este de forma: QV = Ad k f =Kf .0 < w < 75 m/s. în funcţie de viteza de curgere a mediului respectiv. Pentru aceste domenii se obţine semnal pulsatoriu cu frecvenţa cuprinsă între 10 şi 1000 Hz. Deoarece Re depinde de vâscozitate şi de densitate.2 < w < 6 m/s.27) unde A este aria secţiunii de măsurare. Performanţele optime ale acestui tip de traductor sunt determinate de forma şi dimensiunile elementului Vortex şi de numărul Re asociat regimului de curgere. şi anume pentru lichide 0. Viteza C de propagare a ultrasunetelor întrun mediu se combină cu viteza w de deplasare a acestuia astfel că viteza de propagare rezultantă faţă de un reper fix este dată de relaţia CR = C ± w .

Pentru a evita contactul direct al acestor elemente cu fluidul de măsurat. care să formeze un canal acustic. piezoelementele sunt acoperite cu o membrană metalică sau din masă plastică. care se propagă perpendicular pe direcţia de curgere a fluidului. în funcţie de viteza de curgere a fluidului printr-o conductă. La baza funcţionării lor stă fenomenul de modificare a frecvenţei unui semnal periodic la receptor. Pentru determinarea debitului pe baza vitezei sau timpului de propagare există diverse tipuri de traductoare care pot fi încadrate în următoarele categorii: − traductoare bazate pe modificarea frecvenţei undelor ultrasonice. Pentru ca semnalul periodic să nu depindă şi de viteza de propagare a ultrasunetelor prin fluid. există următoarele posibilităţi de determinare a debitului şi anume: − Pe baza măsurării directe sau indirecte a vitezei sau timpului de propagare a undelor ultrasonice. − Pe baza deviaţiei fluxului de ultrasunete.Pe baza măsurării frecvenţei la receptor a undelor ultrasonice directe sau reflectate. precum şi necesitatea introducerii unor corecţii privind densitatea. pierderi de presiune pe traductor neglijabile. vâscoase şi neomogene. se recurge la emiterea a două fluxuri de unde ultrasonice. între două puncte fixe aflate la o distanţă cunoscută pe direcţia de curgere a fluidului. − traductoare bazate pe efect Doppler. Pentru a aplica oricare dintre aceste variante sunt necesare cel puţin o sursă de unde ultrasonice şi cel puţin un receptor de asemenea unde. deviaţie sesizată de diminuarea fluxului recepţionat de un senzor ultrasonic. Cele mai importante avantaje ale măsurării debitului cu mijloace ultrasonice sunt: posibilitatea măsurării unei game largi de debite de lichide corozive.a. Principial. Ca dezavantaje se pot menţiona structura destul de complicată a traductoarelor. care măresc şi preţul de cost. − traductoare bazate pe modificarea timpului de propagare. iar în unele cazuri se plasează pe peretele exterior al conductei. timp de măsurare relativ scurt. . Ca emiţător şi receptor de unde ultrasonice se folosesc elemente piezoelectrice din titanat de bariu (BaTiO3) care are o constantă piezoelectrică de 100 ori mai bună decât cuarţul şi necesită tensiuni de câteva ori mai mici. unul orientat în direcţia de curgere a fluidului iar celalalt în 153 .sub forma unor fascicule de oscilaţii sau de impulsuri scurte a căror frecvenţă şi/sau amplitudine pot fi măsurate cu suficientă precizie. − traductoare bazate pe modificarea fazei acestor unde. între un emiţător şi un receptor de ultrasunete. viteza de propagare a ultrasunetelor prin diverse medii ş. Debitmetre ultrasonice bazate pe frecvenţă Traductoarele de acest tip sunt cele mai uzuale.

transformă undele electrice în unde ultrasonice care se propagă prin mediul din conductă. piezoelementele receptoare PR1 şi PR2. formându-se astfel la ieşirea detectorului D1 un semnal dreptunghiular cu frecvenţa f1 = 1/(2τ1). L (10. aşa cum se arată în figura 10. Începând de la un anumit moment de timp. detectoarele D1 şi D2.16 conţine: generatorul de oscilaţii ultrasonice G. piezoelementele emiţătoare PE1 şi PE2. la rândul lor. iar de aici oscilaţiile ajung la PE1 şi PE2.PR1 un grup de unde ultrasonice. modulatoarele M1 şi M2 şi circuitul de amestecare CA. undele ultrasonice parcurg canalele sonice în timpii: d c + w cos α d τ2 = c − w cos α τ1 = . (10. cu frecvenţa de aproximativ 10 MHz. Frontul acestui grup de oscilaţii ajunge la D1 după timpul τ 1 şi îl blochează până când ultima oscilaţie a grupului ajunge la acest element.PR2 cu singura deosebire că aici timpul de propagare fiind τ 2 la ieşirea detectorului D2 se obţine un semnal cu frecvenţa f2 = 1/(2τ 2). Debitmetrul din figura 10. Aceleaşi fenomene au loc şi pe celălalt canal acustic PE2 .sens opus. dotat cu indicatorul sau înregistratorul I.29) τ1 în sensul curgerii şi τ 2 în sens opus curgerii. În conductă.16. În absenţa semnalului la intrarea de comandă a modulatorului acesta este deblocat şi lasă să treacă un nou grup de oscilaţii. amplificatoarele electronice A1 şi A2. Acestea. Cele două semnale dreptunghiulare se aplică la intrarea unui circuit de amestecare unde are loc operaţia de scădere a acestora şi obţinerea la ieşire a unui semnal ∆U = f ( ∆f ) = f 1 − f 2 = w cos α . Semnalele sinusoidale generate de receptoarele PR1 şi PR2 amplificate în A1 şi respectiv în A2 sunt transformate în semnale continui în detectoarele D1 şi respectiv D2 iar semnalele astfel obţinute comandă modulatorul M1 şi respectiv M2. fiecare în sensuri opuse şi ajung astfel la PR1 şi PR2 unde sunt transformate din nou în unde electrice. făcând ca aceste modulatoare să emită sau să întrerupă emisia semnalelor electrice către emiţătoarele PE1 şi respectiv către PE2. M1 lasă să tracă spre canalul acustic PE1 . Generatorul de oscilaţii emite oscilaţii de tensiune către M1 şi M2 (care au rolul de porţi).30) 154 .

astfel că prin acelaşi canal undele ultrasonice să se propage alternativ în ambele sensuri. Debitmetru ultrasonic de frecvenţă cu 2 canale: a) schema bloc simplificată. Aceste probleme pot fi evitate dacă se foloseşte un singur canal cu elemente piezoelectrice emiţătoare şi receptoare la fiecare capăt. recepţia şi prelucrarea semnalelor.16. Orice mici diferenţe dimensionale şi de medii acustice duc la asimetrii şi implicit la modificarea caracteristicii de transfer intrare .10.Fig. Această soluţie prezintă însă dezavantajul unei scheme electronice complicate pentru producerea.ieşire. Descrieţi structura unui debitmetru bazat pe căderea de presiune. b) diagrama de semnale. Traductoarele cu două canale acustice prezintă unele probleme legate de asigurarea caracteristicilor acustice şi electrice identice ale celor două canale. SUBIECTE DE CONTROL Descrieţi structura generală a debitmetrelor industriale. Care sunt principalele soluţii constructive ale debitmetrelor bazate pe antrenarea mecanică? TEST DE AUTOEVALUARE 155 . Care sunt ideile şi legile fizice care stau la baza debitmetrelor masice? Descrieţi structura unui debitmetru masic bazat pe forţe Coriollis.

10. Prezentaţi structura şi funcţionarea unui senzor PitotPrandtl. Pentru ce valori ale debitului.10. coeficientul de debit poate fi considerat constant? Se dau ρ=997 kg/m3.3. 10.10.s).4. Care sunt elementele componente ale traductorului de debit cu diafragmă? 10. η=10-3 kg/(m. 156 .5. Care este rolul unui extractor de radical într-un sistem de măsurare a debitului? 10. Care sunt cele mai uzuale unităţi de măsură pentru debit? 10. Ce principii stau la baza măsurării debitului? 10. ρ=997 kg/m3. Ce tipuri de traductoare de debit cunoaşteţi? 10.7. utilizând o diafragmâ cu prize în flanşe cu d=40 mm. pe care se produce o cădere de presiune ∆p=0.6. Se mai cunosc Qnom=11 m3/h.2 bar. Să se dimensioneze diafragma unui sistem de măsurare a debitului de apă care circulă printr-o conductă cu D=100 mm. Care este structura unui debitmetru ultrasonic bazat pe frecvenţă? 10. să se obţină un domeniu de măsurare 0…15 m3/h. Să se calculeze debitul de apă care circulă printr-o conductă cu D=100 mm.1.s). η=10-3 kg/(m.8.9. astfel încât dispunând de un traductor de presiune diferenţială cu domeniul 0…1000 mm col apă. Ce tipuri de senzori de debit cu rezistenţă locală cunoaşteţi? 10.2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful