Calităţile necesare unui bun profesor

Profesorul este persoana care învaţă

elevii săi cunoştinţe noi, dar şi primele

atitudini faţă de şcoală, faţă de oameni şi lumea înconjurătoare. Unele calitaţi ale profesorului sunt de apreciat, pentru că nu oricine se poate inarma cu atât de multă rabdare, înţelepciune, încredere în sine , şi puterea de a lucra cu copii, şi mai ales de a încerca să-i înveţe pe toţi, indiferent de capacitatea lor de concentrare şi memorare. Există şi profesori care îşi pierd răbdarea, profesori care nu pot să îşi lase problemele personale deoparte în momentul când intră la ore şi recurg la violenţă verbală sau fizică. Violenţa este una dintre cele mai urâte mijloace la care poate recurge un profesor, de cele mai multe ori aceasta provoacă ură şi respingere din partea elevilor faţă de profesor. Alte defecte care trebuie să le corectam în aceasta profesie dar şi în viaţa socială sunt rasismul şi invidia care duc la diferenţierea dintre elevi, astfel favorizând sau defavorizând pe unii dintre ei. Relaţia dintre profesor-elev reţineri (inhibaţii). De aceea un bun profesor trebuie să îşi actualizeze mereu cunoştiinţele, pentru a putea să răspundă mereu la toate întrebările puse de elevi. Dacă mai mulţi elevi nu au înţeles lecţia atunci profesorul trebuie să îşi facă o autoevaluarea şi să verifice dacă acest lucru s-a întâmplat din vina lui, şi dacă acest lucru este adevarat să ia masuri pentru corectarea acestei probleme pe viiitor. dar şi cea dintre elev-profesor trebuie să fie una profesională dar în acelaşi timp şi prietenoasă, pentru ca elevul să îşi exprime ideile fară

greutaţile întalnite . Pe langa aceste calităţi trebui să aibă şi simţul umorului. mulţi dintre profesori nu sunt pregatiţi corespunzător pentru a putea pregăti elevi. poate chiar un prieten mai mare. la rândul ei. prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învăţământ. şi să fie apropiat de elevi săi. mai rau. bun.deoarece ei se vor teme să răspundă. că nu le va putea îndeplini. şi să li se vorbească cu blândete. acestea şi multe altele fac din profesor un model pentru elevii săi. Din iubire el se va pregăti permanent pentru fiecare lecţie în aşa fel încât să nu-i dezamagească. nu se va limita la orele desfaşurate efectiv în clasă ci îi va conduce în diferite activităţi educative extraşcolare. Profesorul ideal este acela care poate să explice în cuvinte simple noţiuni complicate. în care se desăvârşeşte formarea omului în vederea participării lui la viaţa social-productivă. iar dacă se va întampla ca unul dintre copii să ştie un amanunt care lui i-a scăpat.Un profesor ideal trebuie să facă tot posibilul ca să nu descurajeze elevii mai slabi la învăţătură. şcoala. va trata pe fiecare copil ca pe o personalitate unică şi se va strădui să-l facă pe fiecare să se simtă bine între colegii săi. mai plictisiţi. nici măcar ei nu îşi stăpânesc materia. obţinând în final rezultate bune. să se mândrească cu meseria pe care o practică . În zilele noastre profesori sunt din ce în ce mai dezinteresaţi. ştie bine. acest principal izvor de cultură şi factor de civilizaţie. să primească sfaturi utile. relaţia cu elevii va fi una de respect reciproc. Un profesor bun este acela care poate comunica cu orice elev. şi capabil. el tebuie să fie înţelegător.iar . personalitatea elevului. Un profesor bun trebuie să ajute elevi să depăşească înţelepciunea pe care o are să o transmită elevilor săi. Alături de familie. va fi autoritar fără excese şi un bun amic totodată. şi neascultător. niciodată să nu-i dea unui elev sarcini pe care. influenţează. va fi procupat să-şi perfecţioneze metoda de predare . fără să aibă un scop precis şi fără a le păsa dacă elevi au înţeles sau nu ceva din lecţia pe care tocmai au predat-o. Elevii trbuie sa fie încurajaţi. Temelia pe care se pun toate aceste calităţi ale unui bun profesor este iubirea pentru copii. chiar dacă vor şti răspunsul corect. şi dificil.va privi cu bunavoinţă şi îşi va aprecia elevul pentru conoştinţele sale. Nu trebui să arate ură faţă de cineva.

se arată surprinşi . producându-i educatorului satisfacţie. puterea de stăpânire de sine. Relaţia profesor – elev reprezintă modalitatea principală de mediere didactică. căci este un lucru demonstrat: nu multe profesii sun atât de solicitate sub ambele aspecte ca cea de educator. Dragostea pentru copii. ci dimpotrivă . S-a ajuns la concluzia că în aceste cazuri nu se respectă un principiu fundamental al educaţiei—încurajarea printr-o judicioasă folosire a laudei şi a dojanei. profesorul realizează un contact pozitiv cu elevii. prin pregătire. competenţa şi pasiunea pentru disciplina pe care o predă şi în genere pentru cunoaştere. după opinia elevilor. în imaginea deformată pe care unii elevi o au despre profesori şi profesorii despre ei . ca şi priceperea de a se realiza o corectă evaluare a performanţelor elevilor sunt tot atâtea calităţi care asigură eficienţa muncii la catedră. exigenţa şi constanţa în cerinţele formulate. Sursa de nemulţumire a elevilor îşi are originea în comportamentul unor cadre didactice. de ipostaziere a acesteia într-o variantă umană. nu foloseşte suficient criteriile aprecierii pozitive pentru formarea şi schimbarea comportamentului elevului. acesta favorizând procesul instructiv-educativ. măiestrie pedagogică şi entuziasm. uşurinţa de a se adapta la neprevăzut şi necapitularea în faţa greutăţilor. spiritul de echitate. subiectivă. Evident.De cele mai multe ori. Un profesor care dojeneşte mai mult decât lauda sau care nu spune nimic atunci când ar trebui să spună . le pare rau . Un deosebit interes psihologic prezintă reacţia acelor profesori care. se mira că raspund bine . îi ironizează etc. la realizarea în condiţii optime a conexiunii inverse . alegerea de activităţi atractive la lecţie şi talentul de a trezi interesul elevilor pentru proiecte de cercetare (eventual şi prin exemplul personal). capacitatea de empatie. duc în cele din urmă tocmai la selecţionarea şi întarirea comportamentelor adecvate . nu se bucuă câând acestia dau răspunsuri corecte . stau la îndoială dacă să le pună notă . . cum ar fii instruirea programată . tactul pedagogic. Utilizarea noilor tehnologii didactice . la aprecierea performanţelor şcolare ale elevilor pe baze ştiinţifice şi în condiţiile unei obiectivităţi ştiute. totul pe fondul unei bune sănătăţi fizice şi psihice. trăire stimulatoare pentru noi şi noi eforturi în scopul perfecţionării stilului de muncă. delicateţea sufletească.

să se ridice la nivelul aprecierii făcute . a aprecierii pozitive şi negative . Este necesar să se facă trecerea de la vechiul tip de relaţii la relaţii în care profesorul colaborează cu elevii . spre a-l face să merite pe deplin aprecierea . notele proaste) sunt mai des folosite . cu cât formele de penalizare ( ironia . va aprecia pe elev mai mult decât merită . respectul faţă de sine . se poate ajunge la o depreciere a personalităţii elevului . Profesorul care cunoaşte valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o usoară supraapreciere a performanţelor elevului . Neacordând o atenţie mai mare modului de distribuire a formelor de întărire . în activitatea didactică va fi important foarte mult tipul de interacţiune care se va statornici între clasa de elevi şi profesor. jignirea . cu atât efectul lor scade. si . nevoia de raspuns afectiv din partea celor din jur . prin implicarea ambelor părţi. atunci când se foloseşte în mod exagerat dojana . Principala activitate a acestuia nu va fi predarea . profesorul care cunoaşte valoarea aprecierii pozitive . Indiferenţa faţă de personalitatea elevului ameninţă nevoile şi trebuinţele spirituale de bază ale acestuia. o foloseşte încercând să dezvolte în mod permanent încrederea elevilor în propriile lor forţe .vrea să domine elevii şi să-i subordoneze. ci angajarea elevilor în investigaţii şi lucrari independente . Într-un asemenea climat nimic nu se face din convingere şi pasiune . dinamică. Relaţia profesorului cu elevii reprezintă o construcţie reciprocă. nevoia de securitate pe termen lung .Expresiile ironice şi jignitoare tulbură atitudinea elevilor faţă de profesorul lor şi îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă . Chiar şi pentru unele performanţe şcolare minore . Ea este rezultatul unei “opere” comune ce se definitivează în timp. precum şi atitudinea acestuia în a se relaţiona ca grup şi la fiecare elev în parte.balanţei pedepselor şi recompenselor . Experienţa ne arată că profesorul cu rezultate bune în activitatea lui îşi îmbunătăţeşte relaţiile cu elevii slabi şi prin faptul că le acordă suficientă apreciere pozitivă . ridiculizarea . precum şi nevoia de a aparţine unui grup şi a fi acceptat de acesta. Rezultatele obţinute în urma cercetărilor au scos în evidenţă faptul că . de succes. Practica şcolară tradiţională ne-a lăsat imaginea profesorului care . ce se repliază permanent în funcţie de circumstanţe şi scopuri educative.Dincolo de conţinuturile concrete care se transmit.

în realitate. dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor. oamenii formaţi pentru o integrare eficientă în circuitul vieţii social-productive. Este indicat ca aceste valenţe ale profesorului să fie supravegheate. iar pe de alta. de bună seamă. În caz contrar când relaţia profesor-elevi este una negativă. de impunere a propriei persoane. de capital cultural etc. ci ia forma unei deprecieri globale („ce-o să iasă din tine” sau „degeaba cheltuiesc parinţii cu tine”). pe de o parte. Rezultatul unui raport pozitiv profesor-elevi înseamnă. de infatuare. Crearea de bună dispoziţie în clasă reprezintă o condiţie necesară pentru evitarea eşecului şcolar . Factorul afectiv are o importanţă deosebită asupra randamentului intelectual al elevului . calitatea actului educativ. este atribuită de către partenerii actului formativ. asimetric din raţiuni obiective (diferenţa de varstă. atunci când dojana nu păstrează un caracter limitat („astăzi nu ai învatat lecţia”). de cumul experienţial. camuflate. fiind reglementată de coduri deontologice sau normative instituţionale. Autoritatea. Raporturile dintre profesor şi elev nu prezintă numai o latură intelectuală. se va dimensiona şi relativiza la specificul grupului şcolar sau la membrii acestuia. de exercitare a autoritarismului. de statut social. ci se caştigă. raportul invocat este oarecum dezechilibrat. Desigur. de colegi. Nu este deloc întâmplator ca profesorii ce impulsionează elevii mai mult prin laudă . în mod permanent . Autoritatea liber atribuită potenţează. educatori care-şi onorează misiunea socială asumată. nu se impune. încrederea elevilor în propriile forţe. ca urmare a unor insuficienţe şi neîndepliniri ale muncii didactice sau a unei concepţii eronate sub aspect . autocenzurate. Diferenţe există în mod evident. de societate. administrativ. Fiecare lecţie se desfăşoară într-un climat afectiv particular . profesori stimaţi de foştii lor elevi.mai ales . Relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspect formal. obţin rezultate mai bune în procesul de educaţie . dispoziţia clasei variază în funcţie de cea a profesorului. aceasta se va adecva şi personaliza neîncetat.). Acestia apreciază pozitiv „elevii dificili” chiar şi pentru unele progrese minore încercând în felul acesta să dezvolte . care este o dimensiune pozitivă în educaţie.

Abilităţile pedagocice nu trebuie să lipsească de la niciun profesor. precum şi inteligenţă emotională. cu elevii. pentru a putea comunica. abilităţi pedagogice şi rezistenţă psihică. În aceaste situaţii vor avea loc manifestări de tipul ieşit din clasă care nu vor face decât să-l pună pe profesor într-o lumină proastă. Pe langă aceste trei calităţi pe care trebuie să le aibă un professor : inteligenţa. fiind incapabili să explice pe intelesul discipolilor ce şi cum. se ivesc din nou carenţe în viaţa şcolară a copiilor şi cu deosebire a unora dintre ei. pasiune care de altfel nu ar trebui să lipsească din nici o meserie. va fi exploatat încontinuu. comportamentul rezultat fiind determinat de ecuaţia psihologică personală şi de condiţiile particulare din viaţa în afara şcolii. asemeni animalelor de pradă. doar modele exemplu.moral în legătură cu rolul educatorului în procesul de învăţământ. veşnic luat la mişto pe această temă de către niste puşti lipsiţi de alte subiecte de conversaţie. astfel că vor încerca în permanenţă să găsească un punct sensibil care. trebuie să fii conştient de faptul că vei lucra zi de zi cu o mulţime de copii diferiţi. În afară de asta. dar ‘doar pentru ei’. Poate că oameni caută perfecţiune în tot ceea ce fac. Este foarte important factorul psihologic: o dată ce decizi să devii profesor/ învăţător. simt frica şi nesiguranţa. trebuie să fie foarte clar faptul că elevii. galagioşi şi mai ales obositori. Mulţi sunt foarte inteligenţi. trebuie să adăugam pasiune pentru muncă pe care o face. dar cum aceasta nu există nici oameni perfecţi nu există . deoarece nu toţi reacţionează la fel de sensibil la situaţiile stresante. Îi mai adăugam o doză de umor şi relaxare. aici este vorba de genul de profesori care îşi ştiu materia. dar au mari dificultăţi în a se face înteleşi. .